Nu e greu să observi că protestele anti-Roșia Montană au scăzut enorm în intensitate, în ciuda faptului că au început facultățile și, teoretic, se miza pe participarea studenților (de ce?).
Cel puțin asta e situația din București.
Care ar fi cauzele? Momentan nu știm, și e greu de ghicit, dar nu e greu să observăm o oarecare paralelă cu fenomenul Piața Universității din 1990 care, tot așa, după vreo două luni dădea semne de „extenuare”. Atunci fusese vorba de faptul că avuseseră loc niște alegeri libere și corecte care făceau inutil protestul. Acest lucru practic i-a descurajat pe majoritatea participanților și le-a dat de înțeles că degeaba protestează, fiindcă nu vor reuși nimic. După fuga lui Ceaușescu cu elicopterul din data de 22 decembrie 1989 ora 12.06, pe 13-15 iunie 1990 era pentru prima oară când Puterea învingea presiunea Străzii. Până atunci Strada repurtase numeroase victorii împotriva Puterii, care se mulțumise să tacă și să accepte presiunea exercitată de mulțime.
Dar acum? Ce îi descurajează pe oameni? De ce devin din ce în ce mai puțini?
Personal, cred că e vorba de același fenomen ca în 1990: multă lume simte că de fapt protestul nu are nici o finalitate și e zadarnic. E pierdere de vreme. Se bate apa-n piuă.
De la bun început anumite voci „binevoitoare” au vrut ca protestul să fie „apolitic” și să nu se lase capturat de vreun partid politic. Asta e cea mai mare prostie cu putință. Roșia Montană e un proiect cu o imensă încărcătură politică, deci e complet aiurea să-l ataci apolitic. Nu, trebuia mers în direcția creării unei mișcări politice sau a asocierii cu diverse partide politice fără legătură cu actuala clasă politică, în așa fel încât cei care sunt acum la putere să înțeleagă că manifestațiile le pun în mod real poziția în pericol, nu doar la nivel declarativ. Apolitismul acesta, rudă cu o altă aberație care se striga în iarna lui 2012 („USL/PDL - aceeași mizerie!”) este cel mai bun lucru pentru politicieni. Practic, este un sprijin pentru status-quo-ul politic actual în care câteva partide oligarhice își sucesc și răsucesc puterea între ele. Și totodată manifestațiile funcționează și ca o supapă de eliberat tensiunea: gata, ați strigat, v-ați răcorit, acum roiu' acasă.
Din păcate pentru vajnicii noștri manifestanți, încă nu s-a inventat democrația fără partide. Dacă vor să schimbe ceva, trebuie să o facă politic. Partidele sunt componente esențiale ale democrației și chiar dacă la noi sunt compromise, asta nu înseamnă că avem alternativă. Va trebui să inventăm partide necompromise, sau să le democratizăm pe cele deja existente, sau să revenim la dictatură. Pur și simplu nu există alternativă.
Manifestanții, altfel vajnic ecologiști, nu au încercat să atragă formal și oficial de partea lor nici măcar Partidul Ecologist, darămite un partid mai radical al Stângii, cum e PAS. Deși PAS, și probabil și Partidul Ecologist, a mobilizat permanent oameni pentru succesul de masă al demonstrațiilor. Aceștia însă au participat în nume propriu, pentru a nu deranja cu nimic „apolitismul” manifestației.
Pe politicieni îi doare undeva - într-o gaură neagră - de manifestațiile apolitice. Din păcate treaba asta o știu nu doar politicienii, ci și cei care ar fi putut participa la mitinguri dar au preferat în ultimele duminici să stea acasă, ceea ce face ca protestul să se fâsâie.
Nu cred în explicațiile privind acapararea protestelor de către legionari sau, dimpotrivă, de către stângiști, sau de către naționaliști șamd. Nu cred nici în teoria lansată pe CriticAtac că, vezi Doamne, s-au apucat legionarii să cânte „Tatăl nostru”, drept pentru care e semn clar-clarissim că extrema dreaptă a deturnat protestele. „Tatăl nostru” s-a tot recitat în anii '90 la toate protestele din București, era aproape un loc comun, e de mirare că s-au găsit unii să-l plictisească pe Dumnezeu cu problemele lor penibil-românești abia acum, la spartul târgului. Eu mă așteptam să apară pupătorii de icoane încă din primele săptămâni. Dacă li se pare că legionarii sunt (devin?) prea puternici, cei de la CriticAtac sunt în continuare invitați la PAS (invitația transmisă mai demult rămâne deschisă) pentru a vedea ce-i de făcut, cu ce ne putem ajuta reciproc și cum putem ajuta și manifestația, și nu numai manifestația, ci toată cauza Stângii românești, inclusiv cauza ecologiștilor. Dacă au impresia că apolitismul ajută la ceva, atunci n-au decât să rămână apolitici, dar măcar să nu se mai plângă și să-și vadă cu demnitate de apolitismul lor.
Nu în ultimul rând aș vrea să le reamintesc tuturor cititorilor ceea ce a zis Ion Iliescu despre manifestanții din Piața Universității cu mult înainte de 13-15 iunie: „Să-i lăsăm să fiarbă în suc propriu.” Cam asta face Ponta acum, dovadă că și-a însușit exemplar lecția bunicului său politic (zic „bunic” pentru că taică-su e Năstase). Compradoreșii, așadar, învață, se perfecționează, ADN-ul lor acumulează informație de la o generație la alta - dar noi, simplii cetățeni, oare învățăm ceva din ceea ce pătimim sau tot ca vai de noi rămânem?
Se afișează postările cu eticheta rosia montana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rosia montana. Afișați toate postările
11.9.13
Primă de obiectiv. Proiectul RMGC, o capodoperă a neoliberalismului.
Tocmai am citit pe DC News încă o reacție înăcrită, oare a câta?... despre posibila respingere a proiectului Roșia Montană. Un interviu inept cu Blănculescu conform căruia, ce să zic, din cauza „teroriștilor eco” ar trebui să ne tăiem venele. Am impresia că „băieții” ăștia nu aveau doar bani de buzunar de la RMGC, ci și „primă de obiectiv” - și încă una barosană! Cum e clar că s-au cam lins pe bot de ea, de Crăciun nu își vor mai cumpăra acadele din Monte Carlo. Oare doare rău?...
De fapt, problema proiectului Roșia Montană e simplă. Pentru eficientizarea exploatării, RMGC, o companie privată, propunea un proiect care trecea cu buldozerul peste patru munți și proprietatea privată a mai multor cetățeni din zonă. Nu lacul de decantare a fost aici marea problemă - e și ăsta o problemă - ci faptul că RMGC a propus proiectul fără să-i întrebe mai întâi pe oamenii din zonă dacă ei sunt de acord să se cărăbănească de acolo.
Le urez lui Blănculescu, pseudo-jurnaliștilor de la DC News, tuturor jigodiilor din mass-media care s-au lăsat cumpărate de RMGC, să vină cineva și să ceară să fie dați afară de pe proprietățile lor doar așa, fiindcă i s-a năzărit că poate extrage ouă de păduche de acolo.
Când Ceaușescu, în urmă cu 26-27 de ani, s-a apucat să „sistematizeze” satele, având în plan, în fond, recuperarea de mai mult spațiu pentru agricultură și urbanizarea țărănimii prin strămutarea din casele de lut în blocuri din prefabricate cu wc comun, a început să urle și să facă spume la gură toată presa occidentală, în frunte cu Europa Liberă. Astăzi, când vine un agent privat și cere același lucru, și nu ca să asigure mai mult pământ pentru agricultură, nici să crească condiția de trai a celor strămutați, ci pur și simplu ca să înșface un oarece profit și să lase în câțiva ani pe capul zonei o bombă ecologică, Blănculescu, decenewsiștii, Val Vâlcu, Chirieac etc. își maronesc turul pantalonilor că nu e bine dacă protestăm. Hai sictir, „băieți”!
Celelalte probleme, cele ecologice, care au impactul media cel mai mare, pentru că e cel mai simplu să-ți imaginezi ditamai balta cu cianuri (la doar 2km de orașul Abrud), erau bașca. Mai multe analize online au relevat că proiectul nici nu era credibil din acest punct de vedere. Împotriva acestui aspect s-au pronunțat și Academia, și ASE-ul („Ce ziare sunt astea? Cu cât se vând?”).
Proiectul RMGC, trebuie să recunoaștem, era o capodoperă neolib. Profitul capitalist, problemele socialiste. La plăcinte înainte, la război... guvernul Ponta doi! Schema clasică a ideologiei neolib așa cum o știm din Consensul de la Washington. Statul devenit un simplu braț (înarmat!) al „investitorilor”. Dacă „investitorii” guiță o chestie, sigur (ma-te-ma-tic!) guiță ceva sfânt, cu prestanță de bulă papală, și gata, să trăiți, ne conformăm!
E un moment istoric, deși încă nu e totul terminat. Se conturează prima victorie românească împotriva neoliberalismului. Alarmiștii zic că „investitorii” își vor lua banii și vor pleca în zări mai calde. Nu e chiar așa de simplu. De la șocul Nixon încoace banii „investitorilor” de fapt nu mai sunt „bani”, ci hârtie (în multe cazuri chiar hârtie cu care îți poți face liniștit toaleta anală). Ei sunt bani numai atâta vreme cât se găsesc guverne de compradores care să-i valorizeze ca atare - ca bani. Cam așa cum făceau negrii cu mărgelele europenilor pe care își vindeau frații în urmă cu câteva sute de ani. În ciuda inepțiilor debitate de Blănculescu guvernele astea sunt tot mai greu de găsit. America de Sud e o cauză pierdută. China, Rusia, la fel. În Africa se laudă doar Tender că are succes. Nu e de mirare: ca român, probabil a știut perfect care e cultura corupției locale. Pentru un „investitor” occidental însă e mai greu. Așa că „investitorilor” nu le rămâne de fapt decât un singur refugiu real pentru hârtiuțele lor lipsite de valoare: jocul bursier global. Chiar și RMGC a reflectat, de fapt, acest aspect. O companie care nu a extras un gram de aur - tranzacționată aproape 20 de ani la bursă! Absurd? Nu. E noua normalitate a banilor-monopoly. Guvernele serioase s-au cam prins cum e cu hârtiuțele „investitorilor”: te bucuri acum la 1 mld. $ și peste un an, când vrei să-l cheltui, îți dai seama că nu mai valorează decât 0.1 mld $. Așa că încep să caute soluții alternative: acceptarea selectivă a investitorilor, reindustrializare, alternative la USD etc. La noi, e mai greu, că nu toată lumea a făcut mațul gros în 24 de ani de tranziție și diverși blănculești încă așteaptă, avizi, mărgelele colorate ale „investitorilor”.
De fapt, problema proiectului Roșia Montană e simplă. Pentru eficientizarea exploatării, RMGC, o companie privată, propunea un proiect care trecea cu buldozerul peste patru munți și proprietatea privată a mai multor cetățeni din zonă. Nu lacul de decantare a fost aici marea problemă - e și ăsta o problemă - ci faptul că RMGC a propus proiectul fără să-i întrebe mai întâi pe oamenii din zonă dacă ei sunt de acord să se cărăbănească de acolo.
Le urez lui Blănculescu, pseudo-jurnaliștilor de la DC News, tuturor jigodiilor din mass-media care s-au lăsat cumpărate de RMGC, să vină cineva și să ceară să fie dați afară de pe proprietățile lor doar așa, fiindcă i s-a năzărit că poate extrage ouă de păduche de acolo.
Când Ceaușescu, în urmă cu 26-27 de ani, s-a apucat să „sistematizeze” satele, având în plan, în fond, recuperarea de mai mult spațiu pentru agricultură și urbanizarea țărănimii prin strămutarea din casele de lut în blocuri din prefabricate cu wc comun, a început să urle și să facă spume la gură toată presa occidentală, în frunte cu Europa Liberă. Astăzi, când vine un agent privat și cere același lucru, și nu ca să asigure mai mult pământ pentru agricultură, nici să crească condiția de trai a celor strămutați, ci pur și simplu ca să înșface un oarece profit și să lase în câțiva ani pe capul zonei o bombă ecologică, Blănculescu, decenewsiștii, Val Vâlcu, Chirieac etc. își maronesc turul pantalonilor că nu e bine dacă protestăm. Hai sictir, „băieți”!
Celelalte probleme, cele ecologice, care au impactul media cel mai mare, pentru că e cel mai simplu să-ți imaginezi ditamai balta cu cianuri (la doar 2km de orașul Abrud), erau bașca. Mai multe analize online au relevat că proiectul nici nu era credibil din acest punct de vedere. Împotriva acestui aspect s-au pronunțat și Academia, și ASE-ul („Ce ziare sunt astea? Cu cât se vând?”).
Proiectul RMGC, trebuie să recunoaștem, era o capodoperă neolib. Profitul capitalist, problemele socialiste. La plăcinte înainte, la război... guvernul Ponta doi! Schema clasică a ideologiei neolib așa cum o știm din Consensul de la Washington. Statul devenit un simplu braț (înarmat!) al „investitorilor”. Dacă „investitorii” guiță o chestie, sigur (ma-te-ma-tic!) guiță ceva sfânt, cu prestanță de bulă papală, și gata, să trăiți, ne conformăm!
E un moment istoric, deși încă nu e totul terminat. Se conturează prima victorie românească împotriva neoliberalismului. Alarmiștii zic că „investitorii” își vor lua banii și vor pleca în zări mai calde. Nu e chiar așa de simplu. De la șocul Nixon încoace banii „investitorilor” de fapt nu mai sunt „bani”, ci hârtie (în multe cazuri chiar hârtie cu care îți poți face liniștit toaleta anală). Ei sunt bani numai atâta vreme cât se găsesc guverne de compradores care să-i valorizeze ca atare - ca bani. Cam așa cum făceau negrii cu mărgelele europenilor pe care își vindeau frații în urmă cu câteva sute de ani. În ciuda inepțiilor debitate de Blănculescu guvernele astea sunt tot mai greu de găsit. America de Sud e o cauză pierdută. China, Rusia, la fel. În Africa se laudă doar Tender că are succes. Nu e de mirare: ca român, probabil a știut perfect care e cultura corupției locale. Pentru un „investitor” occidental însă e mai greu. Așa că „investitorilor” nu le rămâne de fapt decât un singur refugiu real pentru hârtiuțele lor lipsite de valoare: jocul bursier global. Chiar și RMGC a reflectat, de fapt, acest aspect. O companie care nu a extras un gram de aur - tranzacționată aproape 20 de ani la bursă! Absurd? Nu. E noua normalitate a banilor-monopoly. Guvernele serioase s-au cam prins cum e cu hârtiuțele „investitorilor”: te bucuri acum la 1 mld. $ și peste un an, când vrei să-l cheltui, îți dai seama că nu mai valorează decât 0.1 mld $. Așa că încep să caute soluții alternative: acceptarea selectivă a investitorilor, reindustrializare, alternative la USD etc. La noi, e mai greu, că nu toată lumea a făcut mațul gros în 24 de ani de tranziție și diverși blănculești încă așteaptă, avizi, mărgelele colorate ale „investitorilor”.
9.9.13
Nașterea unei generații?
În urmă cu 2 ani și jumătate deplângeam lipsa de reacție a tinerilor la ceea ce se întâmplă în politică. Ei, se pare că tinerii români de azi sunt de fapt la fel ca tinerii români de altădată, ca românul în general: le ia mai mult până fierb și explodează, dar când o fac, o fac.
Manifestațiile de aseară de la București, Cluj și probabil și din alte părți de care încă nu am cunoștință sunt dovada. La București se vedea cu ochiul liber că media de vârstă e undeva la 30 de ani. Indiferent ce se va întâmpla mai departe, această generație deja se naște și își pregătește intrarea în timp.
Dacă vor „salva” Roșia Montană vor înțelege că au forță și vor înțelege cât de important e să lupte cu sistemul, nu să fugă din calea lui. Se vor organiza politic pentru bătăliile viitoare. Dacă nu vor „salva” Roșia Montană, tot se va produce o maturizare și vor înțelege că pasul următor e ... să se organizeze politic. În orice caz, declicul a fost făcut.
Mass-media încearcă disperată să ignore ceea ce le strigă tinerii sau lozincile pe care le afișează ei. Pentru că tinerii aceștia nu transmit un mesaj „corect politic” în contextul ultimilor 24 de ani. Spre surprinderea generală, în piață sunt lozinci pe care scrie „Jos capitalismul” și „Indignați-vă!”. Da, capitalismul dezlănțuit, în ciuda somnului mass-mediei și a melodiei ruginite a guriștilor de serviciu, nu produce bunăstare generalizată, bunăstare pentru toți, ci numai pentru unii - cei deja bogați! Acești tineri s-au trezit din minciună, urmează și alții. Semnul întrebării nu e pus doar deasupra proiectului de la Roșia Montană ci deasupra unui întreg sistem politic și social aberant clădit în ultimele decenii. Sistemul e astfel clădit încât, la urma urmelor, nu le va putea oferi acestor tineri decât bastoane în cap, nicidecum joburi, o viață decentă, posibilitatea de a-și întemeia o familie și a trăi liniștiți. De aceea prevăd un deceniu neliniștit. Rezistența abia a început.
PS. Acum lucrez la o informare pe tema acestor proteste, plus tematica gazelor de șist, pe care o voi trimite grupului pe probleme economice al Partidului Stângii Europene. Sper să reușim să facem un europarlamentar din GUE/NGL să ridice în Parlamentul European problematica mizeriilor făcute de guvernul României în relația cu Chevron și cu RMGC. Pentru că problema are relevanță nu doar în România, ci în context UE. Azi guvernul României se predă unor corporații de peste ocean, mâine poate vor fi guvernele Franței sau al Germaniei.
Manifestațiile de aseară de la București, Cluj și probabil și din alte părți de care încă nu am cunoștință sunt dovada. La București se vedea cu ochiul liber că media de vârstă e undeva la 30 de ani. Indiferent ce se va întâmpla mai departe, această generație deja se naște și își pregătește intrarea în timp.
Dacă vor „salva” Roșia Montană vor înțelege că au forță și vor înțelege cât de important e să lupte cu sistemul, nu să fugă din calea lui. Se vor organiza politic pentru bătăliile viitoare. Dacă nu vor „salva” Roșia Montană, tot se va produce o maturizare și vor înțelege că pasul următor e ... să se organizeze politic. În orice caz, declicul a fost făcut.
Mass-media încearcă disperată să ignore ceea ce le strigă tinerii sau lozincile pe care le afișează ei. Pentru că tinerii aceștia nu transmit un mesaj „corect politic” în contextul ultimilor 24 de ani. Spre surprinderea generală, în piață sunt lozinci pe care scrie „Jos capitalismul” și „Indignați-vă!”. Da, capitalismul dezlănțuit, în ciuda somnului mass-mediei și a melodiei ruginite a guriștilor de serviciu, nu produce bunăstare generalizată, bunăstare pentru toți, ci numai pentru unii - cei deja bogați! Acești tineri s-au trezit din minciună, urmează și alții. Semnul întrebării nu e pus doar deasupra proiectului de la Roșia Montană ci deasupra unui întreg sistem politic și social aberant clădit în ultimele decenii. Sistemul e astfel clădit încât, la urma urmelor, nu le va putea oferi acestor tineri decât bastoane în cap, nicidecum joburi, o viață decentă, posibilitatea de a-și întemeia o familie și a trăi liniștiți. De aceea prevăd un deceniu neliniștit. Rezistența abia a început.
PS. Acum lucrez la o informare pe tema acestor proteste, plus tematica gazelor de șist, pe care o voi trimite grupului pe probleme economice al Partidului Stângii Europene. Sper să reușim să facem un europarlamentar din GUE/NGL să ridice în Parlamentul European problematica mizeriilor făcute de guvernul României în relația cu Chevron și cu RMGC. Pentru că problema are relevanță nu doar în România, ci în context UE. Azi guvernul României se predă unor corporații de peste ocean, mâine poate vor fi guvernele Franței sau al Germaniei.
27.9.11
Dacă nu au nimic de ascuns, RMGC ar trebui să accepte reducerea nivelului de cianură din lacul de acumulare
Ministrul Borbely, care pare să fi rămas ultima redută defensivă în fața RMGC, le-a întins acestora o momeală pe care am impresia că RMGC a înghițit-o cu tot cu cârlig.
Conform Hotnews (care citează Mediafax, care citează o știre AFP), ministrul le-a sugerat că ar fi bine ca RMGC să coboare concentrațiile de cianuri din lacul de acumulare de la 5 miligrame pe litru, la 3. Și care a fost răspunsul companiei? Păi, răspunsul companiei a fost acela că treaba, mda, se poate face, dar i-ar costa pe ei pe investitori, câteva zeci de milioane de dolari în plus:
Nu știu cum li se pare altora, dar eu cred că reticența asta în a investi cele „câteva zeci de milioane de dolari” confirmă ceea ce ziceam în urmă cu un an: băieții ăștia n-au de gând să ecologizeze nimic după ce termină jaful. Vor lăsa în urma lor un prăpăd generalizat, și primii care o știu sunt ei înșiși. Pentru că treaba asta face parte, cu siguranță, din planul inițial. Vii într-o țară bananieră, le iei la proști bananele și după aia le dai cu flit. Că ei oricum sunt bananieri.
Nu de alta, dar mă gândesc și eu ca omul prost: păi dacă tu faci acum un iaz de decantare cu apă curată, nu e logic ca și costurile ulterioare ale ecologizării să fie mai mici? Niscaiva panseluțe, niscaiva brăduți, câțiva peștișori, și gata ecologizarea. Pentru că totul e deja curat. E drept că investești acum câteva zeci de milioane de dolari, dar n-o să mai fie nevoie să cheltui o sumă mare la final, pe procedura de ecologizare. Practic, dacă investești acum într-o tehnologie verde, nu faci decât să iei banii dintr-un buzunar și să-i bagi în altul. Tu, RMGC, nu pierzi nimic - că oricum „trebuie” să faci ecologizare!
În loc de asta, reprezentanții RMGC se declară speriați de perspectiva investiției în îmbunătățirea tehnologiei, își dau ochii peste cap și sunt atacați cu palpitații. Păi s-avem pardon dragilor, dar eu cred că dacă voi nu aveți de gând să lăsați un Bhopal în urma voastră, altfel zis să NU mai investiți cele câteva zeci de milioane în ecologizare - fie ea ante- sau post-factum -, nici nu ați mai avea atâtea palpitații.
Conform Hotnews (care citează Mediafax, care citează o știre AFP), ministrul le-a sugerat că ar fi bine ca RMGC să coboare concentrațiile de cianuri din lacul de acumulare de la 5 miligrame pe litru, la 3. Și care a fost răspunsul companiei? Păi, răspunsul companiei a fost acela că treaba, mda, se poate face, dar i-ar costa pe ei pe investitori, câteva zeci de milioane de dolari în plus:
„After the ministry's requests, we discussed with our experts and we analyzed the possibility to reduce the cyanide content in the tailings rejected in the pond to a maximum of 3 mg/litre. Of course, this implies significant costs”, Avram said.Apropo, din interviul AFP mai rezultă și că exploatarea ar produce o concentrație de 5-7 mg / l, nicidecum de maxim 5, cum rezultă din traducerea Mediafax.
„We are talking about several dozen million dollars”, he added, stressing that these were early estimates.
Nu știu cum li se pare altora, dar eu cred că reticența asta în a investi cele „câteva zeci de milioane de dolari” confirmă ceea ce ziceam în urmă cu un an: băieții ăștia n-au de gând să ecologizeze nimic după ce termină jaful. Vor lăsa în urma lor un prăpăd generalizat, și primii care o știu sunt ei înșiși. Pentru că treaba asta face parte, cu siguranță, din planul inițial. Vii într-o țară bananieră, le iei la proști bananele și după aia le dai cu flit. Că ei oricum sunt bananieri.
Nu de alta, dar mă gândesc și eu ca omul prost: păi dacă tu faci acum un iaz de decantare cu apă curată, nu e logic ca și costurile ulterioare ale ecologizării să fie mai mici? Niscaiva panseluțe, niscaiva brăduți, câțiva peștișori, și gata ecologizarea. Pentru că totul e deja curat. E drept că investești acum câteva zeci de milioane de dolari, dar n-o să mai fie nevoie să cheltui o sumă mare la final, pe procedura de ecologizare. Practic, dacă investești acum într-o tehnologie verde, nu faci decât să iei banii dintr-un buzunar și să-i bagi în altul. Tu, RMGC, nu pierzi nimic - că oricum „trebuie” să faci ecologizare!
În loc de asta, reprezentanții RMGC se declară speriați de perspectiva investiției în îmbunătățirea tehnologiei, își dau ochii peste cap și sunt atacați cu palpitații. Păi s-avem pardon dragilor, dar eu cred că dacă voi nu aveți de gând să lăsați un Bhopal în urma voastră, altfel zis să NU mai investiți cele câteva zeci de milioane în ecologizare - fie ea ante- sau post-factum -, nici nu ați mai avea atâtea palpitații.
2.9.10
"Înainte", ca la curve: părerea mea despre Roşia Montană
Da, eu aş fi de acord cu investiţia de la Roşia Montană, dacă şi numai dacă investitorii de la RMGC se vor obliga, la începutul investiţiei, să depună în cash într-o bancă elveţiană, în numele statului român, o garanţie egală cu toată contravaloarea reabilitării zonei după ce se încheie exploatarea, plus o penalizare de minim 25%. Dacă ei vor realiza reabilitarea, atunci statul să le dea garanţia înapoi. Dacă nu o vor realiza, atunci statul să le execute garanţia.
A, şi garanţia respectivă, da, să fie indexabilă an de an. Adică statul român, dacă vede că pe piaţă s-au scumpit materialele şi substanţele care ajută la reabilitarea zonei, să poată solicita depunerea de garanţii suplimentare sau să suspende proiectul şi să execute garanţia.
Momentan, conform proiectului pe care îl putem citi aici, RMGC se angajează să depună "la începutul fiecărui" an contravaloarea pentru anul care vine. Asta nu prea e normal. La fel a zis şi Patriciu acum 10 ani când a luat Rompetrolul. Că îşi va plăti datoriile în 2010. Şi iacă intrăm în 2011, şi sufletu' datoriile. La fel au făcut şi grecii care au luat Romtelecom. Una au promis la privatizare, alta au făcut. Şi OMV. Şi Ford. Şi Mittal la Galaţi. Şi Crosslander (care a omorât ARO). Chapeau pentru Renault, care chiar au fost serioşi cu investiţia de la Dacia.
Nu, taică. Ne-am ars suficient. Daţi voi banu' jos, "înainte" ca la curve, că aşa-i frumos şi sigur, şi după aia faceţi ce vreţi: futeţi Roşia Montană cum vreţi, omorâţi toţi urşii şi toate păpădiile, omorâţi broscuţele şi libelulele, otrăviţi pădurile şi ardeţi fântânile. Daţi cu cianură peste unguri! Dar scoateţi voi banul înainte! "Înainte", ca la curve!
Dacă RMGC nu vrea să facă asta, atunci la revedere. Las' să rămână Roşia Montană neavansată, neexploatată, neîmbogăţită, necăcat şi netoate celelalte pe care le promit RMGC şi vocile lor din presă şi din mediile corporatiste. Las' să rămână ăia 1000 de mineri din Roşia Montană şomeri pe viaţă. Sunt convins că există şi pentru ei şi familiile lor o pâine albă în Italia. Sau în Spania. Sau în construcţii în judeţul Ilfov. Dacă vor cu adevărat să muncească!
Câtă vreme RMGC nu îşi asumă o asemenea condiţie investiţia RMGC îmi sună a viitor Bhopal. Cum, nu ştiţi ce e Bhopal? Păi e un loc în India unde nişte investitori au venit călare pe un cal frumos, au promis că îi scot pe băştinaşi din căcat construind o fabrică de otrăvuri, şi fabrica aia într-o noapte din 1984 (aşadar, într-un moment în care bieţii oameni... visau) a gazat tot oraşul, provocând moartea a vreo 15 000 de oameni şi rănirea altor 550 000. "Investitorii" şi-au băgat, ca să mă exprim elegant, picioarele şi după procese care durează până în ziua de azi abia s-au dat câteva condamnări (condamnaţii fiind, fireşte, nişte bieţi tehnicieni indieni), s-au plătit niscaiva zeci de milioane de dolari şi Bhopalul a rămas pe alocuri la fel de calamitat ecologic cum e Cernobâlul. De ce? Pentru că statul indian e sărac iar pe investitori îi doare la ştangă. Investiţia lor s-a încheiat!
Şi aş mai avea ceva de adăugat: în ultimii ani am tot avut prilejul să ne convingem că puterea justiţiară a unei ţări de nimic ca România e prea slabă pentru a se manifesta împotriva unui şofer prost, dar cu pedigree nord-american, care kilăreşte pe aici ba pe un Teo Peter, ba pe un Cristi Nemescu. Avem cumva impresia că impotentul stat român ar putea lua o poziţie de forţă împotriva unei corporaţii în cazul în care aceasta ar provoca un dezastru ecologic?
"Înainte"... ca la curve!
A, şi garanţia respectivă, da, să fie indexabilă an de an. Adică statul român, dacă vede că pe piaţă s-au scumpit materialele şi substanţele care ajută la reabilitarea zonei, să poată solicita depunerea de garanţii suplimentare sau să suspende proiectul şi să execute garanţia.
Momentan, conform proiectului pe care îl putem citi aici, RMGC se angajează să depună "la începutul fiecărui" an contravaloarea pentru anul care vine. Asta nu prea e normal. La fel a zis şi Patriciu acum 10 ani când a luat Rompetrolul. Că îşi va plăti datoriile în 2010. Şi iacă intrăm în 2011, şi sufletu' datoriile. La fel au făcut şi grecii care au luat Romtelecom. Una au promis la privatizare, alta au făcut. Şi OMV. Şi Ford. Şi Mittal la Galaţi. Şi Crosslander (care a omorât ARO). Chapeau pentru Renault, care chiar au fost serioşi cu investiţia de la Dacia.
Nu, taică. Ne-am ars suficient. Daţi voi banu' jos, "înainte" ca la curve, că aşa-i frumos şi sigur, şi după aia faceţi ce vreţi: futeţi Roşia Montană cum vreţi, omorâţi toţi urşii şi toate păpădiile, omorâţi broscuţele şi libelulele, otrăviţi pădurile şi ardeţi fântânile. Daţi cu cianură peste unguri! Dar scoateţi voi banul înainte! "Înainte", ca la curve!
Dacă RMGC nu vrea să facă asta, atunci la revedere. Las' să rămână Roşia Montană neavansată, neexploatată, neîmbogăţită, necăcat şi netoate celelalte pe care le promit RMGC şi vocile lor din presă şi din mediile corporatiste. Las' să rămână ăia 1000 de mineri din Roşia Montană şomeri pe viaţă. Sunt convins că există şi pentru ei şi familiile lor o pâine albă în Italia. Sau în Spania. Sau în construcţii în judeţul Ilfov. Dacă vor cu adevărat să muncească!
Câtă vreme RMGC nu îşi asumă o asemenea condiţie investiţia RMGC îmi sună a viitor Bhopal. Cum, nu ştiţi ce e Bhopal? Păi e un loc în India unde nişte investitori au venit călare pe un cal frumos, au promis că îi scot pe băştinaşi din căcat construind o fabrică de otrăvuri, şi fabrica aia într-o noapte din 1984 (aşadar, într-un moment în care bieţii oameni... visau) a gazat tot oraşul, provocând moartea a vreo 15 000 de oameni şi rănirea altor 550 000. "Investitorii" şi-au băgat, ca să mă exprim elegant, picioarele şi după procese care durează până în ziua de azi abia s-au dat câteva condamnări (condamnaţii fiind, fireşte, nişte bieţi tehnicieni indieni), s-au plătit niscaiva zeci de milioane de dolari şi Bhopalul a rămas pe alocuri la fel de calamitat ecologic cum e Cernobâlul. De ce? Pentru că statul indian e sărac iar pe investitori îi doare la ştangă. Investiţia lor s-a încheiat!
Şi aş mai avea ceva de adăugat: în ultimii ani am tot avut prilejul să ne convingem că puterea justiţiară a unei ţări de nimic ca România e prea slabă pentru a se manifesta împotriva unui şofer prost, dar cu pedigree nord-american, care kilăreşte pe aici ba pe un Teo Peter, ba pe un Cristi Nemescu. Avem cumva impresia că impotentul stat român ar putea lua o poziţie de forţă împotriva unei corporaţii în cazul în care aceasta ar provoca un dezastru ecologic?
"Înainte"... ca la curve!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)