În blogroll am un link către blogul unui (fost) profesor american, Michael Hudson (n. 1939).
Profesorul Hudson este autorul unei cărți epocale care, deși a fost scrisă cu aproape 40 de ani în urmă, abia în ultimii ani a început să fie înțeleasă corect și recunoscută de anumiți analiști economici, mai deschiși la minte decât media. Este vorba de lucrarea „Super Imperialism - The American Strategy of American Empire” (1972, ed. revăzută 2003) în care autorul făcea demonstrația unei idei șocante: America de după „șocul Nixon” este un parazit al sistemului economic mondial, permițându-și o hegemonie pe care într-un sistem politic și monetar normal nici un imperiu nu și-ar permite-o.
După ce profesorul Hudson și-a publicat cartea în 1973, a trebuit să părăsească mediul universitar din cauza ideilor sale vădit inconfortabile (împărțind, în acest fel, același destin cu un alt exclus al mediului universitar american, Michael Parenti - care povestește într-un text din „Contrary Notions” cum e cu „libertatea” academică în universitățile americane, mai ales cele care depind de finanțări private). Tot răul spre bine, pentru că a ajuns consultant financiar pe Wall Street.
Mi-am adus aminte profesorul Hudson azi-dimineață când am citit știrea privitoare la acordul din zona euro.
Pentru că pe blogul său susținea, în urmă cu câteva luni bune, comentând vizavi de criza din Grecia, că datoriile care nu pot fi plătite nu vor fi plătite și singura soluție, la care Europa va ajunge negreșit, va fi ca ele să fie parțial șterse (până la nivelul la care Grecia își va permite să le plătească).
După cum știm, Greciei tocmai i s-au șters datorii de 100 de miliarde de euro. Piețele sunt la această oră în delir.
Numai că tot din articolele profesorului Hudson publicate în vară și referitoare la Grecia mai trebuie să reținem ceva. De ce s-a amânat atâta vreme această decizie, dacă era singura logică? Răspunsul lui Michael Hudson, care în aceste momente de euforie nu e amintit de nimeni, pentru că de fapt nici întrebarea originală nu mai e amintită de nimeni, e foarte simplu: pentru ca șmecherii, profitorii crizei, să aibă suficient timp să-și poată pune averile la adăpost și restul datoriei rămase de plată să fie plătită de fraieri, de „plevușca” peste care se va dezlănțui de acum iadul austerității și isteria privatizării cu orice preț a orice.
Grecia și poporul grec vor plăti scump datoria rămasă. Criza socială abia de acum încolo începe cu adevărat. Totul seamănă cu un „reset”, dar în realitate e o cacealma. S-a făcut „reset” doar pentru o clasă de privilegiați. Sistemul continuă să macine destinul Greciei la fel de inexorabil ca și până ieri la miezul nopții.
25.10.11
Discursul Regelui Mihai: 10 minute de normalitate
Despre discursul Majestății Sale de azi din parlamentul României nu am decât o remarcă de făcut: au fost cele mai normale zece minute pe care țara asta le-a trăit în ultimii 20 de ani.
Faptul că Băsescu, Elena Udrea, Boc, Roberta Anastase, Ioan Olteanu și alte asemenea dihănii au lipsit de la acest discurs a fost un plus, nicidecum un minus pentru marele eveniment. Prezența lor nu putea decât să terfelească solemnitatea momentului.
Pentru prima oară un șef de stat (Regele este încă șeful statului nostru, chiar dacă nu în funcție; la fel sunt și Iliescu, și Emil Constantinescu) a ținut un discurs în fața parlamentului post-decembrist, fără ca vorbele sale să mai mustească de acuze isterice la adresa adversarilor politici, de minciuni politicianiste, de ură vizavi de alte clase sociale decât cea din care face parte locutorul. Nici nu și-a acuzat la modul general poporul, după cum e moda mai nou, că e leneș, bețiv și cârcotaș. Regele a vorbit cu respect despre eroii noștri, despre bătrâni, despre cei care muncesc și despre copiii noștri. Este o lecție de normalitate și seninătate pe care actualii conducători ar trebui să încerce, măcar, să și-o însușească.
Faptul că Băsescu, Elena Udrea, Boc, Roberta Anastase, Ioan Olteanu și alte asemenea dihănii au lipsit de la acest discurs a fost un plus, nicidecum un minus pentru marele eveniment. Prezența lor nu putea decât să terfelească solemnitatea momentului.
Pentru prima oară un șef de stat (Regele este încă șeful statului nostru, chiar dacă nu în funcție; la fel sunt și Iliescu, și Emil Constantinescu) a ținut un discurs în fața parlamentului post-decembrist, fără ca vorbele sale să mai mustească de acuze isterice la adresa adversarilor politici, de minciuni politicianiste, de ură vizavi de alte clase sociale decât cea din care face parte locutorul. Nici nu și-a acuzat la modul general poporul, după cum e moda mai nou, că e leneș, bețiv și cârcotaș. Regele a vorbit cu respect despre eroii noștri, despre bătrâni, despre cei care muncesc și despre copiii noștri. Este o lecție de normalitate și seninătate pe care actualii conducători ar trebui să încerce, măcar, să și-o însușească.
24.10.11
Pour eviter l'effondrement; și o mică performanță
În Occident lumea continuă să caute soluții anti-criză și să creeze manifeste. Cel mai recent manifest este „Pour eviter l'effondrement” și îl are în prim-plan pe Pierre Larrouturou (autorul impresionantei „Livre noir du liberalisme”, apărută chiar înainte de criză, în 2007).
Iată cele 10 măsuri pe care autorii manifestului le consideră necesare pentru ieșirea din criză:
1. Separarea băncilor de economisire de cele de investiții (pentru ca băncile să nu mai speculeze cu banii deponenților).
2. Taxa Tobin (pe tranzacții financiare - se tot vorbește de o grămadă de vreme dar până acum nu s-a luat nici o măsură concretă).
3. Să se pună punct iresponsabilității mediilor financiare (în special a speculatorilor - prin măsuri administrativ-punitive).
4. Să se pună punct „sabordajului” fiscal (adică scutirilor de taxe pentru bogați).
5. Lupta hotărâtă împotriva paradisurilor fiscale (lesne de înțeles de ce; propunerea concretă e de a boicota companiile care au filiale în aceste paradisuri).
6. Menținerea masei salariale și desfășurarea de eforturi anti-șomaj (după modelul Kurzarbeit-ului german / „munca [pe perioadă] scurtă”).
7. Protecție sporită pentru șomeri pentru a le evita precarizarea (după modelul danez; ceva asemănător scriam și eu în 2010)
8. Lupta împotriva delocalizărilor (și în special a Chinei, care nu respectă angajamentele asumate pe scena comercială mondială).
9. Re-confirmarea principiilor stipulate în Declarația de la Philadelphia (1944).
10. Convocarea unui nou summit gen Bretton-Woods. Altfel zis, convocarea unui summit care să-și propună la modul cel mai serios regândirea bazelor sistemului financiar mondial.
***
O mică performanță
Dl. Cristian Păun semnează pe contributors.ro un text în apărarea cotei unice care reia prostiile obișnuite, dar mai ales abuzează de ideea că această cotă unică ar fi o măsură liberală. Ea este, cum știm deja, una neo-feudală, care creează o puternică redistribuire la vârf, pe model regresiv. I-am semnalat autorului într-un comentariu acest lucru și am postat un link către un text mai vechi ( acesta ) în care făcusem și grafice pentru mintea prostanilor, ca să înțeleagă, atât cât îi ajută neuronul, ce e cu impozitul progresiv și de ce se aplică în țările civilizate (și eventual să înțeleagă și de ce nu există interesul - unora - să se aplice în bantustane ca România). Linkul a luat vreo 40 de clickuri și a generat alte aproximativ 40-50 de vizualizări. Deci, în total, în jur de 80-90 de oameni au citit argumentația făcută de mine de acolo. Ei bine, spre uimirea mea, am primit un singur „hate comment” care se termina, cum altfel, cu înjurătura... COMUNISTULE! :))))) (Și, firește, nimic despre argumentație!)
Iată cele 10 măsuri pe care autorii manifestului le consideră necesare pentru ieșirea din criză:
1. Separarea băncilor de economisire de cele de investiții (pentru ca băncile să nu mai speculeze cu banii deponenților).
2. Taxa Tobin (pe tranzacții financiare - se tot vorbește de o grămadă de vreme dar până acum nu s-a luat nici o măsură concretă).
3. Să se pună punct iresponsabilității mediilor financiare (în special a speculatorilor - prin măsuri administrativ-punitive).
4. Să se pună punct „sabordajului” fiscal (adică scutirilor de taxe pentru bogați).
5. Lupta hotărâtă împotriva paradisurilor fiscale (lesne de înțeles de ce; propunerea concretă e de a boicota companiile care au filiale în aceste paradisuri).
6. Menținerea masei salariale și desfășurarea de eforturi anti-șomaj (după modelul Kurzarbeit-ului german / „munca [pe perioadă] scurtă”).
7. Protecție sporită pentru șomeri pentru a le evita precarizarea (după modelul danez; ceva asemănător scriam și eu în 2010)
8. Lupta împotriva delocalizărilor (și în special a Chinei, care nu respectă angajamentele asumate pe scena comercială mondială).
9. Re-confirmarea principiilor stipulate în Declarația de la Philadelphia (1944).
10. Convocarea unui nou summit gen Bretton-Woods. Altfel zis, convocarea unui summit care să-și propună la modul cel mai serios regândirea bazelor sistemului financiar mondial.
***
O mică performanță
Dl. Cristian Păun semnează pe contributors.ro un text în apărarea cotei unice care reia prostiile obișnuite, dar mai ales abuzează de ideea că această cotă unică ar fi o măsură liberală. Ea este, cum știm deja, una neo-feudală, care creează o puternică redistribuire la vârf, pe model regresiv. I-am semnalat autorului într-un comentariu acest lucru și am postat un link către un text mai vechi ( acesta ) în care făcusem și grafice pentru mintea prostanilor, ca să înțeleagă, atât cât îi ajută neuronul, ce e cu impozitul progresiv și de ce se aplică în țările civilizate (și eventual să înțeleagă și de ce nu există interesul - unora - să se aplice în bantustane ca România). Linkul a luat vreo 40 de clickuri și a generat alte aproximativ 40-50 de vizualizări. Deci, în total, în jur de 80-90 de oameni au citit argumentația făcută de mine de acolo. Ei bine, spre uimirea mea, am primit un singur „hate comment” care se termina, cum altfel, cu înjurătura... COMUNISTULE! :))))) (Și, firește, nimic despre argumentație!)
20.10.11
Cum am văzut eu lumea până de curând cu ochiul drept (despre corioretinopatia seroasă centrală)
În urmă cu ceva vreme m-am îmbolnăvit la ochiul drept de o chestie numită corioretinopatie seroasă centrală (CRSC). Concret, în loc să văd aşa:
Ziua ca ziua, dar noaptea sau într-un mediu întunecos vedeam cam aşa:
...vedeam cam aşa:
...iar atunci când stăteam de vorbă cu cineva în semiîntuneric, era exclus să-i disting chipul dacă-l priveam numai cu ochiul drept. Vedeam o bulină mare, întunecoasă.
Ok, de ce scriu asta? Pentru că am observat că informaţiile în limba română despre această afecţiune, corioretinopatie seroasă centrală - CRSC, care am înţeles că e destul de frecventă la bărbaţii de vârsta mea (30-40 de ani), sunt destul de subţiri. Aşa că dacă se întâmplă să mai aibă cineva această boală, poate va da o căutare online, va pica pe blogul meu şi va afla că:
- nu trebuie să dispere; deşi e neplăcută, afecţiunea se poate trata fără injecţii şi laser, doar cu picături (dar cazurile grave cică ajung la injecţii sau laser);
- vă recomand să mergeţi la o clinică specializată, nu la o policlinică; pe mine m-au văzut 3 medici oculişti, din care primul, la un centru de făcut ochelari, şi-a dat seama că am ceva, dar nu şi-a dat seama nici măcar vag, ce anume (a fost semnalul de alarmă); al doilea, la o policlinică privată, mi-a pus diagnosticul corect dar nu a ştiut să mă trateze (am pierdut vreo 2 luni urmând un tratament fără efect); abia al treilea, adică doamna doctor Şerban de la Clinica Retina, specializată pe ochi, a ştiut să-mi prescrie tratamentul corect (tratament care a durat alte 2 luni);
- medicii habar nu au ce cauzează această afecţiune, dar o denumesc "boala stresului", pentru că e asociată cu un nivel scăzut de cortizol în organism; cauza #1 a acestui lucru e "stresul", dar trebuie să ştiţi că prin stres se înţeleg o mulţime de lucruri, nu neapărat stresul cauzat de viaţa grea sau de problemele de la servici (chestii care la mine nu există); stres mare pentru organism înseamnă, de exemplu, şi lipsa cronică a somnului pe o perioadă îndelungată de timp (factor pe care îl bănuiesc eu că mi-a declanşat mie boala);
- din păcate rămân sechele, dar nu grave, mai ales la nivelul vederii de noapte, dar numai în absenţa completă a luminii; pe stradă, când conduci maşina, când traficul e luminat de farurile celorlalte maşini, de semafoare etc. nu e absolut nici o diferenţă notabilă faţă de traficul de zi.
Bucuraţi-vă de ochii voştri şi să fiţi sănătoşi!
18.10.11
12.10.11
Populism pentru dăștepți
Există multe feluri de populism și demagogie, dar numai Lăzăroiu ne oferă o mostră de populism pentru dăștepți.
Populismul și demagogia pot fi de mai multe feluri. Depinde de grupul-țintă căruia vrei să-i iei voturile sau pe care vrei să-l atragi pentru cauza ta.
Adresându-se celor mai proști dintre cei mai proști conaționali ai noștri, Băse a apelat la Florin Salam și la Guță care i-au compus câteva refrene pe gustul prostimii: Și-l vom pune președinte / că Băsescu nu ne minte... Așa e taică, Băse nu v-a mințit niciodată, nu vă mințea nici atunci și nu vă minte nici acum. Ăsta e populismul pentru idioți. Că Băsescu nu îi minte... zi-le taică înainte...
Geoană, băiat de comitet, vrând să-i momească pe emigranți, și știind el că nu merge cu vrăjeală și manele, le promitea câte 20.000 de euro de căciulă. Nu de alta, dar vreo 10.000 de euro pe an face orice emigrant, deci trebuia ridicată ștacheta dacă vroiai să-i atragi cumva de partea ta. Ăsta e populismul pentru oameni normali: le promiți marea cu sarea, nu că nu s-ar putea face ceea ce le promiți tu, dar cel mai sigur e că promisiunea nu va fi nicicând onorată.
Cei 15.000 de specialiști ai CDR-ului din 1996 tot un soi de populism pentru oameni normali a fost. Pentru că minciuna nu era chiar atât de uriașă: n-au fost ei 15.000, au fost doar câteva zeci... ei, asta e, o mică greșeală de calcul și socoteală.
Totuși, încă nu sunt pe deplin hotărât dacă (,) „Contractul cu România”, pe care îl fluturau permanent în campania electorală Ciorbea și Constantinescu, a reprezentat demagogie pentru idioți sau pentru oameni normali. Având în vedere că mulți chiar își închipuiau că după 200 de zile de făcut rahatul praf CDR va părăsi guvernarea, cred totuși că a fost un exemplu de demagogie pentru idioți.
Timpul trece. La vremuri noi (adică la tâmpiți noi) e nevoie de demagogi noi. Astăzi avem partidul Albă ca Zăpada, adică Republica Nouă, cu Lăzăroiu în rol de piticul-Mutulică. Îl compar cu Mutulică pentru că, deși e clar pentru toată lumea că Lăzăroiu are un rol mai mult decât important în această (nouă) mizerie politicianistă, dânsul, mai nou, tace ca un pește.
Iar atunci când vorbește, lăsând la o parte faptul că mitraliază cretinisme pe bandă rulantă (gen bogătanii cu 800 de lei venituri...) ne face dovada existenței populismului pentru dăștepți. Cum e, de pildă, și recentul panseu emis într-un interviu din EVZ: „Ar trebui să avem deficit bugetar 0 prevăzut în Constituție”.
Să lămurim însă, mai întâi, o noțiune: dășteptul. Cine sunt dăștepții? Păi, dăștepții sunt cei care se informează exclusiv din mass-media oficială, adică mass-media care susține discursul puterii (orice putere; ceea ce înseamnă că orice putere își are dăștepții ei). Bunăoară, dăștepții știu că e criză, dar nu cunosc altă explicație a crizei în afara celei oferite de mass-media oficială. Deci, tehnic vorbind, sunt niște indivizi informați - de-asta le și zic dăștepți.
Mai mult, dăștepții asimilează numai discursurile oficiale, care izvorăsc neapărat de la vreo autoritate. Dăștepții venerează autoritatea și stau cu urechile ciulite la cel mai mic sughiț al acesteia în care ei disting implacabil devoalări meșteșugite, de o certă reputație înaltă. Informația economică și-o iau numai de la economiștii care frecventează cercurile puterii; în cancanurile culturale li se pare de la sine înțeles că dreptatea e de partea celor care au „prestigiul” de partea lor; iar în politică dăștepții se manifestă întotdeauna zgomotos împotriva celor care par a avea, fără îndoială din cauza aberațiilor doctrinei proprii, mai puțin succes și admirativi față de cei care întruchipează reușita și deci, negreșit, apartenența la o doctrină „justă”.
Cum dășteptul nu (mai) pune botul nici la rime de manele, nici la promisiuni fără acoperire, e nevoie așadar de ceva mai finuț pentru a-l atrage. Niște păcăleli un pic mai cu ștaif. Revenind așadar la Lăzăroiu, iată ce mesaj are el pentru dăștepți:
„În Constituție ar trebui să se prevadă deficit de maxim 3%... nu, chiar de 0%... cât producem, atât consumăm, foarte simplu. Și atunci dacă vine cineva cu o inițiativă că mărim pensiile cu 50%, e neconstituțională.” [de aici]
Fără îndoială, dășteptul, care, după cum ziceam, e un om informat, știe că de vină pentru criza pe care o traversăm sunt nesimțitul de Varujan Vosganian și cu tac'su Tăriceanu, care au risipit banul public în anii premergători guvernării actuale. Și tocmai de-asta prostiile lui Lăzăroiu par senzațional de deștepte, având în vedere precedentul nefericit (și, părerea mea, involuntar) creat de guvernarea liberală. Ceea ce nu mai explică însă Lăzăroiu e cum ar mai putea supraviețui, la modul serios, un stat dacă ar fi obligat prin constituție să aibă deficit bugetar zero. Să zicem că vine un război inopinat: ce vor zice guvernanții, ups, stai așa că n-avem voie să mobilizăm armata, a zis Lăzăroiu că tre' să avem deficit bugetar zero și n-am prevăzut în bugetul pe anul ăsta cheltuieli cu războiul? Vă rugăm, stimați dușmani, să ne atacați la anul? Sau vine un cutremur, sau vin niște inundații. Sau vine un mare investitor care îți deschide mâine o fabrică, dar cu condiția să-i faci repede o șosea... altfel pleacă în Ungaria... poimâine...
Genul acesta de posibilități, cele pe care Nassim Taleb le numește „lebede negre”, sunt la ordinea zilei. Și nu pot fi prevăzute din timp. Cu deficit bugetar zero scris în Constituție, riști să mori cu ... zero-ul în brațe.
Pe lângă asta, oare Lăzăroiu nu e conștient, sau se preface că nu știe că dacă am avea deficit bugetar zero în Constituție recesiunile ar deveni ... un sport extrem și foarte îndelungat? Pentru că într-o perioadă de recesiune este normal ca veniturile guvernului să scadă, deci dacă de cramponăm de deficitul bugetar zero, guvernul își va restrânge și el cheltuielile, ceea ce va amplifica recesiunea, și tot așa. Se va intra într-o spirală a „echilibrelor bugetare” în care guvernul și mediul privat își vor trage unul altuia preșul de sub picioare până când nu o să mai rămână nimic. Așa vor Republicanii ăștia Noi să salveze țara? Atâta inteligență economică au ei? Deficit bugetar de zero procente scris în Constituție?...
Din păcate, chiar dacă Lăzăroiu fabulează la greu, sunt convins că elucubrațiile sale câștigă adepți noi chiar în clipa asta. În fiecare minut, în fiecare secundă. Tu tocmai termini de citit textul meu și undeva într-o casă din România, în fața unui computer, e încă un fraier care tocmai a admirat panseurile lăzăriste. În fond, atragerea fraierilor și a proștilor de tot felul e menirea populismelor și a discursurilor demagogice. Episodul următor va fi atunci când fraierii se vor întreba cum se face că nici unui premiu Nobel de economie nu i-a trecut prin scăfârlie o soluție așa de simplă pentru echilibrarea finanțelor unei țări - adică, să facem din deficitul bugetar zero literă de lege. Oare faptul că nu vor putea să-și dea un răspuns la chestia asta îi va pune, măcar, pe gânduri?
Populismul și demagogia pot fi de mai multe feluri. Depinde de grupul-țintă căruia vrei să-i iei voturile sau pe care vrei să-l atragi pentru cauza ta.
Adresându-se celor mai proști dintre cei mai proști conaționali ai noștri, Băse a apelat la Florin Salam și la Guță care i-au compus câteva refrene pe gustul prostimii: Și-l vom pune președinte / că Băsescu nu ne minte... Așa e taică, Băse nu v-a mințit niciodată, nu vă mințea nici atunci și nu vă minte nici acum. Ăsta e populismul pentru idioți. Că Băsescu nu îi minte... zi-le taică înainte...
Geoană, băiat de comitet, vrând să-i momească pe emigranți, și știind el că nu merge cu vrăjeală și manele, le promitea câte 20.000 de euro de căciulă. Nu de alta, dar vreo 10.000 de euro pe an face orice emigrant, deci trebuia ridicată ștacheta dacă vroiai să-i atragi cumva de partea ta. Ăsta e populismul pentru oameni normali: le promiți marea cu sarea, nu că nu s-ar putea face ceea ce le promiți tu, dar cel mai sigur e că promisiunea nu va fi nicicând onorată.
Cei 15.000 de specialiști ai CDR-ului din 1996 tot un soi de populism pentru oameni normali a fost. Pentru că minciuna nu era chiar atât de uriașă: n-au fost ei 15.000, au fost doar câteva zeci... ei, asta e, o mică greșeală de calcul și socoteală.
Totuși, încă nu sunt pe deplin hotărât dacă (,) „Contractul cu România”, pe care îl fluturau permanent în campania electorală Ciorbea și Constantinescu, a reprezentat demagogie pentru idioți sau pentru oameni normali. Având în vedere că mulți chiar își închipuiau că după 200 de zile de făcut rahatul praf CDR va părăsi guvernarea, cred totuși că a fost un exemplu de demagogie pentru idioți.
Timpul trece. La vremuri noi (adică la tâmpiți noi) e nevoie de demagogi noi. Astăzi avem partidul Albă ca Zăpada, adică Republica Nouă, cu Lăzăroiu în rol de piticul-Mutulică. Îl compar cu Mutulică pentru că, deși e clar pentru toată lumea că Lăzăroiu are un rol mai mult decât important în această (nouă) mizerie politicianistă, dânsul, mai nou, tace ca un pește.
Iar atunci când vorbește, lăsând la o parte faptul că mitraliază cretinisme pe bandă rulantă (gen bogătanii cu 800 de lei venituri...) ne face dovada existenței populismului pentru dăștepți. Cum e, de pildă, și recentul panseu emis într-un interviu din EVZ: „Ar trebui să avem deficit bugetar 0 prevăzut în Constituție”.
Să lămurim însă, mai întâi, o noțiune: dășteptul. Cine sunt dăștepții? Păi, dăștepții sunt cei care se informează exclusiv din mass-media oficială, adică mass-media care susține discursul puterii (orice putere; ceea ce înseamnă că orice putere își are dăștepții ei). Bunăoară, dăștepții știu că e criză, dar nu cunosc altă explicație a crizei în afara celei oferite de mass-media oficială. Deci, tehnic vorbind, sunt niște indivizi informați - de-asta le și zic dăștepți.
Mai mult, dăștepții asimilează numai discursurile oficiale, care izvorăsc neapărat de la vreo autoritate. Dăștepții venerează autoritatea și stau cu urechile ciulite la cel mai mic sughiț al acesteia în care ei disting implacabil devoalări meșteșugite, de o certă reputație înaltă. Informația economică și-o iau numai de la economiștii care frecventează cercurile puterii; în cancanurile culturale li se pare de la sine înțeles că dreptatea e de partea celor care au „prestigiul” de partea lor; iar în politică dăștepții se manifestă întotdeauna zgomotos împotriva celor care par a avea, fără îndoială din cauza aberațiilor doctrinei proprii, mai puțin succes și admirativi față de cei care întruchipează reușita și deci, negreșit, apartenența la o doctrină „justă”.
Cum dășteptul nu (mai) pune botul nici la rime de manele, nici la promisiuni fără acoperire, e nevoie așadar de ceva mai finuț pentru a-l atrage. Niște păcăleli un pic mai cu ștaif. Revenind așadar la Lăzăroiu, iată ce mesaj are el pentru dăștepți:
„În Constituție ar trebui să se prevadă deficit de maxim 3%... nu, chiar de 0%... cât producem, atât consumăm, foarte simplu. Și atunci dacă vine cineva cu o inițiativă că mărim pensiile cu 50%, e neconstituțională.” [de aici]
Fără îndoială, dășteptul, care, după cum ziceam, e un om informat, știe că de vină pentru criza pe care o traversăm sunt nesimțitul de Varujan Vosganian și cu tac'su Tăriceanu, care au risipit banul public în anii premergători guvernării actuale. Și tocmai de-asta prostiile lui Lăzăroiu par senzațional de deștepte, având în vedere precedentul nefericit (și, părerea mea, involuntar) creat de guvernarea liberală. Ceea ce nu mai explică însă Lăzăroiu e cum ar mai putea supraviețui, la modul serios, un stat dacă ar fi obligat prin constituție să aibă deficit bugetar zero. Să zicem că vine un război inopinat: ce vor zice guvernanții, ups, stai așa că n-avem voie să mobilizăm armata, a zis Lăzăroiu că tre' să avem deficit bugetar zero și n-am prevăzut în bugetul pe anul ăsta cheltuieli cu războiul? Vă rugăm, stimați dușmani, să ne atacați la anul? Sau vine un cutremur, sau vin niște inundații. Sau vine un mare investitor care îți deschide mâine o fabrică, dar cu condiția să-i faci repede o șosea... altfel pleacă în Ungaria... poimâine...
Genul acesta de posibilități, cele pe care Nassim Taleb le numește „lebede negre”, sunt la ordinea zilei. Și nu pot fi prevăzute din timp. Cu deficit bugetar zero scris în Constituție, riști să mori cu ... zero-ul în brațe.
Pe lângă asta, oare Lăzăroiu nu e conștient, sau se preface că nu știe că dacă am avea deficit bugetar zero în Constituție recesiunile ar deveni ... un sport extrem și foarte îndelungat? Pentru că într-o perioadă de recesiune este normal ca veniturile guvernului să scadă, deci dacă de cramponăm de deficitul bugetar zero, guvernul își va restrânge și el cheltuielile, ceea ce va amplifica recesiunea, și tot așa. Se va intra într-o spirală a „echilibrelor bugetare” în care guvernul și mediul privat își vor trage unul altuia preșul de sub picioare până când nu o să mai rămână nimic. Așa vor Republicanii ăștia Noi să salveze țara? Atâta inteligență economică au ei? Deficit bugetar de zero procente scris în Constituție?...
Din păcate, chiar dacă Lăzăroiu fabulează la greu, sunt convins că elucubrațiile sale câștigă adepți noi chiar în clipa asta. În fiecare minut, în fiecare secundă. Tu tocmai termini de citit textul meu și undeva într-o casă din România, în fața unui computer, e încă un fraier care tocmai a admirat panseurile lăzăriste. În fond, atragerea fraierilor și a proștilor de tot felul e menirea populismelor și a discursurilor demagogice. Episodul următor va fi atunci când fraierii se vor întreba cum se face că nici unui premiu Nobel de economie nu i-a trecut prin scăfârlie o soluție așa de simplă pentru echilibrarea finanțelor unei țări - adică, să facem din deficitul bugetar zero literă de lege. Oare faptul că nu vor putea să-și dea un răspuns la chestia asta îi va pune, măcar, pe gânduri?
7.10.11
Vadim, ICI, Alina Alupoaie
O poveste haioasă îi are zilele astea în centrul ei pe Vadim Tudor și pe o anume Alina Alupoaie, o tipă de 24 de ani care s-a ocupat până acum (de fapt, se ocupă și acum) de mentenanța site-urilor Partidului „România Mare”.
O verificare scurtă la ICI (www.rotld.ro) scoate la iveală un amănunt incredibil: domeniile care în mod normal ar trebui să aparțină Partidului „România Mare” aparțin, de fapt, personal Alinei Alupoaie, mai precis firmei acesteia: SC A&A Imobil Rom-Ital srl!
Oare cât de cretină e gașca aia din jurul lui Vadim dacă n-au fost în stare să-și dea seama că tipa asta le-a hijackuit domeniile? Din câte știu eu, site-ul principal al PRM (romare.ro) e online din 1998, deci este exclus ca domnișoara în cauză, care la acea dată nu avea decât 11 anișori, să fi înregistrat acel domeniu încă de la început. Cu siguranță cândva în perioada recentă ea s-a dus cumințică la ICI, înarmată cu o hârtie și o ștampilă a PRM, și și-a transferat singură domeniile pe numele propriu. Acum dobitocul de Vadim vrea să o dea în judecată că, vezi Doamne, respectiva îl împiedică să publice online. Va pierde garantat (femeia e proprietara domeniilor, deci poate face orice cu ele, chiar și site-uri porno) și după aceea va izbucni iar în spume că e boicotat, împiedicat, atacat, sabotat etc. etc. etc.
Pregătiți-vă de show!
O verificare scurtă la ICI (www.rotld.ro) scoate la iveală un amănunt incredibil: domeniile care în mod normal ar trebui să aparțină Partidului „România Mare” aparțin, de fapt, personal Alinei Alupoaie, mai precis firmei acesteia: SC A&A Imobil Rom-Ital srl!
Oare cât de cretină e gașca aia din jurul lui Vadim dacă n-au fost în stare să-și dea seama că tipa asta le-a hijackuit domeniile? Din câte știu eu, site-ul principal al PRM (romare.ro) e online din 1998, deci este exclus ca domnișoara în cauză, care la acea dată nu avea decât 11 anișori, să fi înregistrat acel domeniu încă de la început. Cu siguranță cândva în perioada recentă ea s-a dus cumințică la ICI, înarmată cu o hârtie și o ștampilă a PRM, și și-a transferat singură domeniile pe numele propriu. Acum dobitocul de Vadim vrea să o dea în judecată că, vezi Doamne, respectiva îl împiedică să publice online. Va pierde garantat (femeia e proprietara domeniilor, deci poate face orice cu ele, chiar și site-uri porno) și după aceea va izbucni iar în spume că e boicotat, împiedicat, atacat, sabotat etc. etc. etc.
Pregătiți-vă de show!
6.10.11
Câteva note
i. În sfârșit, #OccupyWallStreet pare să fi pătruns în media mainstream. Pe CNN.com, la secțiunea US, tronează pe prima pagină de mai bine de 12 ore un articol dedicat acestui șir de proteste. Va reuși establishmentul să creeze joburile de care America are atâta nevoie? Va funcționa în al 12-lea ceas teoria „trickle down” sau se va dovedi, ca și până acum, o prostie și o mare minciună?
ii. Dacă în urmă cu vreo două săptămâni, când am scris prima oară despre #OccupyWallStreet, mișcarea încă se organiza destul de vag pe Twitter, în acest moment hashtagul oferă 20 de noi miniposturi la fiecare 10 secunde - și trebuie să ținem cont de faptul că în SUA e noapte!
iii. Manifestul intitulat „Noua Republică” - porcărioara aia cu iz legionar despre care am scris în urmă cu câteva zile - trebuie deja revizuit. 10 TV, post recomandat în manifest pentru spălarea corectă pe creier, se pregătește să tragă obloanele, drept pentru care ar trebui scos de pe lista de recomandări...
iv. Cu prilejul unui concurs pentru un post de lector, Gabriel Liiceanu a lansat un atac imund la adresa Facultății de Filozofie și a unui asistent - mă rog, acum lector - de acolo, despre care zice că, deși e „o nulitate”, a luat concursul împotriva unui protejat al său care are 10 articole publicate în reviste indexate ISI (cea mai prestigioasă rețea de cunoaștere academică, un soi de Google Scholar - dar pe bani). Să amintim că pe criteriul ăsta Liiceanu însuși n-ar fi trebuit să fie niciodată profesor la Facultatea de Filozofie: el are 0 (zero) articole publicate în reviste indexate ISI.
v. Revenind la Noua Republică, nu pot să nu mă întreb: oare cum dracului vor ăștia să facă o nouă republică cu marotele unui vechi securist?!
vi. Și pentru final un articol excelent al lui Michael Parenti: Class Warfare Indeed, din care dau câteva citate:
„The moneyed class in this country has been doing class warfare on our heads and on those who came before us for more than two centuries. But when we point that out, when we use terms like class warfare, class conflict, and class struggle to describe the system of exploitation we live under - our indictments are dismissed out of hand and denounced as Marxist ideological ranting, foul and divisive. [...]
In fact, class itself is something of a verboten word. [...] So instead of working class, we hear of "working families" or "blue collar" and "white collar employees". Instead of lower class we hear of "inner city poor" and "low-income elderly." Instead of the capitalist owning class, we hear of the "more affluent" or the "upper quintile." [...]
"Class" is used with impunity and approval only when it has that magic neutralizing adjective "middle" attached to it. The middle class is an acceptable mainstream concept because it usually does not sharpen our sense of class struggle; it dilutes and muffles critical consciousness. If everyone in America is middle class (except for a few superrich and a minor stratum of very poor), there is little room for any awareness of class conflict.”vii. A... nimic despre moartea lui Steve Jobs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)