Ce e ăla „cancer agresiv”?!

Ieri, vineri 13, mi-am făcut investigațiile finale post-operatorii și vestea e bună: nu mai am cancer. Sigur, asta nu înseamnă că sunt 100% refăcut. Dar sunt cât de cât ok. Aș putea spune că mă simt „cum eram eu, dar o versiune second-hand de-a mea”. Mai șubred, mai peticit... dat cu chit, cu vopsea, îndreptat tabla pe ici, colo. Săptămâna viitoare o să revin la spital pentru a încerca să facem din nou endoscopia care, din cauză că stomacul meu nu mai funcționează normal, nu a reușit. Dar asta nu e vitală. Cancerul era de colon, nu de stomac. La stomac doctorii vor inspecta operația, să se asigure că e totul ok. Eu zic că e ok. Poate că ei or să vadă vreo problemă, dar sunt sigur că orice ar fi să găsească (dar eu sper să nu găsească nimic!), se va putea trata cu medicație. În acest moment tot ce mă incomodează e operația în sine: deși tăietura e bine legată, corpul încă resimte „agresiunea”, fiind vorba și de un pic de meteo-sensibilitate la mijloc. Totuși, sunt mult mai bine decât în urmă cu 3 luni. De la zi la zi sau de la săptămână la săptămână progresele sunt mici. De la trimestru la trimestru, ele sunt certe.

Dar citesc în mass-media despre moartea lui Mircea Diaconu (Dumnezeu să-l odihnească!), și nu pot să pricep. Tata a depistat cancerul de colon fix la vârsta pe care o avea Mircea Diaconu, adică pe la 74-75 de ani. Asta după ce o vreme nu se simțise bine. L-a operat și a mai trăit apoi 5 ani, și poate ar fi trăit și azi dacă ar fi făcut chimioterapia. Nu ne-a zis niciodată că după ce a ieșit din spital s-a culcat pe o ureche și pe-aici ți-e drumul, toată familia era convinsă că face tot ce trebuie, mai ales că după operație se vedea cu ochiul liber că se înzdrăvenește. Nefăcând chimioterapie, cancerul a revenit, de data asta la pancreas, apoi a luat Covid și a murit - în urmă cu fix 4 ani, în decembrie 2020. Avea 80 de ani. Face parte din rândul statisticilor cu români îngropați nedemn, în saci negri, de plastic. Arheologii viitorului vor găsi alături de el chiar și ultima perfuzie de la spital, că și pe aia i-au pus-o în sac, înainte să sigileze sicriul. Nu care cumva să facă virusul țuști!... de acolo și să infecteze spitalul, Bucureștiul, România, Europa, planeta... 

De aceea eu nu înțeleg de ce vorbește mass-media de „cancer agresiv” în cazul lui Mircea Diaconu. Mai ales că și eu, iată, am trecut prin această boală. Așa cum știu deja de pe pielea mea, cancerul de colon îți dă o grămadă de semne și îți lasă suficient timp să-l depistezi. Nu știu cât de „agresive” sunt alte tipuri de cancer, dar acesta nu e agresiv deloc, dimpotrivă, e foarte insidios și poate să dureze ani de zile până când să te prinzi că ești bolnav. Tata începuse să se ramolească vizibil înainte cu aproximativ un an de vizita la spital. Eu am început să mă simt vizibil rău cam cu jumătate de an înainte de a-mi începe serios investigațiile de sănătate (și numai ghinionul a făcut să nu-mi descopăr mai devreme cauza adevărată a bolii), dar semnele erau deja instalate de cel puțin un an. Nevastă-mea a leșinat pe scările blocului prin aprilie 2023. Din cauza anemiei, firește. Dar nu a dus-o capul să se ducă imediat la medic. A ajuns cu salvarea, direct la operație, după un an și două luni. Sunt, așadar, luni bune, chiar ani în care cancerul de colon se instalează insidios și poate fi confundat lejer cu o anemie mai ușoară sau cu o oarecare dispoziție mai proastă. Cum adică a fost „agresiv” cu Mircea Diaconu?!

Evident, unii zic că de vină pentru această „agresivitate” ieșită din comun e vaccinul anti-Covid, pe care Mircea Diaconu a declarat că l-a făcut. Nu știu, nu mă pot pronunța. Dar această „agresivitate” chiar ar trebui investigată, nu trebuie lăsată așa. Nu cred că Mircea Diaconu era un om sărac, care nu-și permitea să meargă la medic, ajungând cu cancerul în stadiul IV (oricum l-ar fi luat niște dureri nasoale cam din stadiul II). Dacă tata a descoperit cancerul ăsta la 74-75 de ani, și a avut timp să-l opereze, supraviețuind după aceea încă 5 ani, nu văd de ce Mircea Diaconu nu ar fi putut supraviețui la fel. Mai ales că în ultimii 10 ani medicina a făcut sigur progrese.

Ciudat, foarte ciudat. Dar va investiga cineva? Nu cred.

LE. Văd că după ce au zis că Mircea Diaconu a fost ucis de un cancer de colon, acum unele televiziuni au schimbat narativa și zic că a fost un cancer de pancreas (recunoscut ca fiind unul dintre cele mai agresive). Dumnezeu știe care o fi adevărul.

PS. 23 decembrie: fiica actorului, d-na Ana Diaconu, a lămurit misterul: a fost cancer de pancreas, descoperit în urmă cu un an și jumătate, deci prin vara lui 2023. Într-adevăr, cancerul de pancreas e cu totul și cu totul altceva. Dumnezeu să-l odihnească pe marele actor. Eu l-am votat în 2019 - n-a fost să fie.

Dacă aveți cancer, nu vă pierdeți speranța! Astăzi medicina a avansat destul de mult și chiar dacă nu e o bătălie ușoară, avem toate șansele să o câștigăm.