La mine în familie mama e(ra) mare băutoare de cafea. Pe vremuri își procura cafeaua pe sub mână, așa cum erau vremurile pe atunci. Mi-a transmis și mie, oarecum, acest viciu. Dar cea care m-a ajutat cel mai mult a fost nevastă-mea.
Am început să beau cafea ca un țăran: cu cafea „lungă”, americană. Nici acum nu sunt cine știe ce cunoscător, dar am mai evoluat: nu-mi mai fac doza zilnică de cofeină la filtru (o porcărie), ci la espressor. Dimineața îmi fac un espresso „lung” dintr-o cafea no-name obișnuită, robusta, prăjită mediu, pe care de obicei mi-o râșnesc singur și pe care o cumpăr de unde apuc. Nu am o râșniță profesională, dar în timp am învățat - prin „încercare și eroare” - cât de fin să râșnesc boabele ca să-mi iasă espressoul cu suficient caimac. Scopul espressoului de dimineață e, firește, îngurgitarea de cofeină.
Dar după-amiaza, la birou, mai beau - de obicei cam după ora 13, obligatoriu mai devreme de 16 - o cafea mai moale și mai aromată. Întotdeauna 100% arabica. După ce am încercat mai multe mărci, la birou am ajuns să preferăm un anume sortiment de Tchibo, care se găsește la vreo 45-50 de lei punga de 1 kg în orice hipermaket. E numai bună pentru aparatul pe care îl avem. Scopul acestei cafeluțe de după-amiază mai slabă și mai aromată (niciodată cu zahăr adăugat!) e, firește, păstrarea activă a creierului în partea a doua zilei.
În acest context a apărut Toni cu cafeaua lui Bazzara.
Toni e tânărul antreprenor român tipic, mereu falimentar și mereu dornic de o nouă aventură. Eu l-am cunoscut în urmă cu vreo 12 ani, când și-a făcut un magazin online, Foxy Computers. Cred că avea atunci puțin peste 20 de ani. O vreme i-a mers bine dar a dat faliment după ce a venit criza, prin 2011. Au fost ani grei atunci pentru toată piața IT&C. Au dat faliment zeci de magazine online, mai mari sau mai mici, ca să nu mai pomenim de Flamingo Computers și Ultra Pro.
Apoi a avut alt magazin al cărui nume nu-l mai rețin. A dat faliment și cu ăla. După aia s-a apucat de Uber. Cred că l-a și umflat poliția pe la Cluj, când l-a prins făcând Uber. Și de vreo doi ani are un magazin nou, de cafea: CaffeeBazzar.ro .
S-ar zice așadar că am tot interesul să-l promovez pe Toni, și așa și e. Chiar e unul dintre clienții mei simpatici și am tot interesul să reușească în viață, pentru că mai mulți bani pentru el înseamnă automat mai mulți bani pentru mine.
Numai că nu despre asta e vorba aici. M-am obișnuit ca Toni să ne rămână permanent dator și să se smiorcăie când e vorba să-și plătească facturile.
Acum e vorba strict despre cafeaua adusă de el, Bazzara. La prima vedere e o cafea pe care n-ar cumpăra-o nici dracu', având în vedere că e 170 de lei kilo. Nici eu n-aș da banii pe ea dacă e să fiu prea strâns la buzunar. Dar s-a întâmplat să vină Toni pe la noi cu o pungă mică de Dodicigrancru și una mare de DolceVivace. Normal că ne-am aruncat imediat pe Dodicigrancru, să mirosim și să gustăm minunea.
Cum nu sunt un mare critic de cafea, nu știu s-o descriu. Tot ce pot să zic e că simți instant diferența dintre o cafea de 45 de lei și una de 170. Conform descrierii oficiale este un amestec cu note de flori, cacao, rom și vanilie. Pe site cred că modul de prăjire e trecut greșit, fiindcă pe pungă zice că boabele sunt prăjite slow mediu, nu intens. Iar descrierea aromelor e în pdf-ul ăsta, luat direct de pe situl oficial.
Cam asta e. Mai multe nu pot zice :))))) . Probabil e primul meu testimonial. N-am pretenția să ajung „un influencer”. Dar dacă îți place să bei un espresso din când în când, chiar merită să încerci o Dodicigrancru, mai ales că pachetul de 0,25 kg e chiar la îndemâna oricui (ca preț, firește). Ideal ar fi să ai un aparat care râșnește singur, pentru a-i putea defini granulația. Parcă nu m-aș încumeta să iau eu la mână așa o minune, cu râșnița mea în care bag toate sărăciile de boabe.
