8.3.17

Cu „Manole” despre Jung și sincronicitate

Trebuie să recunosc că știrea de ieri m-a șocat. Până acum n-am putut să scriu decât asta. Am revăzut cu ochii minții acea seară din august 2007 când am decis să dau drumul blogului dedicat Balonului Imobiliar, căruia trebuia să-i inventez și un „autor”. Fusese o decizie de moment, impulsivă. Abia mă întorsesem de câteva zile din vacanța petrecută la Paris. Sigur că „teoria” o rumegasem câteva luni în minte, în ciuda propagandei stupide care ne înconjura pe toți la vremea aceea. Mă documentasem cu privire la maniile speculative, cumpărasem cărți, citisem. Dar nu mă gândisem niciodată până atunci să-mi expun teoria în public. Am ales numele fictivului autor fără a premedita nimic, l-am ales pur și simplu, a fost primul nume care mi-a trecut prin cap (mai degrabă aș fi putut folosi un pseudonim literar, „Adrian Sandu”, sub care publicasem ultimele proze; pe „Adrian” l-am păstrat sub forma literelor „A. D.” din numele complet al „autorului”, „A. D. Manole”). Tot ce pot să spun e că micile coincidențe nu sunt doar frumoase, dar se dovedesc și pline de sens. L-am citit pe Jung demult, când eram tânăr, în studenție. Jung ar fi zis că dl. guvernator Isărescu de la BNR avea remușcări știind ce nenorocire patronează, și remușcările sale s-au manifestat prin avertismentele publice lansate de pe blogul Balonului Imobiliar...

Lectură suplimentară: conceptul de „sincronicitate” la C. G. Jung:
Wikipedia

Atașat: traficul general al blogului Balonului Imobiliar în perioada august 2007 - aprilie 2009 (când am schimbat contul de Analytics) și evoluția accesărilor provenind din interiorul BNR...

Traficul general al blogului

Traficul provenind din interiorul BNR
În timp ce traficul general a continuat să crească pe măsură ce criza imobiliară devenea tot mai iminentă, accesările din interiorul BNR scad abrupt începând cu iunie 2008, odată cu așa-zisa „înăsprire” a normelor de creditare (venită, oricum, foarte târziu), pentru a dispărea aproape de tot odată cu sfârșitul anului. De acum, o anumită conștiință era curată. Își făcuse, chipurile, datoria. Se putea spăla pe mâini.