În anul 2006, piaţa de web design din România a valorat aproximativ 4 milioane de euro. Cu banii ăştia:
1. poţi cumpăra cam 90% dintr-un bloc cu 10 etaje aflat într-un cartier mai aşa şi aşa din Bucureşti;
2. poţi cumpăra vreo 10 automobile Maybach (d-ăla de care are Gigi Becali).
Spre comparaţie, în 2006:
1. editura RAO a făcut afaceri de 3,3 milioane euro pe o altă piaţă la care România stă prost faţă de media de consum europeană: piaţa de carte;
2. Grey Advertising a făcut publicitate de 21 de milioane de euro (şi din câte ştiu ei sunt doar în topul firmelor de publicitate din România, dar nicidecum cei mai mari);
3. clientul meu, Util SPC, a vândut stivuitoare, accesorii şi piese de schimb de 2,9 milioane euro;
4. PC Garage a vândut online marfă IT de 1,3 milioane euro (în condiţiile în care eMag a vândut de 23 de milioane).
Concluzia?
Activăm pe o piaţă mică, insignifiantă, pe care o poate sufla orice şmecher.
21.8.07
Ciobanul si Hagi
S-a găsit ciobanul naţional să declare că Hagi nu ştie meserie. Măi să fie! Păi dacă unul care la viaţa lui ...
Ca antrenor, Hagi este deja legitimat de cupa câştigată în Turcia cu Galatasaray. Lucescu a antrenat 4 ani în Turcia şi nu a fost în stare să ia cupa. Hagi a luat-o. Cu acestea fiind spuse, îl declar cretin irecuperabil pe oricine zice că Hagi "nu ştie" meserie sau că "nu e" antrenor. Ciobanul ar trebui să se roage ca Hagi să nu-i asculte sfaturile şi să bage echipa în grupele Champions League fiindcă eu, unul, aş juca meciul retur cu Bate Borisov cu nişte juniori (plus Rădoi!) după care mi-aş da demisia.
- i-a avut antrenori pe Lucescu, Iordănescu, Radomir Antic, Cruyff şi Fatih Terim;
- i-a avut colegi în teren pe Coraş, Boloni, Lăcătuş, Dan Petrescu, Silviu Lung, Cămătaru, Michel, Butragueno, Prosinecki, Sabău, Stoicikov, Ronald Koeman, Romario, Guardiola, Hakan Sukur, Jardel...;
- a câştigat o grămadă de cupe, campionate şi trofee europene ;
- a jucat la trei campionate mondiale şi la trei campionate europene...
Ca antrenor, Hagi este deja legitimat de cupa câştigată în Turcia cu Galatasaray. Lucescu a antrenat 4 ani în Turcia şi nu a fost în stare să ia cupa. Hagi a luat-o. Cu acestea fiind spuse, îl declar cretin irecuperabil pe oricine zice că Hagi "nu ştie" meserie sau că "nu e" antrenor. Ciobanul ar trebui să se roage ca Hagi să nu-i asculte sfaturile şi să bage echipa în grupele Champions League fiindcă eu, unul, aş juca meciul retur cu Bate Borisov cu nişte juniori (plus Rădoi!) după care mi-aş da demisia.
19.8.07
Fratele lu' PCFun.ro
A apărut Electrofun.ro. Prima oară când am văzut site-ul era să zic: "I-ote-i şi p-ăştia, au plagiat cu nesimţire PCFun-ul! ", dar apoi am citit pagina cu informaţii "Despre noi" (adică despre ei) care ne lămureşte că e vorba de un nou proiect al Fit Distribution.
Super tare ideea de a poziţiona separat magazinul de electrocasnice faţă de cel de tehnică fină.
În altă ordine de idei, tot de pe pagina "Despre noi", adică despre ei, am ajuns şi pe site-ul personal al lui Marius Ghenea, de a cărui existenţă habar n-aveam. Simpatică realizare. Şi mă bucur să văd că omului i-a plăcut să citească Freakonomics, carte apărută şi în limba română, în urmă cu 2 ani, la editura Andreco, ediţie de care Marius Ghenea din păcate nu are cunoştinţă (alo, marketingul de la editura aia, se aude?... wtf aţi făcut cu un bestseller care în America a stat zeci de săptămâni în topurile Publisher's Weekly?). Nu de alta, dar îi cunosc personal pe tehnoredactor şi pe redactor. Adică eu şi nevastă-mea.
Super tare ideea de a poziţiona separat magazinul de electrocasnice faţă de cel de tehnică fină.
În altă ordine de idei, tot de pe pagina "Despre noi", adică despre ei, am ajuns şi pe site-ul personal al lui Marius Ghenea, de a cărui existenţă habar n-aveam. Simpatică realizare. Şi mă bucur să văd că omului i-a plăcut să citească Freakonomics, carte apărută şi în limba română, în urmă cu 2 ani, la editura Andreco, ediţie de care Marius Ghenea din păcate nu are cunoştinţă (alo, marketingul de la editura aia, se aude?... wtf aţi făcut cu un bestseller care în America a stat zeci de săptămâni în topurile Publisher's Weekly?). Nu de alta, dar îi cunosc personal pe tehnoredactor şi pe redactor. Adică eu şi nevastă-mea.
18.8.07
Relativitate | Contracte
Pe când activam profesional într-o cu totul altă zonă decât zona "web", aveam impresia că interesul meu profesional e centrul Universului şi că orice om normal la cap ar trebui să ştie sau, dacă nu, măcar să respecte a priori, ceea ce ştiu eu.
Când am trecut în zona web am constatat cât de mult mă înşelam. Privită de aici, fosta mea tagmă profesională era ca şi inexistentă. Iar preocupările ei, complet necunoscute.
Ceva îmi spune că şi dacă aş ieşi din web pentru a intra în altceva, lucrurile vor fi la fel.
**
Ieri 2 persoane din medii total diferite mi-au confirmat că românii sunt cei mai dificili clienţi de pe lumea asta.
Prima persoană (din turism): "Dacă cehul sau polonezul ia o vacanţă în Turcia de 199 de euro, înţelege că preţul scăzut implică şi o calitate mai scăzută a serviciilor. Se bucură de soare, de aer curat, şi e mulţumit. Românul, în schimb, dacă dă 199, vrea şi soare şi aer curat, şi vrea si să fie servit ca la 1099. Şi face scandal şi zice că dacă ar fi ştiut ce proaste-s serviciile, ar fi dat fără probleme mai mult" [- fără probleme pe dracu', aş zice eu...]
A doua persoană (comerţ online): "Vin cu o grămada de bani în buzunar, zeci de milioane, să cumpere cutare produs. Aici li se spune că preţul nu include taxa verde, care oricum e un rahat faţă de câţi bani au la ei, şi încep să facă scandal şi să ţipe."
**
A treia persoană aş putea fi eu însumi. În urmă cu 3 ani, contractul tip după care lucram avea vreo 2 pagini jumate şi era destul de vag, conţinând prevederi de genul "Prestatorul se angajează să presteze cutare lucrare, Beneficiarul se angajează să plătească". Era calchiat după contractul pe care mi-l trimisese un englez şi care era mai degrabă un fel de "gentleman's agreement", nicidecum un contract. De îndată ce am început însă să lucrez pentru piaţa din România, a trebuit să includ în contract şi o anexă care să conţină descrierea tehnică a proiectului, deoarece mi-am dat seama foarte repede că românii nu îşi respectă cuvântul şi azi îţi cer ceva, iar mâine altceva, total opus. Contractul a ajuns să aibă 5 pagini.
Ei bine, după ce am păţit în ultimii 2 ani cu clienţii români contractul a ajuns acum să aibă 8 pagini, deoarece practica m-a învăţat că românii găsesc căi şi pentru a eluda specificaţiile tehnice scrise: îţi cer o grămadă de chestii în plus şi pe de lângă, refuzând pur şi simplu continuarea proiectului în forma contractată, amână plăţile pe motiv că site-ul nu e gata fiindcă ei nu au fost în stare să-şi administreze conţinutul, solicită întâlniri (consultanţă) tot timpul, ceea ce pentru tine înseamnă timp, nervi şi bani cheltuiţi etc. Aşa că sfatul meu e următorul:
Când am trecut în zona web am constatat cât de mult mă înşelam. Privită de aici, fosta mea tagmă profesională era ca şi inexistentă. Iar preocupările ei, complet necunoscute.
Ceva îmi spune că şi dacă aş ieşi din web pentru a intra în altceva, lucrurile vor fi la fel.
**
Ieri 2 persoane din medii total diferite mi-au confirmat că românii sunt cei mai dificili clienţi de pe lumea asta.
Prima persoană (din turism): "Dacă cehul sau polonezul ia o vacanţă în Turcia de 199 de euro, înţelege că preţul scăzut implică şi o calitate mai scăzută a serviciilor. Se bucură de soare, de aer curat, şi e mulţumit. Românul, în schimb, dacă dă 199, vrea şi soare şi aer curat, şi vrea si să fie servit ca la 1099. Şi face scandal şi zice că dacă ar fi ştiut ce proaste-s serviciile, ar fi dat fără probleme mai mult" [- fără probleme pe dracu', aş zice eu...]
A doua persoană (comerţ online): "Vin cu o grămada de bani în buzunar, zeci de milioane, să cumpere cutare produs. Aici li se spune că preţul nu include taxa verde, care oricum e un rahat faţă de câţi bani au la ei, şi încep să facă scandal şi să ţipe."
**
A treia persoană aş putea fi eu însumi. În urmă cu 3 ani, contractul tip după care lucram avea vreo 2 pagini jumate şi era destul de vag, conţinând prevederi de genul "Prestatorul se angajează să presteze cutare lucrare, Beneficiarul se angajează să plătească". Era calchiat după contractul pe care mi-l trimisese un englez şi care era mai degrabă un fel de "gentleman's agreement", nicidecum un contract. De îndată ce am început însă să lucrez pentru piaţa din România, a trebuit să includ în contract şi o anexă care să conţină descrierea tehnică a proiectului, deoarece mi-am dat seama foarte repede că românii nu îşi respectă cuvântul şi azi îţi cer ceva, iar mâine altceva, total opus. Contractul a ajuns să aibă 5 pagini.
Ei bine, după ce am păţit în ultimii 2 ani cu clienţii români contractul a ajuns acum să aibă 8 pagini, deoarece practica m-a învăţat că românii găsesc căi şi pentru a eluda specificaţiile tehnice scrise: îţi cer o grămadă de chestii în plus şi pe de lângă, refuzând pur şi simplu continuarea proiectului în forma contractată, amână plăţile pe motiv că site-ul nu e gata fiindcă ei nu au fost în stare să-şi administreze conţinutul, solicită întâlniri (consultanţă) tot timpul, ceea ce pentru tine înseamnă timp, nervi şi bani cheltuiţi etc. Aşa că sfatul meu e următorul:
- fraţilor, prindeţi în contracte condiţiile în care se acceptă schimbarea specificaţiilor proiectului; scrieţi clar cum şi cât veţi tarifa; acolo unde nu se cer anumite servicii, specificaţi clar "serviciul cutare [de ex., SEO] - nu este inclus";
- prindeţi în contracte numărul de ore de consultanţă dedicate clientului la sediul lui sau al vostru; faceţi procese verbale şi minute ale întâlnirilor şi ţineţi evidenţa duratei;
- defalcaţi cât mai clar preţurile pe operaţiuni în aşa fel încât să puteţi preda site-ul şi dacă "beneficiarul" nu a furnizat conţinutul necesar; veţi factura totul, mai puţin operaţiunile de introducere date;
- obligaţi clientul să nu desemneze mai mult de un responsabil de proiect şi refuzaţi să discutaţi cu altcineva (nu odată am mers la negociere cu clientul şi m-am trezit într-o sală de şedinţe cu 10 inşi);
- puneţi o clauză explicită în contract, care să spună ceva de genul: "dacă o anumită chestie nu e trecută clar în specificaţiile tehnice, atunci nu a fost cerută".
11.8.07
Te-ai simtit vreodata de cacat ca esti roman?
Eu da. Când am vizitat cimitirul din Montparnasse, în care sunt înmormântaţi 3 dintre românii cei mai mari pe care i-a dat vreodată ţara asta (şi care se pare că au făcut bine că s-au cărat de aici).
1. Mormântul lui Brâncuşi (+ 1957)
Ştiaţi că Brâncuşi e înmormântat la grămadă cu o familie (Istrati) care se pare că a avut grijă de el în ultimii ani? Nu? Nici eu. Cel mai mare sculptor român se odihneşte sub o lespede cvasi-anonimă pe lângă care am trecut prima oară fără să îmi dau seama cine e înmormântat acolo.
2. Mormântul lui Emil Cioran (+ 1995)
L-am căutat vreun sfert de oră, dar a fost de negăsit. Unul din autorii articolului Cioran din Wikipedia se pare că a fost mai norocos decât mine.
Emil Cioran se odihneşte pe undeva prin acest colţ.
Mormântul lui este "bine ascuns" de alte morminte ale unor iluştri anonimi francezi
3. Mormântul lui Eugen Ionescu (+ 1994)
E şi el pe acolo. Într-un colţ de alee.
---
Mă întreb câţi kilometri de bordură ar fi costat o mică troiţă, sau un mic monument prin care statul român să cinstească memoria acestor români care se odihnesc în Montparnasse şi care ne-au făcut cinste? În librăriile lor nu se poate să nu găseşti operele complete ale lui Cioran şi ale lui Eugen Ionescu. Atelierul lui Brâncuşi e anunţat la centrul Pompidou cu litere cât casa. Ar fi culmea ca tot francezii să se îngrijească şi de locul lor de veci, după ce că îi menţin vii în circuitul cultural. Francezii se îngrijesc suficient de ai lor.
1. Mormântul lui Brâncuşi (+ 1957)
Ştiaţi că Brâncuşi e înmormântat la grămadă cu o familie (Istrati) care se pare că a avut grijă de el în ultimii ani? Nu? Nici eu. Cel mai mare sculptor român se odihneşte sub o lespede cvasi-anonimă pe lângă care am trecut prima oară fără să îmi dau seama cine e înmormântat acolo.
2. Mormântul lui Emil Cioran (+ 1995)
L-am căutat vreun sfert de oră, dar a fost de negăsit. Unul din autorii articolului Cioran din Wikipedia se pare că a fost mai norocos decât mine.
Emil Cioran se odihneşte pe undeva prin acest colţ.Mormântul lui este "bine ascuns" de alte morminte ale unor iluştri anonimi francezi
3. Mormântul lui Eugen Ionescu (+ 1994)
E şi el pe acolo. Într-un colţ de alee.
---
Mă întreb câţi kilometri de bordură ar fi costat o mică troiţă, sau un mic monument prin care statul român să cinstească memoria acestor români care se odihnesc în Montparnasse şi care ne-au făcut cinste? În librăriile lor nu se poate să nu găseşti operele complete ale lui Cioran şi ale lui Eugen Ionescu. Atelierul lui Brâncuşi e anunţat la centrul Pompidou cu litere cât casa. Ar fi culmea ca tot francezii să se îngrijească şi de locul lor de veci, după ce că îi menţin vii în circuitul cultural. Francezii se îngrijesc suficient de ai lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)