22.8.14

Englezii își dau ochii peste cap pentru James Foley

James Foley, un reporter american în vârstă de 40 de ani, a fost asasinat în mod brutal de descreierații care se autointitulează Statul Islamic din Levant.

Execuția sa - un manifest grotesc - a fost postată online și a șocat opinia publică mai ales atunci când a devenit clar că asasinul e britanic.

Săptămâna asta mi-am adus aminte de prima și ultima vizită pe care am făcut-o în Anglia, în 1999. Am fost ca turist, împreună cu fratele meu, cumnata mea, cumnații fratelui etc. Vreo 8 persoane în total. Era a doua oară când mergeam în Europa Occidentală.

De la bun început contactul cu Anglia mi s-a părut scârbos. La ambasada de la București a trebuit să îndur o mulțime de formalități mizerabile până când să mi se dea viza. Sentimentul era că te căutau și-n cur, cum se zice. La vremea aia eram angajat full-time, chiar la stat, nu se punea problema să emigrez.

Când am ajuns pe Heathrow nu pot să uit cum, la vederea unui grup așa de mare, compact, de români, o conțopistă cu o mai-mult-decât-evidentă ascendență paki a șuierat către un coleg de alături ceva de genul ăsta: Cum dracu' le-au dat cretinii ăia [de la ambasadă] viza?! Probabil era convinsă că vrem să emigrăm „în familie”, ea, care se simțea „de-a locului”.

Cât am stat acolo, Londra m-a șocat prin faptul că limba engleză era cel mai puțin auzită (sau cel puțin așa mi se părea). În schimb se vorbeau la tot pasul limbi asiatice, arabă, hindu, iar fețele negricioase și cu turbane numai a englezi nu arătau. De asemenea, nu era deloc ieșit din comun să vezi individe (sau indivizi?!) învăluite (învăluiți?!) din cap până în picioare în mizeria aia de cearșaf negru. Burqa, sau cum naiba i-o zice.

Câțiva ani mai târziu cretinii de englezi făceau mare caz de invazia „instalatorului polonez” dar nu aveau nici o problemă cu devianții musulmani care își făceau de cap pe la ei pe acasă. Chipurile, astea era „toleranță religioasă”.

Toleranța religioasă nu înseamnă să îi tolerezi pe devianți și pe demenți. Realitatea e că proiectul occidental s-a clădit pe gândirea iluministă, care are la bază numai toleranța pentru fenomenele care nu atacă demnitatea umană. Dar în ultimii 50 de ani, după ce - pentru a pune presiune asupra clasei muncitoare de acasă - capitaliștii occidentali au început să importe masiv muncitori săraci musulmani, proiectul iluminist s-a făcut țăndări. Toleranța ca valoare a devenit tot mai laxă din nevoia de a importa cât mai mulți muncitori săraci, cât mai mulți...

A fost tolerat nu doar dreptul musulmanului de a se ruga în felul lui specific, ci și de a-și afișa ostentativ însemnele sale religioase, de a citi literatură jihadistă și de a asista bine mersi la predici jihadiste. A fost tolerat orice, numai să vină, să se stabilească pe pământ englez și să-l amenințe pe muncitorul britanic că îi ia jobul „dacă nu e cuminte”.

În mod normal orice devianță de tip religios ar trebui să fie lăsată la intrarea în țara de adopție. Acum e un bun prilej pentru ca stânga occidentală să se trezească, să se lepede de fariseism și să militeze iarăși cu hotărâre, așa cum a făcut-o în perioada sa istorică cea mai fastă, pentru laicitate, separația stat-biserică, distrugerea fanatismului religios. Dacă nu se va trezi, stânga sclerozată se va lăsa invadată de oportunismul de tip Le Pen.

Nu mai trebuie făcută nici un fel de concesie fanatismului religios, indiferent de religia avută în vedere. Cine vrea să poarte turban pe cap, burqa, iatagan la brâu, perciuni zimțați etc. să și-i poarte la el acasă, nu când iese pe stradă. Spațiul public trebuie să fie exclusiv laic, pașnic, tolerant, responsabil. Iar în categoria „spațiu public” trebuie să intre și bisericile și moscheile.

Englezii nu au dreptul să-și dea ochii peste cap pentru James Foley, pentru că ei sunt creatorii direcți ai acestei specii stupide de jihadiști „occidentali”. Distrugerea clasei muncitoare, începută pe timpul lui Thatcher, nu putea duce decât aici. Poftim domnilor, capitalismul dumneavoastră are de acum „o armată de rezervă” utilă și bine pregătită. Și care taie capete prin Siria!

9.8.14

Rechinii se mănâncă între ei (despre Voiculescu)

Voiculescu a luat 10 cu executare. Fiind în concediu, undeva la munte, la 20 de grade, și simțindu-mă mult prea bine ca să-mi bat capul cu mizeriile astea, vreau totuși să remarc următoarele:

  • Cel mai cretin comentariu pe care l-am citit a fost produs de CTP: cică s-a terminat cu influența Securității. 'ai să mori tu?! Adică securistul „rău” e executat de securiștii „buni” și s-a terminat cu Securitatea, nu?
  • Al doilea cel mai cretin comentariu a fost al Monicăi Macovei, pe care am auzit-o aberând la televizor despre independența justiției. Madam, justiția românească e o cloacă infectă, o șerpărie care ar trebui lichidată cu barosul. Bum! Bum! Bum! Dacă aș putea, aș aduce judecători străini, așa cum aducea Mitică arbitri străini la meciurile importante de fotbal din Liga 1. Erorile materiale ale justiției „independente” ne costă zeci de milioane de euro anual prin procesele pierdute la CEDO. Cele mai multe din Uniunea Europeană!
Atenție! Un aspect pe care puțină lume îl cunoaște e că la CEDO nu sunt acceptate toate cauzele, ci numai cele despre care Curtea consideră că merită efortul, din perspectiva daunelor materiale produse. Astfel, dacă un vecin ți-a mutat gardul cu 3 metri în terenul tău, furându-ți cu nesimțire 200 de metri pătrați, și justiția „independentă” îi dă lui dreptate deși tu ai toate actele cadastrale și toate hârțoagele posibile și imposibile care dovedesc că dreptatea e de partea ta, nu te poți duce la CEDO pentru că la CEDO ți se va spune că pricina e prea derizorie (cazul e real).

Care-i morala?

Morala e că rechinii se sfâșie între ei și că noi ar trebui să aplaudăm ca proștii ba, mai mult, să mai și ieșim la paradă în jurul Cotroceniului, pentru că așa vor câteva trompete media.

Faptul că în urma unor asemenea sfâșieri „se recuperează prejudiciul” nu mă încălzește cu nimic în actualul context social, politic și economic. Niscaiva milioane din conturile rechinului X-ulescu revin la bugetul statului, de unde modelul neoliberal de dezvoltare va face să fie furați mai departe de viitorul mogul Y. Să fim bine înțeleși, banii recuperați de la Voiculescu (oricum puțini) nu vor ajunge, așa cum e normal, în dezvoltare, adică în (măcar) 2-3 km de autostradă, sau într-un mic siloz care să adune producția agricolă din câteva comune, sau în credite pentru start-up-uri românești șamd. Mantra neoliberală și statutul de colonie al statului român va face ca banii ăștia să reintre într-o tură nouă de tipul furtișag-spălare, unde Y e vreunul dintre membrii clasei de compradores care sugrumă România.

Ceea ce putem spera e ca răzbunările gangsterești să ia o asemenea amploare, încât în câțiva ani de acum încolo rechinii să-și ia gâtul reciproc și să ne scutească de prezența lor. Întărâtă-i, Doamne!