Prima controversă a alegerilor europarlamentare: 6 milioane de semnături

Văd că multă lume e mirată de numărul mare de semnături strânse pentru europarlamentare. 15 partide și 11 independenți au strâns vreo 6 milioane de semnături. Pute? Da, pute.

De la bun început trebuie însă spus un lucru: e posibil să strângi cele 200.000 de semnături, cu o mobilizare exemplară. Gândiți-vă că oricine are un grup de rude și prieteni apropiați - măcar 20 de persoane. Dacă din ăștia 20 mai convingi vreo 2 nu doar să semneze, ci să ia și ei liste și să dea mai departe la semnat, se mai adună câteva zeci. Și tot așa. Totul pornind de la un singur om. Gândiți-vă acum că ai câteva sute de oameni în toată țara și pornești această mașinărie de semnături cu 4 luni înainte de data limită. Chiar nu e mare brânză, dar trebuie să ai baza de partid pregătită.

Partidele mari lucrează altfel, ele lucrează direct cu instituțiile - în general cu primăriile la care au acces - și semnăturile se iau val-vârtej pe măsură ce cetățenii interacționează cu primăria. Sau își pun oamenii de afaceri să strângă semnături de la angajați. Sau directorii de instituții. Partide precum PSD sau PNL ar putea aduna 200.000 de semnături fluierând, în cel mult 4-5 zile.

Nu doar că le adună fluierând, ci le adună și pentru alții. Există cel puțin o făcătură de partid înscris în cursa asta electorală care în urmă cu 3 săptămâni nu avea nimic, pentru că nu e un partid cu structură în teritoriu, e zero, dar căruia i s-au făcut cadou listele (e mai complicat de explicat motivul acestui cadou). Semnatarii de pe listele acestui partid se regăsesc cu siguranță și pe listele partidului „mare”, că doar nu stăteau cei de la „centru” să le caute astora mici semnături proaspete.

Listele PRM-iste probabil au și ele un număr mare de nume comune, pentru că membrii și simpatizanții PRM au semnat mai mult ca sigur și cu Funar, și cu Vadim - „ca românul imparțial”.

De Mircea Diaconu nu mai zic nimic. Ponta semnând pentru Diaconu la televizor a fost un semnal destul de clar pentru activul PSD din teritoriu că „trebuie să se mobilizeze”.

Deci, da, dacă vreun Superman s-ar apuca de scotocit temeinic prin cele 600.000 de file de dosar depuse la BEC ar descoperi nereguli. Încercați, totuși, să vă imaginați ce înseamnă 600.000 de file. Să ne închipuim că avem în față o bibliotecă plină de cărți, și fiecare carte are în medie 200 de file. De câte cărți ar fi nevoie ca să ai în bibliotecă 600.000 de file? 3.000 de cărți!

Nu stă nici dracu' să scaneze în câteva zile 3000 de cărți, să ocerizeze informația și apoi să înceapă să compare nume, serii de buletin, adrese etc. pentru a găsi duplicate.

Până la urmă marele câștig al acestor alegeri e că vor fi cele mai disputate din ultimii 10 ani. Pe mine chiar nu mă interesează dacă x sau y și-au strâns semnăturile incorect. Oricum, condiționarea asta e o barbarie și e profund antidemocratică. Mi se pare un semn încurajator că partidele mai mici și o mulțime de independenți au avut curajul să ia taurul de coarne și să înfrunte sistemul. Să ne bucurăm că sistemul nu ne cere 500.000 sau chiar 1 milion de semnături și să profităm de bunăvoința lui.

LE. și o scurmare în fund a colonelului Turcescu: http://inregistrari.b1.ro/view-27_Mar-2014-sub_semnul_%C3%AEntreb%C4%83rii-88.html Mulțumim colonelului pentru publicitatea gratuită pe care ne-a făcut-o.

Care o fi treaba cu Mircea Diaconu?

S-a nimerit să fiu azi (mă rog, ieri) la BEC chiar în perioada de timp în care și-a depus candidatura Mircea Diaconu. Omul a venit cu un ARO 10 galben, flancat de două motociclete. Ce să mai, spectacol total. Devine clar că prin candidatura asta avem de-a face cu un joc, dracu' știe ce joc, dar unul încurcat rău. Scenariul cel mai simplu ar fi ca Mircea Diaconu să rupă câteva procente de la PNL după care, chiar și în cazul în care va trece pragul electoral al independenților, să fie invalidat de ANI. Știu că mulți zic că nici măcar nu va participa deoarece candidatura lui va fi invalidată de la bun început de ANI, dar nu cred. Ovidiu zice că aici e toată șmecheria. Că i se pregătește un rol de victimă. Nu cred, ar fi totul prea simplu. Eu cred mai degrabă că i se pregătește un rol de călău al lui Crin Antonescu și că va participa la alegeri. Antonescu oricum a dat niște declarații complet hazardate, zicând că dacă PNL nu va obține nu știu câte procente, el va demisiona. Păi, cu Mircea Diaconu candidat independent, e clar că va pierde procente bune din ceea ce își dorește. Crin Antonescu a intrat în toate capcanele pe care i le-a întins PSD și conducerea liberalilor pare să facă prostie după prostie. Candidatura asta a lui Mircea Diaconu pare să fie o astfel de capcană. Rămâne de văzut.

În rest, mai erau pe acolo Funar, care depunea o listă în numele unui PRM numai el știe al cui, și mai erau și câțiva candidați independenți, dintre care cel puțin unul, o domnișoară avocat (Aura Speranța Ungureanu) se pare că nu va fi acceptată pentru că avea semnăturile dispuse nu știu cum. Păcat de efortul de a le strânge, dacă le-o fi strâns pe bune. Sunt și eu curios să văd care va fi numărul complet de candidați. În ceea ce ne privește PSD-ul ne-a inventat deja zor nevoie un partid contracandidat, penibila făcătură PDS - „Partidul Dreptății Sociale” -, nu care cumva ca pe stânga să coagulăm vreun procent, ceva, fie și 1%. Cu acest PDS, creație a lui Cozmâncă, sunt multe de spus, dar n-are sens să le facem publicitate gratuită. Noi o să ne vedem de treabă, o să mergem cu mesajul susținerii lui Alexis Tsipras - anti-austeritate, pentru o Europă socială - și sperăm ca electoratul de stânga să înțeleagă importanța susținerii stângii radicale europene.

Marea Dosariadă

Alexis Tsipras va fi candidatul Partidului Stânga Europeană la președinția Comisiei Europene. Din România îl veți putea susține dacă veți vota cu PAS.

La sediul PAS e fierbere mare. Perioada de cules semnături de susținere pentru alegerile europarlamentare se apropie de final. Suntem la faza în care listele cu semnături de susținere sunt triate, sortate și aranjate frumos în dosare. Fiecare dosar conține 5.000 de semnături numerotate de la 1 la 5.000. Fiecare filă e, la rândul ei, numerotată de la 1 la 500. Miercuri e termenul limită.

Conform legii orice partid politic trebuie să depună minim 200.000 de semnături de susținere pentru a beneficia de dreptul, cică legitim, de a participa la alegerile europarlamentare. În principiu, conform calculelor „hârtiei”, urmează să depășim până duminică 200.000 de semnături centralizate la sediu, și mai așteptăm alte câteva mii de semnături din teritoriu, numai că abia acum începe o muncă sisifică de îndosariere și pregătire a muntelui de hârtii pentru Biroul Electoral. De fapt munca deja a început și e în plină desfășurare.

La final va fi vorba de aproximativ 3,5 m³ de hârtie. Având în vedere că la alegeri vor participa cu siguranță măcar alte 6 formațiuni politice (USD, PNL, PDL, PMP, UDMR, PP-DD, poate și PRM, Forța Civică, Noua Republică, vreun PNȚ), mă întreb unde dracu' o să înghită Biroul Electoral atâția munți de hârtii inutile. E nevoie de cel puțin o cameră suplimentară numai pentru depozitarea lor. Ceea ce înseamnă, păi nu-i așa?... un sediu mai mare, mai scump, pentru Biroul Electoral. Că deh, e nevoie. Uite pe ce plătim complet aiurea o chirie suplimentară și niște lingători inutili de dosare!

Aceste semnături sunt ceva complet inutil, România fiind singura țară europeană care condiționează participarea la alegerile europarlamentare de strângerea acestui morman inutil de hârtie. Semnăturile astea nu înseamnă că oamenii susțin cu adevărat formațiunea politică și că o vor vota, ci doar că sunt de acord cu participarea ei la alegeri în clipa semnăturii. Noi, la PAS, am început acțiunea de strângere a semnăturilor încă de la jumătatea lunii decembrie și ne-a luat, iată, 3 luni până să reușim să facem norma. De aceea nu poate decât să mă bufnească râsu`-plânsu` când îi văd pe Radu Tudor și Mircea Diaconu trezindu-se pe ultima sută de metri că au nevoie de 100.000 de semnături. Ce să zic... care vreți, prieteni, luați tabelul lui Mircea Diaconu, descărcați-l, adunați semnături, dar nu vă faceți iluzii, că vă faceți degeaba. Mircea Diaconu nu va ajunge în Parlamentul European pentru că Mircea Diaconu nici măcar nu va putea candida. Sigur, Mircea Diaconu are o notorietate fantastică, e cunoscut și apreciat de milioane de români, dar în fața birocrației chiar și Mircea Diaconu va trebui să se recunoască învins. Mircea Diaconu, pe care îl stimez profund pentru cariera sa artistică, a stat în parlament 4 ani - putea, măcar, să inițieze niște legi care să corecteze aberațiile din câmpul politic românesc. Nu a făcut-o. A crezut că „josbăsescu” strigat zilnic pe la Antena 3 va rezolva tot - vor umbla câinii cu covrigi în coadă și-o să fie bine, n-o să fie rău. Ei bine, ghinion... după Băsescu va veni altul, la fel ca el. Pentru că nu s-a modificat Constituția, nu s-au modificat legile electorale, nu s-a modificat legea partidelor și, pe cale de consecință, dacă vrei să faci o ciorbă după aceeași rețetă pe care ai folosit-o ieri, ciorba nu va putea avea decât ... același gust.

În rest, veștile care vin din Europa sunt destul de bune: conform ultimelor sondaje stânga „radicală” se va bate pentru poziția a treia în Parlamentul European cu liberalii (ALDE). Alegerile vor fi dominate ca de obicei de cele două mari familii politice, grupul S&D (foștii „socialiștii” - le zic „foști” pentru că social-democrația contemporană mai are comun cu ideea stângii europene cam ceea ce are genomul uman comun cu genomul girafei) și EPP (popularii). Însă GUE-NGL (grupul nostru, destul de eterogen, format din social-democrați nemulțumiți de S&D, socialiști clasici, eco-socialiști, eurocomuniști, și doar câțiva comuniști „nostalgici”, nefiind nicidecum un grup comunist în sensul de comunist „bolșevic”, cum susțin lichele din mass-media de la București) și ALDE vor avea, conform proiecțiilor, cam 60-65 de locuri și vor fi, ambele, peste ecologiști. De aceea aștept cu un optimism moderat aceste alegeri și cred că ele vor reprezenta o cotitură pentru Europa. Așa cum am mai spus-o: într-o viață normală, într-o lume normală, într-o societate normală, eu aș fi avut probabil simpatii politice liberale. Numai că noi nu trăim niște vremuri normale. Suntem într-o etapă isterică a capitalismului mondial, drept pentru care numai un viraj la stânga ne mai poate salva. Virajul trebuie făcut de urgență. Mai târziu s-ar putea să fie prea târziu.

LE Sâmbătă, 22 martie. S-ar putea să mă înșel în ceea ce-l privește pe Mircea Diaconu. Azi-dimineață am avut prilejul să bag un ochi pe Antena 3 și am văzut că se făcea propagandă masiv pentru candidatura actorului. Dacă Mircea Diaconu va candida nu va putea rupe voturi decât de la PNL, deci ar trebui să existe interese mari pentru a-l sprijini. Așadar, în cazul în care „cineva acolo sus îl iubește”, Mircea Diaconu va reuși cu siguranță să adune 100.000 de semnături (poate că le și are deja și tot spectacolul de la Antena 3 e un circ ieftin).

Ucraina

A, și, de fapt, m-am luat cu povestea tristă a foștilor mei colegi care sunt astăzi atât de bolnavi, și am uitat să vă spun că am scris și eu în urmă cu câteva zile un text despre Ucraina:

La rece despre Ucraina, sau ce ne spune un banal clopot Gauss...