25.10.06

Arbomedia, partea 2

Aşa cum am promis, am deschis o campanie pe Arbocontext. Nu cine ştie ce. De câteva sute de clickuri, până-ntr-o mie. Momentan mă interesează să analizez cu Analiticsu eficienţa vizitatorilor.

Pe scurt, câteva puncte slabe:
  1. Nu există posibilitatea de plată online, drept pentru care şi acum, la 36 de ore de la efectuarea plăţii, plescăi din buze aşteptând să mi se confirme recepţia plăţii.
  2. Dacă nu ai experienţă de AdWords, voi che entrati qui, lasciati ogni speranza, cum ar zice bătrânul Dante. Interfaţa e toată în engleză şi e destul de stufoasă.
  3. Reţeaua e minusculă. Din toate site-urile nu am ales decât 2 pentru campania mea. Nu erau altele.
Evident, nu ştiu încă nimic despre raportări. Nici despre aşa-zisa contextualitate.

Câteva puncte tari, comparativ cu principalii lor competitori, Neogen.
  1. Faptul că îţi poţi alege site-urile. Gata cu clickurile din Top700.ro, gigixxl.17x.ro si alte site-uri de acest gen.
  2. Flexibilitatea pretului pe click. Se spune ca pretul pe click o să varieze în funcţie de performanţele ad-ului. Începi cu un preţ mai mare ca la Neogen, dar poţi atinge ulterior un preţ mai mic.
Cam atât, momentan. Să vedem sistemul la lucru.

22.10.06

Arbomedia lanseaza serviciile PPC

Un alt eveniment important al săptămânii care tocmai a trecut e reprezentat de lansarea serviciilor PPC de către Arbomedia. Cred că o să le fac o încercare chiar începând de mâine. Momentan avem în derulare o campanie SEO + SEM pentru un client destul de important pentru noi. Cum pe Google rezultatele SEM nu sunt cine ştie ce iar PPC Neogen nu are rost să iau (afacerea clientului meu fiind mult prea specifică pentru a risca luarea de clickuri inutile de pe fel de fel de site-uri dubioase), rămâne un mic excendent în buget pe care cred că o să-l încerc într-o campanie PPC pe 2 site-uri din portofoliul Arbomedia. Cu prilejul ăsta abia văd ce şi cum.

Detalii despre serviciul Arbomedia la www.contextuala.ro.

21.10.06

Internetics 2006: finalul

Au trecut câteva zile de la decernarea premiilor (câştigătorii aici). Am citit constant ce au scris de-a lungul săptămânii diverşi bloggeri despre festival, amuzându-mă în special posturile lui Răzvan Pop, Mostly Harmless ("[Internetics] Well, nu prea ştiu ce a fost. Eram ocupată să mă dezgheţ.") şi încă un blogger, pe care din păcate nu l-am reţinut, care se plângea că în sala de premiere era întuneric şi nici măcar să socializezi nu puteai. Foarte interesant şi la obiect, de asemenea, postul lui Dragoş Dehelean.

Aş remarca două participări la această ediţie. În primul rând, Ninespices, care au (a?) creat multă vreme bannerele acelea excelente pentru campaniile derulate de Boom / Netbridge. Nu ştiu de ce, dar am impresia că relaţia comercială Boom - Ninespices era destul de proastă pentru ultimii ceea ce a şi condus, se pare, la un "divorţ" de catifea. Webstyler, de pildă, nu sunt cu nimic mai presus pe parte de interactivitate decât Ninespices; şi totuşi Webstyler e o firmă cu CA de 200.000 E / an, în timp ce Ninespices - doar 20.000 E. În mod evident Webstyler au beneficiat de-a lungul anilor de un management excelent, care a ştiut cum să crească afacerea pornind de la un set limitat de competenţe (Webstyler, de pildă, are competenţe 0 în materie de SEO şi uzabilitate). Ninespices, în schimb, s-au mulţumit cu puţin. La ce pot (poate?) să facă ar trebui să aspire la mult mai mult. În 5 ani de acum încolo, eu cred că în România vor fi întrunite condiţiile necesare pentru a avea cel puţin 4-5 firme care să înregistreze o CA de 1 milion de euro exclusiv din servicii web. O mare parte a acestei CA se va putea face numai din proiecte interactive, deci Ninespices au toate datele pentru a se număra printre acele 4-5 firme.

În al doilea rând e vorba de participarea TreeWorks cu site-ul ProTV. Mi-a plăcut mult acest site, încă de la prima vizită, iar evoluţia pe piaţă a firmei TreeWorks arată că tipii care se ocupă de ea au cap de afaceri, în sensul bun al cuvântului.

În rest se remarcă absenţa unor nume importante din WDD-ul (web design and development) autohton. Au lipsit Media Concept, Zitec, Kenno şi Dezibel, dintre numele cele mai importante pe care le ştiu şi de care îmi aduc aminte. Acestea sunt modele care demonstrează că nu ai nevoie de nici o medalie pentru a dezvolta o afacere de succes în WDD. Nu mai vorbesc de Green Pixel sau Grapefruit.

Problema cea mare a acestui aşa-zis festival rămâne în continuare, pe de o parte, notorietatea incertă pe care ţi-o poate aduce şi pe de altă parte câştigul material inexistent.

Notorietatea?... în ultimul an noi (KSD) am elaborat vreo 40 de "oferte", am câştigat vreo 10 clienţi noi, am făcut vreo 15 site-uri şi absolut nimeni nu a întrebat ceva de Internetics. În România alegerea furnizorului de servicii web se sprijină pe două criterii mari şi late 1. preţul, în proporţie de 75% şi 2. "seriozitatea" degajată de ofertant, în proporţie de 25%. "Seriozitatea" însă nu îţi este măsurată niciodată prin participarea la Internetics, ci prin criterii de genul: ai/n-ai facturi, ai/n-ai sediu (nu că s-ar obosi mulţi să vină la tine, dar te poţi trezi cu vreun băiat de trupă venit în inspecţie), dai/nu dai contract (nu că s-ar putea respecta contractul în cauză, în condiţiile în care 100% dintre clienţi habar nu au ce poze, texte, sigle etc. să îţi livreze) samd. Criterii formale, ca să se asigure că nu fugi cu banii de avans după ce aţi bătut palma. Nici măcar portofoliul nu contează. Părerea mea e că poţi pune acolo orice tâmpenii îţi trec prin cap (eventual template-uri furate de pe TemplateMonster), deoarece 95% dintre prospecţi nu vor trece niciodată dincolo de grafica afişată pe site-ul furnizorului, iar din restul de 5%, doar o mică parte vor şti să ceară detalii cu privire la funcţionalitatea site-ului, SEO, uzabilitate etc. Bine, probabil vei avea şanse mici să câştigi clienţi respectabili în felul ăsta, dar cine ştie... în România mă aştept la orice.

În perioada 2005-2006 singurele 2 dăţi în care am fost întrebaţi dacă "avem palmares la Internetics" au fost în două cazuri când şusta era deja antamată şi, într-o eventuală licitaţie, noi am fi participat pe post de proştii satului. No, thanks!

Cât despre cîştigul material: eu personal aş accepta să particip la o cursă numai dacă la capătul ei mă aşteaptă un premiu concret, fie el cât de mic, chiar şi de 1000 RON. Asta denotă seriozitate din partea organizatorilor. În schimb, la Internetics eşti pus să bagi o anumită sumă de bani, ca să iei, eventual, o plachetă. WTF?! Până şi olimpicii şcolari sunt trataţi cu mai mult respect. Sunt de acord că suma de participare e mică - 100 RON - dar dacă vrei să înscrii 15 site-uri, suma asta devine 1500 RON, ceea ce nu cred că mai e ceva aşa de mic. 1500 RON înseamnă cam 1,5% din CA a unei firme precum 2fresh sau tichete de masă pe un trimestru întreg pentru 3 angajaţi. Şi sunt destule firme de WDD în România care, măcar pentru a avea şanse de a ieşi pe podium la Web Agenţia Anului, ar putea băga în concurs o cantitate mare de site-uri. Dar de ce să o facă dacă eventuala câştigare nu le-ar aduce decât un spor de notorietate egal cu zero şi o gaură consistentă în buget? Ce e asta, Caritas?... Banca Religiilor?...

PS. Ca să nu se spună că-s zgârcit... săptămâna asta tocmai am sponsorizat cu 1000 RON o carte care o să apară la Editura "Paralela 45". Ştiu că nu o să câştig nimic din chestia asta, dar dacă arunc un ban, măcar să-l arunc pe o cauză nobilă. Detalii şi coperta cărţii, când o să apară.

10.10.06

Scandalurile de plagiat se tin lant printre web designeri

21.06.2007: hombre, dacă ai venit din Google căutând "marius dascălu" de la 2fresh, mai lasă-mă. Am tot respectul pentru individul ăsta, pe care nu-l cunosc şi care nu mă cunoaşte, pe care nu doresc neapărat să-l cunosc şi nici nu cred că doreşte să mă cunoască. Postul ăsta era despre o greşeală: errare humanum est.

Comunitatea românească de web design, mică, pricăjită şi uşor anemică, este zgâlţâită de un timp încoace de scandaluri de plagiat care se ţin lanţ.

Mai întâi a fost scandalul Călin Mureşan. Domnul în cauză a copiat cu pricepere diverse elemente grafice, de pe unde a putut, fiind sesizat într-un târziu de unii confraţi care frecventau, probabil, aceleaşi surse de inspiraţie. Cea mai tare fază e că a reuşit să copieze de două ori un meniu. Agenţia care l-a utilizat, Avantaj Net, a fost pusă într-o poziţie destul de neplăcută şi a trebuit să dea jos de pe net în regim de urgenţă unul din site-urile realizate.

Apoi, astăzi 10.10.2006, a izbucnit un alt scandal. Câştigătorul Internetics de anul trecut - Marius Dascălu aka "Schumy" aka 2fresh Design - a trebuit să retragă din concursul Internetics şi ulterior chiar de pe net site-ul www.TouaregExperience.ro, pe care unii observatori l-au sesizat ca fiind extrem de asemănător cu un alt site care se preumblă în libertate pe net de ceva vreme.

Marius Dascălu a răspuns acuzelor furioase cu un soi de comunicat pe care eu personal îl socotesc penibil, la limita ridicolului. Se spune în acest comunicat: "Ancheta interna a scos la iveala ca propunerea de design pentru acest site a fost realizata de un junior designer din departamentul de creatie al 2Fresh, iar layoutul respectiv fiind ales la acea vreme pentru dezvoltarea website-ului." Şi, pe cale de consecinţă, juniorul a fost dat afară. Măi să fie! Ca să fim bine înţeleşi cine e 2fresh (şi mai ales cât - sic!- poate ei), hai să dăm o raită pe la domnii de la finanţe. Comentariile sunt de prisos. În 2005 2Fresh Design a avut o cifră de afaceri de aproximativ 30.000 de euro şi 2 (doi, zwei, due, deux, dva, two) angajaţi. Aproximativ la fel ca în 2004. Mă întreb, atunci, care din cei doi o fi... "departamentul de creaţie", şi care era... "juniorul" dat afară!

Reacţia penibilă a lui Marius Dascălu, care inventează "juniori" vinovaţi parcă pentru a se feri de povara unei conştiinţe prea încărcate, cred că ascunde însă mistere mult mai adânci. Cineva care a greşit punctual ar fi trebuit să fie mult mai degajat cu privire la această problemă. Eu personal sunt sigur în proporţie de 99% că layoutul de la TouaregExperience.ro a fost conceput chiar de Marius "Schumy" Dascălu, deoarece au existat, totuşi, multe elemente care purtau marca lui. Elemente, fără îndoială, frumoase. Ca de exemplu tipografia şi navigarea. Problema însă e că, dacă ar fi doar întâmplarea asta cu tuaregii, am zice: "Mm." Dar nu ne putem abţine să nu zicem: "Mm?" comparând nimic altceva decât... însuşi site-ul 2fresh.ro cu Sainsbury Bank. E drept, un Sainsbury Bank care nu mai e online (în forma asta) cam din 2003 dar care a fost prezent în cărţile de specialitate, putând sluji uşor ca material de inspiraţie cuiva care avea acces la ele. După cum se vede, ceea ce seamănă izbitor la Sainsbury şi la 2fresh sunt elementele fundamentale de identitate (inclusiv cea verbală!). Exceptând, aşadar, miezul, preluat ca atare de la Sainsbury, învelişul este poleit cu grijă. Cam la fel s-au petrecut lucrurile şi cu TouaregExperience.ro. Dacă... "juniorul" ar fi avut inspiraţia să varieze un pic layoutul, de exemplu, prin oglindirea lui orizontală, aplaudacii ar fi găsit în asta un mare motiv de geniu, nicidecum o vină. Aşa însă, unde a mers un ou, "juniorul" şi-o fi zis că merge şi un bou, drept pentru care va fi renunţat la orice măsură de precauţie.

Regretabil este că toţi aceşti domni, în loc să-şi vadă în linişte de... muze, participă la competiţii, se împăunează cu coroniţe, vrînd să parvină, să fie recunoscuţi, să... să ce? Chiar aşa: să ce?!