Cel mai serios vot

Deşi am votat mereu din 1996 încoace, şi probabil o voi face de câte ori mi se va da ocazia, cred că votul cel mai serios l-am dat la barajul pentru preşedinţie din 2000, când trebuia să aleg ori pe Iliescu, ori pe Vadim. M-am dus la vot şi am ştampilat undeva aiurea pe foaie. 

Şi în 2004 am votat oarecum serios pentru alegerea lui Băse la preşedinţie pentru că în prostia mea credeam că scapă Bucureştiul de el şi din funcţia de preşedinte o să-şi rumege în linişte frustrările - ca Iliescu - şi-o să ne lase în pace. Evident, m-am înşelat. De fiecare dată când am votat serios m-am înşelat. Şi în 1996, în turul 2, am votat serios cu CDR-ul (după ce în turul 1 votasem cu Brătianu "Cartof") şi, fireşte, m-am înşelat în votul meu.

Singurii candidaţi pe care i-am votat de-a lungul timpului şi care nu m-au dezamăgit niciodată prin prestaţia ulterioară au fost Brătianu "Cartof", Eduard Manole (ce-o mai fi făcând ăsta?), Gigi Becali, şi cred că şi pe Mudava am apucat să-l votez la un moment dat şi nici el nu m-a dezamăgit: n-a mai auzit nici dracu nimic de el. Candidaţii egali cu ei înşişi în orice situaţie. Tocmai de-aia a crescut inima-n mine când l-am văzut pe Marinescu fleşcăind-o pe madam Constantinescu. Ăsta da candidat, domnule! Ce-i în guşă, şi-n căpuşă. Dacă toţi politicienii ar fi ca el, am ajunge departe. Măcar ştii la ce să te aştepţi. De-asta are votul meu asigurat în colegiul 2, ca şi Dichi la senat, de altfel, despre care am auzit, săracul, că l-a dat în judecată fosta nevastă pentru avere. Merită şi el un loc un senat. Păcat că nu am mai multe identităţi să-i pot vota şi pe Dida Drăgan, pe nea Popa din "La bloc", pe Luminiţa Anghel, pe badigardul lui Gigi Becali, pe Gigi Becali himself... dacă aş fi mai mulţi alegerile astea ar fi un adevărat festin pentru unul ca mine, zău. Pe liste chiar era nasol că nu prea ştiai pe cine alegi, da' acum ştii.

Paradoxul lui Basescu

Pe de o parte zice că va numi ce prim-ministru vrea muşchii lui, pe de altă parte îndeamnă lumea să iasă la vot.

Păi de ce ar vota Gheorghe în condiţiile astea?!

Telefoane ciudate

Săptămâna asta am primit 2 telefoane ciudate. Unul, de la o duduie din Tokyo care m-a întrebat într-o engleză destul de greu de înţeles dacă sunt la curent cu căderea burselor mondiale şi dacă da, dacă sunt conştient de oportunităţile create acum la cumpărare. Din vorbă în vorbă, a doua zi m-am trezit că mă sună follow-up un tip care vroia să mă programeze deja pentru o convorbire cu unu' mai mare care să-mi spună ce şi cum să investesc. 

Al doilea telefon l-am primit azi, aparent de la PD-L. Tot o duduie, una mai săltăreaţă, cu vocea aşa, mai angajantă. "Alo, domnu Cutare?" "Da, eu." "De la PD-L, bla bla, vrem să vă întrebăm ceva, aveţi un minut?" Eu sunt în general binevoitor, la ăştia care mă întreabă de sănătate sau au nevoie de răspunsuri pentru un sondaj nu le închid telefonul în nas, cum fac cu agenţii de vânzări. Zic: "Da, spuneţi." "Prima întrebare:  ştiţi că pe 30 noiembrie au loc alegeri?" "Cum dracu' să nu ştiu? Evident că ştiu... zice şi la televizor în fiecare zi." "A, păi să ştiţi că multă lume nu ştie. [i-auzi domne', de parcă m-ar mai mira ceva în ziua de azi] Aşa. A doua întrebare: ştiţi că alegerile astea vor fi diferite de cele de până acum?" "Da, ştiu. Se votează uninominal." "Exact! [preferam să zică bingo şi să-mi dea un premiu, da' mă rog...] Oamenii nu mai votează liste, ci candidaţi. Şi acum ultima întrebare: sunteţi dispus să votaţi duminică cu candidaţii PD-L?" "Nu." - zic eu, absolut sincer (duminică voi vota cu Marinescu-"Bideu" şi cu Dichiseanu, pe principiul căruia îi sunt fidel încă din 1996, când am votat cu Brătianu-"Cartof": la aşa caterincă de democraţie, aşa caterincă de parlament!). "Nuuuu?" zice duduia, vădit dezamăgită. "Nu.", repet eu pe acelaşi ton simplu şi hotărât. "Am înţeles, bla bla, la revedere."

La revedere!

Si totusi, ce potential de crestere are piata de e-commerce? (e-commerce #3)

Unul mare. La o comparaţie rapidă cu Franţa (piaţă de 16 miliarde de euro în 2007) rezultă că în România e-commerce-ul a făcut 0,14 din PIB în 2007 pe când în Franţa a fost de 0,85.

Indicatorul e-commerce de pe http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ arată că 1,2% din cifra de afaceri a firmelor româneşti e făcută online (2007). Spre comparaţie, acest indicator este în Belgia 3,4%, Irlanda - 9,8%, Polonia - 3,2%, Ungaria - 2,4%, Cehia - 3,7%, Germania - 3,3%, Danemarca - 4,4%, UK- 7%, Norvegia - 8,5%, Islanda - 5,6%, Lituania - 5,4% dar şi: Italia - 0,9%, Bulgaria - 0,5%, Grecia - 0,9%, Austria - 2,1%, Cipru - 0,6%, Slovacia - 1,1%, Finlanda - 1,1%.

Concluzia e că ne aflăm mai degrabă în partea joasă a clasamentului, fără a fi ultimii. E bine! Pe mine mă sperie însă prezenţa Italiei, Finlandei şi Greciei în acest subsol al clasamentului, ceea ce înseamnă că o prezenţă de mai multe decenii în UE nu garantează câtuşi de puţin o creştere fenomenală a sectorului online, aşa cum se vede în nordul Europei (UK - Irlanda - Norvegia). Ceea ce rezultă însă cu claritate din statisticile Eurostat e că nu suntem câtuşi de puţin înapoiaţi sau întârziaţi faţă de restul Europei, ceea ce înseamnă că e imposibil să apreciem dacă piaţa va mai creşte, cu cât va mai creşte, sau dacă va stagna. Cum am spus într-un post mai vechi (cred că prin decembrie 2007) piaţa e limitată momentan de problemele generale ale economiei româneşti, în primul rând de lipsa infrastructurii care face imposibilă creşterea numărului de livrări. Tocmai faptul că România atinge totuşi un scor bunicel în condiţii atât de vitrege de infrastructură mă face să cred că românii sunt destul de deschişi către ideea de e-commerce şi locul României nu e spre coada, ci mai degrabă spre mijlocul clasamentului (pe la 2-3%). Viteza cu care am putea atinge însă acest procentaj ţine strict de viteza cu care se dezvoltă economia noastră care, ţinând cont de cei 5km construiţi de Bechtel în ultimii 5 ani, nu pare prea încurajatoare.

Se va vinde Emag? (e-commerce #2)

Se tot zvoneşte de vreo 2 ani, dar iată că abia acum se pare că a venit momentul.

Ca o curiozitate, iată dinamica vânzărilor Emag aşa cum reiese din ceea ce se vede online (adică pe Emag.ro):

• până în 2005: Emag doar creşte;
  
• prin 2005: ajunge pe la 100 de comen'zi (vă explic mai jos ce înseamnă cuvântul ăsta, oricum e o medie de invidiat şi în ziua de azi), după care vine boomul;
  
• 2006: ajunge la o medie de cca. 300 de comen'zi (creştere de 200%);
• sem. I 2007: medie de cca. 640 de comen'zi (creştere de 50%);
• sem. II 2007: medie de cca. 900 de comen'zi (creştere de încă 50% faţă de trim. 1 );
• sem. I 2008: medie de cca. 975 de comen'zi (aşadar o creştere de nici 10%, gogule, probleme, mă?);
• sem. II 2008: idem, medie de cca. 975 de comen'zi (stagnare!) .

În cifrele de mai sus nu am băgat comenzile telefonice, care sunt, evident, imposibil de estimat. Tocmai de-aia am preferat să inventez un cuvânt nou, cuvântul "coman'zi (sg.), comen'zi (pl)" care să descrie pur şi simplu o comandă cumulată zilnică online+call luată de magazinul virtual.

De exemplu, dacă un magazin ia în medie 100 de comenzi pe online (medie verificabilă) şi 70 telefonic sau la sediu (medie neverificabilă), numărul de coman'zi zilnice e de 100, deşi numărul de comenzi zilnice e de 170. Foarte important, ceea ce numesc "un coman'zi" e un grup de numere (1 comandă online + ? comandă telefonică + ? comandă în showroom), pe când o comandă e o cifră (în speţă, cifra 1). În esenţă estimăm toate comenzile prin prisma evoluţiei comenzilor (preluate sau anulate, nu contează) vizibile online. Dar întrucât nu ar fi cinstit să mă refer la comenzile online (care se văd) ca la comenzile Emag, tocmai pentru că sunt şi comenzi (telefonice, face2face) care nu se văd, am preferat să inventez un cuvânt nou.

Oricum, practica altor magazine online din România ne arată că telefonic se mai ia încă un rând de comenzi, deci probabil în estimările de mai sus

medie reală de comenzi zilnice ~= (nr. comen'zi * 2) +/- 20%

Bun, deci asta rezultă de pe site-ul Emag. Stagnarea. Problemele erau vizibile aşadar cu ochiul liber din primăvară, când creşterea a fost cu mult sub estimările optimiste bazate pe evoluţia din 2006/2007. Acum e mai simplu de înţeles de ce ţinta de vânzări revizuită e cu doar 20% mai mare decât cifra de vânzări de anul trecut (de la 80 la 100 de milioane). Pentru că numărul coman'zilor e mai mare cu doar 10%. Totuşi, de ce nu s-a revizuit această cifră cu doar 10%? Motivele pot fi doar 2: ori 1) Emag mizează pe un final de an foarte bun, ori 2) a crescut valoarea medie a coman'zii. Pct. 1) e impredictibil, dar 2 poate fi estimat pentru că ştim cifra de afaceri a magazinului:

• 2005 | 36.000 de coman'zi > 9 milioane E c.a. => 250 E valoare medie a coman'zii
  
• 2006 | 110.000 de coman'zi > 35 milioane E c.a. => 318 E valoare medie a coman'zii
• 2007 | 277.000 de coman'zi > 77 milioane E c.a. => 277 E valoare medie a coman'zii
• 2008 | 355.000 de coman'zi (verificabil) > 105 milioane E (sperat, estimat) => 295 E valoare medie a coman'zii (sperată, estimată). Deci cei de la Emag mizează pe o creştere cu 10% a numărului de coman'zi, ceea ce e real, plus o creştere cu 10% a valorii fiecărei comenzi faţă de 2007.
  

Aici celelalte magazine ar putea spune dacă într-adevăr valoarea medie a comenzilor a crescut faţă de 2007. Din datele de mai sus se observă însă că valoarea unei comenzi în 2007 faţă de 2006 era în scădere şi nu ştiu de ce anul 2008 ar fi mai bun din acest punct de vedere, câtă vreme puterea de cumpărare a oamenilor s-a erodat tot mai mult (în principal datorită erodării leului şi a crizei financiare care a crescut dobânzile). De aceea eu personal mă îndoiesc că Emag va vinde de 100 de milioane de euro anul ăsta, oprindu-se mai degrabă pe la 90-95 de milioane. Rămâne de văzut, dar este clar că previziunile extrem de optimiste de la începutul anului, care nu ţineau cont deloc de ceea ce se întâmpla în economia reală, au fost taxate dur de realitatea din piaţă.

Iresponsabilitatea se transfera din imobiliare in e-commerce (e-commerce #1)

Ani la rândul, şmecherii din imobiliare au minţit poporul cu creşteri de vis ale "investiţiilor pe credit" care s-au dovedit, în cele din urmă, simple baloane de săpun. Cei care i-au ascultat se uită acum disperaţi la cum le scade preţul investiţiei de la o lună la alta, în timp ce ratele la bancă se modifică şi ele, în acelaşi ritm, dar în sens opus. Preţurile mega-hiper-supra-evaluate de pe piaţa imobiliară se vor aşeza acolo unde le e locul, adică foarte jos comparativ cu nivelul actual, iar scăderea de pe Dâmboviţa se va opri probabil abia atunci când sistemul financiar mondial va absorbi tot excesul de bani creat aiurea pe Potomac, Tamisa şi nu numai.

Îmi pare rău să constat că şmecheria din imobiliare s-a transferat recent şi în e-commerce unde au apărut voci care promit zgomotos cvadruplarea pieţei de acum în numai 2 ani, de la cca. 250 de milioane euro acum, până la 1 miliard de euro în 2010.

Legat de cei 250 de milioane de euro, viitorii proprietari de magazine virtuale ar trebui să ştie că includ la grămadă şi eMag-ul (care face vreo 70% din cifra de afaceri pe offline, în showroom) şi serviciile turistice, biletele de avion, reîncărcările de telefon mobil etc. Comerţul electronic care implică efectiv plata pentru transportul unui produs X de masă y dintr-un punct A într-un punct B este mult mai mic şi nu atinge la ora actuală mai mult de vreo 100 de milioane de euro pe an. Pe această sută de milioane se bat vreo 500 de magazine active, deci fiecăruia îi revine în medie o felie de cca. 200.000 de euro (evident, unii fac mult mai mult, alţii mult mai puţin). Cum pe grosul pieţei, care e IT&C / electro, adaosul mediu practicat e pe la 4-5%, se poate calcula uşor cât din aceşti 200.000 de euro sunt efectiv profit anual. Şi asta într-o perioadă de boom!

Cel mai cinstit faţă de clienţii tăi este să le spui adevărul, şi anume că dacă vor să-şi deschidă un magazin virtual în următoarele (cel puţin) 12 luni vor intra pe piaţă într-un moment foarte greu, dar că dacă o vor face cum trebuie, atunci afacerea le va aduce numeroase satisfacţii. E posibil chiar ca piaţa să se reducă în următorul an, deoarece grosul ei vine din comerţul IT&C/electro pe care românii îl făceau prin credite (în jur de 5% prin sisteme de credit online, gen eCreditor, şi încă alte 30-40% prin credite luate în prealabil pentru consum) şi care la anul va fi, evident, mult restrâns. Asta nu înseamnă că nu mai poţi deschide un magazin IT&C / electro de succes, ci că trebuie să o faci mult mai atent la anumite chestii dacă vrei să nu mori după primul an de activitate. Iar asta înseamnă (şi) să evaluezi corect creşterea pieţei şi atuurile pe care ai putea miza în contextul de criză. Clienţii platformelor de comerţ online trebuie informaţi corect, pentru a deschide afaceri sănătoase, deoarece răspândirea în masă a eşecului unora, datorat unor aşteptări nerealiste, va băga peste câţiva ani comerţul electronic românesc direct cu oiştea-n gard.

Halal ministru

Fitch ne scade reitingu şi Vosganian declară:

"Decizia Fitch nu a tinut cont de evolutii importante ale economiei romanesti, cum ar fi cresterea reala anuala a PIB la 9,1% in 2008 si 6% estimat pentru 2009, [...]" (aici)

Aha. Deci 6% "estimat" pentru 2009 e evoluţie importantă. Neică, atunci când 2 (S&P şi Fitch) îţi zic că eşti beat, du-te şi te culcă.

Lamentabilă reacţie.

Nici un fel de justificare. Nici un fel de încercare de autocritică, ce am făcut greşit?... ce putem face?... ce-i de făcut?... Pur şi simplu o reacţie de om prost, care pare să nu înţeleagă că nu suntem noi cei mai cu stea în frunte şi că filmul ultimilor ani - economie crescută cu construcţii pe datorie, datorii acumulate din construcţii care au crescut economia - a mai rulat şi în alte părţi (Spania, ţările baltice) unde s-a intrat demult cu oiştea-n gard.

Pe glob... blog

N-am mai scris de multă vreme chestii "profesionale" pe blog pentru că de la o vreme simt nevoia ca în timpul liber să nu mai am de-a face cu chestiunile legate de muncă.

În plus, scriu în multe alte locuri, prin câteva - mă ştie lumea, prin altele - nu, pentru că o fac sub pseudonim.

Şi mai e o chestie, sincer să fiu nu mă văd ieşind la pensie din industria web (asta din România). Contrar a ceea ce crede multă lume, eu nu cred că webul are un viitor strălucit în România. Cred că şi peste 30 de ani va fi aceeaşi industrie mică, limitată de lipsa de orizont a clienţilor şi de absenţa banilor. În plus, în 10-20 de ani de acum încolo lipsa oamenilor va fi o problemă de 10 ori mai mare decât acum.

Noi ne uităm cu jind la vest-europeni dar uităm că lor le-au luat 50-60 de ani după război ca să ajungă la un anumit nivel de civilizaţie, plus că au avut şi înainte zeci şi chiar sute de ani de dezvoltare. Noi suntem un soi de Mexic european şi vom rămâne aşa o perioadă bună de timp, pentru că, la fel ca orice "economie emergentă", suntem în budă fără investiţiile străine. Nu există capital românesc; neexistând capital românesc, nu există mărfuri româneşti; neexistând mărfuri româneşti, nu avem ce altceva să oferim lumii în afară de salariile mici.

Ultimii 20 de ani şi guvernările haotice care ne-au condus de atunci nu au făcut decât să gâtuiască şi mai mult capitalul românesc. Şi au organizat un jaf sistematic al banului public. Presupunând prin absurd că va veni acum un guvern care va înţelege cât e de important să sprijine (cu legi corecte, în primul rând) capitalul românesc, va fi nevoie de cel puţin 20 de ani pentru ca România să producă în fiecare judeţ măcar un brand exportabil, şi încă 20 de ani pentru ca brandurile astea să asigure un flux de bani continuu şi sigur către România. Pe vremea aia ar urma să am vreo 73 de ani. Eh, poate atunci să sperăm că vor ajunge şi românii să consume servicii de internet măcar de 20 euro, ca să zici că e o afacere.

No, thanks.

În ultimii 5 ani de exemplu mii, poate zeci de mii de români au câştigat din imobiliare cam cât profitul din toată industria de web într-un an. Acum imobiliarele s-au dus naibii, nimic de zis, dar cred că şi în viitor marile oportunităţi vor veni din cu totul şi cu totul alte zone. Să fim realişti, suntem o ţară cu 3.000 de programatori php şi 3.000.000 de ţărani. Asta înseamnă că banul adevărat, dacă e să vină, va veni mai degrabă către agricultură decât către web. Sau către industrii care pot folosi necalificaţi. Din păcate.

La nivel individual, sunt convins că nivelul general al salariilor se va stabiliza pe la nivelul ajutorului de şomaj din Europa de Vest. N-are rost să argumentez de ce. Asta cred eu şi oricine mă citeşte poate să-şi utilizeze creierul pentru a vedea de ce am ajuns la concluzia asta.