Baiatul cu saitul

Am un client care vinde stivuitoare si accesorii (cauciucuri, bujii, furtune ... all the stuff). Se scoală zilnic la 6 dimineaţa, pleacă la 7 din Bucureşti şi ajunge la muncă, la Giurgiu, la 8 (oră la care eu abia mă scol din pat).

Ieri, în ultima zi lucrătoare a anului, m-a luat cu el la Giurgiu ca să discutăm niscaiva strategii pentru la anul. La 8 eram acolo. Până la 10 mă durea pe mine capul de câte se întâmplaseră. La 10 şi 9 minute deja se petrecuse o primă întâlnire cu un client de tipul "kill'em all". Telefoanele sunau non-stop şi clienţii apăreau într-una pe uşă. În ultima zi a anului!

"Asta nu e nimic.", mi-a zis omul. "Să vezi cum e vara, când se luminează devreme. La 8, când ajung aici, deja e coadă la poartă."

Şi acum să privim şi antiteza. Cum se comportă clienţii cu firma de web design.

În primul rând, noi deschidem porţile pe la 10 deşi eu, în calitate de boss, îmi permit să ajung pe la 10.20-10.30 (oricum lucrez volens-nolens mai mult timp decât toţi ceilalţi).

De ce? Păi, simplu: fiindcă în 4 ani de zile nu m-au sunat decât câţiva inşi mai devreme de 10. Majoritatea clienţilor / prospecţilor sună după orele 11-12.

Asta e una. Doi, majoritatea covârşitoare a prospecţilor zic: "Hai să ne întâlnim ca să vă spunem ce vrem de la site, dar la sediul nostru." Sure. Că eu bag anual 3000 de euro în chirie degeaba. Normal e să vii tu la mine: abia vezi dacă ai de-a face cu o firmă mare, mică sau mijlocie... sau cu niciuna. La piaţă, când îţi cumperi roşii, le iei prin curier special?!

Adică, la bujii sau furtune poţi să te duci de la 8 dimineaţa, dar băiatul cu site-ul... las' să vină el la noi. Atitudinea asta e exemplară pentru "prestigiul" cu care e privită profesia de web designer în mediul de afaceri. Şi de ce ar fi altfel? Există cel puţin 2 motive, zic eu, pentru care webul românesc e acolo unde merită.

1. Meseria de web designer nu e legiferată în nici un fel. Adică, pentru a fi avocat, medic sau chiar mecanic de locomotivă trebuie să fi dat dovadă că ai asimilat nişte cunoştinţe, ai făcut nişte şcoli, ai nişte patalamale... Ca să fii web designer nu e nevoie de nimic. Orice dobitoc poate descărca un Dreamweaver+Photoshop de pe DC++, pretinzând apoi că e web designer. Până şi fotbalistul e mai avantajat. Web designerul e un fel de... "artist liber profesionist". Un gipsy. Morala: statul nu ajută deloc această meserie.
   
2. Comunitatea web designerilor e dezorganizată profesional. Bântuie prin târg o idee din care, însă, nu s-a concretizat nimic. Personal, simt nevoia acută de a face parte dintr-o asemenea asociaţie ale cărei sarcini principale ar putea fi acelea de a legitima profesional, a recunoaşte calitatea, a impune standarde şi de a recomanda politici publice coerente.
   Morala: prestatorii nu se ajută deloc... pe sine.

Ce-i de făcut? Trebuie găsit un răspuns, fie la problema 1, fie la problema 2. Sincer, mă îndoiesc că statul nostru va reuşi în viitorul apropiat, prin sistemul de învăţământ, să rezolve problema. Statul nostru nu mai e în stare nici măcar să fabrice sudori, darămite web designeri. Rămâne ca impulsul să fie dat din interiorul comunităţii profesionale, prin organizarea comunităţii ca în Evul Mediu, în breaslă. NU în forumuri, NU în festivaluri. Astea sunt chestii organizatorice ok, în sinea lor, dar au marele dezavantaj de a se adresa exclusiv profesioniştilor. Câţi inşi din afara profesiei circulă pe acolo? Câţi marketeri care trebuie să ia o decizie de colaborare se uită pe Webdesignbox ca să vadă, eventual, care e membrul cel mai lăudat al forumului, sau pe Internetics, ca să vadă cine a adunat cele mai multe trofee? Vă spun eu: nici unul. Principalul canal de vânzări în web design e unul de un primitivism extrem: recomandarea personală. Ori, pentru ca o recomandare să fie validă, trebuie să vină de la cineva care ştie despre ce e vorba, cu ce se mănâncă facerea unui website. Eu, de pildă, pot recomanda o altă firmă de web design. Gheorghe de pe stradă nu poate, deşi în cele mai multe cazuri îl ia gura pe dinainte şi pretinde că poate. Eu sunt un doctor. Gheorghe e un vraci. Eu ştiu să analizez cerinţele şi ofer diagnosticul. Gheorghe primeşte cererea şi dă un răspuns. Ce trebuie să facem pentru ca oamenii care iau decizia de marketing să apeleze la doctori, nu la vraci?

Ce de luzeri...

Mă uit prin Okazii.ro, rubrica Afaceri şi servicii online, şi nu-mi vine sa cred câţi luzeri circulă liber pe net: "bani pe net", "million dollar script", "web design preţuri fff mici", "secretele Google"...

A, şi nu ştiu dacă aţi observat: în ultima vreme, retardaţii pot fi recunoscuţi online în special prin 2 chestii:

1. punerea de 3 semne de exclamare (!!!) atunci când vor să sublinieze importanţa mesajului (unul singur fiind de ajuns);
2. mâncarea desinenţei: de exemplu, aţi văzut cum am scris mai sus cuvântul retardaţii? Cu doi de "ii": -ii. Retardatul ar scrie retardaţi. Cu un singur "-i".

Pe vremea mea erai socotit idiot dacă nu ştiai să scrii/foloseşti corect "copii, copiii", "să fii" ş.a.m.d. De aceea, îmi rezerv şi eu dreptul de a-i socoti idioţi pe junii de azi care arată că, la nivel cerebral, nu au trecut de clasa a II-a.

Punerea de 3 semne de exclamare ţine de acelaşi tip de retardare pe care îl întâlneşti atunci când un cretin trebuie să comunice cu un străin. Cum, nu aţi văzut niciodată? E delicios. Închipuiţi-vă un mesaj de genul ăsta: "Sarmalele sunt mâncare tradiţională românească făcută din carne şi varză." Să presupunem că mesajul trebuie comunicat în franceză: "Les sarmale sont un plat traditionnel roumain qui est fait de viande et de chou." Ce face cretinul? Evident că nu ştie să articuleze, nici măcar la nivel aproximativ, vreun cuvânt în franceză. Şi atunci va începe să zbiere, ajutat şi de mâini: "Sarmale! Sar-ma-le! Mân-ca-re! Tradiţie! Tra-di-ţio-nal! România! Ro-mâ-nia! Hapa-hapa! Bun! Mâncare bun! Frecat pe burtă!" Zbieretul este semnalul care ne transmite că, instinctiv, cretinul are impresia că omul nu-l înţelege nu fiindcă el (cretinul) nu ar şti să comunice, ci fiindcă... omul ar fi surd! Altfel zis, cretinul nu vede nici o problemă cu sine; întotdeauna problema e la celălalt. La fel cu semnele de exclamare. Ia uite ce îţi dau eu: super bengoasele secrete Google! Şi dacă nu ai înţeles primul semn de exclamare, mai ia d-aici unul ! şi încă unul ! Na, ca să te convingi că e super bengoase!!!

Ce-am făcut în 2006?

Dacă nu ar fi fost o ţeapă, un contract rămas în coadă de peşte (doar cu 50% avans încasat, fiindcă în rest... clientul e de negăsit!) şi vreo 2 site-uri pe care nu am luat nici un ban fiindcă le-am făcut în sistem barter, adică treburi totale de vreo 5000 de euro, anul ăsta am fi avut o cifră de afaceri de peste 100.000 RON (adică 1 miliard de lei vechi). Aşa, nu vor fi decât vreo 85.000 RON, cu un profit de circa 30.000 RON.

Nu e mare lucru, dar e tipic pentru o afacere din România: sediu într-un apartament, sub 5 angajaţi (de la 1 ianuarie noi vom fi 5, din care 3 full-time şi 2 part-time), cifră de afaceri de câteva zeci de mii de euro. 90% din sectorul privat românesc poate fi caracterizat astfel.

De unde am cumparat chestii-trestii de Craciun?

Până de curând nu cumpărasem decât de pe 2 magazine online: Emag (cărora le-am făcut de-a lungul timpului comenzi de vreo 1600 de euro) şi Cameredigitale.ro (de pe care mi-am luat camera digitală; nu că nu aş fi găsit-o şi pe Emag, dar mi-am zis că e bine să le dau şi altora comenzi... aşa e frumos).

Acest decembrie a fost prilejul de a face o primă comandă pe un magazin virtual creat cu softul nostru de creat magazine virtuale la cheie. E vorba de Mediadot.ro. Pe Mediadot se găsesc calculatoare, PDA-uri, componente etc. etc. etc. Ei bine, mi-a plăcut aşa de mult felul în care a fost ambalată comanda încât după 3 ianuarie o să mai cumpăr de la ei ceva. Şi la felul în care se mişcă, am impresia că o să le mai comand ceva şi peste 6 luni, şi peste 12, şi peste 24...

Circul din Parlament

Nu poţi rămâne indiferent faţă de circul din Parlament prilejuit de aşa zisa condamnare a comunismului.

În ceea ce îi priveşte pe europeni, acesta e un simplu preambul de ce va să însemne România în EU.

Mie îmi place să cred că peste câteva secole, poate chiar milenii, când spiritele se vor fi potolit, istoricii viitorului vor privi democraţia, comunismul şi fascismul ca pe nişte feţe ale aceleiaşi doctrine politice. Căci ele sunt regimuri-surori (poate voi ajunge într-o zi să-mi ating visul, acela de a scrie o carte despre ideea asta... cine ştie...). Dispariţia absolutismului în Europa a adus massele la putere: atâta doar, că s-a constatat destul de repede că există o problemă aici, şi anume că massele nu pot guverna. N-au competenţe, nu au numitor comun, nu există posibilitatea fizică de a băga în seamă pe toată lumea. Drept pentru care au apărut imediat o teorie şi 3 rezolvări. Teoria spunea că guvernarea legitimă trebuie să aparţină masselor, şi trebuie să exprime voinţa masselor (celebra frază cu Box populi... a lui Rică Venturiano); problema privea nebuloasa problemă a voinţei masselor. Ce este această voinţă? Cum o dibuim?

Rezolvarea democraţiei a fost: prin reprezentare. Nu putem să ne dăm toţi cu părerea asupra unei legi, dar putem să îi desemnăm pe câţiva, mai competenţi, care să ne reprezinte voinţa şi să discute legile între ei, pentru folosul tuturor. Din când în când îi mai schimbăm din funcţie (vorba vine!). Întotdeauna voinţa noastră e cedată altcuiva.

Rezolvarea fascismului a fost: prin întruchipare. Toţi suntem un popor, o gloată, o naţiune... remarcaţi singularul. Dacă suntem o unitate, atunci e logic să fie printre noi unul care să ne întruchipeze pe toţi, care să fie reducţia, esenţa noastră, a tuturor. Acest cineva, trebuie să fie. Nu se poate să nu fie. Il Duce. Fuhrer-ul. El Comandante. El suntem noi. El ne reprezintă pe noi. Voinţa lui e şi a noastră. Lui îi cedăm voinţa noastră.

Rezolvarea comunismului, în forma sa istorică, a luat câte ceva din amândouă. Chiar şi denumirea aleasă după 1945, de democraţie populară, spune multe. Pe de o parte "massele largi populare" erau reprezentate de eşantionul lor cel mai nobil, partidul comunist. Partidul avea rezolvări în numele tuturor oriunde, şi pentru orice. Aşadar, elita socială alcătuită din membri de partid reprezenta voinţa populară. Pe de altă parte, membrii înşişi erau întruchipaţi de lider. Comunistul pur (sânge): el Lider Maximo. Voinţa populară se reducea, la limită, la el, după ce fusese decantată în pivniţele partidului comunist.

Aţi priceput ideea? De ce le numesc regimuri-surori? Pe ruinele absolutismului... (Nietzsche: "Dumnezeu a murit.") ...A-ţi ceda voinţa altcuiva... Parcă, parcă... nu-i aşa?

Circul din Parlament e cu atât mai patetic, cu cât:

• raportul de "condamnare" a comunismului a fost semnat de o beizadea comunistă. Ştiu, Tismăneanu nu mai e de 20 şi ceva de ani în România, şi-a construit o carieră superbă dincolo de ocean, ştiu, ştiu... dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu se cade. Cum pot fi unii oameni atât de senini vizavi de trecutul lor?! Cum să condamni cu atâta seninătate ceea ce şi tu, cândva, ai pupat în cur?
  
• raportul de "condamnare" a fost citit de nea Băse, un matelot care a golden-şpriţuit la viaţa lui cu un fascist notoriu (căci Gigi Becali este fascist!) şi care manifestă pusee clare de totalitarism fascistoid (să amintim, ca fapt divers, învrăjbirea permanentă a partidelor unul împotriva altuia?)
• raportul de "condamnare" a fost huiduit aprig de un fost lingău comunist transformat după 1990 într-un veritabil fascist carpatin apologet al lui ... Ceauşescu!
  

Şi ar mai fi multe de spus, dar ajunge. Europa... venim!

De ce un website nu e o friptura?

De-aia. Pentru că nu e. Măcar pentru faptul că o chestie se mănâncă. Cealaltă nu (sau cine ştie!).

Mă disperă clienţii care se adresează serviciului de web design ca şi cum s-ar adresa serviciului de ospătărie din restaurant. "Garcon! Vreau una porţie web site cu muştar, un logo cu aromă de portocale şi o porţie de clătite colorate RGB(200,132,44). Hai, repede!" Şi se aşteaptă ca tu să îi serveşti ca un ospătar, eventual amuşinând prin jurul lor pentru un bacşiş de 3 euro.

Cum parezi? Cu brieful. "Staţi aşa. Hai să vedem meniul zilei. Brieful de design." Clientul ia brieful, magnanim, după care îl deschide şi rămâne uşor interzis. "Păi ce-i asta?" "Meniul." "Păi e gol." "Păi îl completăm împreună."

La faza asta 75% dau bir cu fugiţii. Pentru că nu sunt în stare să înţeleagă că un website nu e o friptură. N-au venit la firma de web design ca să mănânce, ci... ca să facă treabă. Să-şi pună capul la contribuţie.

Cu ceilalţi 25% ajungi, de bine de rău, la un consens. Se naşte o structură a site-ului, se definesc nişte funcţionalităţi... în fine, se poate merge mai departe. E faza în care îl aşezi pe client cu adevărat la masă.

Îi alegi un loc cum trebuie, îl pui la masă, îl dichiseşti... Apoi îi aduci farfuria. Şi i-o pui în faţă. Farfuria e goală, dar construită după toate cerinţele briefului.

Şi clientul stă.

Şi clientul aşteaptă.

Şi clientul stă.

Şi apoi, într-un târziu, te întreabă nervos, exact ca la restaurant: "Garcon! Farfuria mea e goală! Unde e site-ul?"

Site-ul e chiar în faţa dumneavoastră. Farfuria aia goală e site-ul. Scaunul pe care staţi e site-ul (nu-i aşa că e comod?). Tacâmurile sunt şi ele parte din site. Frumuseţea (şi paradoxul) meseriei noastre constă în faptul că, spre deosebire de un chelner, noi nu servim, ci ajutăm: vă ajutăm să aveţi o farfurie pe care să o umpleţi... singur.

Dacă nu puteţi să o umpleţi, nu-i nici o problemă. Orice site e doar o farfurie goală. Paradoxal, de umplerea ei trebuie să se ocupe clientul, nu "chelnerul". Dacă vreţi să se ocupe "chelnerul", numiţi-l cuviincios "copywriter", plătiţi-i serviciile şi aveţi grijă ce-i spuneţi, fiindcă omul ăla trebuie să înţeleagă foarte bine friptura din farfuria dumneavoastră. Dacă nu înţelege cum trebuie există pericolul ca în loc de friptură să vă treziţi cu tocăniţă.

Şi ştiţi care-i partea cea mai frumoasă? Că la final friptura pe care o creează copywriterul nu se mănâncă, ci e făcută doar pentru ca o lume întreagă să se zgâiască la ea.

PS. În 2006 mi-a crescut respectul pentru clienţii care înţeleg că un site mai are nevoie şi de conţinut.

Sa facem afaceri cu Sulata

Săptămâna asta am cumpărat un mic progrămaş de encodare a scripturilor PHP. Iniţial am vrut să cumpăr PHTML Encoder ($99) dar procesatorul ălora nu mi-a acceptat cardul. Dacă am văzut asta, l-am pus pe Bogdan să testeze încă un program ($75), care însă nu l-a mulţumit. Întrucât restul programelor de pe piaţa costă mult prea mult pentru ceea ce e nevoie să facă ($200-$500), eram ferm convins că o să-l pun să inventeze de la 0 un mecanism de criptare, când, la o ultimă căutare pe net, am dat de SourceCop. Îl testez rapid şi îmi dau seama că face exact ce ne trebuie nouă, şi în plus costă ridicol de puţin, doar $30. Bag repede cardul prin 2CO, totul merge brici, în câteva ore primesc pe email cheia de activare a versiunii complete...

Şi ce scrie în email? Printre altele... : :)

"Bla bla
Sulata Software
bla bla"

Beton nume. Carevasăzică, băieţii care produc softul nu-s westici, ci din oraşul pakistanez Lahore. De-asta e aşa ieftină licenţa, săracii. Cred că vor bea o săptămână din vânzarea pe care le-am făcut-o. Întrucât în perioada asta studiez şi posibilitatea de a găsi nişte parteneri offshore în zona aia m-am benoclat oleacă şi pe Google Maps să văd unde Dumnezeu e oraşul ăsta. Din păcate e undeva prin zona Kashmir, unde ştiu că se bat pakistanezii cu indienii aşa că... nu e prea tentant să faci şi alte afaceri cu Sulata.

PS. Ei, nu, ca asta-i culmea. Ce captcha credeţi că trebuie să introduc pentru a publica mesajul ăsta?! Ţineţi-vă bine: gauozy. Mi-e lene să fac un print screen, dar e pe bune :)

Oare Google se poate uita peste gard?

La 1 noiembrie s-au lansat primele 2 magazine virtuale construite pe noul nostru software pentru creat magazine virtuale la cheie, Magazinosaurus Rex™.

Unul, www.topvideomall.ro, are vreo 700 de produse iar proprietarii au ales ca strategie de promovare SEO + AdWords, cu un buget de AdWords nici prea prea, nici foarte foarte. In consecinta am inceput campania de linkuri. Site-ul are acum peste 100 de backlinkuri de pe aproximativ 50 de domenii unice, dar in curand va ajunge la vreo 250 de linkuri de pe 100 de adrese unice. Suficient cat sa crestem PR-ul site-ului si sa-l facem indexabil in adancime. A, si sa nu uitam, am creat si un Google Sitemap inscris corect in Google.

Pana acum Google a indexat doar 203 pagini.

Celalalt, www.mediadot.ro, are vreo 3000 de produse si a ales o strategie de promovare complet diferita. Reclame agresive online + AdWords. Reclamele s-au afisat cateva saptamani la rand pe mai multe site-uri "autoritare". In primul rand, forumul Softpedia. Pe mii si mii de pagini. Totusi, reclamele erau fie de tip flash, fie contineau clickuri cu redirectionare. De aceea momentan Mediadot nu pare sa aiba oficial decat 2-3 backlinkuri directe. Ceea ce in mod normal ar fi egal cu nimic.

Si totusi, Google a indexat deja 6900 de pagini, iar cantitatea lor pare sa creasca zilnic. Singura mea explicatie e ca Google urmeaza redirectarile din reclame. Important de retinut.

2007. Software si servicii. Care-s cartile castigatoare, care-s cartile perdante?

Ne apropiem cu paşi repezi de integrare. Pe cale de consecinţă azi am început să mă interesez, pentru prima oară, cât m-ar costa aducerea unui programator indian (nu râdeţi!). Pentru că una din concluziile şedinţei de aseară a fost că de la anul trebuie să ne extindem şi mai mult, dacă vrem să supravieţuim.

Pentru o firmă mică din domeniul software & services, care nu face anual mai mult de 100.000 RON, nu există decât puţine şanse de supravieţuire. Ca oportunităţi de afaceri se arată la orizont cam 5, dar singura cu adevărat viabilă mi se pare una singură, subliniată cu verde. Iată mai jos o listă a lor:

• Crearea de produse software proprii şi cucerirea unei nişe de piaţă. În condiţiile în care forţa de muncă devine tot mai scumpă şi tot mai greu de găsit, este singura cale de urmat. Faci un software şi îl revinzi de 1000 de ori, chiar dacă îl dai doar cu 250 de lei. Chestia asta stă în puterea oricărei firme mici şi nu e nevoie să fii Microsoft ca să dezvolţi softurile proprii. Problema e să găseşti aceea idee, şi acea nişă de piaţă, pe care softul tău ar putea să concureze cu succes. Oricum, chiar şi dacă ratezi la început nişa de piaţă, îl poţi adapta, îl poţi modifica, astfel încât să răspundă unei cerinţe neacoperite, sau parţial acoperită, de pe piaţă.
• Furnizarea de soluţii software personalizate. Pierdere de vreme. Nu te baţi tu, un gherţoi, cu giganţii industriei. Numai şpăgile care trebuie date pentru a intra în licitaţii sunt mai mari decât cifra ta de afaceri anuală. Vei bâltâcâi permanent într-o lume a proiectelor minuscule, cu clienţi mici, cu bugete foarte mici, care nu înţeleg de ce dezvoltarea unui software costă cât 3 Dacia Logan.
• Servicii web: web design / realizare de site-uri. Piaţa e în creştere accentuată de vreo 2 ani, ceea ce e bine. Problema e capacitatea de absorbţie a industriei. Întrucât România nu produce "web designeri", firmele din domeniu, destul de puţine, au fost obligate în ultimii ani să urce constant tarifele, pentru a putea să-şi păstreze angajaţii de vârf. Asta a făcut ca pentru 90% din firmele româneşti preţul unui site să devină prohibitiv. Mă rog, e strict problema lor că nu şi-au făcut site-uri în urmă cu 1-2 ani, când preţul ar fi fost accesibil. Asta ţine de prostia proverbială a aşa-zişilor manageri din România. Partea proastă e că în România nu poţi încasa mai mult de 2000 de euro pe un site decât de la foarte puţine firme, ceea ce face ca, odată ajuns undeva în jurul unei cifre de afaceri de 100.000 de euro, să stagnezi, fiindcă nu ai capacitatea de a absorbi mai mulţi clienţi. În primul rând nu există, în al doilea rând nu poţi tu. Web designul este la ora actuală o soluţie de supravieţuire pentru un orizont limitat de timp. A, şi încă un lucru: şocul (psihic) cel mai mare va fi din 2007 când se va vedea că firmele de afară care vor veni aici se vor aştepta să le faci supersite cu 500 de euro. Fiindcă identifică România cu sărăcia. Cum tu nu le vei putea furniza soluţii aşa de ieftine, îşi vor face site-urile româneşti în India.
  
• Servicii web: SEO - optimizare pentru motoare de căutare. Pierdere de vreme. SEO este la ora actuală cum era web designul în anii '98-'99. Un serviciu privit cu neîncredere, cu suspiciune. Lumea simte că ar putea fi ceva benefic, dar parcă... În plus este foarte costisitor, deşi nu pare. Dacă e făcut profesionist consumă enorm de mult timp. Enorm. Când studiezi concurenţa nu mai ai timp să înscrii şi în directoare. Cînd înscrii în directoare nu mai ai timp să faci şi analiza cuvintelor-cheie. Când faci analiza cuvintelor-cheie nu mai ai timp să faci şi copywriting pe pagini. La un răhăţel de site de 10 pagini care trebuie poziţionat după 5-10 cuvinte cheie ajungi să munceşti 40-50 de ore. O oră te costă 25 de euro. Nimeni nu îţi dă în România 1000 de euro pe aşa ceva. Pentru că nu pricepe de ce, deşi ar vrea. Clienţii transpiră, literalmente, când le spui 400 de euro. Am avut un tip din imobiliare care îmi propunea 50 de euro pe lună, prin martie (eu îi dădusem ofertă de 1200, plătibilă în 2 tranşe). De aceea mă şi feresc să ofer acest serviciu altcuiva decât clienţilor noştri fideli, ca un bonus al faptului că lucrează cu noi.
• Servicii web: marketing online, dar nu publicitate prin bannere. Poate fi o oportunitate. Administrarea unor bugete de publicitate contextuală. Clientul îţi dă 1000 de euro, tu îţi iei un comision de x% (eu practic 10-25%) şi te ocupi de plasarea reclamelor lui contextuale în cele mai bune locaţii posibile.
  

Am fost demascat: sunt un spammer

Am fost demascat pe forumul Seopedia. Spamez. Site-ul Alfconstruct.ro, pe care am avut plăcerea să îl creez şi să-l optimizez, şi care acum e în top după căutări importante precum "geam termopan" şi "tamplarie pvc", spamează rezultatele Google fiindcă are un h1 şi un h2 ascunse în sursă.

Pe forum s-a născut oarece furtună oripilată, întrucât eram moderator (şi acum nu mai sunt - e logic, şi eu aş fi făcut la fel; în fond refuzând să mă explic am pus sub semnul întrebării credibilitatea forumului). Cum, adicătelea un membru marcant, mă înţelegeţi dumneavoastră, comitete şi comiţii, tocmai 'mnealui...

Concret, iată despre ce este vorba: pe site-ul cu pricina am folosit o tehnică ultracunoscută de substituire a textelor prin imagini de background. N-aş putea indica pe loc un tutorial, dar cred că pe CSS Zen Garden sau pe A List Apart se pot găsi destule exemple şi aplicaţii. CSS-ul face posibil aşa ceva. În textele respective am folosit câteva cuvinte-cheie după cum urmează: o dată într-un atribut "title", o dată într-un h1 şi o dată într-un h2. O adevărată crimă, aş zice. Mă mir că mă mai suportă pământul. Mai mult, aceeaşi tehnică am folosit-o şi la meniul lateral de navigare. Ei, nu, că deja e prea mult...

Spiritele s-au înfierbântat şi, probabil spre stupoarea multor forumişti, în loc să bag capul între urechi şi să-mi fac autodafe, am susţinut că îmi asum fiecare bucată de cod şi că nu e vorba de spam. De asemenea, mi-am rezervat dreptul de a nu-mi argumenta susţinerile. Ele se bazează pe munca mea îndelungată şi chiar nu am de gând să spun în gura mare anumite concluzii la care am ajuns după foarte, foarte multă muncă. Mai jos voi prezenta doar câteva sugestii, pornind de la ceea ce scrie în Google Webmaster's Guideline (GWG) şi în Google Report a spam page (GRS).

1. GWG - a se remarca: avoid hidden text or hidden links. "Avoid" nu e totuna cu "don't employ", "don't send" etc. "Avoid" înseamnă "evitaţi să"; "don't" înseamnă să nu faceţi asta. Pentru cine a făcut o brumă de logică la şcoală rezultă foarte clar că problema "ascunderii textului", aşadar, nu e capitală dpdv al conceptului de spam utilizat de Google, atâta vreme cât la problema ascunderii s-a folosit o nuanţă mai moale, non-exclusivă, a interdicţiei: "evitaţi să..." Şi e şi normal: ar însemna să penalizezi nediscriminatoriu site-uri care nu au altă vină decât aceea de a fi desenate de designeri care ştiu să foloseasca tehnicile CSS.

2. Dacă problema ascunderii nu e relevantă pentru a defini spamul, atunci care e? Ce e spamul? Păi, zic eu, cu mintea mea de prost, spamul tre' să fie despre "deceiving". Useri sau motor de căutare. GWG: "Don't deceive your users or present different content to search engines than you display to users...", şi GRS: "Trying to deceive (spam) our web crawler by means of hidden text, deceptive cloaking or doorway pages compromises the quality of our results..." "Deceiving" înseamnă, pe româneşte, "a păcăli". "A păcăli", într-o căutare, indiferent că privim din perspectiva utilizatorului sau a motorului, înseamnă să dai click pe un rezultat şi să găseşti mizerii care n-au nimic de-a face cu căutarea ta (irelevante). De exemplu, să cauţi "covrigi" şi să găseşti un site de "maşini" ajuns acolo cine ştie cum (prin mijloace parţial enumerate mai sus, GRS). Deci, nu încerca să păcăleşti utilizatorii sau motoarele de căutare dându-te drept altceva decât eşti... asta e spam.

Concluzia. Carevasăzică, se dă un site de termopane, care vinde termopane, care e al unei firme de termopane, care îţi prezintă termopane şi care e indexat de Google pentru... termopane, care arată şi bine faţă de dejecţiile ce bântuie domeniul, care nu foloseşte cuvintele cheie relevante mai mult de o singură dată pe tag (şi nu le repetă şi nu le amestecă cu alte porcării), care - pe cale de consecinţă - e apreciat de utilizatori şi primeşte multe clickuri de revenire din căutări, ceea ce îl şi face să câştige constant poziţii până ce ajunge #1 şi concluzia generală e că... păcăleşte utilizatorii şi îl minte pe Google! Wow! Holy fucking shit! Nu zău?! Cine gîndeşte asta, are suficient cerebel în cap? Păi atunci, dacă un site de "termopane" apreciat de utilizatori pentru că oferă "termopane" nu e relevant pentru "termopane", atunci care naiba ar trebui să fie?!

Partea simpatică a întregii istorii e însă alta. Cine are minima curiozitate de a studia top zecele de la "geam termopan" va descoperi nu mai puţin de 3 site-uri care practică, într-adevăr, spamul. Să le luăm pe rând.

#2. Conexpert.ro: spam cu noframes - conţine o droaie de cuvinte cheie ascunse într-un tag noframes. Cuvântul "termopan" apare de 29 de ori. Site-ul arată... nu, site-ul nu arată. De fapt nu e site... e altceva.
#3. Twist.ro: un simplu CTRL+A lămureşte problema. Spam jalnic, de anii '90, realizat prin ascunderea cuvintelor cheie in background. "PVC" apare de 89 de ori, "tamplarie" - de 59 de ori şi "termopan" - de 55 de ori. În plus, site-ul arată ca un gunoi.
#9. Glassexpert.ro: tot CTRL+A ne lămureşte. Ăsta ar merita un titlu de campion... nu pentru spam, ci pentru că reuşeşte să se menţină în top zece încă din vremea când lucram la Alf, adică în urmă cu un an. Ca spam, e ireproşabil: măcar ca material didactic ("ce este spamul"), şi tot l-aş lăsa în top. Mă întreb ce legătură o fi între termopane şi fraza asta: "Omul are un sistem termoreglabil care incearca sa mentina temperatura la 37 grade Celsius."

Şi avem şi continuarea părţii simpatice. Să zicem că dispar din top zece aceşti trei spameri, hai să zicem că dispare şi Alf, Marele Irelevant, Spămuitorul Spămuitorilor. Ce vine din urmă? Cine va intra în top 10? Păi, cum cine? I-ote:

#14. Fensterexpert.ro - CTRL+A !

Şi daţi o raită şi pe la "sponsorizate", să vedeţi ce ar fi să vină de acolo. Pe la Romcospeed, Lucal si Climagroup. Carevasăzică nenea Google e un nenea tembel, care greşeşte poziţionând site-ul Alf pe #1 în faţa unor asemenea competitori... nu, Alf ar trebui exclus, ca să li se facă loc ăstora. Alf n-are nimic de-a face cu termopanele, nu e relevant pe căutarea asta, Alf e un site de măciuci şi pupeze care ar trebui să răspundă la căutarile "măciuci şi pupeze", nicidecum "termopane" (sau "geam termopan"... whatever).

Cu asta am încheiat discuţia. Recapitulez: spam nu înseamnă obligatoriu şi necondiţionat text pe care îl văd doar motoarele de căutare, nu şi utilizatorii. Spam înseamnă în primul rând lipsă de relevanţă la căutare, lipsă care în multe cazuri se obţine şi prin ascunderea de texte. D'un par egzamplu, hai să căutăm "sistem termoreglabil", să vedem ce iese...

QED. Lecţia s-a terminat. Pentru mai multe amănunte se recomandă studiul individual.

Un mic articol in Curierul National

Mi-am dat si eu cu parerea, intr-un mic articol aparut in Curierul National, vizavi de cateva chestii din industria autohtona de web design. Cum era de asteptat, jurnalistul a incercat sa comaseze materialul si au rezultat cateva afirmatii dubioase.

• Rata de crestere: eu am estimat-o "intre 50% si 100% in ultimii 2 ani". Imi bazez estimarile pe dinamica evolutiei a 50 de actori importanti din piata pe care ii monitorizez din 2003. In 2003 situatia era asa de deprimanta, incat prin 2004-2005 am si iesit, pe jumatate, din aceasta afacere. In 2004 s-a produs insa un declic si piata a intrat pe o curba puternic ascendenta pe care sta si azi. Si acum ma bate gandul, destul de puternic, sa ies din afacerea de servicii web, dar asta doar pentru ca vreau sa ma indrept spre produse web (site-uri si software). Sper sa reusesc miscarea pana in 2008.
  
• "Sunt insa tot felul de firme, si nu toate mici..." - n-am zis asta. Am zis doar ca nu pot aprecia si piata neagra, care e destul de importanta in web design si care face concurenta neloiala firmelor care activeaza legal in domeniu.
• "Asteptarile de crestere pentru 2007 vor fi de 200%". - nici asta nu-mi amintesc sa fi zis. Am zis insa ca va continua sa creasca foarte mult, pentru ca de la anul intram in UE si firmele romanesti vor fi obligate sa se civilizeze, sa faca minime investitii in imagine. Iar cea mai simpla investitie va fi un site web, deschis 24/24, 7/7. Despre cifra mea de afaceri am zis ca ma astept la 25.000 E anul asta si 40.000 E la anul.

Una peste alta, totusi, e un articol bunicel. Si cum in România exista o multime de suspiciosi, tin sa-i linistesc si sa ii asigur ca nu sunt nici prieten cu jurnalistul, nici macar nu il cunosc, nu am nici o pila la ziarul asta si nici nu am dat bani ca sa apar... discutia s-a purtat exclusiv telefonic. Omul a cautat pe Google.ro "web design" si a dat de Direct Design, Media Concept si KSD. Asa ca... learn SEO!

Arbomedia 3: Ori eu, ori sistemul: unul din doi e prost

Nici nu mai stiu cat a trecut de la tentativa de deschidere a campaniei. Intre timp am mai platit o factura la AdWords, unde cele 5 campanii deschise au adunat o gramada de clickuri... pe Arbocontext, insa, 0 afisari, implicit 0 clickuri.

Ca o informatie, alimentarea contului a durat vreo 10 zile, dar nu-i bai... chiar nu-i bai chestia asta. Cu timpul probabil ca oamenii vor invata cum sa alimenteze mai rapid conturile. Problema acum e cu scriptul ca atare.

Ok. Sa zicem ca sunt eu prost. Dar vreau sa ma documentez. Scriptul de management al campaniei pare a fi un anume Bbkontext despre care nici daca tragi cu tunu' nu gasesti alte informatii decat in... ceha. Limba pe care evident ca nu o stapanesc. M-ar interesa, de exemplu cum &$***$#(~] isi compune "contextualitatea", adica dupa ce criterii. Fiindca am dat pe Google "site:www.hotnews.ro my-keyword", deci am cautat cu cel mai tare motor de cautare cea mai relevanta pagina de pe HN legata de unul din cuvintele mele cheie si... rian. Nada. Nafing. Zero impresii (artistice si neartistice). Pe de alta parte, in sursa paginilor HN se vede foarte clar scriptul de contextuala, chiar inainte de /html. O fi introdus gresit?!

Alta chestie ciudata: desi in raportul campaniei scrie 0-impresii-o-clickuri, in raportul cuvintelor cheie sunt afisate diverse cifre de afisare, unele chiar impresionante. Care naiba e informatia reala?! La AdWords vezi foarte clar ce, cum, cat si cand, ba, daca te superi, iti tragi si niste minunatii de rapoarte Excell de stă mâţa'n coadă.

Ma rog, ce mai tura-vura, ca nu or fi introdus toti webmasterii scriptul de contextuala, ca l-or fi introdus gresit, ca e scriptul dubios, deja mi-e clar ca avem de-a face cu un serviciu lansat prematur (interfata 100% in engleza, documentatia accesibila numai in ceha) care nici in vis nu are cum sa concureze cu Neogen. De bine, de rau, Neogen functioneaza si e inteligibil dupa niste reguli simple. Be-be-contecstu' asta pare iesit din zona crepusculara si recunosc cinstit ca ma umileste.

Arbomedia, partea 2

Aşa cum am promis, am deschis o campanie pe Arbocontext. Nu cine ştie ce. De câteva sute de clickuri, până-ntr-o mie. Momentan mă interesează să analizez cu Analiticsu eficienţa vizitatorilor.

Pe scurt, câteva puncte slabe:

1. Nu există posibilitatea de plată online, drept pentru care şi acum, la 36 de ore de la efectuarea plăţii, plescăi din buze aşteptând să mi se confirme recepţia plăţii.
2. Dacă nu ai experienţă de AdWords, voi che entrati qui, lasciati ogni speranza, cum ar zice bătrânul Dante. Interfaţa e toată în engleză şi e destul de stufoasă.
   
3. Reţeaua e minusculă. Din toate site-urile nu am ales decât 2 pentru campania mea. Nu erau altele.

Evident, nu ştiu încă nimic despre raportări. Nici despre aşa-zisa contextualitate.

Câteva puncte tari, comparativ cu principalii lor competitori, Neogen.

1. Faptul că îţi poţi alege site-urile. Gata cu clickurile din Top700.ro, gigixxl.17x.ro si alte site-uri de acest gen.
2. Flexibilitatea pretului pe click. Se spune ca pretul pe click o să varieze în funcţie de performanţele ad-ului. Începi cu un preţ mai mare ca la Neogen, dar poţi atinge ulterior un preţ mai mic.

Cam atât, momentan. Să vedem sistemul la lucru.

Arbomedia lanseaza serviciile PPC

Un alt eveniment important al săptămânii care tocmai a trecut e reprezentat de lansarea serviciilor PPC de către Arbomedia. Cred că o să le fac o încercare chiar începând de mâine. Momentan avem în derulare o campanie SEO + SEM pentru un client destul de important pentru noi. Cum pe Google rezultatele SEM nu sunt cine ştie ce iar PPC Neogen nu are rost să iau (afacerea clientului meu fiind mult prea specifică pentru a risca luarea de clickuri inutile de pe fel de fel de site-uri dubioase), rămâne un mic excendent în buget pe care cred că o să-l încerc într-o campanie PPC pe 2 site-uri din portofoliul Arbomedia. Cu prilejul ăsta abia văd ce şi cum.

Detalii despre serviciul Arbomedia la www.contextuala.ro.

Internetics 2006: finalul

Au trecut câteva zile de la decernarea premiilor (câştigătorii aici). Am citit constant ce au scris de-a lungul săptămânii diverşi bloggeri despre festival, amuzându-mă în special posturile lui Răzvan Pop, Mostly Harmless ("[Internetics] Well, nu prea ştiu ce a fost. Eram ocupată să mă dezgheţ.") şi încă un blogger, pe care din păcate nu l-am reţinut, care se plângea că în sala de premiere era întuneric şi nici măcar să socializezi nu puteai. Foarte interesant şi la obiect, de asemenea, postul lui Dragoş Dehelean.

Aş remarca două participări la această ediţie. În primul rând, Ninespices, care au (a?) creat multă vreme bannerele acelea excelente pentru campaniile derulate de Boom / Netbridge. Nu ştiu de ce, dar am impresia că relaţia comercială Boom - Ninespices era destul de proastă pentru ultimii ceea ce a şi condus, se pare, la un "divorţ" de catifea. Webstyler, de pildă, nu sunt cu nimic mai presus pe parte de interactivitate decât Ninespices; şi totuşi Webstyler e o firmă cu CA de 200.000 E / an, în timp ce Ninespices - doar 20.000 E. În mod evident Webstyler au beneficiat de-a lungul anilor de un management excelent, care a ştiut cum să crească afacerea pornind de la un set limitat de competenţe (Webstyler, de pildă, are competenţe 0 în materie de SEO şi uzabilitate). Ninespices, în schimb, s-au mulţumit cu puţin. La ce pot (poate?) să facă ar trebui să aspire la mult mai mult. În 5 ani de acum încolo, eu cred că în România vor fi întrunite condiţiile necesare pentru a avea cel puţin 4-5 firme care să înregistreze o CA de 1 milion de euro exclusiv din servicii web. O mare parte a acestei CA se va putea face numai din proiecte interactive, deci Ninespices au toate datele pentru a se număra printre acele 4-5 firme.

În al doilea rând e vorba de participarea TreeWorks cu site-ul ProTV. Mi-a plăcut mult acest site, încă de la prima vizită, iar evoluţia pe piaţă a firmei TreeWorks arată că tipii care se ocupă de ea au cap de afaceri, în sensul bun al cuvântului.

În rest se remarcă absenţa unor nume importante din WDD-ul (web design and development) autohton. Au lipsit Media Concept, Zitec, Kenno şi Dezibel, dintre numele cele mai importante pe care le ştiu şi de care îmi aduc aminte. Acestea sunt modele care demonstrează că nu ai nevoie de nici o medalie pentru a dezvolta o afacere de succes în WDD. Nu mai vorbesc de Green Pixel sau Grapefruit.

Problema cea mare a acestui aşa-zis festival rămâne în continuare, pe de o parte, notorietatea incertă pe care ţi-o poate aduce şi pe de altă parte câştigul material inexistent.

Notorietatea?... în ultimul an noi (KSD) am elaborat vreo 40 de "oferte", am câştigat vreo 10 clienţi noi, am făcut vreo 15 site-uri şi absolut nimeni nu a întrebat ceva de Internetics. În România alegerea furnizorului de servicii web se sprijină pe două criterii mari şi late 1. preţul, în proporţie de 75% şi 2. "seriozitatea" degajată de ofertant, în proporţie de 25%. "Seriozitatea" însă nu îţi este măsurată niciodată prin participarea la Internetics, ci prin criterii de genul: ai/n-ai facturi, ai/n-ai sediu (nu că s-ar obosi mulţi să vină la tine, dar te poţi trezi cu vreun băiat de trupă venit în inspecţie), dai/nu dai contract (nu că s-ar putea respecta contractul în cauză, în condiţiile în care 100% dintre clienţi habar nu au ce poze, texte, sigle etc. să îţi livreze) samd. Criterii formale, ca să se asigure că nu fugi cu banii de avans după ce aţi bătut palma. Nici măcar portofoliul nu contează. Părerea mea e că poţi pune acolo orice tâmpenii îţi trec prin cap (eventual template-uri furate de pe TemplateMonster), deoarece 95% dintre prospecţi nu vor trece niciodată dincolo de grafica afişată pe site-ul furnizorului, iar din restul de 5%, doar o mică parte vor şti să ceară detalii cu privire la funcţionalitatea site-ului, SEO, uzabilitate etc. Bine, probabil vei avea şanse mici să câştigi clienţi respectabili în felul ăsta, dar cine ştie... în România mă aştept la orice.

În perioada 2005-2006 singurele 2 dăţi în care am fost întrebaţi dacă "avem palmares la Internetics" au fost în două cazuri când şusta era deja antamată şi, într-o eventuală licitaţie, noi am fi participat pe post de proştii satului. No, thanks!

Cât despre cîştigul material: eu personal aş accepta să particip la o cursă numai dacă la capătul ei mă aşteaptă un premiu concret, fie el cât de mic, chiar şi de 1000 RON. Asta denotă seriozitate din partea organizatorilor. În schimb, la Internetics eşti pus să bagi o anumită sumă de bani, ca să iei, eventual, o plachetă. WTF?! Până şi olimpicii şcolari sunt trataţi cu mai mult respect. Sunt de acord că suma de participare e mică - 100 RON - dar dacă vrei să înscrii 15 site-uri, suma asta devine 1500 RON, ceea ce nu cred că mai e ceva aşa de mic. 1500 RON înseamnă cam 1,5% din CA a unei firme precum 2fresh sau tichete de masă pe un trimestru întreg pentru 3 angajaţi. Şi sunt destule firme de WDD în România care, măcar pentru a avea şanse de a ieşi pe podium la Web Agenţia Anului, ar putea băga în concurs o cantitate mare de site-uri. Dar de ce să o facă dacă eventuala câştigare nu le-ar aduce decât un spor de notorietate egal cu zero şi o gaură consistentă în buget? Ce e asta, Caritas?... Banca Religiilor?...

PS. Ca să nu se spună că-s zgârcit... săptămâna asta tocmai am sponsorizat cu 1000 RON o carte care o să apară la Editura "Paralela 45". Ştiu că nu o să câştig nimic din chestia asta, dar dacă arunc un ban, măcar să-l arunc pe o cauză nobilă. Detalii şi coperta cărţii, când o să apară.

Scandalurile de plagiat se tin lant printre web designeri

21.06.2007: hombre, dacă ai venit din Google căutând "marius dascălu" de la 2fresh, mai lasă-mă. Am tot respectul pentru individul ăsta, pe care nu-l cunosc şi care nu mă cunoaşte, pe care nu doresc neapărat să-l cunosc şi nici nu cred că doreşte să mă cunoască. Postul ăsta era despre o greşeală: errare humanum est.

Comunitatea românească de web design, mică, pricăjită şi uşor anemică, este zgâlţâită de un timp încoace de scandaluri de plagiat care se ţin lanţ.

Mai întâi a fost scandalul Călin Mureşan. Domnul în cauză a copiat cu pricepere diverse elemente grafice, de pe unde a putut, fiind sesizat într-un târziu de unii confraţi care frecventau, probabil, aceleaşi surse de inspiraţie. Cea mai tare fază e că a reuşit să copieze de două ori un meniu. Agenţia care l-a utilizat, Avantaj Net, a fost pusă într-o poziţie destul de neplăcută şi a trebuit să dea jos de pe net în regim de urgenţă unul din site-urile realizate.

Apoi, astăzi 10.10.2006, a izbucnit un alt scandal. Câştigătorul Internetics de anul trecut - Marius Dascălu aka "Schumy" aka 2fresh Design - a trebuit să retragă din concursul Internetics şi ulterior chiar de pe net site-ul www.TouaregExperience.ro, pe care unii observatori l-au sesizat ca fiind extrem de asemănător cu un alt site care se preumblă în libertate pe net de ceva vreme.

Marius Dascălu a răspuns acuzelor furioase cu un soi de comunicat pe care eu personal îl socotesc penibil, la limita ridicolului. Se spune în acest comunicat: "Ancheta interna a scos la iveala ca propunerea de design pentru acest site a fost realizata de un junior designer din departamentul de creatie al 2Fresh, iar layoutul respectiv fiind ales la acea vreme pentru dezvoltarea website-ului." Şi, pe cale de consecinţă, juniorul a fost dat afară. Măi să fie! Ca să fim bine înţeleşi cine e 2fresh (şi mai ales cât - sic!- poate ei), hai să dăm o raită pe la domnii de la finanţe. Comentariile sunt de prisos. În 2005 2Fresh Design a avut o cifră de afaceri de aproximativ 30.000 de euro şi 2 (doi, zwei, due, deux, dva, two) angajaţi. Aproximativ la fel ca în 2004. Mă întreb, atunci, care din cei doi o fi... "departamentul de creaţie", şi care era... "juniorul" dat afară!

Reacţia penibilă a lui Marius Dascălu, care inventează "juniori" vinovaţi parcă pentru a se feri de povara unei conştiinţe prea încărcate, cred că ascunde însă mistere mult mai adânci. Cineva care a greşit punctual ar fi trebuit să fie mult mai degajat cu privire la această problemă. Eu personal sunt sigur în proporţie de 99% că layoutul de la TouaregExperience.ro a fost conceput chiar de Marius "Schumy" Dascălu, deoarece au existat, totuşi, multe elemente care purtau marca lui. Elemente, fără îndoială, frumoase. Ca de exemplu tipografia şi navigarea. Problema însă e că, dacă ar fi doar întâmplarea asta cu tuaregii, am zice: "Mm." Dar nu ne putem abţine să nu zicem: "Mm?" comparând nimic altceva decât... însuşi site-ul 2fresh.ro cu Sainsbury Bank. E drept, un Sainsbury Bank care nu mai e online (în forma asta) cam din 2003 dar care a fost prezent în cărţile de specialitate, putând sluji uşor ca material de inspiraţie cuiva care avea acces la ele. După cum se vede, ceea ce seamănă izbitor la Sainsbury şi la 2fresh sunt elementele fundamentale de identitate (inclusiv cea verbală!). Exceptând, aşadar, miezul, preluat ca atare de la Sainsbury, învelişul este poleit cu grijă. Cam la fel s-au petrecut lucrurile şi cu TouaregExperience.ro. Dacă... "juniorul" ar fi avut inspiraţia să varieze un pic layoutul, de exemplu, prin oglindirea lui orizontală, aplaudacii ar fi găsit în asta un mare motiv de geniu, nicidecum o vină. Aşa însă, unde a mers un ou, "juniorul" şi-o fi zis că merge şi un bou, drept pentru care va fi renunţat la orice măsură de precauţie.

Regretabil este că toţi aceşti domni, în loc să-şi vadă în linişte de... muze, participă la competiţii, se împăunează cu coroniţe, vrînd să parvină, să fie recunoscuţi, să... să ce? Chiar aşa: să ce?!

Pledoarie pentru _blank: plus cate ceva despre SEO si standarde

Oamenii care fac "standarde" mai si gresesc. Cand ii punem in fruntea unor natiuni greseala lor se poate repercuta asupra intregii planete. De exemplu, nenea Hitler le-a dat standardul de viata nemtilor in anii '30 si stim cu totii ce s-a intamplat. Alti nenea d-astia, mai putin norocosi, s-au trezit pusi sa faca doar "standarde web". Unele standarde de-astea sunt bune, n-am ce zice. Adica e bine sa unifici limbajul HTML intr-un xHTML care sa se vada cross-browser si cross-device. Altele insa mi se par CRE-TI-NE si nu le voi respecta niciodata, pentru simplul motiv ca eu, ca webdesigner, am dreptul sa decid ce e bine sau ce nu pentru site-urile pe care le creez.

Cu acest prilej ma si pronunt impotriva oricarui tip de "politie" web care sa-mi dicteze mie cum sa-mi validez procesele creative. Web designul este CRE-A-TIE, domnilor! Si ca in orice creatie, valoarea ii este data de rezultat, nu de mijloace!

Si acum sa vedem ce m-a suparat asa de tare. Pai m-a suparat faptul ca, in ultima vreme, intalnesc tot mai multe bloguri scrise pe platforme care nu accepta atributul target="_blank" la linkurile externe. In HTML, asta e un atribut BANALISSIM care se pune pe linkuri pentru a fi deschise intr-o fereastra diferita de cea curenta a browserului. Altfel zis, intr-o fereastra noua. Ei bine, in XHTML standard, atributul cu pricina... a disparut! De ce? Nu stiu. Intrebati-i pe desteptii care au decis asta. Drept pentru care, daca citesti un blog cu o multime de referinte la resurse externe trebuie sa faci du-te-vino cu fereastra curenta a browserului si butonul "Back" din browser, pana ti se acreste.

Exista discutii, initiate tot de destepti de teapa celor care au propus ca standard disparitia atributului target="_blank", care se invart chipurile in jurul urmatoarei dileme: oare nu trebuie sa fie "standardul" comportamentul utilizatorului, si daca da, oare utilizatorul, dand click pe link, nu inseamna ca vrea pur si simplu sa viziteze acel link, fara sa mai revina la pagina initiala?

Ei, nu zau? Dar cine suntem noi, Gestapo-ul web-ului, ca sa stim ce vrea si ce nu vrea utilizatorul? Uite ca eu fac parte din clasa utilizatorilor aia tantalai si necivilizati carora li se pare de bun simt ca un link extern sa se deschida intotdeauna intr-o fereastra noua.

Eu cred ca toti cei care vor sa faca politie politica pe web trebuie sa fie invitati frumos sa-si ia talpasita si sa ne lase. Iranul lui Khomeini e mai potrivit pentru ei. Sau sa se duca domnule, si sa-i predice Biblia lui Bin Laden daca au asemenea pusee totalitar-religioase.

Standardele web sunt niste recomandari. Simple recomandari. Le putem respecta in masura in care le gasim utile, dar nu vad de ce nu le putem respinge daca ni se par stupide. Care-i problema daca un web designer vrea sa-si formateze informatia cu table, nu cu div?! Va spun eu: nu e nici o problema. Lasati omul sa lucreze cum vrea.

Si apropo de SEO. A inceput sa ia amploare din ce in ce mai mult un nou mit urban, cel legat de "validare". Cum ca daca nu iti validezi codul paginii, motoarele de cautare te depuncteaza. Ei, nu zau? Stimati pseudo-initiati SEO, si stimati posibili clienti SEO, validarea nu are nici o legatura cu SEO. Iata de ce:

• Motoarele de cautare sunt programe ai caror algoritmi puncteaza pozitiv relevanta unei pagini, nu modalitatea de construire. Altfel zis, daca la un concurs de Miss Univers trebuie intr-adevar sa castige o domnisoara care are picioare de 1,20 m, masuri 90-60-90 si inaltime minima 1,85m, la o olimpiada da matematica trebuie sa castige strict fata care e buna la matematica, chiar daca o fi, saraca, mica, sasie si grasa.
  
• In general, chestia cu "validarea" o sustin acei SEO-isti care nu stiu sa sustina altceva. In clipa in care vi se spune: a, marea problema a site-ului e ca nu are codul valid, sa stiti deja ca aveti de-a face cu un incepator in SEO.

Internetics 2006: ipoteza friconomică

OK, nu am fost niciodată un fan Internetics, dar nu pot să nu remarc transformarea ciudată pe care a suferit-o anul ăsta: a rămas fără public.

Ce naiba s-a întâmplat?! În plină perioadă de înscrieri, site-ul Internetics 2006 are doar o mână de vizite. Disperaţi, organizatorii au apelat la metode de atragere a participanţilor pe care nu ştiu să le fi aplicat anul trecut: mailuri out-of-the-blue, ba chiar şi cvasi-cold-calls. Am primit la KSD 2 e-mailuri tip newsletter (destul de neinspirat compuse) şi unul de tip spam, dar hai să nu-l numim spam, să îl numim pur şi simplu "mesaj colegial de informare". Şi ieri, adică a doua zi (vineri, 15.09) am primit şi un semi-cold-call, TOTAL neprofesionist:

- pe la 11 (eu nu eram în birou): sună telefonul, răspunde colegul nostru Dragoş, cel mai nou în firmă şi zice ceva de genul vă rog să sunaţi după ora 2, fiindcă directorul nostru e la o întâlnire (el habar n-avea despre ce e vorba).

- după 14.00 sună telefonul, răspund eu. Dialogul a decurs cam aşa (cam 30 de sec.):

- Bună ziua, bună ziua
- Numele meu e [cineva de la Internetics, n-are rost să îi dau numele, e şi pe site-ul lor], mi s-a spus să revin după ora 14, vroiam să ştiu dacă aţi primit ieri etc.
- [eu mă dumiresc despre ce e vorba] A, da, ştiţi, cunosc festivalul, îl urmăresc, îl respect, dar nu intră în viziunea noastră privind dezvoltarea firmei.
- [interlocutorul, i se citeşte descumpănirea în voce - probabil se aştepta la ceva de genul "vai, dar nu am auzit, cum să nu, abia aştept să particip..." ?!] Ăăă... aha, atunci asta vroiam să ştiu... dacă aţi primit...
- [eu deja îl tratez din voce ca pe un Martor al lui Iehova sau agent Amway] Păi da, am primit, dar asta e, nu e viziunea noastră.
- A... da... bine atunci, vă mulţumesc, bună ziua, bună ziua.

WTF ?! Ce-a fost asta?! Înţeleg că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă, dar nu te apuci de telefoane dacă nu eşti pregătit să îţi vinzi marfa, indiferent de obiecţii! Nu că m-aş fi lăsat convins să particip (chiar nu am motive), dar un profesionist în comunicare încerca măcar să imi pareze obiecţia şi să mă convingă să cred că e foarte bine pentru noi să particip. De altfel, chestia asta mă şi face să mă întreb ce mari specialişti în "comunicare" sunt cei care organizează festivalul. Mă rog.

Şi totuşi: ce s-a întâmplat în cele 14 luni (ceva mai mult de un an, adică) trecute de la vechiul Internetics? Să nu mi se spună că a continuat căderea de anul trecut, când multe firme şi-au băgat picioarele şi nu au mai participat uite-aşa, că nu a (sic!) mai vrut muşchii lor. În luna de vârf (iunie 2005), Internetics a adunat peste 20.000 de vizitatori, din care 71%, deci cam 14.000, veneau direct. Iar evoluţia era aceeaşi în fiecare an, 9-10 luni de trafic modest pe site şi 2-3 de explozie în perioada festivalului. Cine erau aceşti 14.000?! Unde sunt ei acum?!

Pe lângă ei, site-ul festivalului avea rezultate lunare modeste, 4-5.000 de vizitatori din care vreo 2000 direcţi. Îi putem socoti pe aceşti 2000 ca fiind nucleul "dur" al industriei, format din personalul angajat al firmelor de web design (probabil câteva sute bune), specialiştii în web design din departamentele IT de prin firmele româneşti (alte câteva sute), freelancerii valoroşi (care însă nu cred că sunt mai mult de câteva zeci) şi diverşi alţi inşi, creativi, art directori etc. de aiurea interesaţi permanent de fenomenul internet, nu doar în perioada de concurs. Dar cine erau ceilalţi 14.000?!

Părerea mea (şi acum voi emite câteva ipoteze absolut speculative, pe care însă un economist friconomic le-ar putea cerceta):

1. În primul rând, o premisă: festivalurile de genul ăsta îi interesează în special pe profesioniştii şi amatorii domeniului, nu pe Gigel Depestradă sau pe Frosa Delaflorărie. Uitaţi-vă dumneavoastră unde vreţi şi veţi vedea că la festivalurile de film vin cinefilii, la alea de publicitate - publicitarii şi la congrese politice, partizanii partidului care face congresul.
   
2. Web designul, ca preocupare, a fost mulţi ani, cam începând cu 2000, o preocupare pentru foarte mulţi tineri pierde-vară (în mediul literar li s-ar spune: veleitari) care, în lipsa dorinţei de a munci cu adevărat, făceau şi ei câte un site pe ici, pe colo. Aparent o preocupare simplă, necostisitoare (un computer pe care ţi-l ia mama, un Dreamweaver şi un Photoshop pe care le şparleşti singur de pe DC++ ...) şi aducătoare de bani, măcar 150-200 de euro pe lună. Problema e că în ultimele 14 luni costurile vieţii au crescut enorm în România şi 150-200 de euro pe lună e o sumă ridicolă. În particular peste studenţi (categorie socială care furniza un mare număr de aşa-zişi web designeri) a venit amocul, cu scumpiri de chirii fenomenale în toamna lui 2005. Asta i-a forţat pe toţi veleitarii să dispară de pe piaţă, pentru că nu şi-au permis să ridice preţurile până la generarea unor venituri de 450-500 de euro / lună. Aceşti veleitari cred că erau o bună parte a celor 14.000, dacă nu chiar întregul. De absenţa lor suferă acum Internetics 2006.
   
3. Ieşirea de pe piaţă a veleitarilor a dus la îmbunătăţirea situaţiei firmelor profesioniste care nu mai au nevoie să facă podul pentru a câştiga clienţi, deoarece clienţi disponibili sunt acum peste tot. Pe cale de consecinţă, o firmă de web design nu mai are nevoie nici să se joace de-a coroniţa pe la festivaluri web, fiindcă un portofoliu bun, un număr de clienţi, o oarecare cifră de afaceri sunt suficiente pentru a cîştiga clienţi noi. Iar clienţi noi găseşte azi oricine, atât ăla care face site-uri elitiste, cît şi ăla care face pe bandă rulantă site-uri de 500 de euro. PUNCT.

Aşa se explică, zic eu, şi scăderea spectaculoasă în audienţă a Interneticsului. În anii trecuţi un comunicat de presă şi 2-3 bla-bla-uri erau suficiente pentru a genera o creştere constantă a publicului care intra pe site, deoarece toată trupa de veleitari veneau acolo "să se remarce". Ori, anul ăsta suntem la jumătatea lunii #2 de înscrieri (aproape de finalul perioadei de înscriere!) şi traficul se îndreaptă spre vreo 5000 de vizitatori unici, din care 2000 - acel nucleu "dur" pomenit mai sus, revenit probabil din vacanţă.

Asta cred eu. Un economist friconomic ar trebui acum să studieze anunţurile de mică publicitate de tip "fac şi io saituri web, tel. xxxx-736332, cornel" şi să compare câte sunt acum, şi câte erau în urmă cu 14 luni. Sincer să fiu îmi pare rău de tipii din spatele Internetics 2006, fiindcă urmăream cu interes decernarea premiilor.

Mandarinii blogurilor nas in nas cu spamul

Bloggingul a aparut in State ca o curiozitate, sau mai bine zis ca un serviciu de internet oarecare, a fost popularizat enorm, ca si concept, de spammeri (carora platformele de blog le creau posibilitatea simpla de a crea mii de linkuri catre site-ul dorit) si a sfarsit prin a fi la ora actuala o combinatie de activitati de PR, libera exprimare si spam.

In Romania, bloggingul a aparut ca spam (exista spammeri romani care faceau SEO pentru afara si, evident, una din tehnicile lor era spamul prin blog). Recent, diverse persoane din lumea PR au redescoperit fenomenul pe filiera corporate. Probabil fara sa aiba habar de precedentele murdare ale acestei activitati, ajung acum in postura usor ridicola de a da sfaturi de genul: Nu asa ceva inseamna utilizarea blogurilor ( altora ) in companii.

Din pacate, cu riscul de a o dezamagi pe doamna care da acest sfat, chiar asta inseamna folosirea blogului (altor) companii pentru o mare parte din cititorii lui, chiar cititorii corporate. La noi, la KSD, am primit in ultimul an cateva cereri de cotatie de la firme de SEO din afara care vroiau sa stie, de exemplu: cat costa postarea unui link pe un blog, pe un forum s.a.m.d. Evident ca am tratat cu dispret asemenea cereri, nu neaparat fiindca o simteam ca pe o munca "rusinoasa", ci pentru ca e un bull-shit de munca, prost platit, de dat la indieni, nu noua.

Putina lume isi aduce aminte, de exemplu, ca o firma respectabila care produce software de web design pentru webmasteri si firme cu buget limitat - ma refer la CoffeeCup - a fost nevoita sa retraga de pe piata in 2004, la doar 10-15 zile de la lansare, un program de blogging care permitea postarea simultana a unui post pe un numar de vreo 20 de platforme de blog online (si, daca tin bine minte, puteai sa-ti adaugi singur propriile site-uri - cum ar fi, de pilda, weblog.ro). Dupa lansare si-au dat seama ca un asemenea program ar fi fost de fapt o arma veritabila in mana spamerilor. Acum au un alt software de blogging, creat in flash. Ei bine, tot asa, exista software-uri de postat comentarii in masa pe bloguri si/sau pe forumuri. Nu e o gluma!

Spamul pe bloguri este de fapt "urmasul" spamului pe guestbooks, care a facut furori in anii '90 de sfarsit. Spamul pe guestbooks a fost, probabil, prima forma de spam cu linkuri. De obicei motoarele de cautare au luptat impotriva acestui tip de spam excluzand din index guestbook-urile.

Un exemplu superb de spam pe guestbook avem aici: http://www.itcnet.ro/cgi-bin/view_mtr.cgi. Pagina in cauza are chiar PR=3. Linkurile spamerilor nu folosesc insa la mai nimic, deoarece de-a lungul timpului s-au adunat atat de multe linkuri pe acea pagina catre diverse doctorii, poze cu parti anatomice, ciudatenii, elucubratii, fantasme si irealitati, incat orice link de acolo are o valoare mult diluata. Probabil o valoare care tinde spre 0.

La ora actuala, motoarele de cautare combat spamul pe bloguri prin tagul nofollow.

Sfatul meu sincer, pentru cei care vor sa evite spamarea blogului personal / de companie, e fie sa dezactiveze comentariile, fie sa le modereze permanent. Fie sa isi asume riscul si sa accepte ca si spamarea e o forma de viata a blogului, care tine de realitatea bloggingului.

I-ote: credite pentru toata lumea!

drCredit.ro este un site simplu, care permite oricui sa isi caute un credit si, eventual, sa ceara intermedierea lui firmei de consultanta financiara care se afla in spatele acestui site. www.drcredit.ro »

A, si mai vreau sa zic ca ne aflam pe ultima suta de metri cu realizarea primului produs software serios al KSD. Nu zic de Paper Expert... ala a fost creat la comanda RPD, exclusiv pentru uzul RPD, si castigul nostru a fost cvasi-nul (desi la data aia ne-am bucurat, am zis mama-mama...). Asta e altceva, ne adresam unei piete de aproximativ 500 de utilizatori / an (dupa estimarile noastre), poate chiar 1000, in valoare de vreo 250.000 de euro, poate chiar 500.000, si fara sa avem nici un concurent direct, doar concurenti indirecti. Momentan avem gata pregatite inregistrarea marcii la OSIM, am dat in lucru la niscaiva avocati ce si cum cu inregistrarea la ORDA si suntem pe drumul cel bun cu brandingul, identitatea vizuala, site-ul web, pregatirea campaniei de PR in presa.

Mai mult, cand va fi cazul. Cu o exprimare de tzaranoi, as spune ca sunt rili icsaitid !!! (sic! - cele 3 semne de "!")

Lansare de site

Am lansat www.davdesign.ro. Confectii de femei, haine de damete, chestii de genul asta. Enjoy shopping.

Un gând: de la Anna Lesko la Eric Jordan

Toată lumea ştie că în România, deseori, una e pe afiş, alta în realitate. Mă întreb, oare "prezenţa" lui Eric Jordan în juriu la Internetics 2006, nu cumva o fi aceeaşi treabă? Adică, o să vină Eric Jordan în România şi o să şadă frumos la masa juriului, cot la cot cu nea Ghertzoianu, ca să vizioneze fel de fel de mediocrităţi dintr-un concurs de frumuseţe judeţean? Sau va juriza prin internet? Păi, atunci de unde vom şti că va juriza pe bune? Gii... complicată chestie.

A crescut piaţa de web designeri şi programatori web

E incredibil cât a crescut prestigiul profesiei de web designer în ultimul an şi jumătate. Îmi aduc aminte cum în urmă cu 4-5 ani anunţurile de angajare pentru joburi web-related cereau o mulţime de competenţe (Photoshop, baze de date, JavaScript, XML, CSS, ASP.NET...) şi ofereau salarii de mizerie, de 150-200 de dolari. În ciuda enunţurilor aberante, întotdeauna vedeai 30-40 de candidaţi pentru un job. În urmă cu aproximativ un an şi jumătate, s-a întâmplat ceva. Tocmai am trecut în revistă anunţurile de pe BestJobs şi am constatat că un anunţ de web designer nu mai atrage decât vreo 10 candidaţi. Chiar dacă e bine scris şi cere strict ceea ce trebuie să i se ceară unui web designer, adică simţ estetic, cunoştinţe avansate de grafică bitmap şi vectorial, HTML+CSS, noţiuni de programare, noţiuni de SEO şi portofoliu. Din experienţa mea de recrutare pe BestJobs, ştiu că din 10 candidaţi, cel mult 3 merită chemaţi la un interviu. Nu pun la socoteală Ejobs, care din păcate e un site plin de spameri, care încurajează spamul şi care, de altfel, şi pune accentul doar pe cantitate. Tot din experienţă pot să spun că pe Ejobs, dacă dai un anunţ de recrutare CEO cu 10 ani de experienţă în business development şi masterat la Harvard, te vei trezi cu 300 de CV-uri trimise de toţi idioţii. Din acest punct de vedere Bestjobs, prin limita de maxim 15 aplicări pe zi pe care ai dreptul să le trimiţi, e un site mult mai corect.

Asta înseamnă că oamenii disponibili din piaţă sunt deja luaţi iar companiile care vor să-i recruteze trebuie să bage adânc mîna în buzunar şi, în plus, să folosească metode active de recrutare. Din păcate, partea proastă pentru calitatea serviciilor web din România e că tinerii care ies din facultăţi sunt varză şi foarte puţini merită să fie angajaţi. Partea bună pentru prestatorii de asemenea servicii e că preţurile vor creşte constant, întrucât cererea creşte constant, concomitent cu o lipsă acută a resurselor pe piaţă.

Wages in Romania - mid. 2006

We published a news on our website, some time ago, regarding the level of IT wages in Romania.

Many people outside Romania understood the message and stopped bothering us with requests for web site design for $200. Romania is not India, and we are proud of this. Instead, Romania is pretty expensive as outsourcing location. Yes, it is.

Now, after one year and almost entered in EU, let's see how wages in Romania's IT industry have evolved (below are minimal wages):

	Without taxes / USD / month (netto income)	All taxes included /USD / month (real costs)
Junior web programmer PHP/MySQL	250 USD	~ 450 USD
Experienced web programmer	600 USD	~ 950 USD
Senior Web designer	500 USD	~ 850 USD
Junior Java developer	450 USD	~800 USD
Senior Java Developer	1000 USD	~1600USD
Middle Manager	1500 USD	~2500 USD

Another important fact that a foreign investor should understand is that in today's Romania there is a deep crisis of fresh engineers and programmers. The educational system is a disaster. Only about 10% of every promotion really represents young people that deserve to get an employment. So it is easy to understand why wages will follow the growing pattern in the years to come.

UPDATE - as of December 2007 - after 1 year in EU

	Without taxes / USD / month (netto income)	All taxes included /USD / month (real costs)
Junior web programmer PHP/MySQL	350 USD	~ 550 USD
Experienced web programmer	850 USD	~ 1400 USD
Senior Web designer	850 USD	~ 1400 USD
Junior Java developer	600 USD	~1100 USD
Senior Java Developer	1400 USD	~2500 USD
Middle Manager	2500 USD	~4000 USD

However, the HR's are predicting for the next year only limited increases (up to 10%). There are several rumors in the market that some developers will start relocate production in other countries.

Some sort of hurricane on a ridiculuos tiny market

About one month ago, mr. Orlando I-don't-remember-his-2nd-name, big boss at Netbrige, took the decision to quit his job. Suddenly, this decision became the event no. 1 inside the blogging and online gossip world, because everybody was thinking that he wants to make his own online advertising company.

Smart enough, Orlando just moved from one company, to another: now he is big boss at Media Pro, one of the biggest Romanian media enterprises. Media Pro has a number of websites that they want to advertise and sell directly.

An with the recent launch of Sanoma Media's online business, we can conclude that the market of online advertising becomes more and more interesting for big publishers.

--

Apropo de bloggerii din România. Ce mă enervează cel mai mult la blogosfera valahă: că există o grămadă de cuconiţe, gicşi şi alte arătări, cu pretenţii de har sau iniţiere în lumea pi-arului şi a marchetingului onlain, care înţeleg prin blogging adicătelea carevasăzică să ţii un fel de "Oracol" de clasa a 7-a în care comit numai fraze şi frăzuţe de genul: "Azi am fost la munte." ... "Azi m-am dat cu ski-jetul la mare." ... "Azi m-am scobit în nas 2 minute şi 25 de secunde." etc. etc. etc., Oracol pe care să intre apoi nişte reduşi la fel ca ei care să bage din pură complezenţă nişte comentarii asemenea, pentru ca şi ei apoi să le viziteze Oracolul acelor reduşi care îi vizitează şi să inepteze sârguincios în marginea inepţiilor reduşilor.

În sfârşit, am lansat Leykom!

În sfârşit, am lansat un site la care muncim din martie: Leykom. E vorba de un site uriaş, nu atât prin dimensiunile vizibile, cât prin cele invizibile (baza de date... adminul... SEO... marketing management system...). Nu pot să nu remarc indecenţa iniţială a unei firme concurente care ofertase, pentru acest site, vreo 650 de euro + TVA. Dacă eu personal nu aş fi câştigat încrederea clientului, lucrarea asta ar fi fost în altă ogradă. Încep să-mi displacă tot mai mult practicanţii de dumping din web designul românesc. Şi asta o spune cineva care a suflat de-a lungul timpului comenzi de la Dezibel Media, Media Concept şi chiar Green Pixel practicând preţuri, evident, sub ale lor.

A început şi Interneticsu 2006. Sincer, credeam că manifestaţiunea a dat 'ortu popii. Oricum, cu toate că avem vreo 10 site-uri bune realizate în ultimele 7 luni (şi or să mai apară cel puţin 4 în următoarele 2 luni), voi rămâne fidel principiului de a nu înscrie KSD la Internetics. În primul rând, trebuie să recunosc, niciodată nu am ţintit un segment elitist al pieţei, în aşa fel încât comanda să fie atât de stimulativă, încât să faci un site care să te dea pe spate. Eu mă mândresc cu un singur lucru, şi anume că toţi clienţii KSD sunt foarte mulţumiţi cu site-ul pe care îl au şi, printre ei, există o grămadă cărora afacerea le-a crescut exponenţial odată cu deschiderea site-ului. Grafica noastră poate că e mediocră, dar am încercat să orientez întreaga echipă către înţelegerea principiilor de bază în e-commerce şi online marketing (la noi în firmă, de pildă, circulă un manual de SEO scris chiar de mine, din care fiecare trebuie să ştie să recite ce înseamnă proeminenţa, densitatea, campanie de linkuri, diferenţele dintre analiza-log şi analiza-trafic etc.). Aşa că, las' să fie alţii cu site-urile frumoase şi inutile şi hai să fim noi cu alea "mediocre" dar care îşi fac treaba bine. În al doilea rând, n-am mai luat vreun premiu din clasa a IV-a, adică de mai bine de 20 de ani, şi se poate spune că sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de asemenea vrăjeli de 2 lei. În al treilea rând, strict pragmatic vorbind, nu am observat de-a lungul timpului ca festivalul ăsta să ajute pe cineva la ceva: dimpotrivă, dacă faceţi o statistică veţi vedea că multe site-uri nominalizate s-au dus dracului şi multe firme care au concurat au dispărut sau se înneacă în mediocritate. Poate pe Green Pixel să-i fi ajutat la câştigarea încrederii Connex/Vodafone... dar până la urmă la ce naiba mai e bun un client d-ăsta care, practic, te secătuieşte de resurse şi te scoate de pe piaţă?! Portofoliul lor nu mai arată nimic nou de 2 ani de zile. Unii dintre foştii lor clienţi şi-au refăcut site-urile şi, după cât de rău arată acum, nu cred că şi le-au refăcut cu ei: vezi MrPeter.ro. Păcat, fiindcă MrPeter era unul din site-urile cele mai bune ale unei agenţii de turism din România. Dar probabil că GP nu au mai avut timp să-l refacă.

PS. E primul post în română. Da, blogul meu va fi bilingv, în funcţie de cum voi avea chef să scriu.