A fost frumos, dar...

...terminăm anul cu :

• Inflaţie de aproape 7%.
  
• Depreciere a leului faţă de euro de 6,75%. Constatare oarecum falsă, fiindcă pe ultimele 6 luni deprecierea a fost de vreo 15%, deci tendinţa pare a fi nasoală rău (of, ce prostii optimiste, de spălat pe creier, puteam să spun pe Seopedia).
• Creştere economică sub aşteptări, doar vreo 5,25%. Ok, de vină a fost seceta din agricultură.
• Salarii care au devansat cu mult productivitatea. Aici vinovatul e unul singur, guvernul, fiindcă a oferit nişte lefuri halucinante funcţionarilor provocând astfel direct inflaţia salariilor în toată economia şi indirect inflaţie în alte domenii - imobiliare, servicii.
• Deficit comercial record, în creştere. Asta înseamnă că mâncăm mai mult decât producem, momentan o facem pe datorie, dar să vedem cât va mai fi voie.

Aşadar se dă o ţară în care investiţiile sunt strict de expatriere a profitului (imobiliare, lohn, outsourcing), neexistând nimic autentic românesc vandabil în exterior, se dau nişte condiţii economice nefavorabile, care par să ascundă premisele unei crize majore, se dă şi un an electoral, în care vom mai avea, desigur, pomeni electorale, şi se aşteaptă ca la 31 decembrie 2008 ţara asta să mai stea în picioare.

Oare sunt singurul care observă că "tranzacţia anului" abia îţi dă banii de un depozit bancar?

Am citit în mai multe locuri despre vânzarea a 10% din Trilulilu pe colosal-fenomenala sumă de 100.000 de euro, adică atât cât poţi lua de la orice bancă din colţul străzii, împrumut pe 25 de ani.

Că tot vorbim de afaceri pe internet: păi o asemenea sumă eMag-ul o învârte în mai puţin de juma' de zi, magazinele de linia a 2-a precum Marketonline, PCGarage, PCFun, Mediadot, Shopit, în 1-3 zile iar magazinele mai mici în cel mult 10-15 zile. Ştiu câteva magazine medii-mici care în perioada asta de sărbători vând fără probleme cam de 1 miliard de lei vechi pe săptămână.

În condiţiile în care la Trilulilu sunt, dacă nu mă înşel, 3 sau 4 acţionari, rezultă că fiecăruia i-au revenit vreo 25-30.000 de euro. Bănuiesc că banii ăştia i-au ajutat mai mult să-şi acopere cheltuielile de până acum cu site-ul decât să se constituie într-un profit real, dar pentru atâta lucru după un an de zile mi se pare că Trilulilu nu e deloc exemplul bun pentru cea mai sănătoasă afacere online.

Este bine însă că începem să simţim şi noi, e drept, cu vreo 7 ani de întârziere şi la o scară mai mică, febra dot-com. Noi (KSD) am făcut anul ăsta 2 proiecte falimentare, la începutul cărora puteam să dau în scris că vor fi falimentare, dar în care clienţii credeau orbeşte. Mă rog, noi am încasat banii. Acum lucrăm la un al 3-lea proiect barosan pentru care pot, de asemenea, să dau în scris că e o idee proastă, da' mă rog... fiecare face ce vrea cu banii proprii. Şi pentru anul care vine deja se prefigura un al 4-lea pe care însă l-am refuzat fiindcă m-am plictisit să mai lucrez la aberaţii şi consider că e mai important să dezvoltăm în prima jumătate a anului proiectul nostru B (A-ul fiind M-Rex, fireşte) decât să mă lăcomesc la nişte bani pe care îi poţi face în alte 1000 de feluri.

bloggeri

O constatare din negura nopţii (am insomnie): când eram mic exista obiceiul să fii întrebat "tu ce vrei să fii când vei fi mare". De obicei răspunsurile erau de genul: cosmonaut, inginer sau fotbalist.

Ei bine, am impresia că junii noştri sunt pe cale să descopere o nouă meserie: bloggerul. "Vreau să fiu blogger." Fucking shit, dar pentru ce Doamne iartă-mă ar vrea cineva aşa ceva?! (Poate fiindcă se poate sta acasă pe banii babacilor şi se poate freca duda degeaba având totuşi o justificare patetică a propriei existenţe?!)

Uitaţi-vă în trafic.ro la situri noi: o grămadă de bloguri. Blogu' lu' x, blogu' lu' y, blogu' lu' z, blog despre pisici în general, blog despre cum să îngrijim lăbuţa stângă a pisicii, blog despre cum să scărpinăm pisica sub coadă, blog de dat cu capul... Oficial sunt înscrise vreo 2200 de bloguri, categoria de bloguri fiind, cred, a treia ca popularitate.

Ciudat.

Prostie fara limite. ING, episodul 2

Ok. Am declarat deja că nu sunt un fan al site-ului de cretinoizi cu care ING a ales să-şi prezinte oferta de pensii private.

Iată însă că ni se oferă şi episodul 2. Aud acum 5 minute pe Realitatea o reclamă. Un tip îi zice unei tipe ceva, bla-bla, "şi m-au contactat oameni şi de pe site, consultanting.ro" . I-auzi domne! Cum am laptopul deschis, dau să mă conectez, să văd şi eu situl cu pricina.

Bad Request (Invalid Hostname)

Mă rog, nu e mare lucru să te ducă sfecla să pui un www în faţa domeniului dacă vezi că nu merge, dar cât de prost trebuie să fii să faci reclamă tv la un site, în fond, inexistent?

Oare de ce vor unii sa schimbe ceva care merge?

Noul site al Evenimentului Zilei e pe vine. Nu vreau să comentez decât din postura de cititor: de ce naiba vor să schimbe ceva ce merge bine?! Actualul site are juma' de milion de cititori pe săptămână şi o rată bună de pageviews (8-9).

Pare să fie mâncătorie în cur specific românească.

Straniu.

Economia care duduie cu firme din secolul trecut

Suntem ultimii în Europa la procentajul de firme care au un website: 24%. Pe primul loc sunt ţările nordice, cu un procent de vreo 85% în timp ce media europeană e de 65%. Până şi bulgarii sunt mai destupaţi la cap, cu 31% din firme prezente online.

Mâine-poimâine intrăm în 2008 şi trei sferturi din firmele româneşti nici măcar nu au intrat în secolul XXI. Mă rog, partea bună e că va fi mult de muncă, în continuare, în industria web.

Iranul si dolarul

Unul din evenimentele-cheie la nivel internaţional văd că trece complet neobservat în presa noastră. Iranul se pare că a renunţat oficial la dolarul american ca valută oficială pentru efectuarea tranzacţiilor cu petrol (mai precis, ca valută în care să-şi vândă petrolul).

Dacă americanii nu o pun repede de un război cu Teheranul, care să readucă lucrurile "back on track", atunci e foarte posibil să asistăm în următorii 10 ani la o depreciere atât de accelerată a dolarului, încât hârtia verde chiar va deveni bună de şters la fund. Pe de altă parte, dacă Teheranul a luat decizia asta şi nu va păţi nimic, e de aşteptat ca în perioada imediat următoare şi alte state să ia o aceeaşi decizie. Chestia e că după războaiele din Afganistan şi (mai ales) Irak şi cu o datorie publică de 3 triliarde de dolari, mă îndoiesc că America ar mai avea resursele necesare susţinerii unui război care ar fi, probabil, de 10 ori mai costisitor decât cel din Irak.

Si scorul, cat a fost scorul?!

- sau cum să citeşti ca vita proastă un site prost -

În general, nu am timp. Nimeni nu are. Dar asta le întrece pe toate. Am vrut să intru pe ProSport să mai văd ce şi cum din fotbal. Hopa! Steaua a mâncat bătaie de la Urziceni în cupă! Dau click pe articolul de pe prima pagină şi încep să citesc. Şi citesc. Şi citesc. La final rămâne întrebarea: "Da' scorul, cât a fost scorul?"

În general site-ul ProSport e unul dintre cele mai prost făcute site-uri de sport. Dacă ne uităm pe prima pagină, o să vedem că lipsesc cu desăvârşire... scorurile! De fapt asta e o boală la jurnaliştii noştri, că şi la tv e la fel. Daca urmăreşti un meci pe RAI sau oriunde altundeva vei vedea undeva în colţul ecranului scorul: Cutare vs. Cutare 2-3 . Când televiziunile noastre preiau transmisii din afară, nu-i bai, că vin cu tot cu grafica de afară. Dar dacă ai ghinionul să te uiţi la un meci transmis de ai noştri şi ai ghinionul să deschizi televizorul după ce a început meciul, se poate întâmpla să stai ca vita şi o jumătate de oră în faţa ecranului fără să ştii cât e scorul, fiindcă nici pe ecran nu ţi se spune, nici cretinii de comentatori nu repetă periodic "am ajuns în minutul cutare, în continuare e x-x".

De fapt nici nu ştiu ce a fost în capul meu de m-am dus pe ProSport. Reflex de prost. Oricum, la finalul articolului am rămas cu iluzia că Urziceniul a dat cel puţin 3 goluri şi Steaua niciunul. Fals! A fost 2-0. Am aflat de pe GSP.ro, unde scorul însoţeşte, cum e normal, titlul cronicii meciului.

Ce să zic, probabil că e o operaţiune tehnică foaaaaaaaaaaarte grea să faci dintr-un site de sport... un site de sport.

"Batem orice pret", adica avem cele mai mari preturi

Flamingo a lansat eFlamingo.ro . Foarte bine, aş zice, dacă nu aş fi ajuns la ei prin intermediul reclamelor de care s-a umplut brusc tot netul. Reclame care bat monedă pe sloganul afişat şi pe prima pagină a site-ului: "Batem orice preţ!"


Păi şi ce e rău în asta? Păi, n-ar fi rău nimic dacă Flamingo nu ar fi al ţ-şpelea magazin online care pretinde că are cele mai bune preţuri. Pentru că, să fie clar, în comerţul online din România...

- toţi pretind că au cele mai bune preţuri;
- toţi pretind că îţi aduc marfa în 24 de ore;
- toţi pretind că au servicii de 5-7-9-200 de stele;
- toţi pretind că au marfa "în stoc";
- toţi pretind că au investit câteva milioane de parai într-o superplatformă care o să rupă tot la concurenţă (coaste, femururi, şira spinării);
- toţi pretind că etc.

Petarda cea mai tare e, evident, Altexul, care bagă reclama cu Mirya - "dacă găseşti preţ mai mic, îţi dăm banii înapoi" - în condiţiile în care Mirya e brand propriu şi nu-l mai vinde nici dracu' altcineva. Mă şi întreb, de altfel, dacă asta nu e reclamă falsă, care ar trebui sancţionată de CNA, fiindcă e la mintea cocoşului că n-ai cum dracu' să găseşti în altă parte mai ieftin un produs care se găseşte doar la Altex.

Aşa, şi revenind la eFlamingo, am răsfoit şi eu niţel site-ul să văd cam ce preţuri au. Dacă "bat tot", cum se laudă. Am luat la întâmplare câteva produse afişate în vitrină (deci, mă gândesc eu cu mintea mea de prost, chiar or avea preţ bun).

- boxe Creative I-Trigue 3220: pe eFlamingo sunt 189RON, pe Price.ro le găseşti cu 15-20 de lei mai ieftine la vreo 20 de magazine;
- telefoane, hai să vedem un Sony Ericsson W580i: la eFlamingo e 949 RON, pe Price.ro îl găseşti pe 7 magazine la preţuri mai mici cu 15-40 de lei;
- console: la eFlamingo Nintendo Wii e 949 RON, într-adevăr cel mai bun preţ; ceea ce nu se poate spune despre Playstation 2, pe care o poţi lua mai ieftin cu 20-35 RON din alte magazine;

Şi gata. M-am plictisit. Carevasăzică, se ia una bucată slogan stupid, se ia una bucată purcoi de bani şi se face una bucată campanie publicitară mincinoasă pe principiul "massele consumiste oricum e proaste" . Oare cât de departe va ajunge eFlamingo cu asemenea mentalitate de marketing?

Sfat pentru tinerii creativi

Aflu acum că un cunoscut director de creaţie a trecut în lumea celor drepţi la doar 35 de ani şi mă ia cu frig. Bietul om nici nu a fost călcat de vreo maşină, nici nu s-a scufundat cu barca, nici nu a căzut cu avionul: pur şi simplu a făcut infarct. A, la agenţia la care lucra nu era simplu angajat ci era partener... ceea ce mă face să cred că de fapt era responsabil cu mult mai multe lucruri, nu doar simpla "creaţie": deadline-uri, clienţi, discuţii îndelungate & all that fucking shit pe care un angajat normal care vine la 9.00, îşi face treaba pe felia lui şi pleacă la 18.00 nu are de unde să-l ştie.

Să mai spun că de o asemenea moarte am început şi eu să mă tem la începutul acestui an când am şi decis, de altfel, să-mi iau măsuri de precauţie?...

Şi anume:

1. Contract-cadru care nu-i mai dă posibilitatea nici unui client să-mi fută nervii. Cine comentează o virgulă la el, e liber să nu lucreze cu noi. Zic "noi" fiindcă un proiect cretin mă tensionează şi mă oboseşte nu doar pe mine, ci pe toată lumea din birou, şi aşa apar certuri, reproşuri etc.
2. Reguli clare de acceptat clienţi, de la care nu voi face rabat nici dacă o fi să dau faliment: a) nu eu mă deplasez la client la sediu, ci clientul se deplasează la mine la sediu; b) nu clientul impune termenele limită, ci eu; c) decât să mai preiau lucrări subevaluate doar de dragul de a avea ceva de lucru, mai bine lipsă. Oricum practic nişte preţuri absolut decente, de mijloc.
3. 8 ore de lucru la birou, punct. Bine, că mai lucrez alte 5 ore acasă, e altceva, dar măcar o fac în papuci şi pijama, pe îndelete, cu telefonul mobil închis, şi de fapt acasă nu lucrez în principal decât chestiile personale. La birou ajung la 11-12 şi în funcţie de cât e de lucru stau 7-8 ore, nu mai mult.
4. Delegat cât mai multe sarcini, după nişte proceduri simple. Asta e esenţial.
5. Pe metrou obligatoriu citit sau / şi ascultat muzică. E foarte important să-ţi destinzi mintea în cele aproape 2 ore pierdute pe drum şi să te gândeşti la altceva. În viaţa particulară, investit cât mai mult în pasiuni tâmpite: momentan pariez foarte mult (gambling, sunt mai rău decât Jucătorul lui Dostoievski :) ) şi joc Hattrick :) unde sunt bun tare, sezonul ăsta rup tot.

La 20 de ani te simţi bine şi în putere, şi nu simţi când eşti futut la ridiche, dar la 30+ toate astea încep să se simtă şi nu prea e bine dacă ajungi să le faci cu mâna alor tăi de dincolo de Styx. Nu pot să uit primul meu site făcut chipurile ca "profesionist": proiectul a durat vreo 6 luni, a totalizat vreo 600 de ore şi am luat 600 de dolari. Clientul a beneficiat de vreo 6-7 layouturi, apoi de nu ştiu câte modele de bară de navigare, apoi de nu ştiu câte modele de butoane din bara de navigare etc. Colac peste pupăză, site-ul era full-html şi avea vreo 200 de pagini, tot eu le-am băgat şi pe alea. 600 de dolari. La vremea aia am avut sentimentul că am făcut numai o afacere proastă, dar acum ştiu că am făcut şi o afacere proastă, şi o treabă nesănătoasă fiindcă neuronii pierduţi cu prilejul ăla n-o să mi-i mai dea nimeni înapoi. Dar deh, cine e prost învaţă din greşelile proprii, cine e deştept învaţă din ale altora.

Juliette, Juliette, îl superi pe băiet...

Uhm... oare numa' mie mi se întâmplă să văd reclame de-astea pe Adwords? Că nu e prima...

Deci carevasăzică un băiet e fentat de Juliet şi se gândeşte să facă ditamai tam-tamul pe Adwords că cum a rămas 'mnealui şi ne-fff şi cu banii luaţi. Ba încă a mai dat şi 12 dolari pe aboutjuliette.com. Mă întreb, oare ce rata de conversie o avea reclama asta?... cu ce şi-o măsura-o?!

Teme css pentru M-Rex

De la o vreme mă cam enervează un lucru. Tot mai mulţi antreprenori care vor să cumpere M-Rex vor şi personalizare grafică. Asta n-ar fi nimic rău. Rău e că doresc să-şi personalizeze site-ul cu noi. Eu încerc să le explic că nu pot începe o afacere online dacă nu au inhouse pe cineva - măcar un nepot, oameni buni! - care să ştie să lucreze măcar cu Paint.NET, dar n-am ce face (ca şi cum îţi poţi face firmă de taximetrie fără şoferi!).

De ce e rău pentru mine că ne vor clienţii? Simplu, fiindcă ne pierdem focusul afacerii. Focusul afacerii e să perfecţionăm şi să vindem platforma, nu să facem web design. De aceea nu îmi reţin pentru partea de customizare decât clienţii ale căror idei de site-uri îmi plac. Aşa, de pildă, îi avem acum pe nişte tipi care vor vinde cadouri (prostioare de-alea ca pe Fungfit). Cum n-am mai făcut niciodată magazin de cadouri, îmi place ideea. Pe restul încerc să-i ajut numai în limitele ofertei (personalizat doar culorile, butonaşele, bara de navigare, fundalul etc.) - chestie care ia maxim 2-3 ore.

Cu timpul am observat că problema cea mare e că oamenii care ar urma să se ocupe de personalizarea magazinelor au cunoştinţe limitate, chiar şi de css. Mie mi se pare infinit mai uşor să separi conţinutul de logica funcţională prin utilizarea de xhtml+css, decât prin utilizarea unui sistem de templating gen Smarty, în care eu personal, care fac design, nu programare, îmi prind urechile la propriu fără ajutorul unui programator, dar chiar şi aşa, mulţi "web designeri" nu ştiu nici măcar css cum trebuie. Adică nu ştiu să folosească proprietăţi de bază, gen float, background, display etc. De aceea pregătim o variantă care va include by default 5-7 teme css complet diferite pe care în timp, adică în maxim 2 luni, le vom personaliza pe rând "pentru Paşte" şi "pentru Crăciun" (vor rezulta aşadar 15-21 de teme). În felul ăsta îi ajutăm pe designeri să pornească de la un cod css gata făcut, ei neavând de făcut altceva decât să schimbe imaginile de fundal, iconurile etc.

Iată un preview al câtorva din respectivele teme. Le-am denumit "Powered by M-Rex", "Rotunjime gri", "Avanpost spaţial" :) şi "ConnexGSM". Totul e 100% css, la designer poate ajunge codul php complet codat că oricum nu va avea nevoie de el. Cu prilejul ăsta le şi închid gura tuturor ageamiilor care n-au înţeles de ce am publicat schema asta, crezând că dispunerea elementelor în layout e fixă . De altfel după ce termin cu temele astea o să public pe pagina de "Detalii tehnice" un manual+kit al designerului care va putea fi downloadat gratuit în aşa fel încât orice designer să îşi poată construi propriul skin de M-Rex.

In servicii web se ruleaza/fac extrem de putini bani si de-asta vor mai fi tiganii multi ani de acum incolo

Văd că unii declanşează scandaluri cum că premiile, premianţii, juriul, juraţii... Măi băieţi, problemele majore ale internetului românesc sunt de fapt câteva, mari şi late, şi nu e nevoie să fii filozof, ca mine, ca să le vezi:

• piaţa nu e reglementată, nu există o organizare a breslei; decât un festival de căcat care se lasă an de an cu scandaluri, mai bine ar exista o breaslă, cum e ordinul arhitecţilor, care să despartă prestatorii serioşi de aspiranţi şi veleitari (momentan orice dobitoc poa' să se ducă cu laptopul la un client şi cu un set de template-uri şparlite de pe Template Monster şi să spună că e web designer);
  
• piaţa neagră: pur şi simplu nu poţi concura cu ăla care face o ofertă de 400 de euro pentru că lucrează la negru în condiţiile în care tu, la alb, ar trebui să faci o ofertă dublă;
• bugetele mici la care are acces o firmă de webdesign de la noi: majoritatea în jur de 1000-2000 de euro, ceea ce nu îţi permite să susţii Echipa aia de 20-30 de oameni cu care să ataci Bugetul ăla de 1 milion de euro alocat Acelui Proiect.

Toate astea duc negreşit către actuala industrie debilă, cu lefuri plătite 3 milioane pe carte de muncă şi 10 la negru (= oameni nemulţumiţi, care se vor căra cu primul prilej), cu cifre de afaceri medii de tot căcatul, pe la 70-80.000 de Euro (cine are 150.000 e de-a dreptul nabab!), adică tot atât cât dă un strâmb d-ăla pe-o maşină mai de Doamne-ajută, cu firme care se compun din câte un ţiitor de firmă mândru de smartphone-ul propriu şi maşina de căcat luată în leasing şi alţi 2-3 negrişori care scurmă la plantaţie... etc. etc. etc.

Deci cam aiştea ie problemili.

În ceea ce mă priveşte nu mă mai consider de mult, nici pe mine, nici pe firma pe care o reprezint, parte a acestei industrii, chit că ocazional mai facem "web design". Mulţumesc lui Dumnezeu, anul ăsta am făcut numai din M-rex aproape 40.000 de euro: avem cea mai tare platformă de e-commerce din România, nu am văzut în 5 ani de "web design" atâţia clienţi mulţumiţi câţi am văzut într-un an de M-rex, muncim în continuare la platformă, piaţa e în creştere, pregătim o variantă CD/box şi o variantă demo care va difuzată probabil pe CD-uri de reviste, pentru anul viitor pregătim o altă aplicaţie la cheie cu care vom ataca piaţa de asigurări (mizăm şi din aplicaţia asta pe venituri anuale, recurente, de cca. 50-75.000 de euro...) Ce să zic, facem, în fine, ceea ce trebuia să facem de la început, în conformitate cu numele pe care-l purtăm : software.

Participant fara voie, atarnat in vitrina cu trofee a altora

Îmi propusesem să nu scriu nimic despre treaba aia care începe cu I şi se termină cu ics dar nu mă pot abţine.

De pe blogul lui Radu Ceucă am aflat o chestie tare: Green Pixel ar fi fost înscrişi în competiţie total aiurea, fără acordul lor, pe baza înscrierilor făcute de clienţi. În felul ăsta s-au trezit, iarăşi fără să o fi cerut, pe locul 4. Loc îndeobşte onorabil, dar sub concurenţii direcţi şi în afara podiumului. Ceea ce nu e bine pentru imagine.

Acum, dacă nu particip la piciuri şi singurul meu ideal de afacere e să creez o aplicaţie beton pe care s-o vând pe bandă rulantă, n-am de unde să ştiu cum o sta treaba cu piciurile astea, dar mă întreb: oare chiar există dobitoci care să-şi aleagă furnizorul de servicii cu întrebări de genul: "Ăăăă, dvs. aţi participat la Frectonetics? Aţi eşit pe #2, bun, 100 de puncte. Şi dvs.? Daaaa? Aţi eşit pe #4? Hmmmm, vă dăm doar 2 puncte..."

Tiganii nostri, spaima lor, problema tuturor

Pe tot parcursul acestui post voi evita cu obstinatie termenul "rrom", pe care îl consider o jignire la adresa identităţii noastre naţionale, şi îl voi folosi numai pe cel de "ţigan", asa cum există şi în alte limbi: zingaro (italiana), zigeuner (germana), gypsy (engleza), gitane (franceza), gitano (spaniola)...

Aşadar, în urmă cu câteva zile un ţigan jefuieşte o italiancă la Roma. Câteva ore mai târziu italianca este găsită în coma la marginea oraşului. Nu discutăm aici dacă ţiganul respectiv o fi comis numai furtul, sau nu. Poate da, poate nu. Cert este că ţiganul nostru ajunge să fie învinovăţit şi de viol, şi, ulterior, şi de crimă. De aici se naşte o întreagă nebunie mediatică în care ţiganii sunt asimilaţi cu românii din cauza pudibonderiei presei care se fereşte să le spună ţiganilor pe nume, şi anume ţigani. Altfel zis, ţiganii lor, ţiganii italieni, sunt zingari; dar ţiganii veniti din România nu mai sunt zingari, ci rom (nici macar cu doi de r!) . De la rom la romeni e clar că mai e un singur pas şi întreaga Italie prinde ură pe o ţară despre care Heliade Rădulescu zicea că îi este "soră mai mică" datorită asemănărilor lingvistice şi culturale.

Să nu ne ascundem după deget. După 1989, sub pretextul integrării, al democraţiei şi al altor bulşituri de căcat (sorry pentru pleonasm!...) parcă am uitat noi înşine ce sunt ţiganii şi care e problema lor. Dacă nu aş fi copilărit în Brăila, dacă nu aş fi văzut cu ochii mei când eram mic şatre ţigăneşti trecând prin cartier şi căutând prin gunoaie una alta, cu copii de 7-8 ani goi-puşcă zbenguindu-se în urma pirandelor cu fuste colorate fără nici un fel de ruşine pentru goliciunea lor, aş fi zis că nu e adevărat, că ţiganii sunt un popor cult şi civilizat şi imaginea deplorabilă pe care o au se datorează probabil urii de rasă sau mai ştiu eu cărui sentiment de căcat invocat de toţi cretinii şi toate tipele ne-fe de prin ONG-uri. Problema e că am văzut de mic de tot ce înseamnă ţiganii, cum tot de mic s-a întâmplat să cunosc şi ţigani absolut onorabili, atât la şcoală, cât şi mai târziu la facultate sau acum, în mediu profesional. Dar aceşti ţigani onorabili, care au fost şi sunt prietenii mei, au o mică mare calitate: ei sunt la fel ca mine şi ca noi toţi, le place să trăiască într-o casă de decentă, să aibă o familie liniştită, să-şi dea copiii la şcoală şamd. Marea majoritate, majoritatea covârşitoare a ţiganilor, aia care ne dau bătăi de cap, nu vor să se integreze social deoarece, cultural vorbind, nu sunt pregătiţi să o facă. Marea majoritate au rămas, cultural vorbind, nişte nomazi şi trăiesc, ca în urmă cu sute de ani, din ceea ce ciordesc pe ici, colo. Nu vă uitaţi la faptul că îşi fac viloaie cu 7000 de turnuleţe în care se balegă vaca. Viloaie, "palate", îşi fac ăia înstăriţi, maneliştii, şmecherii. 99% din ţigani nu se bucură de aşa ceva şi de-asta le şi e aşa de uşor să-şi vânture fundul în toate părţile. Faptul că se căsătoresc numai între ei e semn de nomadism. Faptul că ascultă nu de legile locului ci de cel mai bătrân / bulibaşă dintre ei e semn de nomadism, o dovadă că nu vor să se lege de nici un loc. Faptul că preferă să ciordească, să cerşească, să caute în gunoaie în loc să muncească dracului fie şi o muncă de jos, gen dat cu mătura, cum onorabil fac negrii în Franţa, de exemplu, sau adevăraţii români, în Italia şi Spania, e tot un semn de nomadism.

Acestor nomazi "în suflet şi-n simţiri" li se comandă acum pe un ton ritos, de către toată lumea, să se civilizeze. Comandamentul ar fi ok câtă vreme "civilizarea" nu se aruncă în cârca unui singur popor european - în speţă noi, românii - în vreme ce restul stau şi se uită de pe margine cu punga de seminţe în braţe. De parcă ţiganii ar fi exclusiv problema noastră, la fel cum găgăuzii, de exemplu, sunt exclusiv problema Republicii Moldova. Ba s-avem pardon! Ţiganii sunt o problemă europeană, şi noi, românii, nu am fost decât preşul sub care voi, italieni, francezi, nemţi, englezi, spanioli, aţi ascuns această problemă timp de 60 de ani. În primul rând că ţigani există peste tot, în toată Europa, şi nu doar ai noştri crează probleme, ci şi cei slovaci sau bosniaci. În al doilea rând - şi ăsta e motivul cel mai important pe care-l voi invoca aici - tot Occidentul a profitat de cortina de fier trasă după 1945 pentru a-i ţine pe ţigani departe de graniţele sale. Gurile rele zic că România a păţit-o în mod expres fiindcă, la fiecare ţigan trimis de Antonescu peste Nistru, Stalin ne-a dat înapoi 10. Şi aşa ne-am trezit că avem cei mai mulţi ţigani din Europa, e drept, ajutaţi şi de un teritoriu generos... că doar nu era să aibă Luxemburgul privilegiul acestui record. Revenind însă la ideea precedentă, dacă istoria şi-ar fi urmat cursul firesc, occidentalii ar fi fost invadaţi de hoardele ţigăneşti încă din urmă cu 40-50 de ani, de îndată ce condiţiile de viaţă din occident ar fi devenit superioare celor de aici. Şi poate că invazia nu ar fi fost atât de bruscă şi de şocantă cum este acum. Dar n-a fost să fie. Aşa că noi am trăit aici ca-ntr-o oală sub presiune, un popor eminamente nomad a fost închis în nişte graniţe care pentru el nu înseamnă nimic, şi acum europeanul mediu ne acuză că îi distrugem standardele de viaţă. Din punct de vedere istoric nu ştiu cine pe cine a "distrus" mai întâi: noi, că am deschis graniţele şi le-am dat posibilitatea ţiganilor să se ducă unde văd cu ochii sau ei, europenii, fiindcă vreme de 50 de ani au stat la masă cu regimurile comuniste şi cu cortina de fier trasă, ferindu-se astfel inclusiv de problema ţigănească ?

La civilizarea ţiganilor trebuie să contribuie întreaga Europă, nu numai noi. Ţiganii, ca şi evreii, ca şi kurzii, ca şi palestinienii, sunt un popor fără ţară. Mă rog, acum evreii au ţara lor, în vreme ce kurzii sau palestinienii deţin un teritoriu dar nu au o ţară. Problema ţiganilor e mult mai complicată, dar în esenţă ei sunt un popor fără o noţiune clară de "acasă". Cultural şi mental nu au evoluat cu mult de la "Ţiganiada" lui Budai-Deleanu. Şi atunci, de ce să fim noi, românii, singurii responsabili, singurii tutori ai ţiganilor? Doar fiindcă am funcţionat 60 de ani ca o oală sub presiune? Am funcţionat aşa de nevoie, nu de voie. Când a fost să ne impunem voia, i-am trimis peste Bug. De nevoie i-am luat înzecit înapoi şi de bine de rău regimul comunist le-a asigurat tuturor 4 clase şi alocaţii pentru copii. Acum, tot de voie, macaronarii fac liste cu parpanghelii noştri şi ni-i trimit pachet înapoi. Ce-ar fi ca, de nevoie, să facă bine şi să şi-i asume, aşa cum noi ni i-am asumat 60 de ani? Să facă bine şi să le ofere programe sociale de integrare, slujbe pe măsura (ne)pregătirii lor şi aşa mai departe. Dacă fiecare ţară europeană va face măcar cât am făcut noi timp de 60 de ani pentru integrarea ţiganilor atunci problema ţigănească nu ar mai exista. E drept, nomadismul ca mod de viaţă ar dispărea, poate ar muri astfel o parte din latura romantică a umanităţii, dar civilizaţia ar avea numai de câştigat.

Un tip nervos ii uraste pe francezi

Tipul ăsta are clar o problemă sub calotă: Hater's guide to France. Se vrea amuzant.

Cum arata echipa de vanzari a unui magazin virtual?

Cine vrea să vadă cum arată echipa de vânzări din spatele unui magazin virtual, o poate face aici :)) .

Realizarea îi aparţine lui Ionuţ, omul care butonează în spatele magazinului. Dacă vă nemulţumeşte vreun angajat... daţi-i steluţe mici!

A murit Dobrin...

Vestea e... şocantă. Pe puţin. Dobrin făcea parte din rândul acelor oameni despre care nu puteai crede că vei ajunge vreodată să spui: a murit. Şi totuşi, uite că "a comis-o" şi el.

Dobrin a fost, poate, ultimul mare jucător al provinciei. A adus 2 titluri la Piteşti şi nu a jucat niciodată la vreo echipă din Bucureşti. A bătut Real Madridul pe un stadion cât o căldare. A fost curtat de Real Madrid, dar din cauza vremurilor nu a putut pleca în Spania. Nici în ziua de azi cluburile mari din străinătate nu se uită la alţi jucători în afară de cei din capitală.

Eu l-am văzut jucând numai în arhive. Dacă nu l-ai văzut pe Dobrin, nu poţi înţelege cum a fost posibilă explozia fotbalistică din anii '80 şi "generaţia de aur". Pur şi simplu Dobrin a arătat că şi noi putem avea semizei pe teren, că şi la noi se poate "ascunde" mingea şi se poate juca fotbal aşa cum joacă brazilienii.

Odihnească-se în pace!

Bertrand Cantat e liber!

Cantat a fost eliberat condiţionat. Se readună Noir Desir?

Liber schimbism, monşer!

Prin comunicatul de presă de ieri Emag îşi asumă în mod deschis rolul de lider de piaţă: "eMAG considera ca magazinele online care au decis sa oferteze acest produs fac un mare deserviciu comertului electronic prin promovarea de produse provenite pe canale gri (vanzarea nesustinuta de producator, dar legala) sau din piata neagra (piratate, etc). Totodata, isi arata aprecierea fata de cei care au optat pentru nelistarea acestui produs, dand dovada de integritate si ajutand la cladirea unei piete de comert electronic bazate pe profesionalism."

Rolul unui lider de piaţă nu e doar acela de a încasa mai mult de la clienţi, ci şi de a educa piaţa, de a o forma într-un anumit spirit.

Tot respectul.

În altă ordine de idei, săptămâna asta am simţit şi eu, pe propria piele, sentimentul neplăcut al piratării produselor proprii. Cum probabil multă lume ştie, M-rex vine "codat" pe domeniul pe care va rula. Totuşi, în circulaţie există şi câteva platforme care au suferit modificări la cererea clientului şi pe care am socotit că nu ar fi fair-play să le livrăm codate, tocmai fiindcă produsul nu mai e cel standard, de "fabrică". Ei bine, legat de una din aceste platforme am avut surpriza să o găsesc replicată, doar cu layoutul schimbat. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât replicarea nu a fost făcută de vreun puşti cu mucii la nas pus pe şotii de prost gust, ci de o firmă [oarecum] concurentă care avusese acces la serverul clientului (şi căreia probabil i-a plăcut ce a văzut, he he...). Mă rog, toată treaba s-a rezolvat cu o urechere discretă şi ameninţarea că a doua urechere le-o va face direct avocatul.

Le reamintesc tuturor amatorilor că Magazinosaurus Rex e înregistrat la OSIM şi la ORDA, deci nu e cea mai bună idee să îl foloseşti fără acceptul KSD.

Revenind la chestia cu Iphone, păi se vede de la o poştă că miroase a piratare. E de înţeles că foamea e mare, dar chiar aşa?... Ce naiba poate fi mai cinic decât ca "importatorul" să îşi sfătuiască proprii clienţi... "ăăă... ştiţi, luaţi marfa asta, da' nu îi ziceţi lu nenea Apple că o aveţi, că se supără şi v-o buleşte" ? Îmi aduce aminte de spamurile cu "cheap & legal software", prin care eşti invitat să iei Photoshop la 30 USD, "da' să nu ceri suport de la Adobe, că nu e inclus în preţ". Ce poate fi mai cinic decât să justifici cu "libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor" (liber schimbism, monşer!) faptul că denaturezi sensul unui produs, comercializându-l împotriva voinţei producătorului care, apropo, nu a zis niciodată că nu va comercializa produsul în România, ci că îl va comercializa când o să considere de cuviinţă (după cât se pare, din decembrie) ?

Oricum, manevra este nu doar riscantă, ci şi inconştientă. Eu personal, dacă aş fi în locul celor de la IRIS - pe care îi cunosc şi cărora chiar o să le transmit ideea asta... - aş renunţa să vând Iphone prin canalele-pirat, atunci când Iphone va veni în România. În felul ăsta aş răsplăti magazinele care s-au dovedit corecte, şi care nu sunt puţine.

Hemoragia PCFun

PCFun reuşeşte contraperformanţa de a-şi pierde vizitatorii interesaţi. Dacă în mai avea un foarte sănătos raport de 10,36 pagini / vizitator, în septembrie acesta ajunsese la 8,15 iar acum e la un neverosimil 6,94, la fel ca la orice alt magazin de duzină.

Să aibă legătură cu deschiderea lui Electrofun, care să fi preluat o parte din trafic / comenzi? Întrucât nu am cumpărat niciodată nimic de pe PCFun, habar n-am dacă mărfurile de pe Electro erau sau nu în oferta PCFun.

În orice caz, sunt sigur că magazine precum Shopit sau Mediadot vând cel puţin comparabil cu PCFun, dacă nu şi mai mult, deşi au date de trafic inferioare. Dacă faceţi o comparaţie între PCFun şi Mediadot veţi observa că la PCFun rata de "bounce" e de 52,5% în timp ce la Mediadot e de numai 39,9% . PCFun are 53,4% vizite sub 10 secunde, Mediadot 37,7%. Cifrele astea sugerează că PCFun nu "vinde" decât la ceva mai puţin de jumătate din vizitatorii ăia săptămânali pe care îi are, deci la aproximativ 23.000 (47% din numărul total de vizitatori), nu cu mult peste cei aproximativ 16.000 (63% din total) de la Mediadot. Şi scorul devine şi mai strâns dacă socotim numărul de vizite sub 60 de secunde (personal, cred că o vizită de 1 secundă sau de 59 e cam tot dracul ăla deoarece nu văd cum ar putea cineva să ia o decizie de cumpărare într-un timp aşa de scurt): 17.000 (35%) - PCFun vs. 13.000 (51%) - Mediadot.

Şi dacă folosiţi din "tools" de la Trafic.ro instrumentul privitor la statisticile cuvintelor cheie veţi mai remarca o treabă interesantă: raportul PCFun - Mediadot se păstrează şi în termeni de notorietate a brandului. "pcfun", "pcfun.ro"+"www.pcfun.ro" se caută de aproximativ 1050 de ori pe săptămână, în vreme ce "mediadot", "mediadot.ro"+ "www.mediadot.ro" au aproximativ 800 de căutări săptămânale.

Aceeaşi analiză se poate aplica şi pe Marketonline. Şi pe PCGarage, care rupe tot din concurenţa vizibilă (deşi am vaga impresie că Shopit, "invizibil" în Trafic.ro, se cam bate de la egal la egal cu ei).

Desigur, în mintea unora concluzia nu poate fi decât una singură: Mediadot rulează pe o platformă foarte proastă, campania Adwords este condusă de cineva complet neştiutor, patronachele de la Mediadot, care a ales în primăvară strategia de redesign, e dus cu capul etc. Bine mă băieţi. Aşa e, cum ziceţi voi.

Despre idioti

Ştiţi ce este un idiot?

Cineva care nu-i în stare să măsoare posibilele efecte viitoare ale gesturilor sale.

De exemplu, cineva care face pariu cu nişte prieteni că poate sta în mâini pe balustrada balconului de la etajul 10 e un idiot.

Cineva care jigneşte în stânga şi-n dreapta doar fiindcă are capacitatea să o facă e, de asemenea, un idiot.

Etc.

Tocmai fiindcă e idiot, deci incapabil să proiecteze efecte, idiotul nu vede dincolo de cei 2 cm ai lungimii nasului propriu. Idiotul e mereu plin de sine şi de concepţiile sale fiindcă e atât de idiot încât nu-şi poate închipui că mai există şi alte idei, diferite, eventual mai bune.

E drept, idiotul le nimereşte... câteodată. Columb întrebându-i pe indieni în ce parte s-o ia ca să ajungă în China era un idiot. Dar când s-a îmbarcat în caravelă ca să ajungă în China luând-o spre vest, n-a fost idiot. A fost geniu.

Deci idiotul poate fi şi genial la un moment dat, dar asta nu-l împiedică să fie idiot în marea majoritate a timpului. Ce vreau să spun : chiar dacă ai fost genial la un moment dat, asta nu înseamnă că eşti scutit de a rămâne idiot tot restul vieţii.

Mai ales dacă "genialitatea" ţi se urcă la cap şi nu mai poţi vedea cât de idiot ai ajuns.

Cool.

Flamingo o da din imobiliare in platforme de e-commerce

Şi ia mai auzi domne', ditamai gigantu', Flamingo domne', după ce a închis nu ştiu câte magazine până acum, ba pe ăla de la Universitate se pare că vrea să-l şi vândă rechinilor imobiliari, evident, nu ca magazin IT & C ci ca spaţiu comercial, acum vrea să devină "liderul pieţei locale de e-business".

Prima măsură a fost să dea o găleată de bani pe IBM Web Sphere Commerce (ai-bi-iem ueb sfiăr căumers).

De ce îmi vine să cred că totul nu e decât un balon de săpun?

Oracle angajeaza web designeri

He he, după ce a golit piaţa de softişti, Oracle angajează acum şi web designeri. Cool. Sunt curios câte firme de web design vor da faliment în viitorul apropiat.

Zooplus ne umple de mandrie

Ia uite domne, Zooplus.ro, magazin virtual care a costat fix 499 de euro+tva, fiindcă rulează pe platforma M-rex obişnuită, fără nici un fel de customizare suplimentară (nici măcar grafică!), adică platforma aşa cum e ea, cu toate cele bune şi toate cele proaste, a câştigat la Gala Premiilor E-commerce (<- linkul e un Powerpoint) secţiunea la care a participat. Iar în clasamentul general a ocupat un onorabil loc 15 din 25.

De fapt dacă aş spune că şi Mediadot rulează tot pe platforma de bază (mă rog, personalizată grafic în condiţiile ştiute şi cu mici modificări la partea de preluat comenzile, plus plata online) probabil că nu m-ar crede nimeni.

Tare ştire.

Încă un sezon ratat de Steaua

Ca suporter rapidist nu pot decât să mă bucur de plecarea lui Hagi. Dar îmi pare rău pentru el că s-a lăsat terfelit de Becali atâta vreme în loc să-şi dea demisia imediat ce a calificat echipa în Champions League.

Tot despre site-uri de pensii private

Chestia asta s-o fi dorind un soi de Ms. Dewey ?

Oricum, pentru că:

- o folosesc pe Mihaela Rădulescu, pe care eu personal nu o suport (ceea ce nu înseamnă că nu o fi o persoană suportabilă pentru alţii);
- au nişte reclame complet retardate prin oraş, ştiţi voi care, alea cu "Noi o să mai fim şi mâine aici, dar tu?"

i-am tăiat şi pe ăştia de la Aviva de pe listă.

Tara ING, o mare tampenie

Dacă vreţi să vedeţi o porcărie de site pe care numai cineva aflat pe Ecstasy putea să-l clocească, intraţi pe "Ţara ING". Eu am intrat că vroiam să văd ce zic ăştia de pensiile private. În loc de o informare la obiect am găsit un flash stupid (zic flash deoarece "site flash" nu e!) care în loc să mă informeze, mă face să închid fereastra browserului şi să merg spre site-ul următorului fond de pensii private.

Cum să nu refaci un magazin online

O să scriu pe 1 martie 2008.

Ce poti face cu piata de web design din Romania?

În anul 2006, piaţa de web design din România a valorat aproximativ 4 milioane de euro. Cu banii ăştia:

1. poţi cumpăra cam 90% dintr-un bloc cu 10 etaje aflat într-un cartier mai aşa şi aşa din Bucureşti;
2. poţi cumpăra vreo 10 automobile Maybach (d-ăla de care are Gigi Becali).

Spre comparaţie, în 2006:

1. editura RAO a făcut afaceri de 3,3 milioane euro pe o altă piaţă la care România stă prost faţă de media de consum europeană: piaţa de carte;
2. Grey Advertising a făcut publicitate de 21 de milioane de euro (şi din câte ştiu ei sunt doar în topul firmelor de publicitate din România, dar nicidecum cei mai mari);
3. clientul meu, Util SPC, a vândut stivuitoare, accesorii şi piese de schimb de 2,9 milioane euro;
4. PC Garage a vândut online marfă IT de 1,3 milioane euro (în condiţiile în care eMag a vândut de 23 de milioane).

Concluzia?

Activăm pe o piaţă mică, insignifiantă, pe care o poate sufla orice şmecher.

Ciobanul si Hagi

S-a găsit ciobanul naţional să declare că Hagi nu ştie meserie. Măi să fie! Păi dacă unul care la viaţa lui ...

• i-a avut antrenori pe Lucescu, Iordănescu, Radomir Antic, Cruyff şi Fatih Terim;
  
• i-a avut colegi în teren pe Coraş, Boloni, Lăcătuş, Dan Petrescu, Silviu Lung, Cămătaru, Michel, Butragueno, Prosinecki, Sabău, Stoicikov, Ronald Koeman, Romario, Guardiola, Hakan Sukur, Jardel...;
• a câştigat o grămadă de cupe, campionate şi trofee europene ;
  
• a jucat la trei campionate mondiale şi la trei campionate europene...
  

...ei bine, dacă unul ca ăsta nu ştie meserie, atunci cine o fi ştiind?! Cumva Rădoi, care îşi dă - din poziţia de fundaş central - autogol la Rosenborg? ...sau care îi dă pasă de gol lui Claudiu Niculescu (întâmplător, adversar) ?... care nu a jucat în viaţa lui la un turneu final, fiindcă e nul ca jucător? ... a cărui singură "mare" performanţă e că a fost spectator în teren la un meci în care Steaua a fost sodomizată meticulos cu 4 goluri de nişte englezi nătângi pentru care fotbalul se identifica numai cu aruncatul mingilor în careu, ca la baschet?...

Ca antrenor, Hagi este deja legitimat de cupa câştigată în Turcia cu Galatasaray. Lucescu a antrenat 4 ani în Turcia şi nu a fost în stare să ia cupa. Hagi a luat-o. Cu acestea fiind spuse, îl declar cretin irecuperabil pe oricine zice că Hagi "nu ştie" meserie sau că "nu e" antrenor. Ciobanul ar trebui să se roage ca Hagi să nu-i asculte sfaturile şi să bage echipa în grupele Champions League fiindcă eu, unul, aş juca meciul retur cu Bate Borisov cu nişte juniori (plus Rădoi!) după care mi-aş da demisia.

Fratele lu' PCFun.ro

A apărut Electrofun.ro. Prima oară când am văzut site-ul era să zic: "I-ote-i şi p-ăştia, au plagiat cu nesimţire PCFun-ul! ", dar apoi am citit pagina cu informaţii "Despre noi" (adică despre ei) care ne lămureşte că e vorba de un nou proiect al Fit Distribution.

Super tare ideea de a poziţiona separat magazinul de electrocasnice faţă de cel de tehnică fină.

În altă ordine de idei, tot de pe pagina "Despre noi", adică despre ei, am ajuns şi pe site-ul personal al lui Marius Ghenea, de a cărui existenţă habar n-aveam. Simpatică realizare. Şi mă bucur să văd că omului i-a plăcut să citească Freakonomics, carte apărută şi în limba română, în urmă cu 2 ani, la editura Andreco, ediţie de care Marius Ghenea din păcate nu are cunoştinţă (alo, marketingul de la editura aia, se aude?... wtf aţi făcut cu un bestseller care în America a stat zeci de săptămâni în topurile Publisher's Weekly?). Nu de alta, dar îi cunosc personal pe tehnoredactor şi pe redactor. Adică eu şi nevastă-mea.

Relativitate | Contracte

Pe când activam profesional într-o cu totul altă zonă decât zona "web", aveam impresia că interesul meu profesional e centrul Universului şi că orice om normal la cap ar trebui să ştie sau, dacă nu, măcar să respecte a priori, ceea ce ştiu eu.

Când am trecut în zona web am constatat cât de mult mă înşelam. Privită de aici, fosta mea tagmă profesională era ca şi inexistentă. Iar preocupările ei, complet necunoscute.

Ceva îmi spune că şi dacă aş ieşi din web pentru a intra în altceva, lucrurile vor fi la fel.

**

Ieri 2 persoane din medii total diferite mi-au confirmat că românii sunt cei mai dificili clienţi de pe lumea asta.

Prima persoană (din turism): "Dacă cehul sau polonezul ia o vacanţă în Turcia de 199 de euro, înţelege că preţul scăzut implică şi o calitate mai scăzută a serviciilor. Se bucură de soare, de aer curat, şi e mulţumit. Românul, în schimb, dacă dă 199, vrea şi soare şi aer curat, şi vrea si să fie servit ca la 1099. Şi face scandal şi zice că dacă ar fi ştiut ce proaste-s serviciile, ar fi dat fără probleme mai mult" [- fără probleme pe dracu', aş zice eu...]

A doua persoană (comerţ online): "Vin cu o grămada de bani în buzunar, zeci de milioane, să cumpere cutare produs. Aici li se spune că preţul nu include taxa verde, care oricum e un rahat faţă de câţi bani au la ei, şi încep să facă scandal şi să ţipe."

**

A treia persoană aş putea fi eu însumi. În urmă cu 3 ani, contractul tip după care lucram avea vreo 2 pagini jumate şi era destul de vag, conţinând prevederi de genul "Prestatorul se angajează să presteze cutare lucrare, Beneficiarul se angajează să plătească". Era calchiat după contractul pe care mi-l trimisese un englez şi care era mai degrabă un fel de "gentleman's agreement", nicidecum un contract. De îndată ce am început însă să lucrez pentru piaţa din România, a trebuit să includ în contract şi o anexă care să conţină descrierea tehnică a proiectului, deoarece mi-am dat seama foarte repede că românii nu îşi respectă cuvântul şi azi îţi cer ceva, iar mâine altceva, total opus. Contractul a ajuns să aibă 5 pagini.

Ei bine, după ce am păţit în ultimii 2 ani cu clienţii români contractul a ajuns acum să aibă 8 pagini, deoarece practica m-a învăţat că românii găsesc căi şi pentru a eluda specificaţiile tehnice scrise: îţi cer o grămadă de chestii în plus şi pe de lângă, refuzând pur şi simplu continuarea proiectului în forma contractată, amână plăţile pe motiv că site-ul nu e gata fiindcă ei nu au fost în stare să-şi administreze conţinutul, solicită întâlniri (consultanţă) tot timpul, ceea ce pentru tine înseamnă timp, nervi şi bani cheltuiţi etc. Aşa că sfatul meu e următorul:

• fraţilor, prindeţi în contracte condiţiile în care se acceptă schimbarea specificaţiilor proiectului; scrieţi clar cum şi cât veţi tarifa; acolo unde nu se cer anumite servicii, specificaţi clar "serviciul cutare [de ex., SEO] - nu este inclus";
  
• prindeţi în contracte numărul de ore de consultanţă dedicate clientului la sediul lui sau al vostru; faceţi procese verbale şi minute ale întâlnirilor şi ţineţi evidenţa duratei;
  
• defalcaţi cât mai clar preţurile pe operaţiuni în aşa fel încât să puteţi preda site-ul şi dacă "beneficiarul" nu a furnizat conţinutul necesar; veţi factura totul, mai puţin operaţiunile de introducere date;
  
• obligaţi clientul să nu desemneze mai mult de un responsabil de proiect şi refuzaţi să discutaţi cu altcineva (nu odată am mers la negociere cu clientul şi m-am trezit într-o sală de şedinţe cu 10 inşi);
• puneţi o clauză explicită în contract, care să spună ceva de genul: "dacă o anumită chestie nu e trecută clar în specificaţiile tehnice, atunci nu a fost cerută".
  

Te-ai simtit vreodata de cacat ca esti roman?

Eu da. Când am vizitat cimitirul din Montparnasse, în care sunt înmormântaţi 3 dintre românii cei mai mari pe care i-a dat vreodată ţara asta (şi care se pare că au făcut bine că s-au cărat de aici).

1. Mormântul lui Brâncuşi (+ 1957)

Ştiaţi că Brâncuşi e înmormântat la grămadă cu o familie (Istrati) care se pare că a avut grijă de el în ultimii ani? Nu? Nici eu. Cel mai mare sculptor român se odihneşte sub o lespede cvasi-anonimă pe lângă care am trecut prima oară fără să îmi dau seama cine e înmormântat acolo.


2. Mormântul lui Emil Cioran (+ 1995)

L-am căutat vreun sfert de oră, dar a fost de negăsit. Unul din autorii articolului Cioran din Wikipedia se pare că a fost mai norocos decât mine.

Emil Cioran se odihneşte pe undeva prin acest colţ.
Mormântul lui este "bine ascuns" de alte morminte ale unor iluştri anonimi francezi

3. Mormântul lui Eugen Ionescu (+ 1994)

E şi el pe acolo. Într-un colţ de alee.

---

Mă întreb câţi kilometri de bordură ar fi costat o mică troiţă, sau un mic monument prin care statul român să cinstească memoria acestor români care se odihnesc în Montparnasse şi care ne-au făcut cinste? În librăriile lor nu se poate să nu găseşti operele complete ale lui Cioran şi ale lui Eugen Ionescu. Atelierul lui Brâncuşi e anunţat la centrul Pompidou cu litere cât casa. Ar fi culmea ca tot francezii să se îngrijească şi de locul lor de veci, după ce că îi menţin vii în circuitul cultural. Francezii se îngrijesc suficient de ai lor.

De-o ciorba ar ieşi...

Aflu de pe nerve că a avut loc o licitaţie online, pe Okazii.ro, privind vânzarea de spaţiu publicitar pe câteva bloguri româneşti (Blogvertising). Câştigătorul e un tip, "şaptestele", care se pare că are legătură directă cu Marketonline şi care a oferit 30.001 RON. Pe pagina licitaţiei mai poate fi văzut un nume interesant, "Radu Apostolescu", care pare a fi acelaşi cu tipul de la eMag. Spre deosebire de "saptestele", userul "Radu Apostolescu" s-a oprit din licitat la 12.000 RON. Singurul care a mai licitat până în pânzele albe a fost userul "Matei_Malos" (numele face trimitere la MagazinulDeCase.ro) .

Acum, 30.001 / 8 participanţi + 1 organizator => 3333 RON de om. Deci, dacă ar fi ca banii să ajungă la participanţi şi nu la un ONG, de-o ciorbă i-ar ieşi fiecăruia. Sunt curios însă câţi bani s-ar fi licitat dacă banii ar fi trebuit să ajungă la participanţi, nu la un ONG. Am vaga impresie că Marketonline care, în opinia mea, e magazinul online românesc cu cel mai bun PR online (PR, adică "public relations", nu "page rank", şi asta în ciuda faptului că nu are blog), a ţinut neapărat să profite de ocazie pentru a mai câştiga un plus de imagine.

PS. A bientôt! Si vous comprenez que'est-ce que je vous dit...

Cum dracu' se repara un termometru?!

Am uitat un termometru pe balcon, unde temperatura ajunge, în bătaia soarelui, la peste 55 de grade. Termometrul avea gradaţii doar până la 50 de grade. Mercurul s-a încălzit atât de tare, încât s-a rupt în bucăţele: acum ceea ce ar trebui să fie o bară lungă şi unitară de mercur, e un şir de segmente micuţe, despărţite între ele, întinse pe toată lungimea sticlei termometrului.

Hm... ia să-l bag în frigider. Poate îşi revine.

Update: Nţ. Nu s-a reparat.

Apocalipsa dupa kevinro

În 50 de ani, bucureştenii vor fi şobolani. Căldura îi va obliga să trăiască numai în spaţii închise, se vor deplasa de acasă la serviciu numai pe nişte trasee izolate de exterior şi vor privi soarele şi cerul numai prin pereţi de sticlă fumurie. Trăind ca şobolanii, oamenii vor deveni şobolani: traiul în spaţii închise îi va face să se cocârjeze şi le vor creşte cozi. Pielea lor va deveni străvezie şi prin ea se vor putea vedea cu ochiul liber pâlpâirile inimii şi ale sângelui din vene.

Adwords: Tunurile industriei de filme porno, pe Romania

Văd la un moment dat pe un site o reclamă Adwords: "Câştiguri zilnice de 500-1000 euro, bla-bla". "Wow!... îmi zic. Ia să văd ce distruşi mai propun herbalife-urile, avon-uri şi alte rahaturi." Când colo, la capătul clickului e un site dubios, pastelat, care face reclamă la un aşa-zis "showpark" din Praga. Site-ul e în româneşte, dar româna e destul de vagă ("Cum Show Park-ul funcţionează?"), ca şi cum ar fi scrisă de cineva cu jumătate de creier lipsă. La prima vedere e un site de turism, cu excursii la Praga, sau aşa ceva. Şi totuşi ceva pute. Misterul se dezvăluie dacă vrei să afli "cum showparkul funcţionează". E un soi de bordel mai şmecher. Bine, nu se numeşte aşa şi nu apare nicăieri pe site cuvântul "sex". Fetele se vor numi "artiste active" (hm, sau pasive, depinde de ce parte a baricadei eşti), şi dacă nu le place în showpark (sau li se va părea... obositor? :)) ) pot opta pentru o carieră în modeling (se subînţelege ce fel de modeling).

Spammerii iubesc romanele umoristice de calitate

Tocmai am primit cel mai tare spam din toate timpurile.

From: Daphney Settles
to: ...@ksd.ro
Subject: Ippolit Matveyevich stood sideways to the house, leaning against the iron railing of the embassy
Mesaj: canadian pharmacy, viagra, cialis & stuff

Pentru cine nu ştie, Ipolit Matveevici e unul din personajele principale ale romanului umoristic "12 scaune" de Ilf & Petrov. Bănuiesc că fraza e luată din traducerea în engleză a acestui roman.

Print si screen

Mă apucă dracii de câte ori văd că aşa-zişi "designeri" din agenţii de publicitate (unele mari) îţi fut un site punând poze la 300dpi, cât casa de mari.

Se pune întrebarea, ok, dar de ce nu le daţi din CMS voie să îşi redimensioneze automat pozele la dimensiunile dorite?

Păi, de-aia: că ai un site la care zici că va lucra "cineva care se pricepe", nu un contabil. Şi te gândeşti să îi dai libertatea de a-şi formata pozele cum vrea el, că de-aia e designer. Unui contabil îi bagi un script de redimensionare că el, săracul, n-are de unde să le ştie cu dpi, RGB, CMYK şamd. Dar pe un site unde se presupune că face mentenanţă o agenţie de publicitate e chiar aiurea să bagi redimensionare automată.

Nu mai spun de "designerii" care nu au auzit că monitoarele au mai multe rezoluţii. Sau că layouturile de web nu se lucrează în Corel Draw (la fel cum nu tehnoredactezi cărţi în Word, deşi ai putea!) ci în Photoshop sau în ceva similar (Fireworks, PhotoPaint). Sau că pe ecran se lucrează 72 dpi.

Povară grea, celebritatea ...

- mică lecţie de marketing -

In ultimele 30 de zile am avut prilejul să constat cât de celebri am ajuns.

Mai întâi a fost anunţul de recrutare de pe Bestjobs (programator junior PHP/MySQL) la care au venit 27 de candidaţi. Asta a fost de bine, mai ales că am avut ce alege.

După aceea, săptămâna asta am avut prilejul să constat că cel puţin 3 persoane din comunitatea web au un ghimpe împotriva KSD. Asta ar putea fi din categoria "câinii latră, caravana trece", dar per ansamblu, totuşi, e de rău, fiindcă nu-mi place să am duşmani (bad karma?...). Dacă se văd 3, e posibil ca în realitate să fie vreo 30.

1 iulie .07: Primul e Weasel, creatorul lui Com2, care s-a lansat pe Webdesignbox într-o filipică (aproximativ) documentată împotriva platformei MRex.

Am impresia că Weasel are impresia că noi îl concurăm pe el. Se înşală. Segmentul de piaţă pentru care a fost creat produsul Magazinosaurus Rex care se vinde la un preţ de 499 Euro + TVA printr-o promovare de tip "body shop", nu este câtuşi de puţin segmentul de piaţă pe care îl vizează el cu Com2 (clienţii premium, ca să zic aşa).

Atunci când a luat naştere proiectul M-Rex (adică în urmă cu un an şi un pic) în deciziile de marketing esenţiale au fost:

- o sesiune de mystery shopping prin piaţă, pentru a vedea la ce preţuri poate beneficia un român simplu de un magazin virtual (rezultatul: sub raport preţ / facilităţi oferim cea mai bună soluţie de start-up pentru o afacere online, şi pe măsură ce continuăm să dezvoltăm softul, soluţia va fi şi mai performantă);
- o trecere în revistă a identităţii concurenţilor direcţi şi indirecţi de care am decis să ne diferenţiem inclusiv printr-un nume imposibil de lung, dar uşor de reţinut pentru oricine are o minimă cultură generală şi 2 sinapse în creier, şi care să fie uşor recognoscibil pentru cineva care vorbeşte limba română (rezultatul: într-o pădure de e-shops, shop-carturi, com-uri, hermes, os commerce-uri ş.a.m.d. brandul se întipăreşte foarte clar în mintea utilizatorului interesat, şi chiar dacă i se împleticeşte limba, ştie să ne caute pe Google cu "magazinul rex", "magazine virtuale rex", "magazin rex de la KSD" etc.); numele şochează, brandul e distractiv şi memorabil, omul capătă încredere de la primul contact.

5 iulie .07: Al doilea e Daniel Bucă (şi el om cu experienţă în e-commerce, a trecut şi pe la Avantaj Net) care în mijlocul unei discuţii mai mult sau mai puţin calme, a tras brusc concluzia că eu dirijez mefistofelic o conspiraţie a expertizării în e-commerce lăsând să se înţeleagă în substrat că treaba asta s-ar datora faptului că avem la vânzare un produs de e-commerce.

Nu e vorba de nici un complot universal. Mă doare undeva de expertize de genul ăsta. Recunosc cinstit că mi-aş dori să fiu un "expert" în construcţii (pentru expertize tehnice), sau să fiu notar, sau avocat. Dar asta e, n-a fost să fie. Nu mă interesează să fiu expert într-un domeniu "simbolic", fiindcă în România experţii în domenii ce nu necesită patalama au pantalonii rupţi în fund.

7 iulie .07: În fine, ultimul e Radu Ceucă de la X3studios care simte nevoia să ne ia peste picior tocmai din fruncea Banatului.

Lui Radu i-am oferit explicaţii pe blog. În plus aş mai adăuga că imaginea se reduce tot la marketing şi la segmentarea pieţei. Depinde de segmentul de piaţă pe care îl vizezi. Noi lucrăm exclusiv pentru România şi am observat că în România se lucrează cel mai comod în zona bugetelor de 500 - 1250 de euro. Adică, cine are pregătit un asemenea buget pentru un website, are de cele mai multe ori şi aşteptările cele mai echilibrate în raport cu ce i se poate oferi, iar preţul/oră e cel mai apropiat de ceea ce îmi doresc eu (20 de E pentru programare, 25 de E pentru SEO). Cine vine cu mai puţin de 500 de euro în buzunar evident că nu are nici o treabă cu internetul, iar cine vine cu 1500, 2000 de euro are pretenţii care depăşesc din ce în ce mai mult limitele bugetului pe care e dispus să-l aloce, ajungând ca în unele proiecte preţul/oră final să fie chiar şi de numai 7,5 euro. De aceea noi ne poziţionăm pe segmentul de piaţă 500-1250 de euro şi e de la sine înţeles că nu mă interesează să ofer site-uri flash sau alte căcaturi care ar costa mult mai scump şi, în consecinţă, m-ar face să pierd bani deoarece clienţii români nu sunt pregătiţi încă să le cumpere la adevărata valoare.

Deci, cam despre asta ar fi vorba: segmentare şi poziţionare. Ăla care face Dacia Logan nu vrea să-i vândă maşini lui Ţiriac. Nu îl interesează. E o atitudine ce ţine de bazele marketingului.

PS. Tocmai l-am descoperit pe al 4-lea. Avem un client căruia i-am predat site-ul de aproape 3 luni şi care se pare că nu doar că nu a folosit deloc CMS-ul, ci l-a mai şi pus pe domeniul propriu, bine mersi. Cu textele noastre de Lorem ipsum pe el. La un moment dat tipul #4 se pare că a nimerit pe site-ul ăsta, prilej să insinueze că noi, KSD, nu aveam bani de server (?!). Asta chiar e culmea. De ce dracu' om fi noi vinovaţi, nu ştiu. Şi euro bate spre 3,0 RON. Tot KSD e de vină.

Din punct de vedere logic

Din punct de vedere logic, dacă "un A e B" şi "toţi B sunt C", rezultă fără dubiu că "A este C".

De exemplu, "Patrocle e căţel", "Toţi căţeii sunt animale" > "Patrocle e animal" .

Pe de altă parte, dacă C-ii sunt roşii, verzi şi albaştri, nu poţi deduce din premisele de mai sus că A este de tipul C-roşu sau C-verde (dacă nu mă credeţi citiţi Organonul lui Aristotel).

Numai dacă eşti friki îţi închipui că se poate face saltul de la "un A e B" direct la "un A e C-colorat-într-un-anumit-fel."

Hagi antrenor

Mă număr printre cei puţini care cred în stofa de antrenor a lui Hagi. Problema cu el este că toată lumea se aşteaptă să facă de pe bancă ceea ce a făcut şi pe teren: să le salveze fundul. Că doar de-asta e Hagi!

Când România era în pană de generaţie şi abandonată de antrenor, bătută măr de Italia în lupta pentru locul 1 care ne-ar fi calificat la mondialul coreeano-japonez, Hagi a ajuns la cârma naţionalei pe post de salvator. Din teren era uşor să îşi joace rolul de salvator. De pe bancă i-a fost imposibil.

"Marele" club Bursaspor era de fapt un club de liga a 2-a în Turcia care a sperat ca prin simpla aducere a lui Hagi ca antrenor să evite retrogradarea. Nu a evitat-o.

Galatasaray-ul antrenat de Hagi nu mai avea nimic din splendoarea echipei care luase în anul 2000 Cupa UEFA. Dar başcanii sperau să-şi recâştige prestigiul prin magia lui Hagi, fabricată pe banca de rezerve. N-a fost să fie.

Experienţa de la Poli Timişoara nici măcar n-a fost un eşec. Cu toţi banii lui Iancu, la Timişoara n-a reuşit nimeni să facă nimic. De ce ar fi reuşit Hagi? Doar fiindcă pe vremuri, când era în teren, le salva fundul celorlalţi?

În ciuda atâtor experienţe negative Hagi a reuşit să îşi contureze un mic palmares de antrenor: prima victorie a României la Budapesta, o cupă a Turciei, un titlu de vicecampion.

Acum a ajuns antrenorul Stelei într-un moment de criză: sezonul a fost prost, nu s-a câştigat nici un trofeu, campania de transferuri din primăvară a fost un dezastru şi echipa a fost umilită în cupele europene, suferind corecţie după corecţie. Dar de la Hagi se aşteaptă să vină cu bagheta
magică de acasă şi să salveze. Evident că nu e salvator. Hagi antrenorul nu e salvator, aşa cum era jucătorul. Echipa pierde două amicale leşinate şi opinia publică se grăbeşte să dea verdicte: în era Hagi (care nici măcar nu e "eră", fiindcă abia a început de câteva zile) Steaua "joacă prost". Şi atunci când câştigă un al treilea amical, la fel de leşinat, "jocul Stelei nu a convins!" .

Chiar dacă Steaua va pierde cu Zagleblie Lublin ăia în turul 2 preliminar din Champions League, eu tot aş fi dispus să îi dau un cec în alb ca antrenor lui Hagi. Hagi antrenorul ştie fotbal mai mult decât jumătate din jucătorii Diviziei A puşi la un loc. E imposibil să nu reuşească. Principalul e să nu mai fie confundat cu jucătorul care rezolva jocurile de unul singur.

Episodul 2: Taxonomia magazinelor virtuale de IT & C din .ro bazata in special pe trafic

Top 20? Bun, ca sa nu-si mai dea unii si altii cu presupusul că de ce top şi de ce nu potop ori spanţoc, clasificarea se va numi taxonomie bazată în special pe trafic.

Acum se vede dincolo de degetul arătător?

---

Am actualizat topul taxonomia. Noua ediţie e disponibilă aici: http://spreadsheets.google.com/pub?key=pGBlWqxWDobrCR4SDRw0fDg

Noutăţi:

1. Cele 20 de magazine au devenit de fapt 25 27 (au mai apărut Shopix şi Electroland). Există câteva magazine care nu fac tam-tam cu traficul propriu, ceea ce înseamnă că e destul de greu să vezi pe unde se situează. Numai datele din Alexa.com le dau de gol. Ca să nu existe discuţii că îi exclud pe unii şi pe alţii, am mai băgat încă 5 7 site-uri.

2. Am ales să sortez acum din principiu după "traficul săptămânal" (coloana D), luând în calcul ultima săptămână din trafic.ro. Pentru magazinele neînscrise în trafic.ro sau în alt serviciu public de statistici am folosit o estimare pe baza datelor din Alexa.com. Metoda e aproximativă şi cu siguranţă imperfectă (de exemplu, în cazul lui Marketonline sigur am prins un vârf excepţional de trafic datorat vreunei campanii de moment) dar mai relevantă decât rankul Alexa, care multora nu le spune nimic.

Magazinele cărora le-am aproximat traficul au cifra trecută cu albastru. Când am estimat traficul săptămânal al Emagului nu mi-a venit să cred dar... asta iese. Pe bune! Şi dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu 3 luni, când au ieşit din trafic.ro, aveau vreo 140.000 de vizitatori / săptămână. E posibil să fi ajuns la 200.000. De ce nu?

La fel am făcut şi pentru tendinţa pe ultimele 3 luni. La site-urile care nu sunt prezente în trafic.ro, am luat pur şi simplu datele din Alexa.

3. Am adăugat 2 coloane, F şi G: nr. de pagini / vizitator şi nr. de pagini indexate în Google.

F e cea mai importantă deoarece ne arată interesul pe care îl captează un anumit magazin. Este evident că un magazin care nu reuşeşte să le ofere userilor decât 3-4 pagini cu informaţii interesante are un potenţial mai mic de creştere decât unul care le oferă 10 pagini. Pe cel cu 10 pagini userii stau mai mult, studiază mai mult oferta şi e de la sine înţeles că dau comenzi mai multe şi au încredere mai multă în ceea ce văd. De aceea, să nu ne lăsăm înşelaţi de trafic: degeaba ai 10.000 de vizitatori dacă numărul de pagini vizualizate e de 2 / vizitator.

Am pus cu verde scorurile de peste 9. Cred că un scor de peste 9 pagini /vizitator este cel mai sănătos. Pe cele care înregistrează 6-8.9 pagini le-am lăsat cu negru, performanţa lor fiind medie. Magazinele care au sub 6 (fapt ce mă face să cred că au mari probleme cu conversia) le-am pus cu roşu. Sunt nu mai puţin de 13, adică mai mult de jumătate din top. La unele scorul e chiar dezastruos, în jur de 3, cu recordul absolut, 1.58, pentru CShop.ro. Asta înseamnă că pe site-ul în cauză lumea intră şi iese aproape imediat.

Pe baza acestor date se poate estima grosier volumul fiecărei afaceri. Eu nu sunt specialist, fiindcă nu am lucrat niciodată în echipa de marketing a unui magazin virtual, ca să şiu cam care e relaţia între nr. de vizitatori - pagini vizualizate - rata de conversie, dar bănuiesc că la un trafic comparativ egal în săptămâna 18.06 - 24.06, un PC Garage a avut, să zicem, 150-250 de comenzi pe zi, iar Marketonline numai 70-100.

4. Pe coloana 3, am bolduit site-urile a căror creştere în ultimele 3 luni e de peste 30%. După cum se observă, aproape toată piaţa e în creştere, dar bănuiala mea (fără să fi studiat tendinţele din anii trecuţi) e că o mare parte a creşterii se datorează caniculei, care a dus la creşterea cererii pentru aparate de aer condiţionat. Cel puţin pentru Neomax, Elanko şi Kumparaturi.ro pot să bag mâna-n foc că după trecerea caniculei le va scădea şi traficul. Tot în scădere va fi şi Marketonline, care a început deja să piardă din utilizatorii câştigaţi săptămânile trecute, când crescuse foarte mult dar ajunsese la un moment dat la numai 5.8 pagini / vizitator.

5. "Surpriza" domeniului este simpaticul Ghelir.ro, site-ul cu "un singur produs, o singură zi, un preţ extraordinar". Conform datelor de trafic din Alexa, Ghelir e deja site-ul nr. 269 din România. Deşi pe Ghelir s-au mai vândut ocazional şi cărţi şi alte prostioare, merită inclus în topul IT & C deoarece majoritatea promoţiilor au fost de această natură. Ceea ce fac tipii cu Ghelir poate fi de altfel şi un semn pentru proprietarii de magazine care freacă menta degeaba pe net: mai bine te concentrezi să vinzi puţine mărfuri, şi bine, decât multe, şi prost. Nu de alta, dar în ciuda faptului că noi (KSD) susţinem mitul magazinului virtual de 500 de euro, ca să ai succes măcar cât are Mediadot, totuşi, dincolo de instalare & configurare e nevoie de mult mai mult decât 500 de euro. Şi cu cât visezi mai di granda, cu atât e nevoie de mai mulţi bani!

Pentru cei curioşi să vadă cum a mers ghelireala în prima lună, intraţi pe blogul acestui tip şi descărcaţi de acolo raportul pdf.

Ghelirul mai e interesant şi dintr-un alt punct de vedere: a deschis un drum. Magazinele mari deja sunt pe care să le şparlească ideea. Primii care au făcut-o sunt PC Garage care a implementat o promoţie a zilei cvasi-identică, dpdv conceptual, cu ghelirul. Punem pariu că urmează şi alţii?

6. Poate mai merita să îi iau în considerare pe Domo, care din tonul disperat al reclamelor ("Cumpără online! E mai 'eftin!") par a vrea să tragă cu desăvârşire obloanele peste magazinele stradale (le-o fi ajuns cât au crescut chiriile?!) şi deci să treacă majoritar pe net, precum şi pe UPShop, care deşi se vrea a fi divizia de retail online a lui UltraPro, mie tot a... UltraPro îmi miroase (ceea ce m-a făcut să nu îi iau în considerare).

7. 06.07: Neomax se rescrie: au implementat mod_rewrite.

Enjoy.

Oarecum pe şestache, şi Soft.32 iese din trafic.ro

Se pare că toate site-urile mari decid încet-încet să renunţe la trafic.ro, unii mai zgomotos, alţii în tăcere . Acum a venit rândul lui Soft32.com: http://stat.trafic.ro/stat/softromro/vizitatori/zi/#stat care, fără să spună nimic, şi-a încărcat ţoalele şi mobila într-un camion şi... dus este.

Aştept cu interes momentul în care vor ieşi eJobs şi Neogen (următorii granzi pe care îi văd părăsind topul).

Update: ba se pare că Soft32 are probleme cu Google şi ăsta ar fi motivul real al cărăbănirii din trafic.

Azi la 7 dimineata

Bucureştiul e cel mai oribil oraş din câte există pe lumea asta. Adună ca un magnet toata pleava, toţi neciopliţii României, de prin toate ungherele. Pe lângă asta, Bucureştiul are parte şi de cei mai cretini primari posibili. Normal, la multă prostie adunată la un loc se cere un cretinism pe măsură. Domnule Adriean Videanu, sunteţi un cretin, credeţi-mă. Sta-v-ar bordurile în gât să vă stea.

Am filmat zgomotul ăsta azi dimineaţă la 7. Muncitorii care duduie cu picamărul sunt ascunşi după copac. De o săptămână e aşa. Videanule, Videanule, să nu-mi ieşi în cale, că te sparg!

Traiesti in Militari? Atunci...

... nu mai fi nesimţit şi semnează şi tu această petiţie.

Ştiu, e inutil.

Recunosc, pentru mine cartierul ăla nu reprezintă decât vreo 2 ani de căsnicie şi cam atât. Poate că sunt patetic cerându-ţi să semnezi.

Dar semnează.

Şi Newegg are o mutră nouă

Newegg şi-a reorganizat homepageul. Cum tipii sunt ceea ce se numeşte trend-setteri, mă aştept să fie copiaţi în curând şi de magazine din România. În ceea ce mă priveşte salut cu căldura dispariţia ideii de "tarabă" de pe homepage. De remarcat aducerea în planul secund a celor mai importante căutări şi a feed-urilor RSS. O să implementăm şi în Mrex o facilitate de preluare a listei de produse prin RSS, acum, dacă tot am terminat de implementat facilitatea de import din Excel.

A, apropo de chestia asta. Sincer, mă gândeam că ar cam fi timpul să nu mai vindem minunăţie de script la 499 de euro+TVA, fiindcă a ajuns destul de matur, a acumulat facilităţi noi etc. De fapt mă gândeam să fac 2 variante, una light şi alta full, una mai ieftină şi alta mai scumpă. Dar s-a întâmplat să aud că suntem denigraţi prin târg de anumiţi concurenţi, care ne acuză că facem "concurenţă neloială" pe piaţa asta de soluţii de e-commerce. De ce, nu ştiu. E treaba mea că reuşesc să-mi fac produsul şi să-l vând la 499 de E + TVA. Well, tocmai fiindcă mi-au ajuns la urechi asemenea vorbe, chestia cu light şi full a picat. Cel puţin până la sfârşitul anului Mrex va încorpora în cadrul aceluiaşi preţ toate addonurile suplimentare, inclusiv actualizarea din Excel. Şi în curând, iată, RSS-urile.

Blogul lui Nastase

Îmi place poza lui Năstase la blog: pare un urs scăpat într-o cămară plină cu borcane de miere. Parcă le-ar mânca, parcă s-ar mişca uşor, să nu le spargă.

De mare exceptie cresterea Marketonline.ro

Extraordinară creşterea de trafic înregistrată de Marketonline.ro în ultimele 7 zile. Totul însă în detrimentul seriozităţii utilizatorilor, care nu mai accesează decât un pic peste 6 pagini. Dar evoluţia spectaculoasă rămâne şi chiar dacă o fi vorba de o campanie de moment, un câştig de utilizatori şi imagine tot o să le rămână. Dacă nu aş avea alte treburi mai bune de făcut, mai că m-aş apuca să le deconstruiesc traficul, ca să văd care-i gheşeftul...

Rezisti clientilor energofagi?

Energofagul e cea mai periculoasă specie de client pe care o cunosc.

De obicei, lucrurile încep bine. "Vrem un site aşa şi pe dincolo". "Ok. Costă atât." "De acord. Poftim avansul. Să-i dăm drumul."

Lucrezi cu spor. Pare că proiectul înaintează cu uşurinţă. Ajungi liniştit aproape de final, respectând întrutotul specificaţiile. Şi atunci începe coşmarul. Apar o mulţime de întrebări care, vorba lui Bogdan, pendulează între labageală şi aberaţie .

"Nu putem schimba iconurile?", "Ce-ar fi să scoatem dunga aia, să vedem cum arată?", "Hai să dăm mai jos rândul ăla... o idee." ş.a.m.d. 100 de "mici schimbări" la un site sunt de ajuns să te facă să dai dracului ziua în care te-ai născut. Gândiţi-vă că dacă timpul mediu de efectuare a unei schimbări e de numai 10 minute, 100 de căcăţişuri ajung să îţi mănânce 1000 de minute, adică peste 2 zile de lucru puse cap la cap! Ca să nu mai vorbim că timpul total de comunicat 100 de căcăţişuri ar trebui şi el să bată spre 100 de minute.

Fireşte, întotdeauna e bine să oferi clientului 10-15 căcăţişuri (deci cam 2 ore de extra muncă). Dar când ţi se cere să oferi 2 zile... se naşte o problemă.

2 zile într-o firmă cu 5 angajaţi înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât 8% din timpul săptămânal disponibil pentru lucru.

Clientul de genul ăsta este periculos nu doar pentru sănătatea ta psihică (ştiu ce vorbesc!) ci şi pentru bunăstarea firmei. Apariţia de extrasarcini neplanificate va duce obligatoriu la întârzierea tuturor celorlalte proiecte aflate în lucru ducând în final la nemulţumirea tuturor clienţilor, inclusiv a celor care îţi înţeleg şi îţi respectă munca.

Pentru ca timpul luat cu cele 100 de căcăţişuri să nu se simtă, atunci în firmă ar trebui să se lucreze cu 16 ore mai mult în săptămâna rezolvării căcăţişurilor, pentru ca şi celelalte proiecte să fie rezolvate la timp. Asta înseamnă peste 3 ore de extramuncă pentru fiecare om. Deci, în loc să munceşti 8 ore pe zi, ar trebui să munceşti 8 ore şi 45 de minute. Sau să vii şi sâmbăta la lucru.

Dacă ai o personalitate slabă, energofagul te mănâncă de viu. Toată treaba e să te ţii tare şi să-l faci să înţeleagă că alegerile tale, în calitate de profesionist, au fost cele mai bune. La diverse obiecţii stupide legate de vreo poză (ceea ce ar însemna căutarea unei poze noi > 5-10 minute > prelucrarea ei > 5-10 minute > bibiluri finale > 5-10 minute, deci un timp pierdut de 15-30 de minute) eu pun întotdeauna o contra-obiecţie care sună, pe scurt, astfel: "Da' poza asta ce are?" Altfel zis, îl pun pe client să-mi argumenteze ce nu e bine cu poza aia. 90% nu vor fi în stare să argumenteze nimic şi îşi dau seama că e sănătos (nu atât pentru mine, cât pentru ei) să cedeze. 5% aduc, într-adevăr, nişte obiecţii absolut pertinente şi trebuie ascultaţi. Ultimii 5% sunt energofagii: aceştia nu vor şti ce să obiecteze concret, dar vor ridica în continuare obiecţii de tipul: "Aş vrea să văd mai multe modele...", "Parcă nu prea îmi place", "Oare cum ar da..." etc. Dacă intri în jocul lor, eşti mâncat. Poţi să le propui 10 ilustraţii noi. Ei o vor dori pe a 11-a just for fun, pentru că aşa sunt ei, energofagi. În cazul ăsta, cu energofagii aplic altă tactică: le dau în mână lopăţica şi găletuşa. "Uitaţi, intraţi pe site-ul www.cutare.img şi alegeţi de acolo nişte poze care vă plac." Altfel zis, îi implic ca pe nişte copii mici în procesul creaţiei. Fiindcă energofagii sunt, la nivel psihic, nişte copii (răsfăţaţi) care vor fi mai mult decât bucuroşi să-mi dea "o mână de ajutor" - de fapt, să-şi impună punctul de vedere. Ok. Să şi-l impună, dar să se ducă la culcare. Noapte bună. După ce aleg singuri poza, sau iconul sau ce dracu o fi, sunt obligaţi să nu mai obiecteze, câtă vreme alegerea a fost a lor. Ai mai câştigat o bătălie. Ai mai îmbătrânit un pic.

Adrian Pintea nu mai este...

Incredibil. Nu-mi vine să cred.

Când eram mic era actorul meu preferat, fiindcă semăna leit cu unul din verii mei. Îl vedeam din când în când la televizor.

Mai târziu l-am văzut în carne şi oase pe scenă. Ultima oară l-am văzut cu destul de mulţi ani în urmă, jucându-l pe Hamlet.

Dar de când fac "afaceri" nu mai am timp de "cultură". Uite aşa trece timpul. Şi acum aflu că Adrian Pintea a murit. Încerc să-mi fac o socoteală în cap, oare câţi ani au trecut? Chiar aşa de mulţi?

O identitate vizuala de mare exceptie

Când eram mic, ca să reprezint organul genital masculin pe porcoşeniile pe care le desenam cu diverse prilejuri foloseam un semn care semăna aproximativ cu un trifoi tăiat. Evident că erecţia nu ştiam să o reprezint şi forma rezultată făcea trimitere mai mult la cele două biluţe şi mai puţin la ce era între ele.

M-a distrat să descopăr acest semn tronând în chip de mare gheşeft vizual pe site-ul ăsta: www.Idasoft.ro.


Cred că ar merita băgat pe lista celor mai tari logo-uri falice.

GSP.ro ras, tuns si frezat

Noul, sau viitorul, sau ce dumnezeu ştie ce-o fi... GSP.ro (www2.gsp.ro) nu mi se pare altceva decât vechiul GSP.ro ras, tuns şi frezat. I-or fi tras şi-un perdaf?!

Sindromul santierului naval

Bun, după ce am lămurit de ce un website nu e o friptură, hai să vedem de ce un website nu e un vapor.

Am întâlnit până acum nenumăraţi clienţi care au acordat fazei de proiectare şi concepere a site-ului o atenţie disporporţionată raportat cu rezultatele reale pe care le aveau de aşteptat de la acel site. E vorba în general de clienţi meticuloşi, obsesivi, lipsiţi de pragmatism, care suferă de un sindrom pe care l-aş numi sindromul şantierului naval: nu care cumva să lansezi Titanicul la apă având o găurică în fund, că intră apa pe acolo şi se duce dracului ditamai vaporul.

În realitate, nu există site - nici măcar Google! - care să suporte comparaţia cu un vapor, fiind musai, pentru confortul propriu, să se nască "perfect": perfect din punct de vedere vizual, perfect din punct de vedere al arhitecturii, perfect din punct de vedere al backendului şamd. Dacă un vapor nu poate fi lansat la apă cu o găurică mică în fund, well, spre mirarea unora, un site poate fi lansat bine mersi având doar scheletul finalizat... şi restul pauză!

La un site, feedbackul cel mai important ţi-l dau utilizatorii. După ce lansezi scheleticul site, s-ar putea să ai surpriza de a constata că anumite părţi pe care le considerai cool şi răpitoare în imaginaru-ţi bolnav de fapt nu interesează pe nimeni, eventuala lor dezvoltare fiind pierdere de timp şi consum aiurea de resurse.

Dacă luăm în calcul ultimele 12 luni, cred că mi-am muşcat limba de vreo 100 de ori să nu le spun unor clienţi ceva de genul: "Băi nene, dă-l în pizda mă-sii de site şi lansează-l aşa cum e, culege feedback, încearcă să-şi amortizezi investiţia de până acum, ocupă-te de promovarea lui." Clienţii obsesivi au impresia că dacă lansează la apă un produs "perfect" userii vor roi în jurul lui ca musca la căcat şi site-ul se va promova singur, din gură în gură. Problema e că lucrurile nu stau deloc aşa.

Realitatea e că pe utilizatori îi doare fix în pix că a mai apărut pe net un nou site cu anunţuri, un nou magazin virtual sau un nou dracu' ştie ce. Şi asta pentru că există deja o droaie de site-uri similare, vânzând sau promovând chiar produsele tale.

Chiar presupunând că ajung pe site-ul tău, realitatea e că îi doare fix în pix dacă site-ul tău arată ultimul răcnet, fiindcă ei, săracii, nu sunt critici de artă şi oricum nu înţeleg nimic din cromatică, tipografie sau proporţii. Pe ei în interesează să găsească repede produsul sau informaţia pentru care au intrat acolo. De asemeni îi doare fix în pix dacă undeva, la 3 clickuri în adâncime, e ascuns nu ştiu ce fiucer de căcat al fişei de produs, câtă vreme 99% sunt prea duşi cu capul sau prea leneşi ca să ştie să utilizeze acel fiucer.

Din păcate, dacă eu le-aş spune clienţilor obsesivi chestia aia cu "dă-l în...", clienţii obsesivi mi-ar răspunde ceva de genul: "Vai, dar cum să lăsăm virgula aia acolo? Dunga aia dincolo? Punctul ăla?" sau : "A, nu, nu se poate să dăm drumul fără aia... şi aia... şi aia..." Şi mai rău e altceva: că, de obicei, clientul obsesiv nu e deloc pragmatic. El nu percepe ca pe un consum de resurse tara obsesivă. De fapt, nu o percepe. În felul ăsta îşi cheltuie aiurea bugetul, îşi consumă aiurea energia colaboratorilor şi a angajaţilor şi după lansarea site-ului nu mai poate îndrepta lucrurile, tocmai fiindcă nu mai are buget sau energie la dispoziţie pentru a reacţiona.

Atitudinea asta e ridicolă. Complet ridicolă. Utilizatorul mediu nu va percepe niciodată frumosul sau perfectul fiindcă, repet, nu e critic de artă. Va percepe, oarecum firesc, urâtul, fiindcă are creier. Iată de ce un site cu un design decent şi cu o funcţionalitate care să se încadreze în media pieţei are aceleaşi şanse de a ajunge în top ca orice alt site de succes. Şi asta deoarece succesul se clădeşte numai la nivel minimal onpage (adică de pe site). Eu estimez că vreo 10%, şi principalul e să nu ai un site care să arate ca dracu' şi să funcţioneze prost. De-asta e important să îţi faci site-ul cu cineva profesionist: fie o firmă de tradiţie, fie un freelancer cu rezultate dovedite. 90% din succes se clădeşte offpage, printr-un plan de marketing şi comunicare bine pus la punct care să urmărească sistematic creşterea traficului / a vânzărilor / etc., cu ţinte bine stabilite lună de lună, care să se bazeze pe bugete concrete şamd. Daţi-mi o strategie şi vă ridic orice site. Daţi-mi un client obsesiv şi vă îngrop orice site.

A ton etoile - Noir Desir

Despre Noir Desir s-a auzit la noi, cu siguranţă, atunci când, în 2003, Bertrand Cantat (textier şi vocal) a omorât-o pe gagică-sa, Marie Trintignant, într-un acces de furie (drept pentru care tipul e acum la răcoare).

Acest eveniment nefericit a întrerupt destul de brusc cariera trupei care nu se va mai relua, probabil, mai devreme de 5-6 ani, când Cantat ar trebui să iasă din puşcărie. Până atunci rămâne posibilitatea să scurmăm pe YouTube după clipuri. Pentru cine nu ştie franceză, neînţelegerea mesajului e cu adevărat o pierdere, deoarece lirismul versurilor este cu adevărat deosebit.

Ati auzit de Quality Books?

Nu? Păi vă spun eu: e singura editură apărută în 2007 (mai precis, la finalul lui 2006, primele cărţi fiind editate în decembrie 2006) care are ambiţia de a ajunge să se bată de la egal la egal pe piaţa de carte cu RAO, Polirom şi Humanitas.

Şi cum săptămâna asta va fi târgul de carte de la Bucureşti, ne-am zis că e un bun prilej pentru lansarea site-ului Quality Books, al cărui preview îl putem vedea mai jos (data lansării... mâine, poimâine!).