Nu, nu fiindcă ne bagă în budă, pică băncile, face infarct Mugur Isărescu, leșină Iohannis etc. Nu cred că se va întâmpla nimic spectaculos din acest punct de vedere pentru că noi nu suntem în zona euro și pentru că băncile așa-zis grecești de aici de fapt sunt românești, și au fost reglementate după sistemul românesc. Nici măcar nu cred că moneda euro va suferi senzațional, având în vedere că Grecia înseamnă doar 2% din economia zonei.
Ceea ce cred că ar trebui să ne pună pe gânduri e că ne vom trezi peste noapte cu un concurent pentru investițiile străine, chiar în coasta noastră. Pentru că odată revenită la o monedă proprie - probabil drahma - Grecia va suferi într-o primă fază o devalorizare internă destul de drastică (cel puțin 20-30%) ceea ce înseamnă că leafa medie va continua să scadă până la un nivel comparabil cu al restului Europei de Est. În orice caz, mult mai mic decât nivelul actual de aprox. 1000 de euro.
Numai că spre deosebire de noi grecii au două avantaje: o infrastructură excelentă și, datorită poziției geografice, o conexiune maritimă la trei continente: Europa, Asia și Africa. Nu în ultimul rând, vine cu un rezervor imens de forță de muncă (șomajul e de peste 25% acum) dublat de o imigrație nord-africană care aduce anual zeci de mii de noi muncitori. Corelată cu reluarea cheltuielilor guvernamentale și cu creșterea inevitabilă a turismului, care va deveni și mai ieftin decât e acum, rezultă că vom avea create toate condițiile pentru ca Grecia să devină destul de rapid „tigrul” acestei părți a Europei și să ne ia fața nouă și bulgarilor. Mai ales că noi, datorită servilismului politicienilor față de americani, care și-au implantat armata pe aici mai rău decât au făcut-o sovieticii, vom fi percepuți ca un posibil teatru de război și focar de instabilitate, la fel ca restul țărilor din jurul Mării Negre.
În astfel de momente ne dăm seama ce bine ne-ar fi prins să avem o infrastructură pusă la punct. Și, mai ales, cât timp am avut la dispoziție! Și câtă nevoie am fi avut de niște politicieni cu coloană vertebrală, nu cu paie în loc de creier. 10 ani în care Grecia a stat în zona euro, alți 5 în care au fost ținuți cu capul sub apă de idioții de la Bruxelles. 15 ani în care am fi putut construi lejer 2000 de kilometri de autostradă.
Să ne uităm un pic la Argentina: după ce și-a declarat falimentul în 2002, au urmat 7 ani în care creșterea economică a fost constant în zona 5-10%. Exceptând o sincopă în 2009, economia Argentinei a continuat să crească în ritm susținut. Iar salariul mediu e astăzi dublu față de salariul din România. Mă aștept ca și Grecia să facă la fel. Capitalul nu are milă de politicieni, nici nu-i pasă de jocurile politice. Degeaba l-or urî în acest moment politicienii nemți, olandezi, austrieci etc. pe Tsipras, pentru că afaceriștilor din țările astea puțin le pasă.
