Apocalypse now. Romania, hard reset.

Să ne închipuim că elicopterele aduc "criza" în pacea liniştitului sătuc din film. Ce se întâmplă cu ele? Vin şi pleacă, lăsând în urma lor nori groşi de fum. Va mai fi viaţa la fel?

Oriunde în jurul meu, lumea vorbeşte de prăbuşirea pieţelor cu cel puţin 20-30%. Aşa ceva, din punct de economic, reprezintă apocalipsa. Mai grav e că o mulţime de oameni au fost luaţi pe nepregătite, că avem deja în jur de 700.000 de şomeri oficiali, fără a-i număra pe cei care nu au dreptul să ceară şomaj (de exemplu absolvenţii 2009 sau căpşunarii repatriaţi), că economia României nu dispune de infrastructura necesară - nici drumuri, nici reţele de telecomunicaţii - care să încurajeze investiţiile, că veniturile nete ale populaţiei au scăzut.

• Piaţa IT&C: -60%
• Piaţa utilajelor de construcţii: -90%
• Piaţa auto: -57%
• Piaţa imobiliară ştim că e pe la -50%, dacă nu mai mult
• Piaţa cimentului: -30%
• Situaţia e mai bună în asigurări: -8% pentru asigurările de viaţă
• Piaţa de publicitate: -30%
• Piaţa de software pentru afaceri: -20%
• etc.

Devine tot mai clar că nu avem de-a face cu o "criză", ci cu o prăbuşire în toată regula. Dintr-o "criză" se presupune că vei ieşi rapid. Dintr-o prăbuşire, mai greu. Numai un dobitoc ar putea crede că în următorul an calendaristic, sau - ca să amintesc de dobitocul suprem, ăla care ne (mai) conduce - în 6 luni (adică 180 de zile) de la ieşirea din recesiune a Europei Occidentale, în România se vor putea petrece următoarele:

1. Să atingem un ritm de absorbţie a sutelor de mii de şomeri asemănător cu cel ante-criză (aprox. 8000 de şomeri / lună). E o prostie. Între 1998 şi 2002 şomajul oficial s-a învârtit constant în jurul cifrei de 1.000.000 de oameni. Marele salt s-a făcut în 2002, în orizontul pre-aderării, când s-au deschis graniţele şi guvernul Năstase a inventat "căpşunarul". Atunci, într-un singur an (mai ţineţi minte cozile de la Ambasada Italiei?) şomajul a scăzut senzaţional, de la 1,19 milioane în ianuarie 2002 la 0,76 milioane în decembrie. După aceea ritmul de absorbţie al şomerilor s-a stabilizat pe la 8000 / lună. Un ritm excelent, dar care tot ar necesita, în cazul în care şomajul va trece de 800.000 de oameni, nu zic 1.000.000, circa 36 de luni (adică 3 ani) pentru ca numărul şomerilor să revină în zona 500.000, optimă pentru reluarea creşterii salariilor. Aşa că... în cel mai bun caz, ne vedem în 2013! Dar staţi! Până atunci vom vorbi numai de deflaţie pe piaţa salariilor, pentru că într-o ţară în care vor exista sute de mii de muritori de foame, e clar că forţa de muncă va deveni tot mai ieftină, pe potriva concurenţei pentru un post. Deflaţia se va produce atât direct (prin scăderea salariilor nete) cât şi indirect (prin devalorizarea leului). Mai puţini bani pentru populaţie vor însemna însă... mai multă criză! Aşa că mă tem că nu ne vom vedea în 2013: ne vedem prin 2018!
2. Să revină în piaţă miliardele de euro care provin din însumarea scăderilor de mai sus. Într-un singur an s-au volatilizat sume colosale. Desigur, întrebarea: "Dar unde sunt banii?!" e pur şi simplu cretină. Banii nu au existat niciodată, ceea ce am văzut noi erau credite, adică bani fictivi, promisiune de bani. Bani de hârtie care urmau să fie plătiţi cu bani reali din viitor. Ok, chiar presupunând că de la anul se reia "creditarea", pun şi eu câteva întrebări de bun simţ: în ce ritm trebuie să se "reia" pentru ca pieţele măcelărite de mai sus să-şi revină la nivelul lui 2008? Ştim cu toţii că o creştere de 10% pe an a unei pieţe oarecare e uriaşă; de câţi ani ar fi nevoie pentru ca o piaţă care a scăzut cu 30% să revină la nivelul de dinainte de criză crescând constant cu 10%? Nu cumva vreo 4 6? Dar o piaţă care a scăzut cu 60%? Nu cumva vreo 6 10? Şi dacă se reia creditarea, cum se va putea relua la un nivel şi un ritm de dinainte de criză, câtă vreme la anul vor fi minim 800.000 de şomeri, restul populaţiei are deja salariul real decimat din cauza devalorizării leului iar firmele sunt pe butuci? Nu-i aşa că... nu-i aşa?

Nu, dragilor, aşa cum elicopterele din "Apocalypse Now" nu aduc cu ele o "criză", ci un "hard reset", tot aşa nici "criza" noastră nu e "criză", ci un "hard reset". Pregătiţi-vă de black screen, şi rugaţi-vă să mai existe sistem de operare după aceea, dacă vreţi să rămâneţi în România.

Ultima suta de metri

Nu e nimic mai plăcut decât să alergi pe ultima sută de metri, şi să ştii că e ultima sută de metri. Din cursa asta! Numărătoarea inversă a început.

Despre fascismul lui Băsescu

În primăvara lui 2007 mărturiseam că Băsescu e un fascist. Nu mi-am schimbat cu nici un centimetru părerile. Traian Băsescu are o natură interioară plămădită din cel mai fascist aluat care se găseşte pe piaţă la ora actuală.

Discursul veninos de azi, de după vot, când a bălmăjit ceva despre "coalizarea partidelor împotriva intereselor ţării", pare rupt cuvânt cu cuvânt din Mein Kampf. Consilierii săi - domnul Avramescu, domnul Preda (dacă i-o mai fi consilier de când e în Parlamentul European...) - ar fi trebuit să-i spună că un asemenea discurs te aşază direct în filiaţia lui Hitler, Mussolini, Corneliu Zelea Codreanu sau Carol al 2-lea. Jocul democratic al pluripartidismului este normal într-o democraţie şi nu trebuie suspendat nici măcar într-o aşa-zisă criză fără a risca să suspendăm democraţia însăşi. 

Însăşi forţarea preluării puterii absolute într-o perioadă de criză, mizând pe tranchilizarea adversarilor, arată din ce fel de aluat e plămădit individul. Câtă vreme economia a mers, nu a avut curaj să îl demită pe Tăriceanu, deşi liberalii aveau o susţinere politică în parlament mult mai mică decât au acum ex-feseniştii. A preferat să declanşeze cu viclenie asaltul asupra puterii absolute într-un moment de confuzie economică şi socială, asemeni înaintaşilor săi din anii '30.

Victoria de azi a parlamentului e victoria democraţiei împotriva demagogiei şi a lichelismului ridicat la rang de politică naţională.

Cacealmaua lui Basescu

Sunt sigur că Băsescu i-a îndemnat pe slugoii PD-L-işti să dea PSD-ul afară de la guvernare mizând pe faptul că parlamentarii vor fi prea lacomi pentru a vota căderea guvernului (ceea ce ar însemna în ultimă instanţă alegeri anticipate, deci căderea parlamentului). 

Totuşi, eu zic ca dacă votează căderea acestui guvern de retardaţi, parlamentarii opoziţiei nu vor risca nimic pentru că, în cazul unor alegeri anticipate, atât PSD cât şi PNL vor depăşi scorul alegerilor precedent, în timp ce singurii care vor pierde parlamentari vor fi leprele PD-L-isto-feseniste.

Cat costa site-ul meu?

Zilele astea am avut nevoie să evaluez valoarea unor site-uri. Am găsit câteva tool-uri interesante online:

1. Cubestat: acest site oferă "un preţ" al site-ului pe baza prezumtivelor venituri din advertising. Câştigul mediu zilnic e înmulţit cu 730 de zile (= 2 ani) şi iese preţul site-ului. Din propria experienţă cu site-urile mele mi-am dat seama că estimatul zilnic al încasărilor e destul de corect. Cubestat păcătuieşte însă prin faptul că nu ia în considerare alţi factori care ar putea creşte preţul unui site.

2. BizInformation: n-am nici cea mai vagă idee despre felul în care evaluează valoarea site-urilor, dar pare să o umfle binişor. Mie mi-a ieşit o valoare de 66.911 lei pentru un site pe care, sincer să fiu, l-aş vinde şi pe 12.500 de lei. În schimb pentru un alt site, să zicem "site X", a ieşit o valoare
de 141.127 lei. De numai 3 ori mai mare decât preţul pe care l-aş cere în realitate (50-60.000 de lei).

3. Statbrain.com: evaluează numărul vizitelor zilnice (NU vizitatorii unici!). Şi ăsta e destul de corect. Rezultatele lui trebuie corelate cu cele date de Cubestat. Cubestat ia numărul de vizualizări de pagini, îl înmulţeşte cu 3 şi iese numărul încasărilor zilnice din advertising. În România ar trebui înmulţit cu 1, pentru că piaţa e mai săracă dar, pe de altă parte, estimările de vizualizări de pagini de pe Cubestat par de 3 ori mai mici decât în realitate, deci ieşi tanda pe manda (de aici ce am zis înainte, că mi se par destul de corecte estimările). Pentru Canada estimările celor 2 site-uri par a fi destul de apropiate, poate cu o uşoară subevaluare din partea Cubestat.

4. Websiteshadow: ăsta e foarte ciudat. Pe un site am avut evaluări complet stupide privind încasările (subevaluate cu 90%), pe altul destul de apropiate de realitate (subevaluate cu numai 25%). Evaluarea traficului o face complet aiurea, subevaluată cu un procent cuprins între 80-99%. Cel puţin pentru site-urile din România.

5. Indikator: ăsta e românesc şi nu are nici o legătură cu realitatea, în mare parte pentru că algoritmul de evaluare se bazează pe multe informaţii confidenţiale, pe care e normal ca autorii site-ului să nu le cunoască, dar oferă un instrument foarte, foarte interesant care poate fi descărcat de pe pagina de prezentare a oricărui site băgat în clasament: foaia de calcul. După ce am descărcat foaia asta şi m-am uitat un pic la algoritm, pot să zic că e de foarte mult bun simţ. Ca un fapt divers, site-ul despre care ziceam mai sus că l-aş da numai cu 50-60.000 de lei mi-a ieşit că ar valora 35.000 de euro (deci muuuult mai mult decât aş cere eu pe el), în condiţiile în care în Indikator e trecut cu... 190 de euro. Cine vrea să-şi actualizeze informaţiile poate totuşi să-i contacteze pe autorii site-ului şi să le comunice informaţiile confidenţiale, pentru ca poziţia în top a site-ului să fie actualizată.

Later edit. Ba pe naiba! Aplicând singurul algoritm care mi se pare de bun simţ (cum de nu m-am gândit mai devreme la el?): "ce depozit la bancă ar trebui să am pentru a avea acelaşi câştig pe care mi-l aduce situl X sau situl Y?... altfel zis, cu cât ar merita să vând site-urile?" - rezultă că toate evaluările online sunt mult sub ceea ce ar trebui să cer. Oricum, am avut nevoie de evaluările astea nu pentru că vreau să-mi vând site-urile, ci pentru un plan de marketing.

Trebuia sa vina si ziua asta...

Odată şi-odată tot trebuia să ne-o luăm pe coajă cu 5-0 de la cineva. Din fotbalul românesc nu au mai rămas decât ifosele, rătăcite peste ruinele unui sistem sportiv asupra căruia nu mai planează decât fantoma lui Ceauşescu. Până la urmă, dacă distrugi cu încăpăţânare tot ce a lăsat bâlbâitul ăla, fără să pui nimic în loc, nu poţi ajunge decât în groapă. Adieu, Roumanie! Rămâi cu clica lui Băsescu şi Boc, şi a lui Sandu şi Dragomir, şi alde Becali şi Copos, şi alde Sexy Brăileanca şi Oana Zăvoranu, şi alde Guţă şi Pastramă până la adânci bătrâneţi.

Cati bani a adus "Magazinosaurus Rex"?

Întrucât mă pregătesc de bilanţul ultimilor 3 ani, am avut curiozitatea să calculez câţi bani a adus "Magazinosaurus Rex". Brandul, nu produsul. Produsul în sine nu e decât "încă un script de e-commerce", cu părţile lui bune şi rele, dar fără brand nu valorează nimic. Au ieşit 99.350 euro. Şi ţinând cont că pe ţeavă mai sunt vreo 1.500, rezultă că suma va trece curând de 100.000. Nu-i chiar rău.