Sfat pentru tinerii creativi

Aflu acum că un cunoscut director de creaţie a trecut în lumea celor drepţi la doar 35 de ani şi mă ia cu frig. Bietul om nici nu a fost călcat de vreo maşină, nici nu s-a scufundat cu barca, nici nu a căzut cu avionul: pur şi simplu a făcut infarct. A, la agenţia la care lucra nu era simplu angajat ci era partener... ceea ce mă face să cred că de fapt era responsabil cu mult mai multe lucruri, nu doar simpla "creaţie": deadline-uri, clienţi, discuţii îndelungate & all that fucking shit pe care un angajat normal care vine la 9.00, îşi face treaba pe felia lui şi pleacă la 18.00 nu are de unde să-l ştie.

Să mai spun că de o asemenea moarte am început şi eu să mă tem la începutul acestui an când am şi decis, de altfel, să-mi iau măsuri de precauţie?...

Şi anume:

1. Contract-cadru care nu-i mai dă posibilitatea nici unui client să-mi fută nervii. Cine comentează o virgulă la el, e liber să nu lucreze cu noi. Zic "noi" fiindcă un proiect cretin mă tensionează şi mă oboseşte nu doar pe mine, ci pe toată lumea din birou, şi aşa apar certuri, reproşuri etc.
2. Reguli clare de acceptat clienţi, de la care nu voi face rabat nici dacă o fi să dau faliment: a) nu eu mă deplasez la client la sediu, ci clientul se deplasează la mine la sediu; b) nu clientul impune termenele limită, ci eu; c) decât să mai preiau lucrări subevaluate doar de dragul de a avea ceva de lucru, mai bine lipsă. Oricum practic nişte preţuri absolut decente, de mijloc.
3. 8 ore de lucru la birou, punct. Bine, că mai lucrez alte 5 ore acasă, e altceva, dar măcar o fac în papuci şi pijama, pe îndelete, cu telefonul mobil închis, şi de fapt acasă nu lucrez în principal decât chestiile personale. La birou ajung la 11-12 şi în funcţie de cât e de lucru stau 7-8 ore, nu mai mult.
4. Delegat cât mai multe sarcini, după nişte proceduri simple. Asta e esenţial.
5. Pe metrou obligatoriu citit sau / şi ascultat muzică. E foarte important să-ţi destinzi mintea în cele aproape 2 ore pierdute pe drum şi să te gândeşti la altceva. În viaţa particulară, investit cât mai mult în pasiuni tâmpite: momentan pariez foarte mult (gambling, sunt mai rău decât Jucătorul lui Dostoievski :) ) şi joc Hattrick :) unde sunt bun tare, sezonul ăsta rup tot.

La 20 de ani te simţi bine şi în putere, şi nu simţi când eşti futut la ridiche, dar la 30+ toate astea încep să se simtă şi nu prea e bine dacă ajungi să le faci cu mâna alor tăi de dincolo de Styx. Nu pot să uit primul meu site făcut chipurile ca "profesionist": proiectul a durat vreo 6 luni, a totalizat vreo 600 de ore şi am luat 600 de dolari. Clientul a beneficiat de vreo 6-7 layouturi, apoi de nu ştiu câte modele de bară de navigare, apoi de nu ştiu câte modele de butoane din bara de navigare etc. Colac peste pupăză, site-ul era full-html şi avea vreo 200 de pagini, tot eu le-am băgat şi pe alea. 600 de dolari. La vremea aia am avut sentimentul că am făcut numai o afacere proastă, dar acum ştiu că am făcut şi o afacere proastă, şi o treabă nesănătoasă fiindcă neuronii pierduţi cu prilejul ăla n-o să mi-i mai dea nimeni înapoi. Dar deh, cine e prost învaţă din greşelile proprii, cine e deştept învaţă din ale altora.

Juliette, Juliette, îl superi pe băiet...

Uhm... oare numa' mie mi se întâmplă să văd reclame de-astea pe Adwords? Că nu e prima...

Deci carevasăzică un băiet e fentat de Juliet şi se gândeşte să facă ditamai tam-tamul pe Adwords că cum a rămas 'mnealui şi ne-fff şi cu banii luaţi. Ba încă a mai dat şi 12 dolari pe aboutjuliette.com. Mă întreb, oare ce rata de conversie o avea reclama asta?... cu ce şi-o măsura-o?!

Teme css pentru M-Rex

De la o vreme mă cam enervează un lucru. Tot mai mulţi antreprenori care vor să cumpere M-Rex vor şi personalizare grafică. Asta n-ar fi nimic rău. Rău e că doresc să-şi personalizeze site-ul cu noi. Eu încerc să le explic că nu pot începe o afacere online dacă nu au inhouse pe cineva - măcar un nepot, oameni buni! - care să ştie să lucreze măcar cu Paint.NET, dar n-am ce face (ca şi cum îţi poţi face firmă de taximetrie fără şoferi!).

De ce e rău pentru mine că ne vor clienţii? Simplu, fiindcă ne pierdem focusul afacerii. Focusul afacerii e să perfecţionăm şi să vindem platforma, nu să facem web design. De aceea nu îmi reţin pentru partea de customizare decât clienţii ale căror idei de site-uri îmi plac. Aşa, de pildă, îi avem acum pe nişte tipi care vor vinde cadouri (prostioare de-alea ca pe Fungfit). Cum n-am mai făcut niciodată magazin de cadouri, îmi place ideea. Pe restul încerc să-i ajut numai în limitele ofertei (personalizat doar culorile, butonaşele, bara de navigare, fundalul etc.) - chestie care ia maxim 2-3 ore.

Cu timpul am observat că problema cea mare e că oamenii care ar urma să se ocupe de personalizarea magazinelor au cunoştinţe limitate, chiar şi de css. Mie mi se pare infinit mai uşor să separi conţinutul de logica funcţională prin utilizarea de xhtml+css, decât prin utilizarea unui sistem de templating gen Smarty, în care eu personal, care fac design, nu programare, îmi prind urechile la propriu fără ajutorul unui programator, dar chiar şi aşa, mulţi "web designeri" nu ştiu nici măcar css cum trebuie. Adică nu ştiu să folosească proprietăţi de bază, gen float, background, display etc. De aceea pregătim o variantă care va include by default 5-7 teme css complet diferite pe care în timp, adică în maxim 2 luni, le vom personaliza pe rând "pentru Paşte" şi "pentru Crăciun" (vor rezulta aşadar 15-21 de teme). În felul ăsta îi ajutăm pe designeri să pornească de la un cod css gata făcut, ei neavând de făcut altceva decât să schimbe imaginile de fundal, iconurile etc.

Iată un preview al câtorva din respectivele teme. Le-am denumit "Powered by M-Rex", "Rotunjime gri", "Avanpost spaţial" :) şi "ConnexGSM". Totul e 100% css, la designer poate ajunge codul php complet codat că oricum nu va avea nevoie de el. Cu prilejul ăsta le şi închid gura tuturor ageamiilor care n-au înţeles de ce am publicat schema asta, crezând că dispunerea elementelor în layout e fixă . De altfel după ce termin cu temele astea o să public pe pagina de "Detalii tehnice" un manual+kit al designerului care va putea fi downloadat gratuit în aşa fel încât orice designer să îşi poată construi propriul skin de M-Rex.

In servicii web se ruleaza/fac extrem de putini bani si de-asta vor mai fi tiganii multi ani de acum incolo

Văd că unii declanşează scandaluri cum că premiile, premianţii, juriul, juraţii... Măi băieţi, problemele majore ale internetului românesc sunt de fapt câteva, mari şi late, şi nu e nevoie să fii filozof, ca mine, ca să le vezi:

• piaţa nu e reglementată, nu există o organizare a breslei; decât un festival de căcat care se lasă an de an cu scandaluri, mai bine ar exista o breaslă, cum e ordinul arhitecţilor, care să despartă prestatorii serioşi de aspiranţi şi veleitari (momentan orice dobitoc poa' să se ducă cu laptopul la un client şi cu un set de template-uri şparlite de pe Template Monster şi să spună că e web designer);
  
• piaţa neagră: pur şi simplu nu poţi concura cu ăla care face o ofertă de 400 de euro pentru că lucrează la negru în condiţiile în care tu, la alb, ar trebui să faci o ofertă dublă;
• bugetele mici la care are acces o firmă de webdesign de la noi: majoritatea în jur de 1000-2000 de euro, ceea ce nu îţi permite să susţii Echipa aia de 20-30 de oameni cu care să ataci Bugetul ăla de 1 milion de euro alocat Acelui Proiect.

Toate astea duc negreşit către actuala industrie debilă, cu lefuri plătite 3 milioane pe carte de muncă şi 10 la negru (= oameni nemulţumiţi, care se vor căra cu primul prilej), cu cifre de afaceri medii de tot căcatul, pe la 70-80.000 de Euro (cine are 150.000 e de-a dreptul nabab!), adică tot atât cât dă un strâmb d-ăla pe-o maşină mai de Doamne-ajută, cu firme care se compun din câte un ţiitor de firmă mândru de smartphone-ul propriu şi maşina de căcat luată în leasing şi alţi 2-3 negrişori care scurmă la plantaţie... etc. etc. etc.

Deci cam aiştea ie problemili.

În ceea ce mă priveşte nu mă mai consider de mult, nici pe mine, nici pe firma pe care o reprezint, parte a acestei industrii, chit că ocazional mai facem "web design". Mulţumesc lui Dumnezeu, anul ăsta am făcut numai din M-rex aproape 40.000 de euro: avem cea mai tare platformă de e-commerce din România, nu am văzut în 5 ani de "web design" atâţia clienţi mulţumiţi câţi am văzut într-un an de M-rex, muncim în continuare la platformă, piaţa e în creştere, pregătim o variantă CD/box şi o variantă demo care va difuzată probabil pe CD-uri de reviste, pentru anul viitor pregătim o altă aplicaţie la cheie cu care vom ataca piaţa de asigurări (mizăm şi din aplicaţia asta pe venituri anuale, recurente, de cca. 50-75.000 de euro...) Ce să zic, facem, în fine, ceea ce trebuia să facem de la început, în conformitate cu numele pe care-l purtăm : software.

Participant fara voie, atarnat in vitrina cu trofee a altora

Îmi propusesem să nu scriu nimic despre treaba aia care începe cu I şi se termină cu ics dar nu mă pot abţine.

De pe blogul lui Radu Ceucă am aflat o chestie tare: Green Pixel ar fi fost înscrişi în competiţie total aiurea, fără acordul lor, pe baza înscrierilor făcute de clienţi. În felul ăsta s-au trezit, iarăşi fără să o fi cerut, pe locul 4. Loc îndeobşte onorabil, dar sub concurenţii direcţi şi în afara podiumului. Ceea ce nu e bine pentru imagine.

Acum, dacă nu particip la piciuri şi singurul meu ideal de afacere e să creez o aplicaţie beton pe care s-o vând pe bandă rulantă, n-am de unde să ştiu cum o sta treaba cu piciurile astea, dar mă întreb: oare chiar există dobitoci care să-şi aleagă furnizorul de servicii cu întrebări de genul: "Ăăăă, dvs. aţi participat la Frectonetics? Aţi eşit pe #2, bun, 100 de puncte. Şi dvs.? Daaaa? Aţi eşit pe #4? Hmmmm, vă dăm doar 2 puncte..."

Tiganii nostri, spaima lor, problema tuturor

Pe tot parcursul acestui post voi evita cu obstinatie termenul "rrom", pe care îl consider o jignire la adresa identităţii noastre naţionale, şi îl voi folosi numai pe cel de "ţigan", asa cum există şi în alte limbi: zingaro (italiana), zigeuner (germana), gypsy (engleza), gitane (franceza), gitano (spaniola)...

Aşadar, în urmă cu câteva zile un ţigan jefuieşte o italiancă la Roma. Câteva ore mai târziu italianca este găsită în coma la marginea oraşului. Nu discutăm aici dacă ţiganul respectiv o fi comis numai furtul, sau nu. Poate da, poate nu. Cert este că ţiganul nostru ajunge să fie învinovăţit şi de viol, şi, ulterior, şi de crimă. De aici se naşte o întreagă nebunie mediatică în care ţiganii sunt asimilaţi cu românii din cauza pudibonderiei presei care se fereşte să le spună ţiganilor pe nume, şi anume ţigani. Altfel zis, ţiganii lor, ţiganii italieni, sunt zingari; dar ţiganii veniti din România nu mai sunt zingari, ci rom (nici macar cu doi de r!) . De la rom la romeni e clar că mai e un singur pas şi întreaga Italie prinde ură pe o ţară despre care Heliade Rădulescu zicea că îi este "soră mai mică" datorită asemănărilor lingvistice şi culturale.

Să nu ne ascundem după deget. După 1989, sub pretextul integrării, al democraţiei şi al altor bulşituri de căcat (sorry pentru pleonasm!...) parcă am uitat noi înşine ce sunt ţiganii şi care e problema lor. Dacă nu aş fi copilărit în Brăila, dacă nu aş fi văzut cu ochii mei când eram mic şatre ţigăneşti trecând prin cartier şi căutând prin gunoaie una alta, cu copii de 7-8 ani goi-puşcă zbenguindu-se în urma pirandelor cu fuste colorate fără nici un fel de ruşine pentru goliciunea lor, aş fi zis că nu e adevărat, că ţiganii sunt un popor cult şi civilizat şi imaginea deplorabilă pe care o au se datorează probabil urii de rasă sau mai ştiu eu cărui sentiment de căcat invocat de toţi cretinii şi toate tipele ne-fe de prin ONG-uri. Problema e că am văzut de mic de tot ce înseamnă ţiganii, cum tot de mic s-a întâmplat să cunosc şi ţigani absolut onorabili, atât la şcoală, cât şi mai târziu la facultate sau acum, în mediu profesional. Dar aceşti ţigani onorabili, care au fost şi sunt prietenii mei, au o mică mare calitate: ei sunt la fel ca mine şi ca noi toţi, le place să trăiască într-o casă de decentă, să aibă o familie liniştită, să-şi dea copiii la şcoală şamd. Marea majoritate, majoritatea covârşitoare a ţiganilor, aia care ne dau bătăi de cap, nu vor să se integreze social deoarece, cultural vorbind, nu sunt pregătiţi să o facă. Marea majoritate au rămas, cultural vorbind, nişte nomazi şi trăiesc, ca în urmă cu sute de ani, din ceea ce ciordesc pe ici, colo. Nu vă uitaţi la faptul că îşi fac viloaie cu 7000 de turnuleţe în care se balegă vaca. Viloaie, "palate", îşi fac ăia înstăriţi, maneliştii, şmecherii. 99% din ţigani nu se bucură de aşa ceva şi de-asta le şi e aşa de uşor să-şi vânture fundul în toate părţile. Faptul că se căsătoresc numai între ei e semn de nomadism. Faptul că ascultă nu de legile locului ci de cel mai bătrân / bulibaşă dintre ei e semn de nomadism, o dovadă că nu vor să se lege de nici un loc. Faptul că preferă să ciordească, să cerşească, să caute în gunoaie în loc să muncească dracului fie şi o muncă de jos, gen dat cu mătura, cum onorabil fac negrii în Franţa, de exemplu, sau adevăraţii români, în Italia şi Spania, e tot un semn de nomadism.

Acestor nomazi "în suflet şi-n simţiri" li se comandă acum pe un ton ritos, de către toată lumea, să se civilizeze. Comandamentul ar fi ok câtă vreme "civilizarea" nu se aruncă în cârca unui singur popor european - în speţă noi, românii - în vreme ce restul stau şi se uită de pe margine cu punga de seminţe în braţe. De parcă ţiganii ar fi exclusiv problema noastră, la fel cum găgăuzii, de exemplu, sunt exclusiv problema Republicii Moldova. Ba s-avem pardon! Ţiganii sunt o problemă europeană, şi noi, românii, nu am fost decât preşul sub care voi, italieni, francezi, nemţi, englezi, spanioli, aţi ascuns această problemă timp de 60 de ani. În primul rând că ţigani există peste tot, în toată Europa, şi nu doar ai noştri crează probleme, ci şi cei slovaci sau bosniaci. În al doilea rând - şi ăsta e motivul cel mai important pe care-l voi invoca aici - tot Occidentul a profitat de cortina de fier trasă după 1945 pentru a-i ţine pe ţigani departe de graniţele sale. Gurile rele zic că România a păţit-o în mod expres fiindcă, la fiecare ţigan trimis de Antonescu peste Nistru, Stalin ne-a dat înapoi 10. Şi aşa ne-am trezit că avem cei mai mulţi ţigani din Europa, e drept, ajutaţi şi de un teritoriu generos... că doar nu era să aibă Luxemburgul privilegiul acestui record. Revenind însă la ideea precedentă, dacă istoria şi-ar fi urmat cursul firesc, occidentalii ar fi fost invadaţi de hoardele ţigăneşti încă din urmă cu 40-50 de ani, de îndată ce condiţiile de viaţă din occident ar fi devenit superioare celor de aici. Şi poate că invazia nu ar fi fost atât de bruscă şi de şocantă cum este acum. Dar n-a fost să fie. Aşa că noi am trăit aici ca-ntr-o oală sub presiune, un popor eminamente nomad a fost închis în nişte graniţe care pentru el nu înseamnă nimic, şi acum europeanul mediu ne acuză că îi distrugem standardele de viaţă. Din punct de vedere istoric nu ştiu cine pe cine a "distrus" mai întâi: noi, că am deschis graniţele şi le-am dat posibilitatea ţiganilor să se ducă unde văd cu ochii sau ei, europenii, fiindcă vreme de 50 de ani au stat la masă cu regimurile comuniste şi cu cortina de fier trasă, ferindu-se astfel inclusiv de problema ţigănească ?

La civilizarea ţiganilor trebuie să contribuie întreaga Europă, nu numai noi. Ţiganii, ca şi evreii, ca şi kurzii, ca şi palestinienii, sunt un popor fără ţară. Mă rog, acum evreii au ţara lor, în vreme ce kurzii sau palestinienii deţin un teritoriu dar nu au o ţară. Problema ţiganilor e mult mai complicată, dar în esenţă ei sunt un popor fără o noţiune clară de "acasă". Cultural şi mental nu au evoluat cu mult de la "Ţiganiada" lui Budai-Deleanu. Şi atunci, de ce să fim noi, românii, singurii responsabili, singurii tutori ai ţiganilor? Doar fiindcă am funcţionat 60 de ani ca o oală sub presiune? Am funcţionat aşa de nevoie, nu de voie. Când a fost să ne impunem voia, i-am trimis peste Bug. De nevoie i-am luat înzecit înapoi şi de bine de rău regimul comunist le-a asigurat tuturor 4 clase şi alocaţii pentru copii. Acum, tot de voie, macaronarii fac liste cu parpanghelii noştri şi ni-i trimit pachet înapoi. Ce-ar fi ca, de nevoie, să facă bine şi să şi-i asume, aşa cum noi ni i-am asumat 60 de ani? Să facă bine şi să le ofere programe sociale de integrare, slujbe pe măsura (ne)pregătirii lor şi aşa mai departe. Dacă fiecare ţară europeană va face măcar cât am făcut noi timp de 60 de ani pentru integrarea ţiganilor atunci problema ţigănească nu ar mai exista. E drept, nomadismul ca mod de viaţă ar dispărea, poate ar muri astfel o parte din latura romantică a umanităţii, dar civilizaţia ar avea numai de câştigat.