Bucurestiul la 1916 (insemnări despre criza din 2008-2018)

Puzderia de spaţii comerciale care zac goale prin Bucureşti, pe toate bulevardele, mă duce cu gândul la Bucureştiul de acum aproape 100 de ani, care se pregătea să fugă din calea armatei germane.

Probabil va fi nevoie de cel puţin 5 ani pentru umplerea acestor spaţii, golite atât de rapid, în ceva mai puţin de un an, cam cât a trecut de când criza a coborât în stradă.

Îşi mai aduce oare aminte cineva de creşterea brutală a leului din ianuarie 2008? Acela, de fapt, e debutul real al crizei, nu octombrie 2008. În piaţă s-a simţit imediat acea instabilitatea a leului şi multe afaceri au resimţit imediat şocul. Dar la momentul ăla criza a rămas închisă în sertarele bancherilor cu complicitatea BNR-ului şi a clasei politice. Prin ascunderea crizei "sub preş", însă, România a ratat şansa unică de a fi sincronizată cu restul ţărilor din Est. Ceea ce înseamnă că după ce îşi va reveni economia europeană (probabil prin jum. a doua 2010-2011), după ce îşi vor reveni celelalte ţări estice grav afectate - Ungaria, ţările baltice - (probabil prin 2012) noi o să mai întârziem vreun an în criză.

De la 700 de dolari la 100 (2)

În urmă cu 7 luni am simţit nevoia să scriu postul ăsta.

Azi am citit, şi m-au distrat nespus, deşi sunt de plâns, nu de râs, porcăriile astea. 

Mi-am adus aminte însă de postul din ianuarie şi vreau să repet ce am zis şi atunci: am văzut cu ochii mei oameni care au căzut de la înălţime. Se poate. Mulţi vor simţi pe pielea lor în următorii ani.

Despre scandalul de la Spiru

Problema cu facultăţile astea particulare e că au reuşit să transforme în derizoriu chiar şi calificările obţinute pe bune de studenţii lor.

Când am predat la "Dimitrie Cantemir", prin 2001, din 60 de studenţi (3 grupe) doar 2 fete erau cu adevărat interesate de carte. Citeau întotdeauna pentru seminarii, erau pregătite, participau la discuţii etc. Ar fi făcut faţă fără probleme la orice facultate similară de stat. Restul studenţilor erau varză şi afacerea universităţii era să-i lase pe toţi pe toamnă şi să le mai umfle bani pe restanţe.

Acum, cei 2-3 studenţi care or fi absolvit pe bune la "Spiru Haret" se văd puşi în situaţia de a suporta oprobiul public din cauza lăcomiei fabricanţilor de diplome. Nimeni nu-şi face iluzia că la Spiru nu se făcea carte de-a-n pulea; am un prieten care a predat câţiva ani acolo şi mi-a zis că a văzut oameni înscrişi la Litere şi la Filozofie-Jurnalism (în paralel!... nişte somităţi, deh)  care habar n-aveau să scrie corect cu cratimă, mâncau litere şamd. După aia ne mirăm de atâtea vite de profesori care iau nota 2 la titularizare, fără să ştim de unde provin. Păi, uite, din asemenea facultăţi provin.

Aşa că indiferent dacă avem de-a face cu o luptă public-privat pentru o piaţă care, din toamna asta, se va restrânge dramatic (încep să iasă la iveală generaţiile rarefiate născute integral după 1989) sau cu o iniţiativă sinceră a ministrului educaţiei, cred că măsura de a scormoni cu băţul în muşuroiul de la Spiru e binevenită. Trebuie făcută curăţenie în mediul universitar şi Geoană e un cretin dacă nu înţelege cât capital pozitiv ar aduce PSD-ului această curăţenie, pornită de un ministru propriu. Căci, de fapt, ce ar fi de pierdut? Voturile a vreo 100.000 de "spirişti"? Dar câtă credibilitate se câştigă în ochii acelor 75% dintre românii cu drept de vot, adică vreo 11 milioane, care de ceva vreme nu mai ies la vot scârbiţi de duplicitatea şi minciunile politicienilor! O poziţie fermă, de susţinere vocală a propriului ministru în acest scandal, ar aduce PSD-ului mult mai multe voturi decât cele 100.000 pierdute. Oare va înţelege Geoană treaba asta? 

Cat de cretini sunt cei de la Money Channel?!

Chiar în clipa asta la Money Channel e invitat, în calitate de "antreprenor", un puţoi cu ochi care la mirabila vârstă de 19 ani a reinventat principiul paginii de 1 milion de pixeli.

Mă întreb cine e mai retardat în toată ecuaţia asta: redactorul care l-a ales pe acest puţoi să consume o după-amiază de sâmbătă sau puţoiul însuşi care îşi închipuie că mai poţi avea succes cu asemenea porcărioare după decesul paginii de 1 milion de dolari (sau de pixeli, ce dracu' era).

Somajul e mult mai mare decat pare

Azi mi-a picat fisa... din mai 2008 până acum numărul şomerilor a crescut cu vreo 250.000, dar numărul conturilor de pensii private în care nu se mai livrează bani a crescut cu 400.000 .

Mediile oficiale încearcă să aburească treaba, zicând că agenţii economici au dificultăţi, chestii de-astea. Aiurea, nimeni nu riscă amenzi de sute de milioane pentru neplata câtorva zeci. Realitatea e mult mai crudă: există în jur de 150.000 de români care preferă mai degrabă să stea acasă decât să îşi ridice ajutorul de şomaj pe care îl socotesc, probabil, sub demnitatea lor. Dacă e aşa, înseamnă că peste şomajul "oficial" de 6,0% mai trebuie adăugat probabil un rest neoficial de vreo 1,5% ceea ce înseamnă că şomajul real deja a ajuns pe la 7,5%.

Bravo români, staţi acasă ca mămăligile, nu care cumva să vă cereţi dreptul, pentru ca statul român să poată plăti în continuare din banii voştri pe de-alde Ridzi, Pitzi şi alte dihanii de-astea.

300: cam nasol cu ciolanul fierbinte pe scări

Cam nasol pentru doamna ministru Ridzi, să-şi vadă terminată cariera politică la doar câteva luni după ce şi-o începuse cu adevărat. Că doar nu crede nimeni că individa, care şi-a demonstrat din plin "calităţile" manageriale, mai poate fi salvată de cineva.

Revoltător este scorul pe care madam ministru, cu atâta delicateţe, l-a propus pentru scoaterea în stradă a unui tânăr cu prilejul măreţei acţiuni din data de 2 mai a.c.: 580 de lei. Mă rog, eu ştiu că tinerii din ziua de azi sunt cam puturoşi şi nu se mai mişcă, aşa cum ne mişcam noi, pe 2 dolari pe zi, dar cred că un buget de 40 de lei pe om ar fi fost suficient să închiriezi câte modele vrei printr-o agenţie specializată. Nu mai vorbesc de faptul că un aplaudac la televiziuni "costă", din câte ştiu, în jur de 15 lei pe zi.

Scârbos e faptul că demoazela ministru nu îşi reproşează nimic sieşi, dând toată vina pe subalterni, colaboratori, presă, lună, stele, soare, căldură, frig, apă, foc. Toată vina e a celorlalţi. Lucrul ăsta e suficient ca s-o descalifice pe madamă de orice veleităţi politice. Un adevărat lider îşi asumă greşelile făcute, chiar şi pe cele involuntare.

Şi mai scârbos e faptul că între declaraţiile de început - "nu-mi pasă cum s-au cheltuit banii câtă vreme au ieşit în stradă 100.000 de tineri" - şi cele mai recente - "sunt vinovată de faptul că am crezut că toţi colaboratorii sunt cinstiţi, ca mine" - e o diferenţă de esenţă atât de mare, diferenţa de la aroganţa şi infatuarea scroafei urcate în copac la umilirea şi jegoşenia viermelui care simte călcâiul ce-l striveşte.

Eu ştiu că dumnealor au venit ca nehaliţii la putere fără să bănuiască măcar ce surpriză neplăcută îi aşteaptă (deşi multă lume, inclusiv subsemnatul, ştia de venirea crizei), dar cramponarea asta de putere, în dispreţul oricărei umilinţe publice pe care o poţi îndura, cred că dovedeşte că ipochimenii îşi închipuie şi în aceste clipe fatale că ciolanul are carne pe el. Domnilor, ciolanul e curat ca lacrima, nu vă mai amăgiţi. Şi pe deasupra e şi fierbinte. Uşor cu ciolanul fierbinte pe scări, doamnă ministru. Uşor cu ciolanul fierbinte pe scări, domnule Boc.