Fratilor, a dat strechea-n imobiliari!

De la o vreme e tot netul plin de ei şi de reclamele lor. Aproape că nu mai e loc de alte reclame. I-ote ce-i pe Capital: sus, jos, stânga, dreapta. Numai imobiliari.


Pe Ziarul Financiar e teroare. Se încalecă între ei. O orgie de reclame. Reclame care fac secs în grup. Şi DailyBusiness.ro e plin de reclamele lor. Adama, Dream Căcat, West Park, Spanac Fript Residence...

Nu e site pe care intră, chipurile, "oamenii tineri şi cu bani", care să nu fie plin ochi de reclamele lor.

În urmă cu numai un an imobiliarii erau o specie cvasi-necunoscută online. Abia dacă aveau nişte site-uri de prezentare de 2 lei din care nu înţelegeai nimic. Acum am impresia că industria de real-estate a devenit cel mai mare client de publicitate online, după bancheri. Se întâmplă ceva, domnilor?

Afisarea preturilor

Aflu, cu oarecare întârziere, de articolul ăsta din Financiarul: Cât te costă să ai un website? care ne citează cu o tâmpenie: "Dacă vă descurcaţi cu limbajul HTML sau dacă responsabilul cu IT al firmei dumneavoastră se descurcă în HTML, atunci puteţi cumpăra, cu numai 200 de lei, un sablon de site (template) gata făcut, pe care să-l uploadaţi cu informaţia dorită".

Am rămas mască, fiindcă preţul de 200 (2 milioane) pentru chestia aia era prin ... 2005. Am căutat pe site, să văd unde o fi găsit ziaristul chestia aia, şi ... nimic.

În cele din urmă, după ce m-am chinuit cu Google şi cu fel de fel de searchuri compuse, am reuşit să scot la iveală un nenorocit de colţ de site uitat acolo de când lumea. L-am corectat. Oricum site-ul ăsta nu o să mai stea multă vreme sus întrucât nu mai reprezintă deloc noua noastră orientare (mai mult software propriu şi mult mai puţin, aproape deloc, servicii).

În altă ordine de idei, eu sunt adeptul afişării de preţuri şi sfătuiesc pe toată lumea să facă la fel, dacă are un business plan în spate, nu şmecherii, fiţe şi vrăjeli. Afişarea preţurilor:

• creşte încrederea potenţialilor clienţi, e un semn că businessul e deschis şi cinstit, ceea ce se traduce în mai multe cereri de ofertă;
• nu vă obligă cu nimic: dacă vi se cere un website prea complicat, daţi un preţ mai mare decât cele afişate, echivalentul muncii care urmează să fie prestată;
• este strict orientativă şi vă scuteşte de pierderea timpului cu clienţii care fie nu au bani suficienţi, fie vor site-uri care nu sunt în competenţa voastră sau de care nu vreţi să faceţi;
• este o practică obişnuită în orice industrie civilizată (aş adăuga aici: după cum civilizat este să specifici şi salariul oferit în anunţul de angajare);
• face parte din regula unei afaceri bine gândite: hai să fim serioşi, orice afacere ştie de câţi bani are nevoie pe lună pentru a merge mai departe, asta se traduce în X produse vândute / ore de muncă facturate, care înseamnă aproximativ atâtea website-uri mici, atâtea medii etc. Dacă nu ai habar cât face munca ta şi a echipei tale, cât te costă procesul de vânzare, mentenanţa biroului etc., în aşa fel încât să ai o grilă aproximativă de preţuri pentru cele mai comune tipuri de proiecte pentru care ai observat cererea în piaţă, înseamnă că ai o problemă mare cu gestionarea unei afaceri;
  
• e o modalitate de a-ţi selecta clientela: dacă vrei să te adresezi sectorului IMM, dai preţuri aşa şi aşa, dacă ţinteşti sectorul high, dai preţuri mai mari;
• e o modalitate de a vorbi pe limba clienţilor: mulţi clienţi vin din arii în care afişarea preţurilor e o practică obişnuită, deci se aşteaptă la ceva similar; în plus, 90% din oameni vin cu ideea de produs în serie în cap, adică : "vreau un site ca ăla", deci dacă e "ca ăla", trebuie să coste "cam la fel". Aici intervine abilitatea de negociere;
• nici măcar nu te obligă să nu-l "arzi" pe un barosan cu bani, care ar fi dispus să zicem să dea 2500 de euro pe un site de prezentare care în mod obişnuit costă 700, preţ afişat la tine pe site: pur şi simplu îi explici că dată fiind importanţa proiectului lui tu nu vei consuma ca resurse doar un designer şi un programator, ci şi un project manager, şi un copywriter etc. etc., vor fi mai multe raportări decât în cazul unui proiect obişnuit, se va lucra sub o presiune mai mare etc. etc. Deci cine e deştept şi cu adevărat bun scoate un preţ mai mare chiar dacă pe website e pus "site de prezentare = 700 E".
  

Tari in care am fost

Mişto jucăria.



create your personalized map of europe

Salariatii lui Peste

Al treilea articol din seria "economie": cresc salariile în România mai rău ca laptele la fiert.

E iluzie optică. Cresc salariile la alb. Se scot în faţă, tot mai mult, banii negri, sub presiunea salariaţilor.

Ştiţi cât câştiga nevastă-mea în urmă cu 4 ani ? 1700 RON. Distribuiţi astfel: 650 (38%) pe cartea de muncă, restul (62%) la plic . Cam asta era situaţia generală din economie.

După 2 ani câştiga tot 1700, dar erau integral pe cartea de muncă. În statisticile guvernului însă apărea cu un salariu crescut cu 250% într-o perioadă de 2 ani, nu?

La ora actuală nici un patron responsabil nu-şi mai permite să dea oamenilor mai mult de 20% "la plic", indiferent de sectorul de activitate, cauzele fiind obiective. Ba chiar există mijloace - cum ar fi tichetele de masă - prin care să reduci procentul de bani negri până la o valoare minimă, chiar 0. Poate prin construcţii să fi rămas încă practici dubioase.

Până una, alta, deja aşa zisa creştere de salarii începe să se gripeze - ceea ce e normal, având în vedere că în România nu se produce nimic, doar ne dăm banii unii altora. Salariul mediu net din mai 2008, 1200 RON, e echivalentul a 327 de euro. În urmă cu fix un an era de 305 E (mai 2007: 1000 RON, iar la data de 31 mai 2007 1E =3,27 RON). Deci creşterea reală a fost de cca. 6,7%.

Mda, adică patronii au mai pus pe cartea de muncă, în medie, 6,7% din venitul real al salariatului.

În perioada similară dintre mai 2006 (235 E, 1 E = 3,51 RON) şi mai 2007 creşterea reală fusese mult mai spectaculoasă: 23%. Între 2005-2006: 12%.

Oricâtă fluctuaţie a cursului ar fi fost la începutul acestui an, totuşi, de la 23% la 6,7% e ceva. O scădere destul de abruptă. Ceea ce mă face să cred că firmele au cam scos la suprafaţă ceea ce era de scos, urmând ca din 2009 încolo creşterile salariale să se bazeze strict pe productivitate.

Cum productivitatea nu creşte în România cu mai mult de 3-4% pe la an, nici salariile reale nu vor creşte de acum încolo cu mai mult de 3-4% pe an. Aşa că în 2015 salariul mediu în România va fi undeva pe la... 450 de euro. Nicidecum 1000, 2000, 3000, cum visează unii.

Portugalia, după 22 de ani de UE, abia are un salariu mediu net de 750 de euro. Care stagnează de ceva vreme. Chestia asta ar trebui să ne dea de gândit.

Omul cu chibritul

Să presupunem că peste domnul X intră cineva în casă. Un individ masiv, chel, cu barbişon - un dandy... - care vorbeşte foarte gros, impunător, cu o morgă de înţelept. Şi acest individ are în mâna dreaptă o canistră cu benzină şi în stânga un chibrit. Omul cu chibritul începe să-i spună domnului X că i-a adus canistra ca să îi dea benzină gratis, moka. E pregătit să reverse benzină peste tot în casa domnului X. Omul cu chibritul începe să arunce cu benzină pe pereţi, pe jos, peste tot, şi în tot acest timp îi spune foarte serios domnului X că valul de benzină e gratis, moka.

Domnul X, dacă e idiot, se va bucura, se va scălda în benzină, fără să se întrebe: dar ce dracu' face ăsta cu chibritul?

Dacă e lucid ar lua un cuţit din bucătărie şi i l-ar băga sub nas omului cu chibritul, poftindu-l să iasă afară, spunându-i: no, thanks.

Cam aşa văd situaţia economică din România la ora actuală, după ce guvernul a raportat emfatic îndeplinirea planului cincinal la investiţii străine.

Investiţiile alea - imobiliare şi bănci - sunt canistra cu benzină. Chibritul e ţinut în mână de retail.

Mecanismul prin care ne vom autoincendia e ridicol de simplu: străinii ne vor construi case, la cele mai scumpe preţuri / mp din Europa Centrală şi de Est. Casele, imobilele în general, sunt bunuri care nu se pot exporta, deci vor trebui cumpărate de români, că un francez sau un finlandez nu poate să-şi ia casa din România, s-o demonteze şi să şi-o ducă la Paris sau la Helsinki. Dar românii n-au bani, ceea ce nu e nici o problemă, întrucât aici intră în scenă magnanimele bănci, tot străine, gata să ne împrumute nişte sume aberante, la nişte dobânzi aberante. Românii vor cumpăra casele cu bani împrumutaţi, aşadar, din străinătate. Banii ăştia intră în circulaţie pe aici dar să nu care cumva să credeţi că vor rămâne aici, câtă vreme tot retailul e în mâinile străinilor. Şi uite aşa se închide cercul. Banii se revarsă din străinătate şi se întorc... tot în străinătate, nu înainte de a lăsa în urma lor datorii uriaşe, aici. Datorii care vor trebui plătite tot... către străinătate!

Halal dezvoltare pe credit. N-aş fi avut nimic împotriva creditării dacă banii alimentau retehnologizări, investiţii, exporturi, programe de reconversie şi recalificare profesională. Din păcate ei nu fac altceva decât să alimenteze balonul imobiliar. Să vedem dacă betoanele vor ţine de foame atunci când se va trage linia.

Desantul bancilor, vinovat de cresterea PIB-ului

Am avut o revelaţie: "vinovate" de creşterea PIB-ului sunt băncile străine care s-au aciuat p'acilea şi au început să dea credite. NU economia noastră (înţelegând prin asta fabrici, oameni şi manageri).

Păi cum aşa? Nu duduie economia, cum zicea tăriceanul? Păi nu. Să zicem că o bancă dă 50.000 de E credit ipotecar lui Gigel. De banii ăştia, Gigel îşi cumpără apartamentul de la Ionel prin intermediul unei agenţii imobiliare. Cifra de afaceri a agenţiei imobiliare creşte cu 2000 de E. Ionel îşi ia apoi un BMW. Cifra de afaceri a dealerului creşte cu 48.000 de E. Dealerul varsă la stat 19%, dar restul de 36.000 îi bagă în profitul propriu şi în salarii mai mari. Şefu' îşi ia un 8800 Sapphire pentru el, un iPhone pentru nevastă şi un Vertu pentru amantă. Cifra de afaceri a unui oarecare magazin virtual creşte astfel cu 10.000 de euro. Restul angajaţilor îşi scot nevasta mai des la restaurant. Cifra de afaceri a restaurantelor bucureştene creşte cu 26.000 de euro. Cifra de afaceri a furnizorului magazinului virtual creşte cu 9.500 de euro. Cifra de afaceri a furnizorilor restaurantului creşte cu 15.000 de euro. Şi tot aşa.

Pur şi simplu în ultimii ani s-a mărit cantitatea de bani care circulă pe aici, dar noi nu avem nici un merit. Meritul, o să vă miraţi, e al clasei politice care a reuşit să bage în UE ţigănia numită România. Prin intrarea în UE am devenit o "piaţă".

Cu 50.000 de euro băgaţi în economie faci, prin simpla lor circulaţie, afaceri de 1.000.000 (zic şi eu... or fi mai mulţi, mai puţini, nu ştiu).

Problema noastră e următoarea: dacă banii ăştia ar veni ca urmare a unui plan Marshall, totul e ok. Ei însă vin ca şi creditare, ceea ce înseamnă că mai şi trebuie daţi înapoi... cândva. În unele cazuri, chiar dublu: de exemplu la un credit ipotecar de 50.000 E / 20 de ani economia românească trebuie să returneze în buzunarul băncii, cum necum, cam 100.000 de E.

În loc de plan Marshall noi am avea la dispoziţie finanţările europene din care, într-un an jumate de UE, se pare că n-am fost în stare să atragem nici 15%. Ceea ce înseamnă că 85% din leuţii care circulă pe aici de fapt trebuie daţi înapoi, cuiva, cândva.

În condiţiile astea eu personal mă aştept la o criză economică majoră în 2009. Am impresia că ea de fapt este pregătită cu bună ştiinţă de actualii guvernanţi liberali, în frunte cu Vosganian, aşa, ca "cadou" pentru PD-L (care probabil va câştiga alegerile generale) şi, mai ales, Băsescu, care la anul va avea alegeri. Şi dureri de cap.

Deja în sectoare marginale ale economiei criza se vede cu ochiul liber şi este alimentată atât de lipsa de lichidităţi cât şi, mai ales, de lipsa forţei de muncă. Industrii întregi sunt în pericol de colaps, dar las' că merge retailul (făcându-ne că nu vedem că nu mai există nici jumate din magazinele de proximitate de altădată) şi maşinile (luate 90% pe datorie... da' nici asta nu vedem).

Piaţa imobiliară "duduie", dar preţurile stagnează de aproape juma' de an, micile agenţii imobiliare dau faliment pe capete şi târgurile imobiliare se organizează într-un ritm disperat de unul pe săptămână.

Ce observ eu, direct: afacerile chipurile cresc, dar micile firme de web design ies de pe piaţă într-un ritm tot mai alert. Ceea ce înseamnă că mediul general de afaceri nu o duce deloc aşa bine dacă nu-şi mai permite să achiziţioneze cel mai ieftin mijloc de publicitate, site-ul web.

Ceva nasol se întâmplă. Motoarele economiei, construcţiile şi retailul încă se mişcă, dar asta nu înseamnă că vaporul nu ia apă.

Yahoo.ro, in septembrie?

Aşa ne zice Business Magazin. Chiar îl aştept cu curiozitate, fiindcă m-am săturat de portalurile copy/paste din România. Ceva îmi spune totuşi că nici Yahoo.ro nu va fi diferit pentru că în ultimii 10 ani am observat mai degrabă o "românizare" a afacerilor care au pătruns aici, nicidecum o civilizare a pieţei ca urmare a afluxului de capital străin.

Hieronimus Bosch la targul erotic

Pe Gândul de sâmbătă e o galerie foto cu târgul erotic. Una din poze e colosală. Zici că sunt personaje din Hieronimus Bosch.

7 mai 1986

Aseară am revăzut finala Stelei, profitînd de faptul că Gazeta a scos pe piaţă DVD-ul ăla aniversar. E incredibilă senzaţia, e drept că nu am mai putut retrăi bucuria de atunci, era şi culmea, dar văzând meciul acum, la "rece", cred că Steaua meritase totuşi să câştige. La data aia ţin minte că stătusem cu inima cât un purice fiindcă Barcelona avusese ocaziile mai mari, dar, per ansamblu, Steaua a dominat meciul, chiar copios în anumite momente, singura problemă fiind că nu a reuşit să finalizeze nimic timp de 120 de minute. Am numărat doar 2 şuturi ale Stelei pe spaţiul porţii în tot timpul meciului, în rest numai lufturi şi trimis în bălării. Nici Barcelona nu a fost cine ştie ce, dar ăştia rataseră de 2 ori prin Schuster şi Archibald, cu capul din 7-8 metri, peste poarta aproape goală.

Pe de altă parte mă bucur că actuala Steaua nu a luat campionatul. Nu merita. Echipa e mult mai bună decât în tur dar pentru porcăria cu bricheta nu meritau să ia titlul. Dacă tot e drept-credincios, Becali ar fi bine să ştie că Dumnezeu nu bate niciodată cu parul...