Un site cât un pariu

www.OferteSpeciale.ro se adresează companiilor care au în desfăşurare promoţii. Să-i urăm succes, fiindcă va avea nevoie, pe o piaţă a site-urilor de anunţuri supra-aglomerată. Punctul forte îl reprezintă însă înrudirea "de sânge" cu revista cu acelaşi nume.

De ce sunt oamenii degajaţi şi românii sumbri?

Astă seară am mâncat la restaurant. La masa de lângă noi, 2 tipi vorbind în engleză. Degajaţi, îmbrăcaţi în bermude, cu o atitudine total jemanfişistă. În spatele nostru, un cuplu la vreo 50 de ani, tot străini, care vorbeau o limbă ciudată (olandeză, daneză... aşa ceva). Vorbeau tare, fără nici o taină, şi stăteau pe scaune atât de relaxaţi de parcă erau scaunele lor de acasă.

Când am ieşit pe stradă am dat de feţele câtorva români. Încruntate şi stresate. Nu am văzut feţe de genul ăsta nici în Paris, nici în Copenhaga, nici în Londra. Numai la noi mutra medie trebuie să fie uşor încruntată, uşor violentă, uşor ameninţătoare.

Citindu-l pe Marx cu ochii Ralucai Stroescu

Capitalul, vol. 1, cap. 10: Ziua de muncă, secţiunea 1: Limitele zilei de muncă

"Capitalistul a cumpărat cantitatea de muncă la preţul per zi. Pentru el, valoarea ei este corelată cu lungimea unei zile. Astfel, a cumpărat dreptul de a-l face pe muncitor să muncească pentru el timp de o zi. Dar ce este o zi de muncă?

În orice caz, e ceva mai mic ca durată decât o zi calendaristică. Dar cu cât mai mică? Desigur, capitalistul are propria lui idee despre treaba asta, adică durata necesară a unei zilei de muncă. [...] Capitalul merge înainte pe baza unui singur impuls, şi anume acela de a crea valoare şi plus-valoare, de a face mijloacele de producţie [care sunt în proprietatea capitalistului, n.m.] să absoarbă o cantitate cât mai mare de supra-muncă.

Capitalul nu e decât muncă moartă care, ca un vampir, supravieţuieşte numai cu sângele muncii vii, şi trăieşte cu atât mai mult, cu cât soarbe mai mult sânge. Timpul în care muncitorul munceşte este timpul în care capitalistul consumă puterea de muncă pe care a cumpărat-o de la el. [...]

[Muncitorul îi spune capitalistului, n.m.:] [...] 'Dacă extinzi nelimitat ziua de muncă, tu vei putea într-o zi să foloseşti o cantitate de muncă mai mare decât aş putea recupera eu în 3 zile de odihnă. Munca pe care o câştigi tu înseamnă consumul fiinţei mele. A-mi folosi munca şi a-mi jefui munca sunt două lucruri complet diferite. [...] Mă plăteşti pentru o zi muncă, dar mă foloseşti cât pentru 3. Treaba asta e împotriva contractului nostru şi împotriva legilor pieţei. Îţi cer, aşadar, o zi de muncă având o lungime normală...' "

Asta scria Marx pe la 1860.

147 de ani mai târziu, în România "europeană", o angajată pe nume Raluca Stroescu moare în casa ei cu dosarele de lucru în braţe. Mă întreb, pentru ce dracu' au mai trecut ăştia 147 de ani? Pentru ce dracu' ne-au murit pe capete bunicii şi străbunicii în 2 războaie mondiale? Pentru ce dracu' ne-am trăit o copilărie de căcat în care ne bucuram la un Cico şi o Gumela? Nu putem dracului să dăm timpul înapoi şi să fim la 1860, dacă tot o ducem ca la 1860? Măcar ştim o treabă, şi am fi şi contemporani cu Eminescu.

Raluca Stroescu avea un salariu de spălătoreasă

Merită să mori pentru un salariu de spălătoreasă pe care ţi-l oferă "o supercompanie" ? Iată 2 posturi pe care le-am pus pe forumul Softpedia:

Postul 1:

"Se da o cantitate de munca x. Sa zicem, 100 kg de munca. Omeneste vorbind, 100 de kg de munca nu pot fi muncite decat de vreo 10 oameni. 10 hamali care sa care 10 kg de munca fiecare pentru o leafa de 250 de euro / luna gasesti pe toate drumurile.

Numai ca: 10 hamali inseamna 10 perechi de pantofi, 10 asigurari medicale, 10 laptopuri etc. etc. etc. Cheltuieli mari.

Daca ati fi o corporatie, nu v-ati gandi si voi ca e mai profitabil sa iei un singur hamal, pe care il supramotivezi cu 2500 de euro ca sa munceasca inzecit, dar cu care cheltui o singura pereche de pantofi, o singura asigurare medicala si un singur laptop?

Fatuca aia cica lua 2000 de euro si lucra vreo 90 de ore pe saptamana. Well, stiti ce inseamna asta? Inseamna ca ea personal nu castiga de fapt decat vreo 900 de euro, adica un salariu banal pentru responsabilitatile implicate. Restul ii lua... alter-ego-ul ei - alti 900 si de fapt mai ramanea si un rest de vreo 200 de euro pe care il lua, probabil, umbra pe care o facea pamantului, dat fiind ca norma de lucru e de 40 de ore / saptamana si ea facea de fapt cam 2,2 norme. Raluca muncea cat 3 si per ansamblu corporatia facea economie de vreo 2 laptopuri, 2 deskuri, 2 asigurari medicale etc. etc. desi leafa parea "mare".

Leafa "mare"? Daca te uiti la cat facea fatuca asta pe ora, te crucesti. 2000 de euro pentru 380 de ore-munca lunar inseamna o medie de 5,26 euro / ora. Adica aproximativ 7 USD/ora net. Parca salariul ei nu mai pare asa de mare, nu?"

Postul 2:

"Sa mergem cu rationamentul si mai departe si sa studiem un pic "amenda" primita de compania in cauza: 19.000 RON (adica aprox. 5700 de E). La 2000 de E salariu si facand munca a 2,2 oameni, Raluca a realizat in ultimul an o economie pentru companie de:

- spatiu de lucru: sa zicem ca un om ocupa in medie 2mp, intr-un business center 1 mp se inchiriaza cu 10-20 de E; hai sa luam valoarea cea mai mica, 10E => pentru ceilalti 1.2 colegi Raluca a economisit 144 E / an, adica 500 RON / an
- laptop: 1000 de E bucata => economie de 1200 E / an adica 4000 RON / an
- dari la salarii: la salariul ei, la stat plecau aproximativ 4.400 RON / luna (dintr-un fond de salarii ~ 11.000 RON). Daca ar fi luat 2 angajati cu 800 E si unul cu 400 E pe care sa-i hartaneasca omeneste, acestia ar fi trebuit sa dispuna de un fond de salarii de ~13.000 RON, deci => o economie de 24.000 RON / an
- telefon mobil: 200 E / bucata => economie de 240 E, adica vreo 800 RON
- asigurarea medicala: sincer sa fiu habar nu am cat e, eu am una de 10 E / luna dar ma indoiesc ca la angajatii acelei companii e mai putin de 30 E / luna => o economie de 432 E / an, adica aprox. 1100 RON
- convorbiri pe mobilul de serviciu: ?
- transport (masina personala sau taxi): ?
- bonusuri si prime de ocazii speciale: ?

Concluzia: luand in calcul numai fata vizibila a aisbergului, rezulta ca Raluca a adus companiei in ultimul an beneficii de cel putin 30.400 RON muncind pe un salariu orar demn de o spalatoreasa dintr-o tara civilizata. Pentru nereguli in normele de protectia muncii, angajatorul ei e amendat cu 19.000 de lei. Se trage linia si rezulta un profit net de 11.400 RON. In aceste conditii, ce ziceti, e profitabil sau nu sa storci in continuare oamenii ca pe niste lamai cata vreme rata de mortalitate (y compris de primit amenzi) e mai mica decat rata de profit?"

Pentru valoarea salariului minim/oră în SUA, iată câteva valori aici: http://www.usatoday.com/news/washington/2006-05-09-minimum-wage_x.htm

De ce naiba sunt unii oameni rasisti, antisemiti, nationalisti, tribali?

Un blog distractiv: http://ordinea-noua.blogspot.com/. Dintre ideile "interesante" ale autorului: Uniunea Europeană e o "nouă URSS", o ocultă mondială face şi desface totul pe lumea asta, de la premiile Nobel la soarta naţiunilor, evreii sunt nişte jigodii (în frunte cu Elie Wiesel), negrii şi musulmanii o să ne mănânce pe toţi de vii în câteva zeci de ani, trăiască şi-nflorească Le Pen, cel mai adevărat francez!

Jesus!...

După aia am căutat pe net referinţe despre o organizaţie de-asta dubioasă, care activa pe vremea mea : "Noua Dreaptă". Se pare că sunt încă activi. În 10 ani nu s-au maturizat deloc. De pe site-ul lor am aflat că Uniunea Europeană "ne-a anexat".

Jesus!...

Dumitrache

Astăzi a murit Dumitrache. Dumnezeu să-l ierte.

Managementul lui Peter şi managementul lui Mişulică

Cum pe mirobolantul meu blog s-au perindat în ultimele 2 zile o mulţime de retardaţi care, deşi nu ştiu absolut nimic despre starea mea materială, probabil se simt îndrituiţi să îşi râdă de mine fiindcă am spus că merg cu metroul la serviciu (şi o voi face mult timp de acum încolo, mai precis cât o să am chef), haideţi să privim 2 modele de management. Pe primul îl cheamă Peter, e danez şi în biroul lui din Copenhaga am învăţat eu, cu mulţi ani în urmă, cum se face management. Al doilea e Mişulică, e român, şi am avut nefericirea de a-l avea şef în România aproape 2 ani de zile. De la el am învăţat cum să nu conduci o firmă dacă vrei să eviţi falimentul (Mişulică a falimentat până la urmă).

A. Aparenţele.

Peter purta şlapşi pe piciorul gol, nişte pantaloni albaştri de stambă care, dacă se apleca mult în faţă, lăsau să i se vadă chiloţii pe la spate şi o cămaşă de in, de hipiot. Avea barbă şi în general degaja o atitudine de total jemanfişism. Când avea o întâlnire importantă îşi punea un sacou oarecare peste cămaşa de in.

Mişulică se îmbrăca şi el în blugi şi pulovăr, vroia să fie trendi, dar numai când era de faţă cu noi. Când venea cineva important se îmbrăca numai la costum, părând ca scos din cutie, se comporta ca un yesman perfect, mergea tiptil tiptil în jurul clienţilor şi când îi poftea în birou se apleca oarecum ca un chelner, cu un zâmbet de lingău pe faţă.

Prin atitudinea sa, Peter transmitea următoarele: "Ok, stimate client, înţeleg că ai nevoie de noi, hai să vedem ce putem face pentru tine. Sunt aici ca să fac treabă, dar să ştii că nu eşti unicul meu client." Atitudinea lui Mişulică era: "Nenea', nenea', îmi daţi şi mia un ban? Îmi daţi? Haaaaai, neneaaaa..."

Peter venea cu bus-ul la muncă, de la periferia Copenhagăi până în downtown. Firma lui avea 17 oameni şi o cifră de afaceri de câteva milioane de coroane daneze pe an (nu importă câte... 2 sau 9). Peter nici măcar nu avea permis de conducere şi nu avea asemenea bullshituri în cap precum statusul sau prestanţa sau Rolexul (fals) pe încheietură. Dintre angajaţii lui, nici unul nu folosea maşina personală ca să se deplaseze la serviciu însă foarte mulţi veneau cu bicicleta (Copenhaga e plină de biciclişti).

Mişulică, numai cu maşina. N-are rost să spun ce fel de maşină. Era mândru de ea.

B. Şedinţele

În fiecare luni dimineaţă în firmuliţa lui Peter se făcea şedinţă. Responsabilul cu cafele se desemna prin rotaţie şi putea fi oricine, inclusiv Peter. La începutul şedinţei se cânta un cântecel dintr-o cărticică de cântece revoluţionare cubaneze. Cântecelul se alegea, de asemenea, prin rotaţie şi versurile erau şocant de comuniste. Şedinţa avea un singur rol, să scoată în evidenţă ce a făcut fiecare săptămâna trecută şi ce au de făcut împreună săptămâna care vine. Pentru ce are de făcut fiecare în săptămâna care vine se discuta individual, cu superiorul ierarhic direct. Astfel, pe cale ierarhică, dacă apărea undeva o problemă aceasta ajungea şi la Peter, dar nu era nevoie să îi streseze pe toţi.

Mişulică te băga în şedinţă când vroia muşchii lui. Aveai, n-aveai treabă, hop şedinţă. Şedinţele erau de cele mai multe ori cretine, de exemplu trebuia să ţi se atragă atenţia că nu ştiu ce nu merge bine şi e cazul să grăbim lucrurile. Mişulică nu îţi spunea asta într-o întrevedere individuală de 5 minute. Trebuia să cheme pe toată lumea, bătea apa-n piuă 2 ore, se mai auzeau 2 rapoarte care se mai auziseră şi cu câteva zile înainte şi abia apoi se trecea propriu zis la subiectul "arzător". La finalul şedinţei toată lumea era chiaună, 90% din oameni participaseră absolut degeaba la şedinţă, dar toţi eram în urmă cu 3 ore cu ceea ce ar fi trebuit să facem. Şi aspectul cel mai nasol era că punea de multe ori şedinţele la 6 seara, într-un dispreţ total faţă de timpul liber al angajatului.

C. Afacerile.

Peter avea în subordine 17 oameni care lucrau la 13 proiecte în perioada în care am fost şi eu pe acolo. Filozofia lui era simplă: lucrezi câte proiecte poţi şi pe restul le amâni sau le refuzi elegant, până când poţi mări capacitatea de producţie. Dacă nu ai în lucru decât un proiect, oricât de mare, e o problemă. Nu trebuie să depinzi de un singur client şi încearcă permanent să ai portiţe de ieşire în cazul în care ceva merge prost pe piaţă.

Mişulică avea o vorbă: "Eu am un principiu de bază în management. Trebuie să ai întotdeauna un proiect pe masă - ăsta la care lucrezi - , unul în sertarul de sub masă - care urmează să fie lucrat - şi unul 'dincolo de masă', adică predat clientului. " În consecinţă el, ca manager, impunea echipei lucrul la un singur proiect, ăla pe care îl avea el pe masă în acea clipă. L-aş fi întrebat de ce oare proiectul 'de dincolo de masă' ar trebui băgat tot la proiecte actuale, dar cred că nu ar fi ştiut să-mi răspundă. De asemenea, l-aş fi întrebat şi ce se întâmplă dacă nu ai nici un proiect în sertar - dar întrebarea asta nu am mai apucat să i-o pun, din cauze obiective (m-am cărat). De aceea, Mişulică visa permanent la "potul cel mare", clientul care să-i pună în braţe 1 milion de USD cu care să plece în Caraibe. Mişulică făcea orice pentru a câştiga un asemenea client: de exemplu, odată ne-a pus să populăm o cameră cu cărţi împrumutate de la o bibliotecă publică pentru a părea că avem un "research centre" în firmă. După ce au plecat străinezii, cărţile au fost frumos returnate bibliotecii. Culmea e că "research centre"-ul chiar era necesar în cazul colaborării că acei străini; ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ăia ar fi spus "da" - iată un alt mister la care Mişulică nu cred că se gândise vreodată.

Peter mai avea un principiu: nu lucra decât ceea ce putea oferi cu succes. Asta însemna că îşi segmentase foarte clar piaţa pe care funcţiona şi nu avea pretenţia să intre pe un alt segment de piaţă în afara celui pe care era în stare să aibă succes.

Mişulică, visătorul, funcţiona în felul următor. Auzea cum că se dau nu ştiu ce fonduri europene, moacă, pentru firmele din agricultură. Şo pe ele! Te punea să lucrezi repede un ditamai proiectul de obţinut fonduri pentru crearea unui soft care să prezinte ţăranilor imagini cu rozătoare. Nu conta că proiectul era completamente cretin, fiindcă ţăranii n-au nici curent electric, darămite laptopuri... Mişulică avea impresia că ăia care dau fondurile europene îl vor accepta fiindcă "software-ul ăsta se adresează agricultorilor, programul e pentru firme din agricultură, e tot aia". O lună întreagă toată firma se căca pe ea într-o direcţie... nu greşită, ci complet cretină. După aceea, trebuia să munceşti luna următoare dublu, ca să reuşeşti să faci bani şi pentru luna pierdută.

Şi partea cea mai tare dintre toate. Peter avea întotdeauna calendarul de proiecte completat pe 6 luni înainte. Mişulică nu ştia niciodată dacă în luna care vine va lucra cu clientul X sau cu Y.

Cam atât. Oarecum amuzant, nu?

$RalucaStroescu=$CarneDeTun

Tot legat de Raluca Stroescu (v. postul anterior), ceva interesant de pe un site de joburi pre numele lui Bes[ups]obs, un anunţ postat de mirobolanta companie E[ups]ugen & Y[ups]onescu (hm, anonimul binevoitor o şti el ceva făcându-mă "prost"...):


Unul (al 130-lea) a aplicat chiar în timp ce eu puneam poza. Cool! Chiar sunt curios să văd cum va evolua numărul răzeşilor peste o lună. Cum zicea cineva, ameninţarea cea mai la modă în multinaţionale e: "Du-te, că stau alţi sute la uşă..." Trist, dar adevărat.

PS. Acum înţeleg (?) furia anonimului. Sorry, nu am vrut să rezulte că sunt cinic. Chiar nu sunt. Vroiam doar să atrag atenţia asupra fenomenului de rahat care se petrece chiar în aceste clipe: în timp ce un om este înmormântat din cauza muncii epuizante, alţi sute stau ca mieii la tăiere la uşa acelui angajator. Ce-i de făcut? Nu vreau lamentări. Vreau acţiune. Ce-i de făcut?

Doliu: Incepe sa se moara in multinationale

Exploatarea sălbatică din multinaţionalele care au filiale în România a ajuns, în sfârşit, să producă şi victime. Este vorba de Raluca Stroescu, o tânără de 29 de ani (cu 3 ani mai tânără ca mine...) care a murit de epuizare. Angajatorul ei se numeşte Ernst & Young.

Ei? Oare câţi dintre tinerii absolvenţi de ASE nu au visat la o carieră în această companie? Mă întreb dacă salariul de căcat pe care probabil că îl lua fata asta a meritat măcar o dată în scurta ei viaţă sacrificiul final.

Tot legat de multinaţionale, cea mai de căcat fază mi se pare să îţi pui sediul în pizda mă-tii, la 50 de kilometri de Bucureşti, şi apoi să ai nesimţirea să zici că "transportul e bonus de la companie" fiindcă dai un căcat de microbuz care face 2 curse pe zi, la ore fixe, dimineaţa şi seara. Mulţi merită s-o sugă.

Update de dimineaţă: o întâmplare ca asta nu poate fi decât reversul unui management prost. Şi noi avem de lucru până pe 1 iunie de ne ia naiba; tocmai de-asta am vorbit cu băieţii mei următoarea chestie: "Ce facem în următoarea lună? O lălăim şi ne hăhăim la birou în cursul săptămânii şi venim şi sâmbăta la lucru sau muncim serios de luni până vineri ca să ne putem odihni în weekend?" Evident că am ales cu toţii soluţia nr. 2. De asemeni, o altă chestie importantă: nu mai accept proiecte noi. Au venit săptămâna asta 2 prospecţi care vroiau să arunce în mine cu 4000 de euro pe 2 magazine virtuale, dar i-am redirecţionat frumos: "fie lucraţi cu ... care are tot suportul nostru, fie aveţi răbdare până la 1 iunie". Şi aşa ultimul proiect acceptat, săptămâna trecută, a fost oarecum împotriva voinţei mele. L-am acceptat doar fiindcă omul a insistat atât de mult, încât am zis "bine, o să facem un efort să facem şi site-ul dvs.". Mă rog, diferenţa dintre un manager ca mine şi unul ca ăia care o au pe conştiinţă pe fata asta probabil că stă şi în următoarele fapte:

• eu mă duc cu metroul la muncă şi îmi place să merg pe jos, aşa cum merg şi oamenii mei / ei îşi poartă curul numai în maşini de 20.000 E +
• eu muncesc cot la cot cu oamenii mei şi înţeleg ce înseamnă stresul şi supramunca / ei sunt plătiţi să îi streseze pe alţii
• eu am puterea să refuz clienţi din diferite motive, inclusiv pentru că e o nebunie să îi accepţi în condiţiile în care nu mai poţi, şi fiindcă e firma mea şi am dreptul să muncesc ce vreau, când vreau, cum vreau /ei nu au puterea de a refuza, fiindcă epuizarea subalternilor nu e şi a lor
• în general, eu am convingeri socialiste / în general, ei nu cred în nimic
  

De unde stiu de Hambar 18?

Mi-am adus aminte de unde ştiu de Hambar 18, cei care au creat conceptul vizual al noului TVR.ro: tot ei au făcut, se pare, şi site-ul Evenimentului Zilei. Care arată chiar decent, cu toate că i se pot găsi o mulţime de puncte slabe (primul este lipsa cu desăvârşire a optimizării pentru motoare de căutare... he he... mi-am adus aminte că anul trecut a venit la mine Albert Budică să-mi ceară o ofertă de optimizare). Tipii nu sunt, aşadar, total pafarişti. Încep să cred că vizualul a fost doar "propus", nu şi dispus, şi că între "propunere" şi ce a ieşit s-au băgat o grămadă de niznai (poate şi Andreea Marin, cine ştie...) de prin TVR, care mai de care mai directoraş, vedetuţă şi cunoscător, care au masacrat cu precizie layoutul până l-au lăsat... lat.

TVR o face de oaie

[ATENTIE! LINKURILE NU SE DESCHID IN FERESTRE NOI!]

De parcă nu ar fi fost de ajuns că e acuzată din toate părţile că toacă banul public degeaba, televiziunea naţională o face de oaie cu noul site.

Mi-a revenit onoarea de a deschide această discuţie de pe WebdesignBox încă dinainte de lansarea site-ului. La momentul deschiderii discuţiei, nu puteai să-ţi dai seama de mare lucru din imaginile postate pe dadamedia.ro decât că site-ul este, categoric, mult schimbat, aparent în binişor spre bine.

Din păcate, părerile cvasi-unanime exprimate de comunitatea de web designeri de după lansarea (deci vizualizarea) efectivă a site-ului sunt undeva între desfiinţarea totală şi ... desfiinţarea parţială. Pe bună dreptate, zic eu. În cele ce urmează voi evidenţia câteva greşeli strategice ale acestui proiect.

1. Prima greşeală strategică: conceptul grafic a fost încredinţat unei firme fără portofoliu. Eu am mai auzit de Hambar 18, dar foarte, foarte vag. Dacă intraţi pe site-ul lor veţi vedea o mare pagină albă cu un logo şi o adresă de email în mijloc. Puţin îmi pasă dacă firma în cauză o avea un portofoliu super beton ascuns undeva prin cine ştie ce mape de prezentare; este inadmisibil ca televiziunea publică să nu vadă că pe piaţa noastră de web design există (ordinea e aleatoare): Media Concept, Webstyler, Tree, Avantaj Net, 2 Fresh, X3Studios şi atâtea alte firme care pot afişa pe pagina proprie un portofoliu de calitate, deschis publicului. Alegerea arată că prestatorul a fost ales în spatele uşilor închise, în dispreţ total faţă de ceea ce avea de oferit piaţa.

2. A doua greşeală strategică: preţul plătit fără o verificare a calităţii. Sunt convins că oricare din firmele de mai sus, şi alte câteva (îmi cer scuze dacă nu le-am enumerat pe toate câte meritau) puteau scoate de 10.800 de euro nişte layouturi HTML nu cu tabele, ci cu divuri, şi dacă tot era musai să foloseşti fontul Trebuchet, măcar i-ar fi pus un sifr peste el ca să arate bine la dimensiuni mai mari de 14px. De ce layout cu divuri? Simplu, ca să fie uşor administrabil, să i se poată ataşa în 2 timpi şi 3 mişcări un layout alternativ handheld şi altul print şi, în general, pentru că tabelele ţin de o epocă revolută a webului. De ce un sifr? Iarăşi, simplu: ca să nu mai existe impresia de neterminat pe care o degajă titlurile mari şi colţuroase de pe toate paginile site-ului.

Preţul în sine nu e mare. 10.800 de euro mi se pare un preţ absolut corect pentru un asemenea proiect, mai ales că noi, la KSD, în primele 4 luni ale anului am încasat de 2 ori mai mult (mai precis, 73.224,68 RON) din vreo 10 proiecte muuuuuuuuuuult mai puţin importante. Asta e, au crescut preţurile, nu te mai poţi aştepta la muncă pe 500 de euro în domeniul ăsta. Dubioasă însă e alegerea executantului şi prestaţia sa, care mă tem că nu poate fi scuzată de nici un manual de identitate care ar fi pus, chipurile, beţe în roate. Nici un manual de identitate nu te poate împiedica să fii la zi cu cunoştinţele tehnice şi ultimele tendinţe din industrie.

2Fresh a facut Crafter.ro

Excelent site-ul www.crafter.ro, realizat de 2Fresh (când, oare?... păcat că pe la ei bate vântul, nu înţeleg de ce e aşa de greu să-ţi actualizezi portofoliul), care în felul ăsta îşi spală păcatele adunate odată cu fostul TouaregExperience.ro. O abordare simplă a flashului, fără brizbizuri inutile, dar care permite efecte delicioase (arată mişto maşinile care cad!).

Neogen incepe sa dea cu bani in mine

De când Google Adsense a intrat oficial în România, adică de 4 zile, veniturile aduse de Neogen în mica mea reţea s-au dublat, îndreptându-se, în cazul în care se păstrează media zilnică, spre 300 E /lună (deci cam 3600 E / an). Asta la o reţea de circa 140.000 de vizitatori unici şi aproximativ 550.000 de pagini servite lunar.

Explicaţia nu poate fi decât una singură: o mulţime din publisherii ocazionali ai Neogen au şi migrat spre Adsense, ceea ce face ca aria de display a reclamelor Neogen să fie tot mai îngustă. Eu nu voi migra, din două motive: 1) cu Neogen am o relaţie funcţională de mai multă vreme, o relaţie verificată, care mi-a adus câştiguri reale; 2) am Adsense pe alte câteva site-uri româneşti şi veniturile nu depăşesc cu mult media de 0.05 eurocenţi pe care o dă Neogen, în condiţiile în care targetarea lasă de dorit rău de tot. Aşa că nu am motive reale să fac trecerea.

Si daca-l suspenda pe Basescu, ce?

Se pare că astăzi va fi discutată suspendarea lui Băsescu. Să-i fie de bine. Ţin să-mi exprim public şi nedisimulat votul "pentru".

Cum toţi românii, o ştim de la Caragiale, se visează "bursier, funcţionar la stat sau funcţionar", evident că au apărut şi obişnuiţii căcători pe sine care, băgând la înaintare şi eternul complex mioritic privind faptul că "Europa e cu ochii pe noi, nenicule", încearcă să se autosugestioneze că dacă se duce în pizda mă-sii scandalagiul chelios noi am avea, vezi Doamne, de suferit.

Părerea mea sinceră e că pe Europa o s-o doară-n bască de demiterea unui cancanist iar din punct de vedere economic, pe economia românească o s-o doară-n bască de demiterea unuia al cărui rol în bermudizarea triunghiulară a flotei româneşti a fost, pâş-pâş, ascuns sub preş.

Din punct de vedere politic, nu văd de ce se găsesc persoane care să deplângă demiterea unui fascist. Dacă eşti preşedintele unei republici parlamentare dar te pui rău cu toată lumea - propriul guvern, propriul parlament, propriul mediu de afaceri (a, scuzaţi, mai puţin camarila blondă!) - urmărind impunerea unui soi de "preşedinte jucător" (adică tu însuţi), păi atunci du-te nene şi te joacă de-a soldăţeii pe faleza de pe care ai venit.

Îi mulţumim lui Băsescu şi că i s-a lăudat lui Bill Gates că e piraterie în România. Thaaaaank you very much, domnule preşedinte, să ştii că glumiţele tale de oligofren chiar nu au nici un impact vizavi de felul în care IT-iştii de afară se raportează la România.

Dacă ar fi să îl comparăm pe Băsescu cu vreun alt lider din zilele noastre, marea majoritate am fi înclinaţi să îl comparăm cu Hugo Chavez. Fals! În Venezuela, Chavez face reforme socialiste şi are susţinerea majorităţii clasei politice şi a intelectualilor. L-am putea compara într-adevăr cu Abdala Bucaram, "Nebunul", preşedinte al Ecuadorului între 1996-1997 care a venit la putere cu un discurs populist, a reuşit să enerveze apoi pe toată lumea şi a fost demis de parlament fără să lase nimic notabil în urma sa, decât intrigi, gesturi tâmpite şi un album muzical.

Update 13.31: după ce că a futut o flotă întreagă, 2 guverne în perioada 1996-2000, primăria Capitalei în perioada 2000-2004 şi o coaliţie care funcţiona bine mersi în 2007, acum acest preşedinte complet iresponsabil ne pregăteşte şi de un război civil (noroc că nu mai suntem în anii '30). Aud că se adună "suporteri" de-ai lui Băsescu în Piaţa Universităţii şi în alte oraşe mari din ţară. Şi în condiţiile astea se aşteaptă să fie simpatizat de oamenii normali?

Opera Browser continua sa uimeasca

Browserul Opera, pe care acasă îl folosesc ca browser principal, continuă să ne uimească. Ultima variantă, 9.20, apărută chiar azi, introduce conceptul de "Speed Dial". Care face următoarea chestie: la deschiderea unui nou tab, nu ţi se arată foaia goală, sau homepage-ul. Ci ai posibilitatea să îţi creezi o matrice din 9 site-uri pe care să le apelezi fie de aici, din tabul nou, fie oricând în timpul navigării cu CTRL+număr. Super tare!

Oooo, tempora! Adsense in Romania!

În sfârşit! Iacătă şi ziua cea mare, s-o deschis oficial Adsensu' pentru români. Momentan e veselie mare, curge şampanie, se chiuie, lumea e veselă rău.

E ca la rivuluţie. Toată lumea e fericită pe toată lumea. Se agită steaguri pe ferestre şi maşinile claxonează frenetic.

Să vedem dacă veselia va mai fi aceeaşi şi peste 3 luni, după ce chirăiala va înceta şi publisherii vor număra în căuşul palmei bănuţii scoşi din Adsense.

Intrebare intrebatoare

Dacă încălzirea globală e cauzată de activitatea umană, atunci de ce naiba Groenlanda, atunci când a fost descoperită de Eric cel Roşu prin jurul anului 1000, a fost denumită... Groenlanda (= "Ţara cea verde")?

Kevin devine multinaţională. Pe bune!

Abia aştept să vorbim engleză în micul nostru birou, asta ca să ne putem înţelege cu colegul din... şi din...

Dar de ce nu tineri români? Uite de-aia. Că n-a vrut muşchii mei. Ideea îmi joacă în minte de aproape un an şi iată că e pe cale să se împlinească. Fuckin' shit, să şi-i ia cine vrea pe ai noştri tineri. La halul în care se prezintă (adică zero barat) eu nu-i vreau. Sunt prea mic ca să-mi permit să-i dau 1200 de RON net unui mucos care habar n-are dacă <% %> e cod de PHP sau de ASP.

În măsura în care experimentul va fi reuşit (vom vedea peste aproximativ un an) voi face publice rezultatele.

Un pronostic de urmarit: Sport.ro peste Prosport.ro, in numai 4 luni

Orlando Nicoară susţine că în 4 luni, nou lansatul Sport.ro va fi peste Prosport.ro.

Sincer, eu mă cam îndoi, dar poate fiindcă aşa o fi firea mea, mai lucid / pesimistă. Şi iată motivele care mă îndoaie:

1. Ca să ajungi să te baţi cu locul 2, trebuie mai întâi să te baţi cu locul 3, care momentan e ocupat de OnlineSport.ro (aprox. 100.000 de unici pe săptămână). Ceea ce nu e deloc uşor, fiindcă onlinesport.ro şi-a creat în timp un forum cu aproape 31.000 de membri înscrişi. Momentan pe forumul de la Sport.ro sunt vreo 100 de membri şi adminul face la greu joc de glezne, punând subiecte de unul singur.

2. Sport.ro nu are resurse câte are ProSport.ro. Punct. Sport.ro nu are istoria, banii, imaginea, tradiţia, publicul, ideile, viitorul, resursele offpage, concursurile, promoţiile, abonamentele, babele, moşii, tinerii, bătrânii, acoperirea media, emisiunile tv, emisiunile radio, emigranţii, căpşunarii & căpşunăresele etc. etc. etc. pe care le are ProSport. Redactorii ProSport vor apărea mereu la emisiunile sportive de pe toate canalele, redactorii de la Sport.ro vor fi la TV Sport. Momentan, TV Sport e o televiziune de buzunar, care nu transmite nici măcar meciurile mai importante din liga lui Mitică (pe astea le are Kanal D).

3. ProSport.ro e unul din liderii de piaţă în acest moment. Ce ar putea face piticoidul Sport.ro şi nu ar putea face şi ProSport? Să dea premiu o maşină ca să le vizitezi site-ul? O să dea şi ProSportul una. Să bage milioane de bannere în reţeaua Media Pro-ului? O să bage şi Prosportul milioane de bannere pe Libertatea. O să cumpere o marcă de bere? O să ia şi Ringier una. Chiar nu văd ce ar putea face Sport.ro, care ar putea fi atuurile sale decisive. Avantajul faptului de a fi lider de piaţă e că stai acolo, sus, şi poţi contracara orice mişcare deşteaptă a celui care te muşca te fund, pur şi simplu replicând-o (e ca şi cum i-ai da un şut în bot : "marş mă de-aici!"). Iar că o să crească TV Sportu' şi tot rumânu va sta cu nasu' în el... yeah, sure. Keep walking.

4. Piaţa nu are potenţial să permită 3 site-uri de sport cu peste 500.000 de utilizatori săptămânali fiecare. Sau, când va avea, GSP/Pro vor avea 1 milion. Aşa, acum revenind. Păi de ce nu are potenţial? Păi, de-aia: mutra lui Gigi Becali ar fi alta pe Sport.ro decât pe GSP/Pro? Ştirile? Scorurile? Poate vezi că la GSP bate ManU cu 7-1 pe Roma şi la Sport va fi pe dos...

Pronosticul meu e mult mai rezervat. În 4 luni de acum încolo (adică în 120 de zile) Sport.ro încă nu va tranşa decisiv lupta cu OnlineSport.ro pentru poziţia a 3-a în topul site-urilor generaliste de sport. Până la urmă cred că se vor aşeza bine pe locul 3, pentru că OnlineSport.ro nu pare să dispună de cine ştie ce resurse. Mai precis, pare întreţinut de o mână de entuziaşti. Până la top, însă, acolo unde se află GSP şi Prosportul mă tem că te mănâncă... visele.

Şi acum, ghici ghicitoarea mea: de ce credeţi că MyJob.ro, preluat cu surle şi trâmbiţe de Netbridge (pe vremea când era şi Orlando Nicoară acolo) şi hrănit la greu cu steroizi şi alte chimicale, bălteşte şi azi pe locul 3 în topul site-urilor de joburi, la distanţă colosală de Bestiejobs?

Ce fac eu cu mesajele de sarbatori?

Le sterg fara sa le deschid. Indiferent daca e vorba de Craciun sau de Paste.
Imi fac mare placere in schimb mesajele pe care le primesc de ziua mea. Inseamna ca oamenilor care le trimit chiar le pasa de mine. De regula e vorba de rude si prieteni, niciodata parteneri de afaceri, clienti, furnizori.

AdSense pentru Romania, asteptat cu paine si sare

Cristi Mezei, ubicuul* formator** român de SEO (cred că i se potriveşte cel mai bine această caracterizare, şi nu "specialist", "maestru" sau cine ştie ce alte denumiri bullshitoase) ne anunţă pe blogul său că AdSense e pe cale să se deschidă oficial în România. Chestie de câteva săptămâni.

Deşi Cristian nu ne dezvăluie sursa, şi deşi informaţia a fost postată în prag de 1 aprilie, eu cred totuşi că e adevărată, fie şi pentru faptul că de o lună încărcarea reţelei de reclame pe site-urile româneşti e fenomenală şi, în plus, Google şi-a găsit finalmente consultantul pentru România pe care îl căuta de vreo 2 ani.

---
* Pentru că e netul plin de el!
** Pentru că se chinuie de ceva vreme să formeze industria şi ceva oameni