Statul român nu ştie să-mi ia banii: două exemple

Statul român se plânge că nu are bani, dar habar nu are să-şi organizeze serviciile în aşa fel încât să încaseze mai mulţi bani de la populaţie. Iată două exemple simple, recente.

1. În urmă cu aproape 3 luni mi-am luat o maşină second-hand. Ca să nu am probleme cu actele, şi întrucât îmi place să fac totul la vedere şi să am garanţia a ceea ce cumpăr, am luat-o de la un dealer (Meridian Ocazie, dacă interesează pe cineva). Maşina fusese folosită de vechiul proprietar până în luna mai 2010, apoi din iunie stătuse în curte la Meridian Ocazie două luni, până când am cumpărat-o eu. În clipa în care am ridicat-o vânzătorul mi-a predat toate actele: a, b, c... explicându-mi pe îndelete la ce foloseşte fiecare, care e istoricul maşinii, cu ce trebuie să mă duc la administraţia financiară pentru înregistrarea ei etc.

La câteva zile de la achiziţie m-am dus frumos la Administraţia Financiară a Sectorului 1, cu toate actele îndosariate. Toate bune şi frumoase, coada civilizată, organizată cu bonuri de ordine. Am luat un bon şi am aşteptat. Când mi-a venit rândul, m-am dus la biroul la care am fost chemat. Femeia de la ghişeu mi-a luat actele şi a început: aveţi aia?... dar aia?... La un moment s-a încruntat şi a urmat următorul dialog ubuesc:

"Certificatul de la Administraţia Financiară sector 6 nu e bun, zice ea."
"Păi de ce nu e bun, întreb eu."
"Fiindcă aici scrie că Meridian Ocazie nu are datorie la impozite, dar ar trebui să scrie specific că nu are datorie legată de această maşină. Practic, maşina a fost a lor din iunie."
"Păi doamnă, întreb eu ca prostul, dacă zice că nu are impozite restante, nu e logic că nu are nici impozit restant inclusiv faţă de această maşină?"
"Păi nu, zice ea, şi începe să-mi facă teoria chibritului despre cum vor dealerii de maşini second hand să tragă în piept statul nedeclarând fiscului maşinile vândute ca intermediari."
"Păi şi atunci oamenii ăia sunt nebuni?, întreb eu. După cum vedeţi nu am cumpărat-o de la cineva de pe stradă, am luat-o de la o firmă serioasă, nu cred că se dedau ei la asemenea şmecherii ieftine ca să salveze câţiva lei."
"A, păi zice ea, de regulă vânzătorii aceştia (adică dealerii second hand) se prevalează de punctul x din Codul Fiscal, dar nu au dreptate."
"Hopa, ia staţi aşa, zic eu, dar ce zice punctul ăla din Codul Fiscal?"
"Păi zice următoarele: (şi scoate de sub tejghea Codul Fiscal) bla bla bla dacă maşina e doar stocată pentru intermediere nu trebuie plătit impozit de folosire pe ea."
"Păi şi ce e anormal aici? Meridian a cumpărat maşina ca să mi-o revândă mie, nu ca să facă raliuri cu ea."
"Păi da, dar ei interpretează prevederea legală. Legiuitorul s-a referit acolo numai la maşinile aflate la prima înmatriculare."
"Haideţi doamnă, zic eu, ce naiba e asta?! Scrie ceva în ceea ce mi-aţi citit din Codul Fiscal legat de maşinile aflate la prima înmatriculare? Nu? Atunci ce e aiureala asta, cum adică 's-a referit', de ce mă puneţi pe drumuri?!"
"Păi ulterior au apărut, zice ea, nişte norme care clarifică problema. Uitaţi aici, şi scoate de sub tejghea trei foi A4 cu o grămadă de scris pe ele, o ştampilă şi semnătura unui bou. Vedeţi? Scrie clar: bla bla bla maşinile aflate la prima înmatriculare bla bla bla..."
"Păi staţi puţin, zic eu, aşa iau şi eu o foaie, scriu nişte tâmpenii pe ea, pun o ştampilă şi gata! Iată norme! Ce dracu-i porcăria asta? Ce se respectă aici, Codul Fiscal sau nişte norme date de orice prost?!"
"Domnul care a emis normele astea nu e orice prost. E unul dintre cei care au lucrat la Codul Fiscal."
"Bun, şi atunci care e de fapt problema? Că e posibil ca Meridian să vă fi tras în piept cu două luni de plată la impozit pe maşina asta?"
"Bineînţeles, răspunde madama cu o privire care vroia să-mi spună: 'de mine nu treci!'."
"Păi, mă ofer eu, lăsaţi că plătesc eu. Aici pe loc. Uite acuş, îmi ziceţi cât e şi mă duc la casierie şi plătesc şi rezolvăm problema. Cât poate fi? 20 de lei? 30? 40?"
"Nu se poate. Meridian trebuie să vă dea un certificat conform legii."

În cele din urmă, după cum puteţi bănui, m-am dus la Meridian, cei de acolo au scos de la sectorul 6 un certificat nou, "conform legii", şi fără să plătească nimic în plus, am revenit după câteva zile la acelaşi ghişeu, am înregistrat maşina, totul a mers uns. În loc ca statul să primească de la mine de prima dată 20, 30, 40 de lei, organizarea idioată a avut următoarele efecte:

• mi-a mâncat mie, cetăţean simplu, mai mult timp decât ar fi fost necesar
• a mâncat şi din timpul Meridian Ocazie, companie privată, mai mult timp decât ar fi fost necesar
• a făcut ca funcţionarii statului, plătiţi din bani publici, să muncească de 2 ori mai mult decât ar fi fost necesar (două eliberări de certificate pentru conformitate fiscală şi două examinări ale actelor mele)
• statul nu a încasat nici un leu în plus, deşi eu eram dispus să-mi asum "pierderea", pentru a salva timp (pentru că la al doilea certificat cei de la Meridian nu au plătit, fireşte, nici un impozit, de vreme ce Codul Fiscal era de partea lor)

Din partea mea, domnului care a lucrat la Codul Fiscal, făcându-l confuz, şi care a emis apoi normele alea, care în loc să ajute statul să încaseze bani încurcă şi mai mult lucrurile, i se poate transmite că e UN MARE CRETIN. Nu i-am reţinut numele, dar poate cineva care îl cunoaşte îi transmite asta din partea unui contribuabil. Am înţeles că la ora actuală e director pe la Administraţia Fiscală a Sectorului 1.

2. În urmă cu puţină vreme am avut nişte probleme de sănătate în urma cărora a ajuns să mă ia şi Salvarea. Am ajuns în miezul nopţii la un spital d-ăsta de stat, s-au uitat ăia la mine, mi-au făcut nişte injecţii, m-au consultat şi mi-au zis să vin în ziua de... la 8 dimineaţa, cu actele x, y, z pentru o internare ambulatorie şi o consultaţie mai amănunţită. Doctorii tineri, amabili, le-am şi "marcat" ceva, nu că ar fi cerut, ci pentru că am simţit eu necesar să-i încurajez cumva. "Nu va dura mult, mi-au zis ei. Dacă veniţi la 8, sunt şanse ca la 10 să fie totul gata." Cum problema asta a mea de sănătate nu e de ieri, de azi, şi cum niciodată nu mi s-a întâmplat să mă ia Salvarea, am cam băgat-o pe mânecă şi am zis fie ce-o fi, de data asta dracu' să mă ia, mă duc la doctor, fac analize, tot tacâmul, nu trebuie să mai stau ca un idiot cu curul pe o problemă care netratată mă poate face să mor la 50 de ani.

Mi-am tras repede o adeverinţă de salariat, mi-am luat şi adeverinţă de la medicul de familie, gata, totul pregătit pentru marile investigaţii de sănătate. Numai că în dimineaţa zilei cutare, când am venit eu la consultaţie, surpriză: la internări de o zi era o coadă de vreo 30 de persoane, numai moşi şi babe, unul mai mort ca altul, care cu o cocoaşă, care cu mâna călare pe falcă, unii în pijamale de-alea cu dungi... Mă rog, deprimant. Iar în faţa secţiei unde ar fi urmat să fiu consultat eu, alte vreo 15 persoane, tot aşa, numai dărâmaţi, care probabil veniseră de la 7 dimineaţă ca să prindă loc. În fine, am aşteptat eu 5 minute, 10, 15 şi până la urmă i-am zis nevesti-mii (care venise cu mine ca un câine de pază, să fie sigură că nu o fentez) că eu nu mai stau la coada asta care înainta cu viteza melcului beat şi că mergem la Sanador.

"Dar acolo o să plătim, zice scumpa, iubitoarea şi mult iubita mea soţie."
"Păi plătim, ce dracu să facem? Oricum şi aici am venit pregătit cu 100 de lei."
"Asta înseamnă că nu vom beneficia de nimic, am plătit amândoi CASS atâţia ani, lua-i-ar dracu', şi să nu profiţi măcar acum?"
"Nu. Nu vezi ce coadă e aici? Mergem la Sanador sau ne întoarcem acasă, eu nu stau aici să-mi dau coate cu toţi ăştia."

Aşa că am ajuns în cele din urmă la Sanador, unde am şi făcut până acum 2 ecografii, raze x, dracu' să le ia. Am dat un ban, nu mult după părerea mea, dar măcar am făcut totul transparent, rapid, fără bătaie de cap. Cât despre faptul că am plătit atâţia ani CASS la stat, nu îmi pare rău de banii ăia: cineva trebuie să aibă grijă şi de oamenii mai săraci.

Dar stau şi mă întreb: oare ce ar fi fost dacă în dimineaţa zilei de ... atunci când am ajuns pe holul ăla deprimant de spital aş fi găsit nu o coadă, ci două cozi: una pentru pensionarii şi pentru săracii care nu-şi pot permite să plătească nici măcar un leu pentru serviciile medicale, alta pentru oameni ca mine, care sunt dispuşi să plătească. Şi deasupra unei cozi să scrie: "Servicii gratuite (pensionari, sărăntoci)" şi deasupra alteia: "Co-plată (salariaţi, oameni grăbiţi)". Dacă mi s-ar fi cerut chiar şi jumătate din suma pe care am plătit-o la Sanador sunt convins că:

• nu aş fi stat la coadă, sau în orice caz nu la una mare
• dacă nu aş fi stat la coadă aş fi devenit în cele din urmă clientul spitalului, nu al Sanador
• spitalul ar face bani frumoşi arătând că are grijă de timpul meu, un om care munceşte 
• eu m-aş simţi confortabil întrucât fac economie
• ar permite şi supravieţuirea sistemului ăla medical care le acordă asistenţă sărăntocilor

Statul ar trebui să înveţe lecţia oricărui comerciant privat: banii sunt în buzunarul clientului, trebuie doar să ştii să-i iei de acolo şi altfel decât prin ucazuri şi controale fiscalo-smardoieşti. Câteodată un zâmbet şi niţică organizare sunt suficiente!