Cine citeşte articolele economice din revistele străine a remarcat, probabil, că de multe ori referinţa la România este urmată de o expresie-şablon: "Romania, the second poorest country in EU"... Adică "România, a doua cea mai săracă ţară din UE, face şi drege..."
Fraza asta apare ca un laitmotiv, de parcă ai zice că numele real al României nu e "România", ci "România-the-second-poorest-country-in-EU", aşa cum de pildă Libia nu se cheamă "Libia" ci "Jamaharia Arabă Socialistă şi Populară Libia" (sau ceva asemănător).
Ei, spre cinstea noastră, după ce s-a lăudat în campanie că a crescut teritoriul ţării cu apa chioară din jurul Insulei Şerpilor, regimul băsescian a mai reuşit o performanţă: să schimbe numele ţării din "Romania-the-second..." în "Romania-the-poorest-country-in-EU".
Nu e o glumă. Bulgarii chiar au ajuns la un PIB pe cap de locuitor mai mare decât noi şi cică decalajul se va adânci până în 2015.
PS. Pardon, am uitat să vă urez "Să trăiţi bine!"
Un comentariu:
'Marea Jamahirie Araba Libiana Populara si Socialista' este denumirea oficiala a Libiei. In copilarie aveam un amic cu care jucam 'Tarile' si asta isi punea mereu numele asta, ca sa poata sa fuga pana il termina cineva de spus. Asemanarea Romaniei cu Libia e mare si prin cazuistica ciudateniilor presedintilor. Drept e ca la unul singur al lor, noi am marcat si cu Ceausescu si cu Basescu.* (* Apropos de jamahirii, este momentul sa punctez ca Patriciu le-a facut pe amandoua, subtilizand un zacamant de petrol libian cuvenit statului roman, vandut apoi cu 80 de milioane de coco firmei spaniole Repsol http://www.capital.ro/articol/arestarea-lui-dinu-patriciu-are-radacini-in-olanda-20588.html)
Relativ la cum e vazuta Romania de catre restul lumii, am ajuns la concluzia ca nu mai conteaza. Avem locul nostru ca tara de mana a treia aliniata in siajul Israelo-American. Pana la restabilirea echilibrului mondial (zic si eu, ca la fizica - atata timp cat conditiile raman neschimbate), acolo o sa fim.
Mai nasol este din punct de vedere al indivizilor romani care au nevoie sa relationeze cu straini (la job, la cursuri, in varii situatii). E ca si cum cand te prezinti si, spunand ca te cheama Vasile Popescu, esti roman, in loc sa te uiti in ochii aluilalt si sa-i intinzi mana, faci un pas in spate si te uiti in jos.
Cu Basescu s-a intamplat ca am vrut sa fie unul care mai coase crapaturile, in timp ce el a rupt si mai tare peticul.
Problema e mai grava. Cred ca, in esenta, Romania s-a nascut prea tarziu ca idee nationala, si intr-o doza prea mare din cauze externe mai degraba decat interne. Romania trebuie sa-si rezolve din interior criza de identitate nationala, apoi ne va percepe mai bine si restul lumii. Cred ca Basescu nu mai are niciun rol aici.
Trimiteți un comentariu