S-a tras cortina. Surpriza cea mai mare e chiar victoria Spaniei. Nimeni nu se aştepta la asta, ştiut fiind că spaniolii încep frumos şi capotează repede la fiecare participare.
Pentru noi rămâne apăsarea lamentabilei prestaţii din meciul cu Olanda şi scuza nătângă bolborosită de cei implicaţi în dezastru: "Atât s-a putut." E ciudat cum de s-a putut "doar atât" câtă vreme în ultimii 2 ani am bătut 3 din 4 semifinaliste şi am bătut şi Olanda care aici, la euro, ne-a eliminat fără să vrea jucând cu echipa de rezervă.
În realitate ar trebui să vorbim un pic despre mentalitate. De ani şi ani de zile noi mergem la turneele finale cu obiective mărunte, căcăcioase, a căror atingere ne oferă o măruntă şi meschină satisfacţie interioară, de sclav. Chiar şi "generaţia de aur" a avut aceeaşi mentalitate de sclav. În 1998 s-au făcut galbeni în cap de parcă turneul final se terminase după 2 meciuri.
Această mentalitate de sclav care se autosugestionează să creadă că de fapt nu e sclav, că "şi-a îndeplinit obiectivele", că "totul e sub control" etc., are adânci rădăcini naţionale. Începând cu dobitocul de cioban mioritic care deşi ştie că va crăpa, nu se gândeşte cum să scape, ci cum s-o mintă "frumos" pe mă-sa. În traducere liberă ceea ce îi spune el oii s-ar putea traduce: "Auzi, fato, să nu-i zici maică-mii că sunt un căcăcios fricos şi labagiu, ci tu să-i zici că am plecat în America şi că m-am însurat cu o tipă bună rău, o bunătăciune blondă cu cracii de 1 metru jumate şi bogată foc. O să mai vin înapoi la Surprize, surprize..., aşa să-i zici..."... şi terminând cu Videnii şi Băseştii care ne conduc destinele şi care nu fac treabă în poziţia în care au fost aleşi fiindcă "atât se poate" : se poate doar să schimbăm bordurile, se poate doar să facem 25 de km de autostradă în 18 ani, se poate doar să tragem la răspundere pe ăia care fură găini, nu şi pe cei care fură fabrici, se poate... "atât se poate".
Mizeria, murdăria, ticăloşia acestei mentalităţi stă de fapt în faptul că toată lumea ştie, în sinea ei, că se putea mai mult, şi că de fapt mentalitatea asta ascunde ticăloşie, abjecţie, corupţie, minciună. La adăpostul minciunii cu "atât se poate" corupţii rămân în funcţie deşi nu-şi îndeplinesc sarcinile de serviciu, fiindcă... atât se poate. Incompetenţii cu pile rămân în funcţie chiar dacă nu-şi fac treaba fiindcă "atât se poate". Pe considerentul că "atât se poate" trăim înconjuraţi de o lipsă de responsabilitate generalizată. Întotdeauna vinovatul e altul. Piţurcă s-a supărat ca văcarul pe sat pentru că lumea a îndrăznit să fie nerecunoscătoare pentru cele două puncte de căcat luate în grupă, puncte care "îndeplineau obiectivul". Istoriceşte vorbind, savanţii noştri ne învaţă că statul capră pentru turci şi pentru ruşi a fost "tot ce s-a putut" de-a lungul vremii... ruşii, turcii şi în general toate marile imperii începând cu Imperiul Roman şi terminând cu dulgonii din Sahara sunt vinovate că suntem un popor de cretini căcănari.
Ce ar fi fost să participi totuşi la Campionatul European având ca obiectiv... câştigarea Campionatului European?! Altfel, de ce participi?! Stai dracului acasă şi lasă-i pe alţii mai dispuşi să-şi asume obiectivul real pentru care se joacă un campionat european. Ne este frică de răspundere; ne este frică să ne asumăm şi să ne lăsăm traşi la răspundere pentru obiective adevărate: "Da, vrem să câştigăm; da, vom face 200 de km de autostradă în mandatul ăsta; da, o să schimbăm nu doar bordurile, ci şi aerul care se respiră în Bucureşti"... Obiectivele mici sunt cel mai bun aliat al corupţiei cu care trăim nu de ieri de azi, ci de pe vremea fanarioţilor. Ele sunt scuza pasivităţii şi a dobitociei. "Capul ce se pleacă sabia nu-l taie", aşa zice un proverb românesc. Sabia nu-l taie, dar ruşinea ar trebui să-l bage în pământ şi mă mir că nătânga "înţelepciune" populară nu şi-a dat seama de chestia asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu