M-am luat cu meciurile şi am uitat să spun că am schimbat situl KSD.Schimbarea majoră priveşte serviciul de web design căruia nu i-am mai dat atenţie din mai 2007, când am acceptat ultimul proiect. De atunci ne-am focusat exclusiv pe perfecţionarea MRex care, după cum s-a văzut, avea numeroase imperfecţiuni în corectarea cărora a meritat să investim. Dar totul e bine când se termină cu bine. Apropo, din 80 de clienţi de v1 peste 20 au solicitat upgrade-ul. Nu e rău deloc...
De data asta am inventat un nume de brand şi pentru serviciul de web design: "Floare la ureche". Spre deosebire de vechiul site, în care ofeream de toate - de la site-uri de prezentare la optimizare pentru portaluri - acum nu vreau să dezvolt acest serviciu decât pe o singură nişă, cea a site-urilor mici de prezentare cu bugete de 600-1000 de euro. Am luat această decizie din mai multe considerente:
- În timp am observat că în România, cu cât proiectele sunt mai mari, cu atât bugetul pe care clientul e dispus să-l acorde e mai rupt de costurile reale ale vieţii. De exemplu, dacă în Marea Britanie un site de prezentare decent costă 1000 de euro şi un magazin virtual complet 10.000 (raport 1:10), în România raportul e cam de 1:5 (cam 500 euro vs. 2500). Normal ar fi să fie cam 500:5000 dar piaţa nu are atâţia bani. Atunci normal e să nu mai pierzi vremea cu acele nişe de piaţă pe care cererea nu e solvabilă.
- Dacă vând serviciul ca un brand, mi-e mai uşor să-mi planific evoluţia. Dacă fac de toate pentru toţi pot să am luna asta un portal, luna următoare - 3 site-uri de prezentare, luna ailaltă - un site mic şi 2 mari... Toată această nebunie te dă peste cap, nu poţi să-ţi planifici resursele, nu poţi să faci nimic. Mai rău, nu pot să trag la răspundere pe nimeni. "De ce nu e gata proiectul X? Păi a intervenit clientul Z şi a mai cheltuit timp de lucru. Ok, lucrăm dublu. Domnule, trebuie să plătiţi dublu. Aaaa, păi stai aşa..." Şi tot aşa. Acum va fi altfel. Vor exista nişte targeturi clare de vânzare pentru "Floare la ureche" şi voi putea să definesc naibii o strategie care să ţină cont de nişte premise clare: A, B, C, D...
- În condiţiile în care pe piaţă nu mai există forţă de muncă proaspătă iar Dumnezeu nu are de gând să facă ziua mai mare de 24 de ore, dezvoltarea unei asemenea afaceri e limitată natural dacă nu găseşte o cale de automatizare a vânzărilor. Pe o piaţă alimentată permanent cu forţă de muncă, dacă ai un exces de cerere nu e nici o problemă: angajezi încă 2 oameni şi în loc de 3 proiecte pe lună faci 5. Din păcate în România asta nu e posibil fiindcă nu mai sunt oameni, aşa că nu rămâne decât soluţia automatizării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu