Elvetia, out. Presiune pe... Croatia si Polonia!

Elveţia face nefăcutul şi e out după doar 2 meciuri. Nu mi-ar plăcea să fiu elveţian în zilele astea, mai ales că eliminarea e complet halucinantă, după 2 meciuri pe care helveţii le-au dominat pe alocuri absolut copios, având şi bare, şi ocazii de unu la unu cu portarul.

Cu una din ţările-gazdă deja eliminată, presiunea pică pe adversarele Austriei din grupa B. Mai ales că, în ciuda aşteptărilor, Austria nu a jucat deloc rău în meciul de debut. O eliminare a ambelor gazde încă din turul 1 ar fi ceva nemaivăzut şi, financiar vorbind, nu ştiu cât de dorit de organizatori. Croaţia trebuie să scoată azi cel puţin 1 punct cu Germania pentru a fi sigură că, în cazul unei victorii austriece împotriva Poloniei, în ultima etapă nu se vor putea face jocuri de culise.

În ceea ce priveşte Cehia sau Turcia, nici una nu pare a avea stofă de semifinalistă dar norocul echipei care va reuşi calificarea alături de Portugalia ar putea veni din faptul că eventualele jocuri de culise din grupa B ar putea duce la un sfert de finală împotriva Austriei.

În grupa noastră, e bine că am scos egalul din prima zi, care ne păstrează practic în cursa pentru calificare indiferent de rezultatul de mâine. Chiar şi dacă pierdem cu 10-0 în faţa Italiei, un 1-0 cu Olanda în ultima etapă ne poate califica mai departe. Pentru meciul cu Italia însă sunt optimist. Italienii încearcă să-şi dea singuri curaj şi îşi aduc aminte de 1994, când au început tot cu o înfrângere, 0-1 cu Irlanda, ajungând până la urmă să joace finala. Numai că, după ce au arătat în primul meci, eu zic că nici nu se pune problema unei comparaţii. Italia din meciul cu Olanda a fost o caricatură, o echipă de 2 lei, cu o apărare varză, fără imaginaţie şi, mai ales, fără nici un lider notabil. În '94 jucau un Baggio, un Maldini, un Signori, un Baresi, jucători la care Italia actuală, oricât o fi de campioană mondială, nu poate decât să viseze. În plus italienii nu ar trebui să uite că în 1994 abia au reuşit să ocupe, cu chiu cu vai, locul 3 în grupă care, în cazul formatului acelei cupe mondiale, îi ducea mai departe, dar la Euro îi va face să ne zică "pa".

Şansa noastră e unică fiindcă nu se întâmplă de multe ori să-i prinzi pe italieni cu spatele la zid şi obligaţi să joace deschis în apărare încă din minutul 1 (o apărare care oricum, fără Cannavaro, s-a dovedit mai găurită ca un şvaiţer). În plus, oricât s-ar da ei de cocoşi, italienii ştiu că noi am bătut Olanda şi vor intra cu frică pe teren. Altfel zis, vor trebui să bată o echipă despre care ştiu că în preliminarii i-a bătut pe cei care i-au zdrobit pe ei şi în primul meci a făcut egal fără probleme cu Franţa, echipa care, la rândul ei, i-a bătut în preliminarii. Cu cuţitul la os şi cu un psihic pe marginea prăpastiei prevăd că italienii vor juca haotic, precipitat, vor bubui multe mingi în faţă şi vor încerca să joace într-un ritm superior celui impus de francezi, dar asta îi va face şi mai vulnerabili în apărare decât au fost în meciul cu Olanda. Totul e să nu luăm gol pe debutul meciului.