Mă disperă cei care prevăd "colapsul" economiei româneşti în cazul unei aprecieri susţinute a leului.
Argumentul forte este acela că un leu puternic şi un euro slab ar favoriza consumul şi importurile în defavoarea exporturilor şi producţiei. Astfel, balanţa comercială a României ar fi negativă per ansamblu şi România s-ar adânci în datorii.
Din păcate, asta e o interpretare strict liberală a ceea ce se întâmplă în economie. O interpretare marxistă i-ar fi ajutat pe pesimişti să înţeleagă de ce, în ciuda zvonisticii alarmiste care deja se face auzită de vreo 3 ani, economia românească nu doar că nu a colapsat, ci a avut ritmuri de creştere susţinute (şi va continua să crească), iar leul românesc nu doar că nu a căzut, ci s-a întărit permanent (şi va continua să se întărească).
Explicaţia e simplissimă. În ultimii 4-5 ani România a exportat de fapt o marfă foarte preţioasă: forţă de muncă. A, liberal gândind, asta nu e o marfă; dar dacă gândim marxist (aşa cum o fac eu) forţa de muncă este o marfă. În lipsă de altceva, România a exportat muncitori. Nu cine ştie ce... vreo 3-4 milioane (cam cât populaţia Republicii Moldova). Cu banii câştigaţi de pe urma lor a putut importa electrocasnice şi materiale de construcţii fără ca balanţa comercială să poată fi pusă în pericol. Deşi dacă elimini din condei exportul de muncă, s-ar putea să găseşti nişte cifre alarmante. Banii obţinuţi pe forţa de muncă (altfel zis, banii căpşunarilor) deşi la un nivel imediat se duc pe consum, la un nivel mai profund se transformă în dări la stat (de aici, o vistierie mai bogată pentru dl. Isărescu), capitalizează afaceri, cumpără tehnologie.
Astfel, leul şi economia per ansamblu nu vor avea de suferit decât dacă robinetul cu bani de la căpşunari se va opri. Altfel zis, dacă marfa numită "forţă de muncă made in RO" va înceta să se mai cumpere la export. Sincer să fiu, cel puţin pentru următorii 3-4 ani scenariul mi se pare complet imposibil. Dar nu imposibil în general: este clar că în câţiva ani mulţi dintre cei plecaţi îşi vor lua şi familiile cu ei, sau îşi vor pierde bătrânii de aici (deci şi motivaţia de a mai trimite bani) ş.a.m.d. Peste 3-4 ani însă eu personal sunt absolut convins că economia va fi complet pusă pe picioare şi independentă faţă de exportul de forţă de muncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu