Am și eu un text acolo în care, pornind de la perspectiva pe care mi-o dau cei 16 ani de antreprenoriat, discut despre șansele reale pe care ți le dă antreprenoriatul ca să ieși din sărăcie. În România, firește.
Nu vreau să exagerez cu laudele pro domo, dar volumul chiar e bun și plin de contribuții valoroase. Probabil va deveni, în timp, o referință importantă în peisajul intelectual al stângii autohtone și va ajuta, de ce nu, și la formarea unor politici publice mai coerente și mai inclusive. De asemenea, oferă o mulțime de argumente tuturor celor care doresc să combată propaganda, de multe ori abjectă, a dreptei de la noi.
Post factum aș dedica textul meu memoriei unei cliente pe care am avut-o cândva, marea campioană la șah Eugenia Ghindă, care m-a ajutat indirect să mă înțeleg mai bine și să devin din ce în ce mai atras de marxism. În facultate îl citisem un pic pe Marx printr-o perspectivă deformată, de dreapta. Abia când eu însumi m-am dat cu capul de niște chestii am înțeles mai multe dintre lucrurile scrise de neamțul bărbos. Inclusiv ce carte capitală [încă mai] este Capitalul.
Săraca doamna Ghindă, din cerurile în care se află acum, probabil că nu va afla niciodată cât m-a ajutat în formarea intelectuală faptul că am colaborat la un moment dat pe proiectul dânsei, prin 2007.
Apoi m-a sunat odată, prin 2010, și era disperată că „dacă nu face ceva urmează să dea faliment”. Așa că se gândise să-și refacă situl. Poate, poate... Numai că eu aveam mult de lucru atunci și am cam amânat-o, mai ales că din tonul convorbirii nu părea să aibă prea mulți bani disponibili. Și era criză și eu însumi aveam nevoie de bani, deci mă concentram să lucrez cu clienții care mai aveau bani. I-am zis să mă sune luna următoare.
Dar dânsa n-a mai sunat și nici eu n-am dat atenție acestui fapt.
Și la un moment dat, când nu aveam ce face, mi-am adus aminte de ea și m-am întrebat de ce naiba nu mă mai sunase, că părea foarte dornică atunci de refacerea sitului. Stăteam mai bine, îmi puteam permite să lucrez și pentru un client mai mic, care plătea mai prost. Trecuseră doi ani de la acea convorbire.
Așa am aflat că de fapt doamna Ghindă murise la vreo două săptămâni de la ultima noastră convorbire. Făcuse un AVC pe fondul stresului și al disperării că firmulița ei de producție publicitară va da faliment și dânsa va rămâne șomeră. Nu avea decât 60 de ani.
Cam asta e viața de antreprenor în România, dincolo de prostiile pe care vi le spun revistele glossy și diverșii inconștienți din media: Moise Guran, Muscalu et aliis ejusdem farinae...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu