Conform unui șir de știri recente publicate de Ziarul Financiar și rămase, în mod ciudat, fără ecou în restul mass-media (poate că Antenele și Realitatea, singurele posturi TV de la care am pretenții, ar fi bine să-i înjure mai puțin pe Boc și pe Băsescu și să trateze și această problemă) fondurile de pensii private care administrează o părticică din munca noastră (prin Pilonul II de pensii) au ajuns să investească o parte a banilor în acțiuni și obligațiuni din străinătate.
Altfel zis, câteva procente din munca populației active pleacă lună de lună în străinătate, unde finanțează companii străine. Nu îi acuz pe administratorii de fonduri pentru tâmpenia asta. Nu e vina lor că nu au în ce să plaseze fondurile acumulate în România.
Momentan e vorba de 438 de milioane de lei (deci aproximativ 100 de milioane de euro) investiți în străinătate, comparativ cu numai 300 de milioane de lei investiți pe BVB. Și e de așteptat ca, pe măsură ce fondurile se acumulează, decalajele dintre investiții să crească, deoarece guvernul nu dă nici un semn că ar grăbi listarea pe bursă a acțiunilor pe care încă le mai deține, după cum nu dă nici un semn că ar obliga Erste să-și asume obligația din contractul de privatizare de a lista BCR la bursă. Practic, Erste deține în acest moment ilegal BCR-ul, câtă vreme și-a încălcat obligațiile contractuale!
Inevitabilul s-a produs. 20 de ani de crimă împotriva poporului român, începuți de regimul Iliescu-Roman, desăvârșiți magistral de regimul Băsescu-Boc, nu puteau avea alt deznodământ: suntem niște sclavi. Muncim pe față pentru prosperitatea altora.
Totul a început atunci când fiul de kominternist (și nu fac întâmplător această precizare!) Petre Roman a decretat că industria românească e „un morman de fier vechi”. Mda, era morman de fier vechi poate pentru că Ceaușescu îi eliminase pe toți kominterniștii, inclusiv pe taică-su Walter, din conducerea PCR?! Acela e momentul zero al crimei. Au urmat apoi tentativele iliesciene de privatizare: metoda MEBO, cupoane. Regimul Iliescu s-a ferit de bursă ca dracul de tămâie pentru că privatizarea prin bursă ar fi presupus transparență și performanță, spre deosebire de pseudo-privatizarea prin fel de fel de cupoane, prin care li se lua ochii proștilor în timp ce nomenklatura securistă continua să-și facă mendrele.
Apoi a venit guvernarea PNȚCD, care a adus cu sine „privatizarea la plic”. Privatizarea cu investitori „strategici”. Adică investitorii lui pește prăjit. O monstruozitate. Alții care s-au ferit ca dracul de tămâie de privatizarea prin bursă, și tot pentru că privatizarea prin bursă ar fi presupus transparență și performanță. Plicurile erau oferite de cine trebuie și deschise de cine trebuie!
Practicile netransparente sunt continuate acum de regimul Băsescu-Boc. Dobitocii ăștia nu au dat nici un moment senzația, în 2009, că ar vrea să se împrumute de la populație. S-au dus direct la FMI. Acum asistă pasivi la scurgerea banilor din România. Pentru ei, problemă de siguranță națională e presa care nu-i pupă în fund, nu faptul că românii sclavagesc fără perdea pentru companii străine. La un capital social cerut de lege de 200 de lei, banii pe care fondurile de pensii private i-au plasat în străinătate din lipsă de alternativă internă sunt echivalenți cu capitalizarea a peste 2 milioane de firme. La un capital social, mult mai apropiat de realitățile economice, de vreo 6.500 de lei (suma minimă pe care o estimez eu ca fiind necesară în România pentru deschiderea unei afaceri adevărate) banii aceia sunt echivalentul capitalizării a peste 60.000 de firme (viabile!). Despre asta vorbim. Banii și munca noastră îi fac prosperi pe alții, în timp ce muncitorul și micul antreprenor din România sunt jupuiți de vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu