8.11.10

Re-ruralizarea: finalul absurd al unei epoci de sters cu buretele, "post-comunismul"



Graficul de mai sus reprezintă ponderea populaţiei rurale în totalul populaţiei României, din 1907 încoace. Graficul include şi prezumtiva reformă administrativă din 2012, când aproape 800.000 de oameni ar trebui să redevină "ţărani" prin retrogradarea a 30% dintre oraşele existente de la statutul de oraş, la cel de comună.

Intelighenţia noastră a avut câteva idealuri naţionale în secolul XX. La nivel politic, Marea Unire. S-a făcut în 1918. La nivel social, îmbunătăţirea stării populaţiei rurale şi chiar urbanizarea ei. Din acest punct de vedere observăm o continuitate din 1907 până în 1989. Procesul e mai puţin vizibil înainte de 1948 dar nu trebuie uitat că în perioada 1918-1919 populaţia ţării practic s-a dublat (de la 7,7 milioane la 16,7 milioane) faţă de începutul războiului, ceea ce a creat nişte probleme administrative extraordinare. Cu toate acestea, în 1948 numărul populaţiei urbane era cu peste 2 milioane de oameni mai mare decât în 1907 (3,7 milioane faţă de ceva mai mult de 1 milion).

2 milioane de oameni care obţinuseră, datorită apartenţei la mediul urban, acces mai uşor la servicii sanitare, la educaţie, la cultură. Şanse mai mari de a răzbi în viaţă.

Urbanizarea s-a accelerat în anii comunismului. Practic, fiecare deceniu din perioada 1950-1990 a mai adus urbanizarea a 5-6% din populaţie. Din punctul ăsta de vedere comuniştii au preluat şi au dus mai departe proiectul civilizaţional interbelic. E greşit să credem că modernizarea din a doua jumătate a secolului XX ar fi meritul exclusiv al comuniştilor. Statisticile arată cu claritate că procesul de urbanizare era deja în plină desfăşurare în 1948.

Dar ce se întâmplă după 1989? Oraşele sunt incapabile să mai absoarbă populaţie rurală şi apare stagnarea. Două decenii de stagnare după care, iată, se pare că în 2012 un întreg proces la care au pus umărul generaţii întregi se va întoarce îndărăt: 800.000 de români, adică vreo 4% din populaţia actuală a ţării, vor redeveni "ţărani". Această măsură administrativă de retrogradare a anumitor oraşe (măsură care, sincer să fiu, chiar mi se pare inevitabilă), consfinţeşte finalul falimentar al unei epoci al cărei sens istoric este rupt de sensul istoric al epocilor anterioare.

Punct şi de la capăt. Sau numai punct. Sau numai capăt.

4 comentarii:

Bogdan C. spunea...

1. Comunismul a lasat niste orase falimentare, dependente de niste uzine falimentare, construite doar de dragul de a fi, pentru a avea tot muncitorul (categoria idolizata de comunisti, in loc de intelectuali) unde munci. Nu conta ca produsele nu se vindeau, trebuia angajata jumatate din populatia orasului. Dupa 89 uzinele au dat faliment si taranii mutati cu forta (o mutare nenaturala) de Ceausila s-au intors la origini, altii au plecat din tara etc.

2. Natalitatea de la oras cred ca e mai mica decat la tara. Dintre colegii mei de liceu/generala/facultate, putini aveau frati sau surori.

3. Oamenii educati de la orase au emigrat, fiind mai bine pregatiti si gasindu-si cu usurinta joburi in Vest. Au fost inlocuiti partial de cei de la tara.

4. Cum ziceam, urbanizarea a fost facuta fortat in anii comunismului, oameni care nu aveau ce cauta la oras au fost adusi, efectele se vad si azi: gratare in fata blocului, lipsa de respect pt vecinii din bloc etc. Ii vezi cu ochiul liber prin oras, mai ales Bucuresti.

Ceea ce se intampla acum este doar o reasezare naturala.

Luigi spunea...

Sunte de acord cu cateva dintre observatiile lui Bogdan C. mai putin faptul ca ceea ce se intampla este o reasezare natural. Ar fi natural doar daca am accepta ca suntem o populatie fara constiinta si fara interese. In acest caz ne-am supune legilor fizicii - odata cu trecerea timpului entropia creste, asadar regresul este natural. O populatie de lacuste se dezvolta natural si migreaza natural cand gaseste conditii propice, si moare natural cand nu mai are conditii de viata.

In principiu, in economia clasica, netehnologizata, raspandirea populatia era corelata cu prezenta capitalului : acolo unde era capital era si de lucru, si deci existau si oameni.
In economia moderna, tehnologia noua permite productivitate ridicata, si deci un necesar mai mic de oameni care sa lucreze cu capitalul.

Totusi, evolutiv, societatea romaneasca nu se prea gaseste in economia moderna, ci mai mult in cea clasica. Evolutia 'naturala' ar trebui sa fie inca in favoarea orasului.

Cu titlu de exemplificare a acestor principii, sa ne gandim cum cresc orasele chinezesti (China este inca in zona clasica de dezvoltare economica) si cum descresc orasele americane (SUA se afla in era post-clasica).

Ca sa raspund intrebarii unde s-ar afla Romania in acest context, as zice ca suntem o economie clasica nefunctionala. Capitalul nostru majoritar este orientat catre vechea economie, iar oamenii pleaca la tara nu din cauza ghiftuirii si a iubirii de natura, ci pentru ca nu isi permit sa mai locuiasca la oras.

Lucian Sarbu spunea...

Comunismul a accelerat, fără îndoială, urbanizarea, dar aceasta începuse înainte de 1948 - şi era şi normal să fie aşa. Nu poate exista modernitate fără urbanizare iar România interbelică mergea înainte, nu înapoi.

Iată câteva exemple privitoare la evoluţia populaţiei:
- Bucureşti: 282000 de locuitori în 1900, 1 milion în 1948
- Iaşi: 75000 de locuitori în 1912, 96000 în 1948
- Constanţa: 27000 de locuitori în 1910, 80000 în 1950
- Ploieşti: 56000 de locuitori în 1912, 96000 în 1948

Comuniştii doar au continuat o tendinţă. Să-l luăm de exemplu chiar pe Ceauşescu: tacsu' Andruţă era ţăran prost, dar pe el l-a trimis calfă la oraş. Acolo era viitorul.

BlacKat spunea...

Ruralizarea nu are cum sa fie o tendinta asa-zis naturala, nu intr-o epoca precum aceasta in care traim noi. Sa va amintesc doar ca, pentru prima oara in istoria omenirii, populatia urbana a depasit-o pe cea rurala la nivel global? Raspunsul e foarte simplu pentru oricine a studiat istoria si antropologia, iar fenomenul despre care vorbesc e similar celui care a transformat vinatorii in agricultori. E vorba de tendinta naturala a hominizilor de a exploata noile tehnologii pentru cresterea bunastarii personale, ceea ce duce la sporuri demografice naturale. In acest moment istoric pur si simplu nu mai e nevoie de multe brate de munca pentru exploatarea agricola. Oamenii se indreapta, asadar, spre exploatarea celei mai avansate tehnologii a momentului, singura capabila sa le asigure veniturile necesare pentru a putea supravietui si a se putea inmulti. Am vulgarizat enorm pentru simplificarea argumentatiei, dar cred ca ati inteles de ce ruralizarea e oricum dar nu un fenomen firesc in secolul XXI. Fireasca e, in schimb, plecarea taranilor spre tari care le pot oferi de lucru, fie si numai la carat moloz cu roaba pe santiere.