De ce a pierdut Basescu?

Trăim cu siguranţă ultimele 2 săptămâni ale unui regim politic dement, închis maniacal în propriile obsesii, în imposibilitatea de a susţine un dialog cu partenerii politici şi cu propriul popor. Politica, politica democratică în particular, e negociere, ceea ce implică dialog, comunicare - ori, actualul regim a arătat că nu ştie decât să monologheze.

În ceea ce mă priveşte, pot spune că nu îmi fac mari speranţe cu privire la viitorul României, pentru că lestul economic lăsat de ultimii ani şi, mai ales, de ultimul an, va atârna atât de greu în balanţa viitoare, încât nu putem întrevedea un destin favorabil, cel puţin pentru următorii 5-6 ani. Totuşi, prin iminenta debarcare a lui Traian Băsescu România face un prim pas corect pe drumul către însănătoşire.

Motivul pentru care Băsescu va pierde e simplu. Ca orice dictator, a crezut prea mult în steaua lui şi nu a ştiut când şi unde să se oprească. De câte ori nu ne-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler nu ar fi atacat Polonia în '39 sau dacă nu ar fi atacat Uniunea Sovietică în '41? Probabil am fi avut şi azi, în 2009, o Europă nazistă. Poate că totalitarismul ar fi trecut oceanul şi ar fi debarcat în America. Dar Hitler nu s-a oprit nici în '39, nici în '41. Pentru că, dacă s-ar fi oprit, n-ar mai fi fost el. Hitler trebuia să acţioneze dement pentru că era dement. Aşa că a atacat şi Polonia, şi a atacat şi Uniunea Sovietică. Şi a pierdut. Tot aşa, Băsescu a jucat riscant până în ultima clipă: a refuzat soluţia majorităţii, soluţia Johannis, deşi era evident că era singura soluţie democratică în condiţiile în care adunase în jurul său o majoritate clară, propunând nişte soluţii ad-hoc venite dinspre propriul partid, minoritar, partid aflat vremelnic la pârghiile unei guvernări de tip Superman, în care fiecare ministru e atât de valoros încât poate administra, chipurile, două ministere deodată.

Dacă Băsescu l-ar fi numit pe Johannis premier, acum ar fi avut sigur 40% din voturi şi ar fi putut privi liniştit către turul 2. De ce? Simplu! Pentru că ar fi dovedit întregii ţări că este ceea ce trebuie să fie, adică un preşedinte model, situat dincolo de partipriuri şi jocuri politice. Ocazia de a dovedi că are stofă de preşedinte, ocazie ivită în prag de alegeri, era excelentă. Şi totuşi, a ratat-o lamentabil (cum a mai ratat multe altele). Din păcate pentru el, Băsescu nu a putut ieşi din pielea lui Traian Băsescu. Ca orice individ dictatorial, are idei fixe, e maniacal şi crede atât de tare în steaua proprie încât e incapabil să accepte că s-ar putea înşela (deşi, chiar după propriile vorbe, s-a înşelat deja destul de tare până acum cel puţin de două ori: când l-a numit pe Tăriceanu prim-ministru şi când a băgat PSD-ul la guvernare). A ales să joace riscant, propunând prima oară un premier-marionetă de tip Emil Boc (Lucian Croitoru - un om cu performanţe administrative nule), apoi unul extras direct din rândurile PD-L, în dispreţ total faţă de majoritatea democratică. De fiecare dată jocul a fost unul de forţă: faceţi cum zic eu sau vă decimez (cu referendumul). De fiecare dată a dat de înţeles, ameninţător, că alternativa adversarilor e dispariţia de pe scena politică. A inventat un referendum complet inutil pentru ca ameninţarea să fie şi mai clară. În ceea ce priveşte relaţia cu massele, este natura oricărui dictator să apeleze la emoţii profund defensive precum frica şi spaima. Pentru Hitler vinovaţi de toate relele poporului său erau ticăloşii de evrei. Pentru Stalin, imperialiştii occidentali. Pentru Mao, intelectualii. Pentru Kim Ir Sen, americanii. Pentru Franco, comuniştii. Între Băsescu şi porcul (Napoleon) din "Ferma animalelor" care îşi ameninţa confraţii cu replica: "Vreţi să se întoarcă Jones?!" nu e nici o diferenţă notabilă. Pentru Napoleon, Vinovatul cu "V" era bietul Jones, care nu mai călcase prin fermă de o mulţime de vreme. Băsescu îi ameninţă pe adversarii politici cu decimarea, în timp ce poporul e ameninţat cu Patriciu, Vântu, Voiculescu şi nu ştiu ce alţi "moguli". Lucrurile merg prost în România, vor merge prost, datorită acestor "moguli" şi a acoliţilor lor. Nimic despre mogulii din curtea proprie. Nimic despre bordurile lui Videanu, care se toarnă cu zel chiar şi în clipa asta. Nimic despre parcările doamnei Udrea. Nimic despre regii asfaltului. Nimic despre maşinaţiunile imobiliare ale lui Puiu Popoviciu. Nimic despre averea propriei familii. Nimic despre politizarea faraonică, în favoarea PD-L, a celor mai mărunte instituţii de stat din România. Nimic despre criză, care e venită numai din afară, ca şi cum guvernarea imbecilă condusă de lacheul Boc nu ar fi amplificat-o. "Vreţi să se întoarcă Jones?"

Iată de ce Băsescu a pierdut, şi pe 6 decembrie debarcarea lui va deveni oficială. Pentru că, în loc să fie ceea ce trebuia să fie, ceea ce era pus să fie, a ales să fie el însuşi, adică Traian Băsescu. Şi a ales prost. Sau bine - pentru România.