Săptămâna asta am primit 2 telefoane ciudate. Unul, de la o duduie din Tokyo care m-a întrebat într-o engleză destul de greu de înţeles dacă sunt la curent cu căderea burselor mondiale şi dacă da, dacă sunt conştient de oportunităţile create acum la cumpărare. Din vorbă în vorbă, a doua zi m-am trezit că mă sună follow-up un tip care vroia să mă programeze deja pentru o convorbire cu unu' mai mare care să-mi spună ce şi cum să investesc.
Al doilea telefon l-am primit azi, aparent de la PD-L. Tot o duduie, una mai săltăreaţă, cu vocea aşa, mai angajantă. "Alo, domnu Cutare?" "Da, eu." "De la PD-L, bla bla, vrem să vă întrebăm ceva, aveţi un minut?" Eu sunt în general binevoitor, la ăştia care mă întreabă de sănătate sau au nevoie de răspunsuri pentru un sondaj nu le închid telefonul în nas, cum fac cu agenţii de vânzări. Zic: "Da, spuneţi." "Prima întrebare: ştiţi că pe 30 noiembrie au loc alegeri?" "Cum dracu' să nu ştiu? Evident că ştiu... zice şi la televizor în fiecare zi." "A, păi să ştiţi că multă lume nu ştie. [i-auzi domne', de parcă m-ar mai mira ceva în ziua de azi] Aşa. A doua întrebare: ştiţi că alegerile astea vor fi diferite de cele de până acum?" "Da, ştiu. Se votează uninominal." "Exact! [preferam să zică bingo şi să-mi dea un premiu, da' mă rog...] Oamenii nu mai votează liste, ci candidaţi. Şi acum ultima întrebare: sunteţi dispus să votaţi duminică cu candidaţii PD-L?" "Nu." - zic eu, absolut sincer (duminică voi vota cu Marinescu-"Bideu" şi cu Dichiseanu, pe principiul căruia îi sunt fidel încă din 1996, când am votat cu Brătianu-"Cartof": la aşa caterincă de democraţie, aşa caterincă de parlament!). "Nuuuu?" zice duduia, vădit dezamăgită. "Nu.", repet eu pe acelaşi ton simplu şi hotărât. "Am înţeles, bla bla, la revedere."
La revedere!
