9.10.24

Actualizare

Am terminat cu curele de chimioterapie și citostatice.

Analizele mi-au ieșit bine. CT-ul a ieșit bine. Urmează să mai fac niște investigații în decembrie.

Aparent, sunt vindecat. Aparent. Nu zic „hop” până nu am sărit pârleazul, adică să termin cu toate investigațiile.

Am început să iau în greutate, dar tot am un disconfort destul de neplăcut în zona operației, mai ales după ce mănânc. Am înțeles că o să mai dureze luni bune, poate chiar ani, până când disconfortul o să dispară. În acest moment, sincer, am impresia că nu o să dispară niciodată, fiindcă nu simt nici un fel de îmbunătățire de la o zi la alta. Am simțit o mică îmbunătățire după ce am terminat cu tratamentul oncologic, dar cam atât.

Am început încetul cu încetul să și lucrez, încă sunt și voi mai rămâne o vreme în concediu medical, de aceea mă implic la minimum, cât să nu-mi pierd „abilitățile” și să-mi țin creierul conectat la profesia mea. Nu muncesc propriu-zis, nici nu am cum. După ce iau masa de prânz, din cauza disconfortului resimțit în zona operației, trebuie obligatoriu să mă întind în pat un timp, deci (încă) nu se pune problema să-mi reiau munca la capacitate maximă, că n-am cum.

În orice caz, nu mai stau în brațe cu laptopul pus la încărcat.

E ciudat că nu mai am senzație de foame, nu îmi mai ghiorăie mațele când mi-e foame, probabil din cauză că medicii au fost nevoiți să-mi taie nervul vag. Acum mănânc oarecum din instinct, în sensul că simt când nu mai am energie și atunci mai bag ceva în gură. Dar în general încerc să mănânc la ore fixe, după un program.

Ce am mai observat: de când am ieșit din spital - acum 3 luni și jumătate - am mâncat în principal mâncare gătită acasă. Inclusiv de când am revenit acasă, la începutul lunii august. Mi-am luat un air fryer, mi-am schimbat mașina de pâine (aia veche se stricase) și pe cât posibil gătesc numai în casă. Când nu e și ea prinsă cu curele ei de chimioterapie, nevastă-mea mă ajută și ea. Nevastă-mea mai are de tras cu curele de chimio și citostatice, că la ea cancerul era un pic mai avansat decât la mine. Dar e și ea pe drumul cel bun.

Recent, într-una din săptămânile ei libere, nevastă-mea a avut chef să mănânce „ceva bun”. Așa că ne-am zgâit pe online și în cele din urmă ne-am decis să ne facem de cap și să comandăm ceva de la Burger King, unul dintre furnizorii de junk food care era pe vremuri printre preferații noștri.

Mâncarea a venit, arăta și mirosea fix ca pe vremuri, caldă (Burger King din Victoriei e aproape de noi). Dar după 3 luni de mâncat 100% sănătos am avut amândoi aceeași senzație vizavi de burgerul de la Burger King: nu ne-a (mai) plăcut.

Am concluzionat amândoi că e o porcărie și nu cred că vom mai mânca vreodată, poate doar forțați de împrejurări, așa cum s-a întâmplat anul trecut în prima seară petrecută la Budapesta, unde nu înțelegeam nimic din planeta lingvistică maghiară și ne-am dus ca maimuțele după o siglă pe care o puteam recunoaște, și putând recunoaște relativ simplu și ceea ce mâncam.

Doamne ajută și sănătate tuturor! 🙌

Niciun comentariu: