Remember: credeți că oamenii cu bani nu au știut din 2019 „că urmează ceva”?

Marele exod al CEO din 2019

Știți prin ce a rămas în istoria de business anul 2019? Prin faptul că într-un an de vârf al capitalizării bursiere s-a înregistrat cel mai mare număr de CEO care și-au dat demisia din fruntea companiilor de top. Peste 1600. În acest articol din decembrie 2019 găsiți și un grafic: 2019 was the year of the CEO exodus

Când un CEO pleacă, înșfacă bonusuri, deseori substanțiale (vorbim de milioane de dolari). Mulți și-au găsit diverse scuze, unii au fost îndepărtați, după toate aparențele, cu șuturi în cur.

Nu e mai puțin adevărat că sentimentul general era că anul 2020 va fi marcat de o recesiune (existau studii care investigau „ce cred CEO-ii”: CFO Survey: Recession Expected by Late 2020). Totuși, un asemenea val de demisii nu survine niciodată înainte cu câteva trimestre de recesiune, ci după recesiune, tocmai pentru ca oamenii să-și poată negocia niște condiții de exit favorabile, în funcție de punctul de maxim atins. Și totuși numai în primele 9 luni din 2019 în mediul de business își dăduseră demisia mai mulți CEO decât o făcuseră în tot anul 2008 - care chiar fusese un an de recesiune.

Privind retrospectiv, anul 2019 a fost anul în care toți acești milionari și multimilionari - linia a doua, mai măruntă, a oligarhiei capitaliste, în spatele adevăraților plutocrați, adică mega-milionarii și miliardarii - au părut că părăsesc în mod ordonat corabia. De ce? Nu știm.

Însă una dintre aceste „demisii” e mai bizară decât toate: Adam Neumann și WeWork

Vă (mai) aduceți aminte de WeWork?

Aparent, WeWork avea tot ce-i trebuie ca să fie o companie de succes în noua economie uberizată. Împărțim/„partajăm” haleală, trotinete, mașini, servicii bancare (Revolut) și câte și mai câte. De ce nu am împărți/„partaja” și... spații de birouri? Conceptul era, și mi se pare în continuare, foarte ok. Forța de muncă din Occident e tot mai orientată spre servicii, puțini oameni mai lucrează în extracția primară de resurse (mine, agricultură) sau în prelucrarea lor (fabrici). Foarte mulți învârt hârtii, creioane, pixuri și laptopuri și o mare parte din output-ul economic e rezultat din munca unor firme și firmulițe cu maxim 10 angajați, care n-au neapărată nevoie de un sediu permanent, ci cel mult de unul temporar.

WeWork - al cărei obiect de activitate era tocmai închirierea de spații office și apoi re-închirierea lor partajată - era la 1 septembrie 2019 o companie pregătită perfect pentru succes. Înființată în 2010, avea în acel moment un portofoliu uriaș de spații de birouri, în toate marile orașe din SUA, Israel și Uniunea Europeană (chiar și în București era în discuții să preia, în 2019, niște clădiri de birouri). Avea un CEO carismatic și tânăr, în stilul Marx Zuckerberg: e vorba de Adam Neumann (foto), un cetățean israelian născut în 1979, bine conectat la mediul financiar și de business. În perioada 2010-2019 atrăsese investiții de mai multe miliarde de dolari (doar în ianuarie 2019 atrăsese o investiție de 2 miliarde de dolari de la SoftBank Group, un grup financiar japonez) și ajunsese la o „evaluare” de piață de 47 de miliarde de dolari. Astfel încât în vara lui 2019 compania și investitorii au început demersurile finale (discuțiile erau, firește, mai vechi) pentru IPO - listarea la bursă, care ar fi urmat să aibă loc în octombrie 2019.

Asta era situația, așadar, la 1 septembrie 2019. Totul părea o frumoasă poveste de succes.

Ei bine, pe 24 septembrie, deci cu numai 3 săptămâni mai târziu, lucrurile arătau cam așa:

- investitorii fugeau de WeWork mâncând pământul;
- listarea la bursă era amânată;
- presa de business era plină de articole care făceau praf modelul de business, de parcă WeWork ar fi fost prima companie care s-ar fi listat la bursă fără a fi profitabilă;
- ca să fie ejectat din business, Adam Neumann a primit... 1,7 miliarde USD și a mai fost reținut o vreme „consultant” pe un salariu de... 46 de milioane USD / an.

Astăzi (în 2022) WeWork continuă să funcționeze bine-mersi (deci situația financiară nu era deloc așa de proastă pe cât de mult s-au panicat „investitorii”) și de câteva luni (de la 1 noiembrie 2021) s-a listat și la bursa de la New York. Acțiunile nu rup gura târgului (s-a listat la 8,6 USD și acum băltesc undeva în jur de 7 USD) dar, hei, ce minune dumnezeiască, ce inspirație divină au avut investitorii când au decis în mod fericit în toamna lui 2019, fix înaintea Jocurilor Olimpice Militare de la Wuhan, fix înaintea „exercițiului pandemic” Event 201, că restructurarea și regândirea acestei afaceri trebuie să coincidă fix, băi nenicule dar fix cu anul 2020, cel în care, întâmplare întâmplătoare, s-au făcut lockdowns peste lockdowns și clădirile de birouri au devenit... goale!

Și ce frumos a ieșit din scenă și musiu Neumann cu 1,7 miliarde USD în buzunar.

Ca într-o piesă de teatru de-a lui Shakespeare, putem exclama cu toții: „All's well that ends well!”.