Concediul ăsta, care din păcate s-a încheiat abrupt fără să fie dus la capăt (în Alba Iulia) din cauză că o veste proastă ne-a întors din drum, a fost plin de învăţăminte. Poate mai plin de învăţăminte decât unul pe care l-aş fi petrecut, aşa cum vroiam, hălăduind prin Bretania.
1. Sibiu - dacă Johannis ar candida la preşedinţie, eu l-aş vota cu ambele mâini
Am fost prima oară în Sibiu prin 1995 şi mi s-a părut un oraş ca oricare altul din România - prăfuit, ponosit, cenuşiu, distrus. Atunci am vizitat tot ce se putea vizita, Muzeul Brukenthal, Dumbrava (Muzeul Astra), oraşul etc.
După aceea l-am revăzut în 2004 şi deja începea să capete o altă faţă. Se lucra din greu la reabilitarea centrului vechi, faţadele caselor începuseră să recapete strălucirea de altădată, se refăcea pavajul străzilor. Muzeul Astra era frumos amenajat, Brukenthalul rămăsese însă un palat întunecos, amenajat ca un muzeu oarecare şi fără o urmă de merchandising la intrare. Se lucra şi la reabilitarea acoperişului bisericii evanghelice. În general oraşul îţi dădea impresia unui uriaş şantier.
Apoi am mai stat o singură după amiază în 2006. Deja se terminase de renovat centrul dar dacă te dădeai 20 de metri mai în lateral regăseai aceleaşi case ponosite de altă dată.
Surpriza cea mare a fost să vedem anul ăsta că renovarea a înaintat foarte mult şi pe străzile laterale, ajungând pe alocuri până la zidul cetăţii. Acum, oraşul vechi e minunat. Strada principală a fost închisă circulaţiei şi s-a umplut de terase care, spre cinstea patronilor, sunt amenajate cu foarte mult bun gust fiind o plăcere să stai şi s-o arzi o după amiază întreagă cu pizza, bere şi îngheţată.
O altă surpriză a constituit-o vizita la Brukenthal (ăla de artă, că la muzeul de arme n-am mai avut chef să intrăm). Lucrurile încep să se mişte şi aici într-o direcţie pozitivă. Galeriile au fost rearanjate şi la intrare eşti tentat să cumperi, ca în orice mare muzeu din lume, fel de fel de flecuşteţe de merchandising, inclusiv ciocolată Brukenthal şi căni cu faţa baronului Brukenthal pe ele. Acuma văd că muzeul are şi un site foarte bine făcut.
Cât despre cazare, aceasta a fost foarte ok. Am stat la pensiunea Casa Veche într-o cameră spaţioasă şi curată, deşi cam prost amenajată. Se vedea că e o afacere făcută de nişte oameni care nu prea se pricepeau la turism, încercând să compenseze lipsa de cunoştinţe prin amabilitate şi bun simţ: lângă pat nu aveai nici noptieră, nici priză, iar în baie nu aveai nici o policioară. Sunt amănunte mici, dar care fac diferenţa într-o cameră de hotel. Preţul însă a fost mai mult decât corect şi a coincis cu cel afişat pe site.
Ca o ultimă menţiune, dacă treceţi prin Sibiu şi aveţi timp să mâncaţi ceva, trebuie neapărat să o faceţi la Crama Sibiul Vechi.
În concluzie, Johannis (primarul Sibiului, cred că din 1992 încoace) a făcut o treabă extraordinară şi dacă ar fi să candideze în toamnă la preşedinţie, eu l-aş vota cu ambele mâini.
2. Un pic despre Cisnădie
Într-una din zile am dat o fugă şi până la Cisnădie, unde vroiam să vizităm biserica fortificată pe care o puteţi admira în poza de mai jos. Am înţeles de la cei care se ocupă acum de biserică (o familie de români) că nu prea mai există picior de sas prin Cisnădie dar, din fericire, biserica e foarte frumos prezervată.
3. Din Deva încolo: în teritoriul lui "ce ţară frumoasă, păcat că..."
Nu, nu voi spune: "ce ţară frumoasă, păcat că-i locuită", ci: "păcat că pe alocuri e locuită de nişte prooooşti..."
Băi nene, dar nişte prooooşti...
Să mă scuze cei care se simt jigniţi, nu contest că or fi şi oameni inteligenţi prin zona aia, dar majoritatea sunt vai de capul lor. Proşti, proşti rău. Tălâmbi. Tolomaci. Tonţi. Proşti d-ăia de le curg balele şi zic că plouă şi deschid umbrela.
Sentimentul pe care l-am avut la Deva a fost că stau cu fundul într-un râu cu apă cristalină înconjurat de tâmpiţi care urlă din toţi rărunchii că le e sete.
În primul rând trebuie explicat de ce am ales să stăm câteva zile în Deva. Pentru că ştiam că au o cetate, pentru că ştiam că la o aruncătură de băţ e un castel medieval cu turnuleţe şi creneluri - unul din puţinele din România, alături de Bran şi Peleş deşi Peleşul, mă rog, nu e medieval - şi pentru că aflasem din presă că la Simeria se găseşte un parc dendrologic (arboretum) care merită vizitat.
Aşa că Deva mi s-a părut promiţătoare, un soi de Grenoble. Ca şi Deva, Grenoble deţine o cetate ruinată la care se poate urca folosind un teleferic în formă de balonaşe care e mândria locului, e aproape de un castel foarte frumos - Vizille - şi are câteva muzee. E în mijlocul unei zone pitoreşti, mai poţi căsca ochii la Alpi, dacă ţin minte mai e şi o peşteră prin apropiere... chestii de-astea.
Ei bine, Grenoble, atunci când l-am vizitat, părea să facă oarece bănuţi din turism. Nu mulţi, ca pe Coasta de Azur, dar oricum.
Deva, ciuci-măciuci. Deva pute a sărăcie. Altfel, oraşul e chiar frumuşel, cocheţel şi îngrijit. Tot respectul pentru administraţia locală care a ştiut să pună trandafiri peste tot. Dar oraşul pare incredibil de sărac.
Pe strada lor principală, aia care leagă părculeţul de la poalele cetăţii de piaţa cu statuia lui Traian, nu poţi să bei o bere fără să te asalteze o cireadă de cerşetori, din care unii te şi înjură cu pule şi alte de-alea dacă nu le dai nimic.
În mallul nou construit, Deva Mall, am avut un şoc. N-am văzut în viaţa mea un mall aşa de gol, şi încă în seară de weekend. Până acum credeam că City Mall e cel mai gol mall din lume, dar ţin să spun că în City Mall ai senzaţia că te calci pe bombeuri comparativ cu ce am văzut în Deva Mall. Nu cred că erau mai mult de 100 de indivizi în tot mallul de fiecare dată când l-am vizitat.
Ca să vedeţi o mostră de inteligenţă locală. Au şi ei un soi de palat, se numeşte "Magna Curia", foarte frumos, construit pe la 1580. Cică a fost şi casa generalului Basta, jegosul ăla care i-a tăiat capul lui Mihai Viteazul. Acum ar trebui să fie acolo Muzeul Civilizaţiei Dacice.
Din 4 zile în 3 l-am văzut închis. În fine, în a 4-a, luni, îl vedem deschis şi intrăm. Acolo, vreo 3 cucoane muzeografe care o ardeau în cafele şi un dialog care s-a purtat aproximativ aşa:
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Ăsta-i muzeu?
- Mdaaa...
- Păi şi nu-l putem vizita?!
- A, e închis.
- Păi de ce e închis?!
- Păi nu sunt bani să fie pus la punct. [exponatele, adică; în curte erau o mulţime de pietre, dumnezeu ştie dacă autentice sau nu, care zăceau pe ici-colo]
- Păi de câţi bani e nevoie?!
- Ei, nu ştim noi.
În fine, am cumpărat două cărţulii ca să nu zicem că n-am fost pe acolo şi ne-am cărat.
Băi cretinilor, tâmpiţilor, oligofrenilor. Puneţi în plm 5 pietre de-alea într-o cameră şi luaţi-mi 5 lei să le văd. Idioţilor. Cretinopaţilor. Dacă vă vin nu 1000, dar măcar 10 inşi pe zi care n-au ce face în Deva şi vor s-o ardă într-un muzeu de căcat, tot adunaţi 50 de lei pe zi. În 26 de zile, înseamnă 1300 de lei. E puţin, ştiu. Dar într-un an înseamnă 15.600 de lei. Aşa-i că asta e o mică sumă deloc neglijabilă?
Tâmpiţilor. Dobitocilor. Cretinilor. Nu e de mirare că sunteţi săraci. Sunteţi prea proşti ca să meritaţi să fiţi bogaţi.
Cetatea aia, vai de curul ei. Cică se renovează de 2 ani şi nişte constructori tâmpiţi care trebuiau să recondiţioneze nu ştiu ce arce, au tras un crac mai jos decât celălalt. Nu mă miră.
În schimb, panorama de pe cetate e incredibilă. Cretinii ar putea să ia o cârcă de bani de la toţi cei care sunt în trecere prin oraş şi nu urcă până sus, convingându-i să dea 12 lei (parcă atât e biletul telecabinei) ca să urce sus. Pentru asta însă trebuie să crezi că ai ceva de arătat. Trebuie să crezi în tine. Trebuie să împânzeşti oraşul cu îndemnuri care să-i motiveze pe oameni să urce. "N-ai trecut prin Deva dacă n-ai ajuns până sus!" Ceva de genul ăsta, plm, nu stau eu să vă fac sloganele. Vai de capul vostru.
Nu mai zic de faptul că drumul pe jos e plin de peturi şi ambalaje de plastic, şi la fel e şi sus. Idioţilor. Dacă nu sunteţi în stare să (vă) păstraţi curăţenia în minunăţia aia, privatizaţi dracului serviciile de pază şi curăţenie şi daţi-le dreptul celor care se vor ocupa de păstrarea curăţeniei în / pe cetate să dea amenzi ălora pe care îi ginesc că aruncă petul în pădure. Vă garantez că o firmă cu nu mai mult de 3 badiguarzi va face o curăţenie pe acolo de-o să poţi linge de pe jos.
3. Hunedoara: gisăs craist! Aşa ceva nu se poate!
La Hunedoara există, cum ştim cu toţii, Castelul lui Iancu de Hunedoara / Janos Hunyadi. Mai întâi ţin să trec în revistă, nu ca să mă laud, ci ca să pot aşeza într-un context oarecare, castelele pe care le-a văzut şi prostul de mine de-a lungul vremii: Dover şi Leeds (Anglia), Vizille, Vincennes, Versailles şi Sceaux (Franţa), Bran şi Peleş (România). Aşa. Or fi multe, or fi puţine, pana mea. Una peste alta nu eram chiar novice, dar pe ăsta din Hunedoara nu-l văzusem niciodată şi tocmai de aceea prima impresie a fost: "Wow!"
Da, este măreţ. Este majestuos. Este frumos, poetic, uluitor. Oraşul ăla de căcat numit Hunedoara ar putea trăi lejer numai de pe urma imaginii lui. Cât am stat pe acolo am văzut 2 autocare cu turişti şi cel puţin 2 duzini de maşini în parcare. Mulţi maghiari (din Ungaria), câţiva polonezi... Deci, interes din partea turiştilor există. Atunci, de ce Hunedoara e vai de capul ei?
Păi, din acelaşi motiv pentru care în Deva pute a sărăcie. Din prostie.
Dacă mergi prin oraş, nimic nu aminteşte că ai fi în oraşul acelui castel. Nimic. Dacă nu ai şti tu că există acel castel, ai trece ca prostul prin oraşul ăla. Eu mă aşteptam ca în Franţa, să văd că toţi stâlpii sunt plini de indicatori: "Spre Castel! Vizitaţi Castelul, prima la dreapta!" etc.
Canci. Nimic. Mergi de-a'n-boulea dupa GPS, aşa cum ţi-ai notat de acasă, sau întrebi vreun cetăţean pe stradă unde-i castelul. Dar dacă nu ştii româneşte, băi netoţilor şi tâmpiţilor?
Odată ajuns în castel, şocul se amplifică. În prima sală prin care începe turul castelului e amenajată o expoziţie care n-are nici o treabă cu castelul: ceva cu continuitatea dacilor pe acolo.
Bă, boilor. Lăsaţi-i dracu' pe unguri în pace. Nu ne vor lua ungurii Hunedoara înapoi dacă nu le demonstrăm la ei în castel că vezi Doamne, daco-moşii noştri au fost pe-aici înainte de arpad-moşii lor. Dar puteţi face un muzeu al dacilor la ieşirea din castel şi îmi mai luaţi 5 lei din buzunar să mă zgâiesc şi la chestiile alea dacice. Proştilor şi idioţilor. Că eu de-asta vin la voi în oraş, mă boilor, să cheltui bani, nu să mă întorc cu ei în buzunar.
Castelul, în interior, e transformat într-un bazar. Ok, dacă nu mai ai mobila originală şi oala de noapte în care s-a pişat Iancu de Hunedoara, nu-i nici o problemă. Noi, turiştii, înţelegem treaba asta, că nu suntem absurzi. Aşa că lasă-l gol. În orice caz, nu-l umple din sală în sală cu fel de fel de tarabe, pentru că îmi strici experienţa vizitării lui. Nu ştim ce conţineau sălile, dar cu siguranţă nu tarabe cu mărunţişuri. Lasă-l gol ca să-mi pot măcar imagina cum era. Din sală
în sală îmi poţi pune câte o planşă ieftină cu câteva explicaţii, creată de un student la Arte, şi lasă că de restul mă descurc eu. Ştiu să-mi imaginez şi singur.
Iar pe comercianţi adună-i în plm afară din castel, la intrare, undeva într-un loc civilizat, unde, printre altele, măi tâmpitule şi cretinule de primar sau ce-oi fi acolo, poţi trage curent electric pentru ca eu, turistul, să-ţi pot plăti cu cardul. Aşa, am cumpărat din interior nişte mărunţişuri de vreo 30 de lei, că atât s-a întamplat să mai am în buzunar, şi gata. Nevastă-mea însă ar fi cheltuit lejer 100 de lei, dacă ar fi putut. Iar eu, să mor de n-aş fi cumpărat un puşcoci care costa 250 de lei.
Ce aş face eu dacă aş fi primăria?
Păi, în primul rând mi-aş propune să reţin mai mult turiştii de la castel în oraş. Măcar o noapte. Una e să-ţi vină un turist care cheltuie 10 euro la castel (bilet + suvenir), alta e să-ţi vină unul care cheltuie 100 de euro (la castel + o noapte de cazare + o masă). Aşa cum mi-am dat seama, în Hunedoara sunt vreo 120 de locuri de cazare, ceea ce e foarte puţin. Având în vedere însă că la castel erau atât de mulţi turişti, mie unuia mi se pare floare la ureche să ai un grad de ocupare apropiat de 100% tot timpul anului, deci mi se pare floare la ureche să bagi concret în oraşul ăla 120 de paturi x 365 de zile x 100 de euro = 4.380.000 de euro pe an, adică 20% din veniturile Hunedoarei, conform datelor de aici. Ceea ce, evident, nu se întâmplă. Nu cred că veniturile directe ale Hunedoarei care provin din turism depăşesc 5-600.000 de euro.
Pentru retenţia turiştilor însă e nevoie de câteva chestii:
- Faceţi ceva cu oraşul vostru, panaramelor: luaţi exemplu de la deveni, care au umplut de flori Deva; turiştii rămân peste noapte numai dacă oraşul îi îmbie să rămână.
- Recuperaţi fiarele alea vechi, furnalele; probabil e greu să le tranşezi şi să le vinzi la fier vechi, dar cât de greu e sa le vopseşti în nişte culori plăcute şi pastelate, vesele? Hint pentru voi: orice castel medieval avea turnuri, ce-ar fi să vindeţi turiştilor imaginea unor turnuri medievale, nu a unor vechi coşuri de fum?
- Nu aveţi bani? Vă plângeţi că "nu sunt bani"? Staţi cu laba întinsă la (m)UE şi aşteptaţi nişte bani care nu mai vin? Dobitocilor! Oligofrenilor! Duceţi-vă în plm la bancă să luaţi un credit sau daţi o emisiune de-aia de obligaţiuni municipale având ca scop strângerea de fonduri pentru reabilitarea turistică a Hunedoarei! Nu ştiţi decât să cerşiţi şi să vă plângeţi că n-aveţi bani, dar plouă cu bani în jurul vostru!
5. Simeria
Despre Simeria nu sunt prea multe de spus. Da, există parcul dendrologic, e mişto şi e vai de curul lui. Un bilet costă numai 2 lei, o sumă cu totul şi cu totul incapabilă să acopere costurile de întreţinere. În fundul parcului puteţi vedea şi Mureşul.
Apropo de costuri, oamenii de pe acolo nu au nici o idee legată de pricing. La castel eu aş pune lejer 20 de lei biletul iar la arboretum, 7-8 lei. Oamenii au o neîncredere cronică în ceea ce oferă şi nu sunt conştienţi de faptul că, dacă bat la uşa castelului, vreau să-l vizitez, deci cere-mi taică un preţ decent, şi îţi dau. Totul e să nu sari calul. De exemplu:
- nu sări calul la cazare: nu-mi cere 200 de lei pe cameră, adică 50 de euro, că de banii ăştia stau la Paris, dar cere-mi 100-150 (adică 25-35 de euro) şi atunci e ok: şi eu stau bine, şi tu câştigi destul (lasă că ştim că nu o plăteşti pe cameristă aşa cum ar fi plătită la Paris...);
- nu-mi cere 60 de lei, adică 15 euro, la intrarea într-un muzeu / castel / parc deosebit, că nu suntem nici la Luvru nici la Madam Tussauds, dar cere-mi 15-20 de lei, adică 4-5 euro, şi voi da, că de-asta vin la tine, să cheltui bani.
