A doua întâmplare s-a petrecut în 2006.
Firma în cauză e un producător foarte mare de produse din carne şi am avut prilejul să particip la procesul de rebranding. Rebrandingul era necesar deoarece imaginea lor era, într-un cuvânt, varză: identitatea vizuală primitivă (porcuşori, găinuşe), ambalaje create ca la casa pionierilor, nu aveau site, nu aveau niciun fel de materiale publicitare. Din câte am înţeles de la "iniţiaţi" afacerea, deşi se cifra la mai multe zeci de milioane de euro / an, era condusă cu mână de fier de patron, un mic Al Capone local, care îşi teroriza angajaţii şi partenerii cu practicile sale de afaceri. De altfel, din cauza imaginii deplorabile produsele nici nu puteau intra în hypermarketuri deoarece acestea cereau îndeplinirea anumitor standarde de prezentare şi ambalare.
La focus grup toată lumea a constatat că produsele sunt delicioase, fără excepţie. Era chiar păcat să nu se vândă! Erau nişte delicatesuri.
În fine, s-a prestat o muncă, s-a creat un pachet complet de identitate vizuală, un set complet de etichete, ambalaje etc.
După câteva luni descopăr o piaţă în Aviaţiei care avea 2 magazinaşe de desfacere ale firmei în cauză. Câteva luni. Produsele erau ambalate la fel ca înainte. Oricât am încercat s-o conving pe nevastă-mea că merită să cumpărăm de la ei, n-a fost chip. Arătau groaznic. Când mai cumpăram câteodată ceva ea nu se atingea. În fond, brandul era noname şi ambalajele ... groaznice!
Acum magazinaşele cu pricina nici nu mai există. Firma aia nu are site şi am văzut la un moment dat prin oraş o maşină de transport pe care trona bine-mersi logoul vechi.
Oare problema e la hypermarketuri?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu