În ultimele zile am avut permanent deschise în browser 2 ferestre: bursa şi forexul.
Am văzut pe viu, aşadar, cum s-au volatilizat din România, în numai 2 săptămâni, vreo 3-4 miliarde de euro şi cum cursul a ajuns la nişte valori care oricărui economist i-ar da frisoane.
Ceea ce nu înţeleg este inconştienţa cu care mai marii zilei continuă să susure în urechea românilor melodii de genul "Dormi liniştit, lucrăm pentru tine". Isărescu a declarat ieri că leul îşi va reveni, deşi nu a spus nici cum, nici când. Domnule Isărescu, oamenii vă cred!
Tăriceanu dă vina pe America. Băsescu încă nu a zis nimic. Nici Geoană.
De ce nu se spune foarte răspicat că suntem în căcat? Suntem în căcat rău de tot, fiindcă ani de zile ne-am bătut joc de ceea ce am fi putut face, şi nu am făcut. Ani la rândul am vândut numai iluzii, ne-am fuşerit aşa cum ne stă bine, aşa-zisele "investiţii" străine sunt de fapt investiţii imobiliare care nu produc nici plusvaloare, nici dezvoltare tehnologică. Suntem o ţară de retail care se bazează pe un singur lucru: creditarea bugetarilor şi a lucrătorilor din alte câteva domenii (nu multe: IT&C, farmacii... şi cam atât). Câtă vreme aceştia pot consuma, e bine, "duduie" retailul, se încasează impozite şi ne permitem să cheltuim ca belferii. Şi se adună... ratele. Există idioţi care susţin că în România e încă bine, e loc de creştere, că vezi Doamne creditele nu fac decât nu ştiu cât la sută din PIB spre deosebire de occident unde ele sunt de nu ştiu câte ori mai mari, de parcă noi ne putem compara cu occidentul. Păi măi zevzecilor, într-o ţară cu salariul mediu net de 300 de euro voi vă aşteptaţi ca ăia 1-2% cetăţeni creditabili să genereze credite cu o pondere în PIB ca în Occident? Ei, nu ştiu cum să vă spun, dar în ciuda acestor procente pe hârtie eu ştiu familii care fac 50-60 de milioane pe lună şi al căror sentiment e că au intrat într-un căcat rău de tot din cauza ratelor. Şi ştiţi de ce? Fiindcă ani la rândul, cam din 2001 încoace, am trăit într-o euforie continuă şi oamenilor li s-a lăsat de înţeles că lefurile vor creşte la infinit şi leul va creşte neîncetat şi în general acum, dacă am intrat în NATO şi UE, vom ajunge în câţiva ani să trăim la fel ca în UE. Cine a fost prost a pus botul la toate căcaturile astea. Eu am fost mai sceptic de felul meu, fiindcă din poziţia mea de "antreprenor" văd direct ce se întâmplă în piaţă, mie nu-mi dă nimeni salariul, mi-l câştig singur, şi am văzut pe propria piele că atunci când am încercat să urc preţurile peste un anumit nivel... piaţa mi-a răspuns negativ. Ori, asta e la nivelul întregii Românii, oamenilor trebuia să li se explice că salariile mărite sunt o consecinţă a creşteii pieţelor în care activează fiecare, dar pieţele nu cresc fiindcă... vor creşte salariile (doar nu suntem baronul Munchausen, să ne scoatem singuri din băltoacă trăgându-ne de păr!), ci fiindcă pieţele acelea, la rândul lor, îşi sporesc producţia, ca urmare a unei creşteri de cereri. Dacă îi cer unui montator de ferestre termopan 700 de euro pe un site, nu e nici o problemă, are banii ăştia, dar dacă îi cer 1700, o să leşine. Normal că mi-ar plăcea să îmi dea 1700, dar dacă omul nu poate, nu poate. Nu poate în primul rând fiindcă nici el nu montează suficient de multe ferestre ca să-şi permită să-mi plătească mie site-ul. Şi nu montează dintr-un motiv foarte simplu, fiindcă datorită scumpirilor, tranzacţiile imobiliare sunt tot mai puţine, aşadar numărul oamenilor care iau un apartament şi îl renovează e tot mai mic. Iar scumpirile la apartamente sunt o consecinţă a creşterilor salariale din ultimii 6 ani. Deci lucrurile se leagă, totul e logic, e logic că suntem în căcat.
Aşa-zisa creştere din ultimii ani nu are la bază nimic productiv. Nu a avut decât un motor, creditarea, adică vânzarea en-gros de piei de urşi din pădure. Dacă în ultimii 6-7 ani nu ar fi apărut atâtea bănci, mii şi mii de bănci, altfel ar fi stat lucrurile, dar ar fi stat, poate, mai sănătos. Aceste mii de bănci i-au dat românului, oricum sărac cu duhul şi incapabil să discearnă, bani ieftini. "Ieftini", adică nemunciţi. Corelat cu miliardele căpşunarilor, trai neneacă! Ei, dar să vedem de acum încolo ce va fi, întrucât se pare că a venit scadenţa.
PS. Încep să înţeleg cum trebuie citite declaraţiile venite dinspre Banca Naţională. "Mizaţi pe leu." a zis Isărescu atunci când leul era vreo 3.35. A mai scăzut, iată cu 10%, deci de fapt trebuia să înţelegem: "Nu mizaţi pe leu." Acum unu' Anghel, economist-şef la BNR, zice că "speră" să nu atingem 4 lei/euro. Cred că asta înseamnă de fapt "Vom atinge 4 lei, sper să nu atingem dracului mai mult". Ceea ce înseamnă că ... e posibil să ajungă şi mai sus. Dijmărescu a zis în urmă cu câteva zile că leul cade pradă unui atac speculativ. Probabil interpretarea corectă a afirmaţiei ar fi trebuit să fie: "Suntem în rahat cu economia. Hai să dăm dracu' vina pe agenturili străine."
PS2. Ca să nu mai zic că declaraţiile celor 2 (Isărescu: "Leul îşi va reveni..." cândva, nu se ştie când. Anghel: "Sper să nu se ajungă la 4.") transmit de fapt următoarele: "Noi, BNR, habar n-avem ce se întâmplă şi nici nu avem instrumentele necesare pentru a stăpâni situaţia. Dar staţi liniştiţi, sperăm şi noi ca toată lumea... că doar ştiţi vorba aia, speranţa moare ultima."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu