PSD, acest partid de buzunar

Cât am fost în PSR (fostul PAS), chiar în conducerea partidului, am crezut că am învățat destul de multe despre „liga a doua a politicii din România”, dar nu credeam că principiile se aplică și la „liga 1”.

De pildă, PSR (fostul PAS), e un partid în care indiferent cine ce face, dl. Constantin Rotaru e mereu președinte. E normal: dumnealui e omul care aduce susținerea financiară cea mai importantă pentru operațiunile care fac ca partidul să rămână înregistrat, astfel încât partidul e de fapt un soi de remorcă la tractorul ambițiilor sale personale.

Dar nu credeam că treaba asta se întâmplă și la PSD.

PSR-ul mai organizează câte un comitet național când și când, o plenară nu se știe când, cât despre un congres?... la Sfântu' Așteaptă. Chestia asta nu ține de rea-voință, ci de pragmatism: având în vedere că partidul și membrii săi sunt săraci, deplasările la București costă... și pentru ce? Oricum tov. Rotaru rămâne președinte, oricum președinții locali - care sunt, cu mici excepții, care mai de care mai incompetent și paralel cu politica reală - rămân inamovibili (fiindcă „n-avem alții mai buni”), oricum atunci când se adună nu fac decât să se plângă că „e greu” și „anticomuniștii sunt toată ziua la televizor”.

Dar nu credeam că treaba asta se întâmplă și la PSD, unde - după spusele premierului Grindeanu - partidul e condus numai cu Comitete Executive care se mai adună când și când ca să mai ... excludă pe cineva. În rest, totul e după urechea lui Dragnea și a cercului său de vasali.

PSR a primit un suflu nou atunci când a primit în rândurile sale organizația de tineret PUMN. După aia, pentru că suflul era prea nou și prea puternic și făcea să le zboare de pe creștetul capului pălăriile de paie unor bătrâni de pe acolo, PSR a ținut să-și dea cu tesla-n ce-are mai de preț și i-a exclus.

La fel și PSD-ul. Deși PSD-ul a mai făcut de-a lungul timpului excluderi ciudate (penibil fiind faptul că penultimii doi președinți, Mircea Geoană și Victor Ponta, sunt excluși - mă rog, Ponta se pare că a pățit-o oficial abia azi) niciodată nu și-a exclus ceea ce are un partid mai de preț, adică propriul premier.

Și totuși zilele astea au marcat această premieră politică la nivel mondial: partidul care e la putere e și în opoziție, și luptă să-l dărâme tocmai pe premierul numit de ei (care, culmea absurdului, are șansa să rămână în funcție cu voturile adevăratei opoziții și ale câtorva pesediști care nu-l ascultă pe Dragnea...).

Aceste mici exemple, dar și altele, ne arată că PSD-ul lui Dragnea e de fapt un partid-coterie, care în esență nu se deosebește cu nimic de partidul d-lui Rotaru. Norocul lui e că oamenii, tâmpiți, în loc să voteze cu partidul lui Rotaru, care măcar e un socialist autentic, votează cu coteria lui Dragnea, pentru că partidul lui Dragnea ne promite nouă carne, lapte, brânză, ouă.

Știu că zilele astea se vehiculează fel de fel de scenarii oculte care încearcă să explice ruptura aceasta atât de bruscă dintre Dragnea și Grindeanu. Se zice că Grindeanu e băiat cu ochi albaștri, că s-a dat cu „binomul” ș.a.m.d. Mai nou, aflarăm de la una dintre țațele obraznice impropriu numite „doamne” din anturajul lui Dragnea că Grindeanu pregătea nu știu ce lovitură de stat cu înlocuiri de miniștri după vacanța parlamentară. Dovezi? Ioc. Eu nu am văzut decât un membru loial (Grindeanu e de 20 de ani în PSD, rezistând ca membru PSD la Timișoara, într-un fief anticomunist sălbatic; Dragnea a fost PDL-ist, Lia Olguța Vasilescu peremistă, pramatia aia de Codrin Ștefănescu a trecut printr-o grămadă de partide etc.) de care „șefii” și-au bătut joc cu fel de fel de declarații premergătoare rupturii, rănindu-i în primul rând orgoliul. Omul are nevastă care trăiește la Timișoara, rude, părinți, copii de școală de care or mai fi râzând din când în când colegii pe motiv de „ciumă roșie”, plus o grămadă de cunoscuți la Timișoara care probabil că i-au zis de nenumărate ori că e tâmpit și „comunist” dacă stă cu „ciuma roșie” la masă. Cu siguranță a înghițit mulți scuipați la viața lui, din loialitate față de acest partid sau, de ce nu, poate chiar față de social-democrație.

Și atunci, ce l-o fi apucat acum să nu se retragă tiptil la ordinul „șefului”? Păi, când înghiți atâtea pentru „ceva” și îți dai seama că de fapt în ochii acelui „ceva” ești un simplu căcat, oricât de calm ai fi, există riscul să-ți ieși din pepeni dacă ai un psihic mai fragil. Se numește „cădere nervoasă”. Sigur, pentru pesediștii din jurul lui Dragnea e mai interesant acum să se dea lebădă rănită și să inventeze scenarii cu bubuli, masoni și securiști, decât să recunoască cinstit adevărul și anume că au numit, iată, un tip labil psihic, un kamikaze la cârma României. Zic „kamikaze” deoarece Grindeanu e acum fix ca arabii ăia demenți din 9/11 care, supărați pe viață fiind, au furat avioanele și s-au aruncat în turnurile gemene cu ele. Numai că el nu are turnuri gemene pe care să le arunce în aer, ci îi are pe muțunachii ăștia doi, Dragnea și Tăriceanu (și la cum decurg lucrurile cred că misiunea lui va fi încununată de succes).

Grindeanu acționează irațional, absurd și extravagant. Sunt convins că i se transmisese de cel puțin 3-4 săptămâni să-și ia tălpășița - numai Dragnea știe de ce - la început în mod pașnic și fără nici o evaluare, apoi din ce în ce mai apăsat, cu fel de fel de scurgeri pe „surse”, apoi cu evaluarea lui Vâlcov și cuțitele miniștrilor „loiali” pe masă. De ce Grindeanu s-o fi ținut băț, sau ce n-o fi vrut să execute, de s-au supărat ăștia așa pe el, nu știu. Dar pentru faptul de a fi numit un personaj irațional în fruntea guvernului nu e nimeni vinovat, decât Dragnea și cu cercul de păcălici care îl înconjoară. După ce a stat o lună fără să fie în stare să nominalizeze un premier, după ce a ratat prima numire cu Sevil Shaideh, care avea ceva probleme de dosar, aflăm acum, după 6 luni de guvernare, că nici Grindeanu nu e / nu a fost o numire potrivită. Deci în iarnă, când țara a rămas încă o lună cu guvernul Cioloș pe care nu-l mai vroia nimeni, s-au scremut atât doar ca să scoată... un ou de bibilică?

Domnule Dragnea, fă-ne un bine și dispari. REPEDE. Ești prea tolomac ca să conduci cel mai mare partid din România. De fapt, sub „înțeleapta” dumitale conducere se pare că l-ai transformat într-un partid de buzunar, cu nimic mai breaz decât partidele care se zbat prin subteranele politice...

PS. Și încă o asemănare între PSR și PSD: când ceva nu funcționează, sigur sunt de vină niște infiltrați de-ai „serviciilor” care trebuie musai „demascați”...