Direct în spital

Am avut o mică discuţie pe Facebook cu un cunoscut care "susţine guvernul". I-am zis că, pe lângă cele 2 soluţii fundamentale - scăderea cheltuielilor sociale sau creşterea taxelor - ar mai fi existat încă una, devalorizarea leului până la un nivel sustenabil. Adică unul care să reducă nivelul salariilor şi pensiilor cu cuantumul dorit. În cazul nostru, e vorba de vreo 4.8-5 RON pe 1 euro. Privită dintr-un alt punct de vedere, decizia tăierii salariilor cu 25% nu înseamnă nimic altceva decât că leul e supraapreciat cu 25%. Sau că salariile în ţara românească sunt supraapreciate cu 25%. Momentan cheltuiala medie brută pe care e obligat s-o facă un investitor cu un salariu, la actualul nivel de curs, e de 615 euro. Se pare că ar fi nevoie ca ea să scadă pe la 450 de euro pentru ca economia României să devină interesantă pentru investiţiile productive. La actualul nivel de curs, dacă vrei să deschizi o mică făbricuţă cu 10 angajaţi, numai fondul de salarii ar trebui să se învârtă pe la 75 000 de euro pe an, ceea ce nu-i de colea. De ce să investeşti atâţia bani într-o ţară fără infrastructură şi cu birocraţie până la cer? Vrând nevrând, ţara aia trebuie să se ieftinească - fiindcă preţurile mari nu sunt de nasul ei!

O asemenea soluţie, însă, despre care se tace mâlc, nu e pe placul guvernului pentru că ar lovi - nu-i aşa? - (şi) în bogaţii ăia puţini pe care trebuie să-i protejăm ca pe bibelourile de sticlă, după cum ne spune ministrul de finanţe (lăsând mândru să i se vadă ceasul de 50 000 de euro la mână). Că doar toţi şi-au făcut câte un bloc pe credit şi acum dau din colţ în colţ, că n-au cui să-l vândă. Şi ar lovi şi în interesele clasei politice, care e băgată până în gât în credite. Fiindcă tocmai asta a fost una din marile probleme ale anilor de creştere economică: elita noastră economico-politică ar fi vrut ca România să fie invadată de investiţii productive, dar ei au fost primii care şi-au canalizat investiţiile spre speculaţii. În producţie să trudească alţii; noi să luăm caimacul! Citiţi declaraţiile de avere şi veţi vedea că mai toţi senatorii, deputaţii, consilierii etc. au luat în ultimii ani câte un apartament, câte un teren ş.a.m.d. pe credit. Dumnezeu ştie câte altele or mai fi luat prin interpuşi: copii, nepoţi, neveste, veri, fraţi... ! Ori, ratele curg şi pentru ei. Numai că la ei, unde nu curge, pică, dar dacă euro s-ar duce la 5 RON ar fi naşpa rău, că ar trebui să "pice" cu 20% mai mult! Ceea ce e cam greu în perioadă de criză severă. Aşa ca hai să le tăiem veniturile la proşti pentru că oricum ei îşi mai pot pune o haină mai groasă (Ceauşescu dixit), mai au copii care îi ajută (Lăzăroiu dixit), poţi să le vorbeşti la beţie că te vor crede (Băsescu dixit) etc.

Pe de altă parte, lumea tinde să confunde devalorizarea leului cu soluţia tipăririi de bani. Şi cică, vai, în felul ăsta ne reîntoarcem în anii '90. Greşit!

În primul rând ar fi de remarcat că România s-a reîntors deja cu o grămadă de indicatori undeva în anii '60 deci nu mai avem de ce să ne temem că ne vom reîntoarce în anii '90, pentru că de fapt ne îndreptăm cu vânt din pupa undeva spre anii '40.

În al doilea rând, nu e nevoie neapărat de tipărit bani, pentru că nu mai suntem în anii '90 când rezervele valutare erau aproape de 0. E suficientă o politică integrată a guvernului şi a BNR. Dacă BNR-ul poate apăra actualul nivel de curs, nu văd de ce nu ar putea apăra şi nivelul de 5 RON pe 1 euro.

În al treilea rând, e de remarcat că există soluţii de a tipări bani fără să faci să explodeze inflaţia. În perioada bubble-ului imobiliar mondial (1998-2006), americanii au reuşit să inunde lumea cu dolari-hârtie şi totuşi inflaţia a fost remarcabil de joasă (1-3%). De ce? Pentru că singurele preţuri care au crescut vizibil au fost cele de la imobiliare. Nu zice nimeni să tipăreşti bani pe care să-i bagi direct în consum, dar poţi să canalizezi inflaţia doar într-o anumită direcţie.

Singurul inconvenient ar fi acela că nimeni nu dă 2 bani pe leu, în ciuda declaraţiilor sforăitoare. De unde reiese asta? Păi, leul este hârtie de şters la fund la propriu, atâta vreme cât preţurile din toată economia sunt exprimate în euro. Tot ce înseamnă bun şi serviciu în ţara românească e valorizat în euro, nu în lei, chiar dacă se adresează unei populaţii care câştigă lei, nu euro. Guvernul nostru, care mă gândesc că ar trebui să sprijine moneda naţională, nu să-i dea la gioale, colectează accizele raportate la euro, oferă garanţii la "Prima Casă" pentru preţuri raportate la euro, şi tot aşa. Chiar şi renta viageră se acordă în euro! Bieţii ţărani, care n-au văzut în viaţa lor cum arată nu un dolar american, dar măcar o rublă rusească, îşi primesc, domnule, renta viageră în echivalent euro! Ne-am dat naibii! Şi pe de altă parte, parlamentul a avut grijă (îl mai ţineţi minte pe George Pruteanu?) să dea o lege care să interzică neologismele în reclame, dar nu şi o lege care să interzică afişarea ofertelor şi a preţurilor în euro. În felul ăsta ce poate fi leul? O simplă hârtie!

Asta nu înseamnă însă că nu putem îmbunătăţi percepţia publică asupra lui. Guvernul ar putea măcar să ofere garanţia aia de la Prima Casă în lei, să spună "250 000 de lei" în loc de "60 000 de euro". Orice lucru mare începe cu o faptă măruntă.

În plus, următorul pas care va veni absolut garantat după ce vor fi tăiate salariile şi pensiile, va fi creşterea taxelor. Să facem un mic calcul: la stat sunt 1,3 milioane de lucrători care au un salariu mediu net de 1900 de lei. Şi 6 milioane de pensionari cu o pensie medie de vreo 700 de lei. Păi dacă tu tai 25% şi 15% din veniturile lor, înseamnă că în următoarele 3 luni (nu zic mai mult!) scoţi din consum aproximativ 3,7 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că numai TVA-ul colectat va scădea cu vreo 550 de milioane de lei, adică 130 de milioane de euro! Nu mai zic de numărul firmelor care vor sucomba peste vară şi care vor înceta să mai plătească impozite pe salarii, profit etc. Şi la sfârşitul trimestrului 3, adică nu mai târziu de septembrie 2010, băieţii vor începe să dea din colţ în colţ şi până la urmă vor mări şi taxele - că de undeva vor trebui să scoată sumele care se vor pierde la buget! A, iar majorările de taxe nu vor mai putea fi de 1-2%, ci de minim 4-5% fiindcă deh!... e criză mare, monşer!...

Şi uite aşa, balul va continua. Va continua mult în 2011! Suntem abia la începutul lui şi guvernul Boc, care şi-a bătut joc de ţară în 2009 având un singur scop clar - să-l realeagă pe Băsescu - , parcă face totul în duşmănie faţă de poporul român. O duşmănie programatică, mefistofelică, rece, calculată, ca şi cum ar vrea să ne bage de la bal, direct în spital.