Am scris în urmă cu câteva zile pe blogul domnului Cristian Păun un comentariu despre impozitul progresiv care exprimă în cel mai clar mod cu putinţă, zic eu, ideea mea despre legitimitatea şi necesitatea impozitului progresiv. Îl redau mai jos, în primul rând pentru mine, ca să nu-l pierd.
--
E o confuzie majora aici, nu stiu daca voita, intre impozitarea progresiva, care e o idee fiscala absolut legitima si ii priveste pe toti in mod egal, si taxa pe avere - care e un soi de “penalizare” adusa unor membri cu drepturi egale ai societatii, dupa un criteriu absolut arbitrar.
Impozitul progresiv in sine nu tine nici de socialism, nici de capitalism, ci de un bun simt care societatii romanesti lipseste cu desavarsire (de-asta ne si indreptam cu 150 km/h spre prapastia aia, o vedeti?).
In mod normal tot ce misca in tara asta ar trebui impozitat egal pe cateva trepte, dupa care, daca si numai daca e nevoie de mai multi bani, suplimentul de impozitare sa se distribuie in asa fel incat efortul sa cada mai putin pe cel sarac (care nu trebuie lasat sa ramana cu 0 lei in buzunar, fiindca in clipa aia mai bine il impuscam, ca e tot dracul ala: un membru al societatii cu capacitate de cheltuiala 0 e un non-membru, v. “lucratorii din agricultura” din zilele noastre care fac ca Romania sa aiba numai cu numele 20 de milioane de locuitori, in realitate suntem doar vreo 10 care castiga si consuma si tin circuitul economic in spate) si mai mult pe cel care are mai mult. Principiul solidaritatii e o chestie care nu tine de muzica sferelor sau de teoria relativitatii extinse, ci pur si simplu de bun simt: nu trebuie sa omori vaca aia care da lapte (decat daca esti bou). Iar vaca aia e jos, acolo, la firul ierbii, nu sus. In alte tari, care au impozit progresiv si au inteles de sute de ani cum sta treaba si nu stau acum sa descopere apa calda sau sa slefuiasca roata pe la… colturi, inventand capitalism cu vouchere si alte asemenea daraveli neo-liberale cum am mai auzit pe ici, pe colo, bogatii nu doar ca nu au nimic impotriva sa plateasca procentual mai mult decat ala saracul, dar mai si contribuie cu sume impresionante la diverse acte de caritate. In felul asta numele lor circula in societate, isi imbunatatesc imaginea, consumatorii se loializeaza fata de brandurile dezvoltate de ei si la final castiga toata lumea.
Dar de ce e lumea asa inversunata in Romania impotriva unei idei de bun simt cum e impozitul progresiv? Pentru ca problema Romaniei, momentan insurmontabila din cauze… naturale, ca sa zic asa, e ca daca s-ar introduce un impozit civilizat, progresiv, el nu s-ar introduce in functie de nevoile societatii civile, ci in functie de nevoile birocratiei de stat. Altfel zis, nu s-ar introduce pentru ca - sa presupunem - societatea civila romaneasca are nevoie de un stat care sa functioneze eficient cu x miliarde de euro pe an, ci pentru ca birocratia de stat are nevoie de suma anuala de y miliarde de euro, strict pentru a se perpetua pe sine si poftele ei (de ex. tichete de vacanta, al 13-lea salariu sau Logan de 70.000 de euro). Iar y-ul de care vorbim aici, cata vreme societatea civila nu va reactiona niciodata la excesele birocratiei, va fi cu siguranta, permanent, mult, mult mai mare decat x - aceasta fiind, de altfel, situatia in care ne aflam acum.
Cu o societate civila moarta stiti ce se va intampla daca birocratia de stat va impune, sa zicem, cota unica de 20%? Se vor aduna mai multi bani la buget, birocratia va cheltui mai mult si peste 5 ani vor cere 25%. Si peste alti 5 vor cere 35% si tot asa, pana cand desteptii pamantului din tara asta gibonizata si manelizata vor incepe sa urle ragusit ca “statul ne ia tot, domne’, e socialist!”.
Socialist my ass. E pur si simplu nesimtit, nesimtirea - ca si bunul simt de altfel, dupa cum zicea Descartes - e egal impartita pe lumea asta, atat la “capitalisti” cat si la “socialisti”, iar romanul e un bou fiindca sta ca prostul fara sa reactioneze la excesele birocratiei. In mod normal statul roman ar trebui sa se uite la sistemele de impozitare progresiva din Europa civilizata, sa isi faca unul la fel (ca sa fie competitiv fiscal) si daca se intampla ca sistemul asta sa poata aduna bani doar pentru 1.000.000 de birocrati, nu 1.500.000, ghinion pentru jumatea aia de milion care va trebui sa-si ia talpasita. In loc de asta, insa, statul se uita ca are in ograda 1.500.000 de capete, drept pentru care isi bugeteaza incasarile - din pamant, din iarba verde - in functie de scaunele cimentate sub fund ale astora. In acest caz evident ca se poate ajunge ca o treapta de impozit progresiv sa fie si de 60% - si atunci lumea incepe sa protesteze pe la colturi ca “e mult domne’”, fara sa perceapa cauza corecta si nesimtita a acestui ordin de marime.
In alta ordine de idei, cu suprataxarea averilor sunt perfect de acord ca e o prostie - daca averile alea sunt ilicite, trebuie confiscate, nu “suprataxate”, iar daca nu, trebuie lasate in pace cata vreme omul si-a platit corect toate darile.
5 comentarii:
Nu sunt de acord cu cele scrise de tine. Impozitul linear, cum e acum este perfect echitabil si mult mai bun decat cel progresiv.
Cu cota de 16% sa zicem, daca cineva castiga 1000 de RON plateste 16%, deci 160, iar daca cineva castiga 1000000, plateste 160000, deci in raport cu castigurile. Nu este nimeni dezavantajat.
In schimb o cota progresiva descurajeaza munca, si ce e mai mult incurajeaza evaziunea. Daca de exemplu la un venit de 1000 de lei platesc impozet 160 de RON si la 1500 platesc 160 + 25% din 500 = 125 = 285 .. fata de 240 cat as plati in mod normal, in mod evident ca o sa fiu "nevoit" sa declar un venit mai mic ca sa nu platesc ca prostul mai mult.
S-a dovedit de mult ca prin cresterea fiscalitatii peste un anumit nivel colectarea nu numai ca nu creste ba chiar scade.
Nu vreau sa intru in prea multe detalii, dar ca sa exemplific de ce de multe ori masurile sociale sunt complet gresite: in Germania
Din punctul meu de vedere rolul statului ar trebui sa fie sa asigure in primul rand o legislatie aplicabila, sa aiba grija ca ea sa fie aplicata, sa asigure protectie sociala MINIMA.. si sa incerce sa se implice cat mai putin in economie.
Aparent, impozitul progresiv descurajează munca numai într-o ţară ca România. N-am auzit de o asemenea teorie privind "descurajarea muncii" în nici o ţară occidentală. Dimpotrivă, ăia muncesc ca apucaţii şi chiar dacă există oameni ca neamţul dat exemplu de tine, uită-te la suma pe care individul ăsta o ia ca ajutor: 323 de euro. Probabil că omul are nişte standarde de viaţă foarte joase, sau o fi vreun Diogene modern, altfel nu-mi explic cum reuşeşte să trăiască în Germania din banii ăştia.
În realitate, impozitul progresiv în România nu descurajează munca în general ci munca legală, încurajând în schimb munca la negru. Motivul îl ştim cu toţii prea bine: bătaia de joc pe care o practică oligarhia de stat pe banii noştri. Tocmai de-asta o eventuală introducere a impozitului progresiv pe acelaşi principiu de bază de dinainte de 2004 - unii să muncească, alţii să prospere - va duce obligatoriu la trepte de impozitare aberante, şi lucrul ăsta trebuie împiedicat cu orice mijloace.
Deaja avem impozit progresiv!
Toti oameni primesc din partea statului cam aceleasi beneficii, de ce un om sa plateasca mai mult din rezultatul muncii lui de cit o alta persoana. O taxa echitabila ar fi o taxa fixsa pe persoana contra serviciilor furnizate de stat. La noi o atfel de taxa echitabila nu se practica, ci se practica taxarea progresiva unde un om care munceste mai mult, risca mai mult, sau a invatat mai mult este penalizat masiv fiind fortat sa plateasca de multe ori mai mult de cit o persoana care decide sa aduca valoare zero societatii. Din motive pur caritabile as putea inghiti argumentul de a plati taxe progresive (taxa fixa pe profit ) chiar daca as fi profud discriminat de catre stat, in fond si la urma urmei daca primesc aceleasi servicii din partea statului ca si "Dorel" de ce eu sa platesc mai mult ca el? Acuma tu vii si spui in mod aberant ca eu trebuie sa platesc si mai mult ca nu cumva "Dorel" (care are educatie zero, vointa de muca inexistenta, cei sapte ani de acasa profud lipsa si asa mai departe) sa se simpta deranjat de la linistita sa viata de urmait telenovele ascutat manele si baut bere cu carul?
RON, într-un fel ai şi tu dreptatea ta, până ajungi să gândeşti mai profund problema. Îţi aduc aminte că:
- trăim într-o societate (ATENŢIE, am zis SOCIETATE, nu ţară!) în care, la cap egal şi muncă egală, femeile câştigă mai puţin decât bărbaţii;
- idem, tinerii nou intraţi pe piaţa muncii, câştigă mai puţin decât babalâcii care poate au învăţat mai puţină carte decât ei;
- idem, dobitocii cu părinţi sus-puşi şi cu creierul cât vârful de creion câştigă lejer de 10 ori mai mult decât un individ care şi-a tocit coatele, creierii, fundul, prin şcoli şi prin joburi low-wage.
- etc. (ar mai fi exemple cu duiumul, dar mă opresc aici)
E suficient să te gândeşti profund la chestiile de mai sus ca să înţelegi că lucrurile nu se rezolvă chiar aşa de simplu cu o impozitare unitaristă.
si pe langa toate astea ati uitat de impozitul forfetar care va nenorocii in continuare pe cei cu profit muc dar stabil.
Trimiteți un comentariu