1.2.22

Studiile de tip „Charlot și ceasul” și ivermectina, hidroxiclorichina, vitamina D în cazul Covid-19

La început îmi notam riguros într-un tabel cine moare de Covid. Că ai noștri ziceau, mai țineți minte? Voi poate ați uitat, dar eu n-am uitat. După primele 4-500 de „rezultate”, adică până pe la jumătatea lunii mai 2020, îmi devenise absolut clar că porcăria asta e un virus periculos strict pentru bătrâni, obezi, diabetici, bolnavii de cancer, bolnavii cu probleme renale și alte câteva categorii așijderea.

Apoi am căutat să înțeleg care e problema comună a tuturor acestora, adică și a unui bătrân relativ „sănătos” în vârstă de 70 de ani, și a unui obez de 30, și a unui dializat de 50 de ani.

Ca un fir roșu, în cazul tuturor am găsit că medicii vorbeau de deficitul (cronic) de vitamina D.

Așa că am început să caut (mi-am făcut „propriul research”, cum zic imbecilii să nu faci, și în loc de asta, să stai ca vita și să „trust the science”) să văd dacă există vreo legătură între deficitul de vitamina D și cazurile grave de Covid. Și din momentul ăla a fost uau, revelație: mi-am dat seama că dincolo de „știința oficială” (alde jurmă, Bourlă și Fauci) care nu știa decât să terorizeze prin informații fără sens, existau MII de medici și oameni de știință reputați care studiaseră cum funcționează virusachele ăsta și cum poate fi combătut. Așa am ajuns să aud de Zelenko, de Sucharit Bhakdi, Luc Montagnier, Alexandra Henrion-Caude, Byram Bridle, ulterior Geert vanden Bosche, Sabatier, Robert Malone etc. etc. etc.

În ceea ce privește dovezile privitoare la legătura directă și clară dintre deficitul de vitamina D și severitatea cazurilor de Covid, studiile independente erau abundente și concluziile erau clare: deficitul de vitamina D e clar legat de un rezultat sever al bolii. Sub 20 ng/ml începeau problemele, între 20-30 ng/ml existau șanse 99,9% să nu faci Covid grav, sau „long Covid”, și de la 30 ng/ml în sus efectiv nu fusese observat nici măcar un singur caz grav sau deces generat de Covid. Covidul pare a fi un virus creat special pentru a-i ataca pe cei cu carență de vitamina D.

 Aveți aici un sumar al tuturor studiilor recunoscute: https://c19vitamind.com/

Lucrurile astea le aflai cu ușurință dacă ai fi căutat pe Google, până în urmă cu vreo 2-3 luni, ceva de genul „d vitamin level and covid-19”. Neavând ce altceva să afișeze, Google era forțat să afișeze studii care contraziceau flagrant povestea oficială conform căreia Covidul omoară cu turbare tot ce prinde și e periculos nevoie mare pentru orice mișcă pe lumea asta. 

De câteva luni, însă, mai ales de când multă lume s-a deșteptat și nu le mai ia în serios aberațiile, prima pagină Google s-a umplut de studii pe care eu le numesc „studii de tip Charlot și ceasul” care au menirea de a transmite o poveste care sprijină narativa oficială: „nu e domn'e nimic în regulă cu vitamina D, vezi de treaba ta, bagă vaccinul, doar el te apără”.

Cum funcționează asemenea studii de tip „Charlot și ceasul”? Ele s-au mai făcut și la începutul pandemiei, când era musai să fie discreditate ivermectina și hidroxiclorochina, fiindcă în cazul în care aceste două substanțe ar fi fost acceptate ca fiind un tratament eficient împotriva bolii, FDA-ul nu mai putea (fiind limitat prin lege) să dea aprobare pentru utilizarea unor vaccinuri experimentale. Ei bine, genul ăsta de „studii” funcționează după un principiu foarte simplu: se ia un grup de pacienți cvasi-decedați, se îndoapă cu ce vrei tu să definești ca fiind „ineficient”, și apoi, după ce ăia mor, tragi concluzia că substanța nu e eficientă.

Și poți nega concluzia?! Nu, firește. „Domn'e, noi am avut bunăvoință, le-am prescris și ivermectină, și vitamina D, da' ei, nimic... lemn... bâtă... Dumnezeu să-i ierte!”

Bineînțeles, poți pune sub semnul întrebării metodologia, dar cine are timp de așa ceva și, mai ales, cine să te mai bage în seamă câtă vreme toate trompetele media urlă din toți bojocii care e „concluzia principală a studiilor serioase”? Eh, finețuri...

Niciun comentariu: