Acesta este, poate, cel mai important text pe care l-am scris vreodată, indiferent că vorbim de literatură (o latură a mea pe care puțini o cunoașteți, dar în anii 1990 mai publicam povestiri pe ici, pe colo, luând chiar și vreo două premii literare), texte filozofice, publicistică sau eseistică.
Acum este un lucru evident pentru oricine: criza din 2008 nu doar că nu a fost rezolvată, ba dimpotrivă, soluțiile propuse atunci - „bail out”/ „bail in” - nu au făcut altceva decât să amâne dezastrul, băgând gunoiul sub preș. Criza din 2008 a venit pentru că speculațiile capitalurilor financiare ajunseseră la un maxim, dincolo de care băncile începeau să se prăbușească. Era rezultatul a aproape 40 de ani de „monedă fiduciară”, de decuplare a valorii intrinseci a monedelor occidentale de o valoare fermă, cum era aurul înainte de 1971. Ceea ce au făcut politicienii în anii 2008-2012 nu a fost altceva decât să „premieze” un comportament greșit, care într-un capitalism sănătos este penalizat prin faliment sau prin restrângerea severă a cotei de piață. Alocând fonduri publice pentru salvarea unor bănci, a unor agenții de asigurări și pentru salvarea câtorva mari companii industriale care avuseseră în mod evident un comportament de piață greșit, statele nu au făcut altceva decât să împovăreze niște bugete publice și așa șubrezite de câteva decenii de neoliberalism. Soluția „bail out” (alocarea de fonduri publice pentru salvarea marilor agenți economici cu probleme) ar fi fost corectă dacă, să zicem, s-ar fi impus un impozit pe profit de minim 50%, ca în vremurile bune. Dar acest lucru era imposibil datorită fluidității capitalurilor din epoca noastră: degeaba ai fi impus impozit de 50% în SUA, dacă nu se întâmpla același lucru și în Irlanda sau în Luxemburg. Companiile cu comportament iresponsabil ar fi migrat în aceste țări de unde, la adăpostul tratatelor WTO, ar fi continuat să-și distribuie fără probleme produsele pe piața globală. Nici soluția „bail in” (confiscarea depozitelor băncilor cu probleme pentru plata creditorilor), încercată ulterior în Uniunea Europeană, cu prilejul crizei cipriote, nu s-a putut aplica cu seriozitate, din trei motive. În primul rând, soluția în sine e ilegală, dar în Cipru a putut fi aplicată deoarece o mare parte a banilor de acolo erau de origine rusească, deci se putea considera că prin „bail in” se confiscă banii unor oligarhi ruși, nu ai contribuabililor europeni. În al doilea rând, când o bancă avea probleme mulți dintre cei apropiați de conducerea băncii aflau în avans de acest lucru și aveau timp să-și retragă banii. În al treilea rând, prin „bail in” te trezești că lași fără bani, fără lichidități, o mulțime de entități legitime neconectate la informațiile de culise, așa cum s-a văzut în Cipru: sindicate, mici companii etc. Adică salvezi banca, dar îi omori pe deponenți. Ceea ce duce la potențarea crizei economice, nicidecum la rezolvarea ei.
Așadar, primele patru bănci americane dețin „asset”-uri de 8.000 de miliarde de dolari, cărora li se adaugă „derivative” (adică „valori” fictive pe baza asset-urilor, bunurilor concrete deținute) de alte 173.000 de miliarde de dolari. Ca să vă dați seama ce înseamnă asta: tot PIB-ul planetei noastre a fost în 2022 de 103.000 miliarde dolari, deci primele 4 bănci americane ar deține, chipurile, o bogăție de 1,7 ori mai mare decât ... toată bogăția produsă de planeta noastră pe parcursul unui an!
Ceea ce evident că e o uriașă aberație. Ca și în 2008, sistemul stă să pârâie și să trosnească. Se știa asta încă din clipa în care a fost „stins” focul crizei din 2008. Se știa că atunci nu s-a făcut altceva decât să se câștige timp. Și că focul, la un moment dat, se va aprinde din nou.
Ultimul (adevărul-utilitarianist) e mai puțin acceptat și e tipic filozofiei americane și praxisului (modului de a fi) american. El poate fi rezumat simplu în două cuvinte care ne vin din latină: „cui prodest” / cui folosește, sau „cui bono” / în folosul cui? Epoca post-adevărului pe care o trăim azi este de fapt epoca în care adevărul-utilitarianist, cel pragmatic, de sorginte americană (ca mod de gândire și praxis real, adică mod de acțiune) a ajuns la apogeu. Un adevăr nu e „adevăr” dacă nu „folosește” concret cuiva, și el este impus cu forța narațiunilor publice strict controlate de centrii de Putere.
Celelalte două noțiuni sunt clasice, ne vin încă din antichitate. Adevărul de tip „corespondență” înseamnă că un enunț particular corespunde unei realități de fapt. Când zici că „afară e zi” și afară e lumină și soarele sus pe cer, atunci afară chiar e zi. Este noțiunea de „adevăr” pe care o folosim cu toții în viața de zi cu zi, și cea cu care suntem obișnuiți, și pe care o poate înțelege chiar și un individ cu un IQ sub 90. Adevărul de tip „coerentist” înseamnă că un anumit tip de enunț, chiar dacă nu corespunde efectiv unei realități de fapt certe, se încadrează logic în ansamblul altor enunțuri. Popular, noi zicem: „Nu iese fum fără foc.” Aceasta este o ilustrare clasică a unui adevăr de tip „coerentist”. Chiar dacă nu vedem focul, el există sau a existat, tocmai fiindcă vedem fumul. Adevărul de tip „coerentist” este și cel care formează baza speculațiilor, și cel care stă la baza celor mai spectaculoase inducții logice, dar și cel care poate fi cel mai ușor combătut prin non-argumente („hai domn'e că nu e fum, ți se pare... e ceață” etc.). Adevărul de tip „coerentist” nu ar fi fost posibil fără descoperirea și dezvoltarea logicii, inclusiv a logicii matematice, deci vorbim de un tip de adevăr pentru care umanitatea a fost pregătită abia în ultimele secole, deoarece adevărurile de tip „coerentist” necesită, în general, un IQ peste 90-100, așa cum umanitatea a atins pe scară largă abia în ultimele sute de ani. Pentru a înțelege un adevăr de tip „coerentist” e nevoie nu doar să înțelegi baza speculațiilor, dar să înțelegi și care speculații sunt legitime și care nu, care obiecții („hai domn'e... e ceață”) sunt legitime și care nu, și tot așa.
Putem socoti că teoria relativității a lui Einstein, de pildă, a fost foarte multă vreme doar un „adevăr de tip coerentist”, deoarece mulți ani ipotezele și concluziile ei nu erau decât teoretice. Abia ulterior au apărut și observațiile (adică adevărurile de tip „corespondență”): în 1919 doi astronomi, Eddington și Dyson, au observat concret cu prilejul unei eclipse solare acțiunea gravitației asupra luminii, ceea ce a confirmat teoria, sau cel puțin o parte a ei. Când și dacă umanitatea va avea posibilitatea să trimită nave spațiale cu echipaje umane prin alte galaxii, călătorind cu viteza luminii, la întoarcerea acestor nave spațiale pe Pământ probabil se va putea observa concret și un alt efect implicat de teoria relativității, și anume cel legat de compresia timpului în funcție de masă, viteză și gravitație (adică astronauților o să li se pară că au călătorit câțiva ani, dar ei de fapt vor fi călătorit, în ani pământeni, decenii sau chiar secole).
În orice caz, nu aș fi ajuns să scormonesc atâta despre Zika dacă nu aș fi urmărit atent în anii 2013-2014 discuțiile despre TTIP, fiind membru în grupul de lucru al Partidului Stânga Europeană. Reiau pe scurt ideile din articolul de mai sus publicat în AsF:
– TTIP nu avea ce bariere vamale să mai reducă între SUA și UE, pentru că, în esență, taxele practicate erau deja 0% între ambele entități. De fapt ținta TTIP erau barierele procedurale. TTIP urma să modifice regulamentele în domeniul proprietății intelectuale, consecințele fiind monopoluri de mai lungă durată, prețuri mai mari și impunerea pe piață a multor medicamente cu valoare terapeutică îndoielnică (de exemplu, vaccinuri făcute în câteva luni).
– TTIP ar fi însemnat limitări majore aduse impunerii publice a politicilor de preț și de despăgubire în domeniul produselor medicale, ceea ce făcea imposibilă o politică de prețuri în domeniul produselor medicale a fiecărui guvern național (Comisia Europeană negociind pentru statele membre „cel mai bun preț” - fix ceea ce a făcut comisia von der Leyen cu vaccinurile Covid!).
– Teste clinice care ar fi devenit „opace”, neconcludente și limitate în timp, ceea ce ar fi fost complet împotriva noului regulament EMA (European Medicines Agency / Agenția Europeană a Medicamentelor) de la acea dată, care cerea în mod specific, înainte de punerea pe piață a unui produs din domeniul sănătății, testare serioasă și de lungă durată (măsură inutilă dacă vrei să impui pe piață un vaccin în numai 9 luni!).
– TTIP ar fi urmat să crească influența corporațiilor în procesele de „policy making” la nivel public, inclusiv în influențarea mecanismelor de tip compensatoriu/reparator (când otrăvești sute de milioane de oameni evident că trebuie să-ți iei măsurile de rigoare ca să scapi nepedepsit).
– Setarea unor standarde pretins „globale”, imposibil de atins de fabricanții legitimi din țările sărace (în fapt, închiderea pieței occidentale față de alți fabricanți).
Toate lucrurile astea păreau să pregătească terenul pentru ceea ce s-a întâmplat mai târziu cu vaccinurile Covid. Mai mult, nu cred că este o întâmplare faptul că președintele de atunci al Comisiei Europene, cel care a deschis negocierile pe TTIP, Juan Manuel Barroso, a ajuns fix în conducerea GAVI (Alianța pentru Vaccinuri a lui Bill Gates)...
...și în conducerea Goldman Sachs...
E o cutumă știută că birocrații ăștia ajung fix în fruntea organizațiilor cu care au negociat ceva important în timpul funcției. E vorba de practica „revolving doors”. Băieții nu iau șpagă cât sunt în funcție. Șpaga se ia ulterior, sub forma unei funcții bine remunerate. Așa se explică prezența unui Gerhard Schroder în conducerea Gazprom, sau a lui Tony Blair la JP Morgan. Prezența lui Barroso, cel care a deschis din partea UE discuțiile despre TTIP, în conducerea GAVI este ea însăși un motiv de suspiciune privitor la cine ar fi beneficiat cu adevărat de TTIP (Big Pharma și fabricanții de vaccinuri).
După cum se știe, TTIP nu a mai fost semnat niciodată deoarece, ca prin farmec, după alegerea lui Trump și apariția lui la Casa Albă (în ianuarie 2017) tratatul a fost aruncat într-un sertar și... a rămas acolo. În acest moment (2023) pur și simplu nu se mai știe ce e cu TTIP. Oficial, negocierile nu sunt nici suspendate, dar nici... reluate. Nu putem să nu ne gândim la faptul că alegerea lui Trump a stricat niște planuri care erau pregătite pentru 2017. Dar ce planuri?
Pandemia de Zika, urmată de războiul împotriva Rusiei - foaia de parcurs
În continuare, pentru a nu obosi cititorul, voi fi telegrafic, prezentând strict faptele care formează „ghemul” de care vorbeam mai sus, în ordinea cronologică.
- În decembrie 2013 binecunoscuta publicație pentru investitori The Motley Fool ne informa laconic că DARPA urma să finanțeze cu 7,7 milioane USD Pfizer pentru ca gigantul farmaceutic „să revoluționeze” piața vaccinurilor cu un tip nou de vaccin care să creeze anticorpi direct în... subiectul imunizării („ to identify and subsequently induce the production of protective antibodies to an emerging pathogen directly in an infected or exposed individual.”). Asta sună a mRNA toată ziua, știut fiind că în cazul vaccinurilor clasice corpul nu produce în mod direct anticorpi, ci numai după ce este mai întâi „infectat” cu un agent patogen mult mai slab (inofensiv) decât cel din natură.
Dar cum, nu știți ce e DARPA? DARPA - Defense Advanced Research Projects Agency - este brațul bio-chimic al Pentagonului. Cel care e însărcinat cu războaiele biologice, cu așa-zisele „bioweapons”. Totul e explicat mai bine într-un articol, în acest moment accesibil doar prin Archive, de pe The Marine Corps - revista Marinei Militare Americane.
Cu alte cuvinte operațiunea „vaccinarea mRNA” a fost de la bun început o chestiune militară.
- Oricum, dacă vă mai îndoiți că primul finanțator serios al cercetărilor legate de vaccinurile mRNA a fost DARPA, și că în cazul Pfizer era vorba chiar de tehnologia mRNA, e de ajuns să vă uitați la ce zic și azi cei de la Moderna pe situl lor, la secțiunea „Colaboratori strategici”:
„DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) is a research and development agency of the United States Department of Defense responsible for the development of emerging technologies for use by the military.
In October 2013, DARPA awarded Moderna up to approximately $25 million to research and develop potential mRNA medicines to primarily support our vaccine and antibody programs [s.m.] to protect against Chikungunya infection.”
E foarte interesant de remarcat că virusul ăsta Chikungunya e răspândit de aceiași țânțari care răspândesc și Zika dar și că, la fel ca Zika, poate fi transmis de la mamă la făt. În plus, conform Wikipedia, simptomele lui pot fi confundate cu ale Zika. Totuși, Chikungunya e un alphavirus, în timp ce Zika e un flavivirus.
Numai în Pfizer și Moderna Pentagonul, prin DARPA, a investit în 2013, așadar, peste 32 de milioane de dolari pentru a studia posibilitatea dezvoltării unor vaccinuri mRNA. Nu putem să nu ne întrebăm ce naiba vedea Pentagonul în vaccinurile astea. Nu de alta, dar în mod normal Pentagonul se ocupă cu arme și războaie, nu cu acte de binefacere...
- În decembrie 2013 „Maidanul” de la Kiev era în plină desfășurare. După cum se știe, „protestele” au izbucnit în noiembrie 2013, după ce Ucraina ajunsese într-o situație financiară foarte proastă (le trebuiau 20 de miliarde de euro) și fostul președinte Ianukovici fusese obligat la summitul de la Vilnius „să facă o alegere între Rusia și UE”. Acordul de asociere cu UE era însoțit de o mulțime de promisiuni dar, în mod concret, de foarte puțini bani care să vină sigur, fără ca Ucraina să facă sacrificii enorme. Banii europeni erau în jur de 0,6 miliarde de euro oferiți ca... împrumuturi. Pe de altă parte Rusia i-a pus lui Ianukovici pe masă beneficii și contracte ferme, inclusiv pentru baza de la Sevastopol și pentru redevențele de gaz, de peste 15 miliarde de euro, dar l-a „rugat” să păstreze în continuare o poziție neutră pentru țara sa și să nu se îndepărteze de comunitatea CSI (fostele state URSS). Așa că în cele din urmă Ianukovici a făcut alegerea care se impunea de la sine: să meargă pe mâna Rusiei. Din momentul ăla totul e istorie.
Știind că de când a izbucnit războiul (în februarie 2022) ajutorul dat de UE Ucrainei a depășit în mod concret 80 de miliarde de euro (graficul arată 77 de miliarde, dar e deja vechi), nu putem să nu ne întrebăm de ce, dacă liderii europeni doreau cu sinceritate integrarea Ucrainei în UE, sau măcar în spațiul economic al UE, nu au făcut și atunci, în 2013, o ofertă mai serioasă. Bani să ajute Ucraina în 2013 nu au avut, în schimb, să o îndoape cu arme acum, au. Privind retrospectiv, ceea ce au propus europenii la Vilnius pare să fi fost o ofertă în bătaie de joc, făcută special să-l împingă pe Ianukovici în brațele Rusiei și să motiveze apoi declanșarea rebeliunii de pe Maidan. În februarie 2014, la numai o zi după ce Ianukovici și opoziția semnează un soi de pact de neagresiune, Ianukovici e aproape să fie linșat, scapă cu greutate fugind în Rusia și la Kiev se instalează actuala putere naționalistă, al cărei guvern inițial fusese deja creionat de Victoria Nuland din partea SUA.
- Anii 2014-2015: Rusia anexează Crimeea printr-un blitzkrieg juridic, și Ucraina e pe cale să piardă și regiunea Donbass. În acest context se semnează „acordurile de la Minsk” care prevedeau, pe scurt, ca Ucraina să rămână în granițele proprii (fără Crimeea) dar să acorde autonomie regiunilor separatiste. Acordurile trebuiau ratificate de parlamentul de la Kiev și implementate de guvernul de la Kiev, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat niciodată. Mai mult, odată cu izbucnirea războiului multă lume și-a dat drumul la gură (nu mai e nevoie de păstrarea aparențelor!) și Angela Merkel, Hollande, Poroșenko au recunoscut în mai multe rânduri că acordurile nu au fost semnate decât pentru a permite Ucrainei să se înarmeze.
În plus, Ursula von der Leyen a recunoscut recent că armata canadiană antrena soldați ucraineni încă din... 2015!
- Numai că nici Putin nu a stat ca idiotul. Nu știu dacă el o fi crezut sincer în acordurile de la Minsk, dar după ce în 2014 s-a trezit „sancționat” de Occident, Rusia a început cu viteză decuplarea de Occident. În mai 2018 Rusia aproape că nu mai deținea datorie americană, și azi nu mai deține deloc. În plus Rusia a dezvoltat propria alternativă la sistemul de plăți SWIFT, are propriul sistem de carduri (MIR) și multe altele, astfel încât atunci când sancțiunile din 2022 au venit pe capul lor, rușii au ridicat din umeri: îi doare la bască și în termeni de PPP (purchasing power parity) economia rusă va deveni în 2023 a cincea din lume, peste Germania. Nu o zic eu, o zice Banca Mondială!
- 1 februarie 2016 - ajungem la Zika: OMS declară Zika drept „o urgență globală” după ce virusul intrase pe radarul „experților” și al autorităților de mai multă vreme.
Așa cum se recunoștea chiar în comunicatul oficial, urgența fusese declarată fără nici o bază științifică, doar în baza „consensului” experților:
„'The experts agree that a causal relationship between the Zika infection during pregnancy and microcephaly is strongly suspected, though not yet scientifically proven,' explained Dr. Chan. 'All agree on the urgent need to coordinate international efforts to investigate and understand this relationship better,' she said.”
- 8 februarie 2016: la doar o săptămână după ce OMS a declarat Zika „urgență globală”, Obama solicită Congresului nu mai puțin de 1,89 miliarde USD pentru anul fiscal 2016 (1 oct. 2015 - 30 sept. 2016) ca să se lupte cu acest înspăimântător virus. După mai multe discuții și hârșâieli reciproce (congresmenii americani, indiferent că erau democrați sau republicani, chiar nu înțelegeau care-i problema cu virusul ăsta), în toamna lui 2016, adică pentru anul fiscal 2017, sub viitorul președinte, Obama asigurase totuși o finanțare de 1,1 miliarde USD. Pentru lupta „preliminară” împotriva acestui virus. Activitățile vizate de această finanțare ar fi trebuit să fie mai ales legate de controlul țânțarilor și activități specifice ale CDC și USAID. Activitățile, așadar, ar fi urmat să fie derulate în 2017.
Dar este interesant de observat că în doar o săptămână, tonul administrației Obama se schimbă radical în comunicatul oficial față de tonul OMS. Deși OMS declara că „legătura între cazurile de microcefalie și Zika nu e stabilită încă”, administrația Obama zicea, dimpotrivă, că:
„While most people have no symptoms at all, Zika causes mild illness in some. However, the Centers for Disease Control and Prevention (CDC) has established a link between Zika infection during pregnancy and serious birth defects and other poor pregnancy outcomes. We also know that there can be other serious neurological impacts in some people who are infected with Zika.”
În plus, ca primă măsură a combaterii acestui virus administrația Obama propunea „speed the development of a vaccine” - „accelerarea dezvoltării unui vaccin [anti-Zika]”.
Cu alte cuvinte avem de-a face cu un virus care „în majoritatea oamenilor nu produce nici un fel de simptome” (hm, sună cunoscut?!) în timp ce altora le dă doar „mild illness”. Problemele ar fi doar cu o categorie bine delimitată și greu spre imposibil de observat: copiii nenăscuți. Cine ar putea fi atât de lipsit de inimă încât să pună în pericol niște copilași nenăscuți, refuzând vaccinarea?...
- 3 februarie 2016: Suntem înainte de referendumul pentru Brexit. Guvernul Marii Britanii, care, atâta timp cât UK a fost în Uniunea Europeană, era „purtătorul de cuvânt” al intereselor americane aici, anunță și el un mic grant de 1 milion de lire sterline dedicat cercetării acestui virus, în timp ce în...
- Martie 2016: ..., tot înainte de Brexit, bagă capul în poză și Uniunea Europeană care plusează cu o finanțare de 10 milioane EUR. Citez din comunicatul european:
„The EU has stepped in quickly
to tackle Zika [s.m.], but the next thing should be
for Member States to also support Zika research [s.m.], according to Prof. Delfraissy.”
La nivelul Uniunii Europene nu exista nici măcar un singur caz de Zika (un virus benign care subzistă doar în câteva regiuni tropicale și e răspândit de țânțarul-tigru), dar birocrații din comisia Juncker deja făceau planuri de luptă anti-Zika și de impunere asupra tuturor statelor-membre a acestei lupte!
-
Martie 2016: din tablou nu putea lipsi, firește, dr. Fauci, care
îndeamnă la vigilență globală (adică pe toată planeta) împotriva sinistrului virus.
- Mai mult, ca un făcut, așa cum putem vedea de pe Amazon, tot în februarie 2016 încep să se activeze și mass-media, și „experții”, care încep să scoată cărți de popularizare a subiectului. În acel moment Obama intrase în ultimul an de mandat, iar Hillary și Trump erau candidații oficiali la succesiunea sa. Pur și simplu nu există cărți mai vechi de februarie 2016 pe acest subiect (în mod ciudat, pare să se reîncerce o reîncălzire a ciorbei în 2022 - de urmărit!... mai ales că Biden tot vorbește de „o viitoare pandemie”). După cum știm, la acel moment Hillary era favorită să câștige președinția americană, fără probleme. De fapt la votul popular a și câștigat în fața lui Trump.
- Apropo de țânțarii-tigru, sper că vă aduceți aminte că în urmă cu cca. 10 ani, cam prin 2012-2015, apăruseră și la noi și se înmulțiseră, în mod bizar, în zona așa-zisei „Delta Văcărești” - în fapt un loc imund, care nu are ce căuta la doi pași de un oraș cu 2 milioane de locuitori. Așa-zisa „deltă” Văcărești ar fi trebuit asanată, igienizată și introdusă în circuitul urban, dar Revoluția și căderea comunismului au oprit toate planurile. Ulterior, toate eforturile Primăriei Generale și ale Primăriei Sectorului 4 de curățare a acelei infecții au fost sistematic torpilate de fel de fel de ONG-uri ecologiste finanțate exclusiv din străinătate.
- În iulie 2016 (document actualizat în februarie 2017), așadar la nici jumătate de an de la „declanșarea urgenței”, UNICEF în parteneriat cu OMS ajung, pesemne, la concluzia că bolile de care s-o face vinovat virusul Zika nu pot fi tratate, și lansează documentul intitulat „WHO/UNICEF Zika Virus (ZIKV) Vaccine Target Product Profile (TPP): Vaccine to protect against congenital Zika syndrome for use during an emergency”, adică un soi de cerere de ofertă pentru cum ar trebui să arate și ce ar trebui să facă un vaccin anti-Zika.
- Să ne întoarcem un pic și înspre problema ucraineană. După cum se știe, în 2014 e răsturnată prin forță puterea legitimă din Ucraina și la Kiev se instaurează regimul actualei bande de naționaliști, avându-l ca prim președinte pe Turcinov care, ca pastor baptist ce era, avea în mod evident legături cu mediile neoconservatoare din SUA. Ulterior, după ce intențiile criminale ale puciștilor de la Kiev împotriva minorităților naționale devin evidente, au loc mișcările masive de revoltă din Donbass și din Odessa, precum și pierderea Crimeei, pe care Rusia pur și simplu o anexează după o acțiune-fulger, care a lăsat cu gura căscată pe toată lumea. Aici planul occidentalilor începe să deraieze, pentru că ei nu-și închipuiau că Putin ar fi în stare de așa ceva, dar până la urmă „tot răul spre bine”: tot aveau ei nevoie de un pretext ca să provoace și să îngenuncheze Rusia! Drept pentru care pierderea Crimeei și apoi războiul civil din Donbass au devenit pretextul perfect pentru înarmarea continuă a ucrainenilor. Revolta din Odessa e rezolvată scurt, printr-un șir de crime care culminează în ziua de 2 mai 2014 la „Casa Sindicatelor”. Cea din Donbass e mai greu de rezolvat, fiindcă e aproape de Rusia, așa că se transformă într-un conflict înghețat.
- Este momentul în care în Occident începe să se vorbească deschis despre alocarea a 2% din PIB pentru NATO/Apărare. 2% din PIB (atenție!... din PIB, nu din buget!) pentru „apărare” e șocant de împovărător pentru orice țară și frizează demența. Cu toate acestea, abia ales președinte la noi Klaus Iohannis anunță, chiar în primele zile din ianuarie 2015, că România își va asuma acest angajament. La vremea respectivă încă mai făceam parte din PAS/Partidul Socialist și am publicat (e 100% scris de mine) un comunicat în care mă întrebam, la fel ca mulți alții, dacă urmează să înceapă vreun război deoarece cifrele seci, dacă puneam pe hârtie cât înseamnă acest 2%, ne trimiteau invariabil la această concluzie. Citez din acel comunicat scris de mine atunci, în ianuarie 2015:
„Cum nu credem că președintele visează la un statut de 'mare putere' pentru România, și nici nu credem că are de gând să transforme România într-un stat absolutist, concluzia e una singură: prin insistența cu care a ținut să-și inaugureze mandatul solicitând imperativ acest pact care ar crește la un nivel amețitor cheltuielile militare, dl. Iohannis ascunde ceva foarte grav întregii societăți.”
După cum se știe, primele țări care au sărit în „barca lui 2%” au fost cele din Est - adică sclaveții americanilor. Țările occidentale s-au adaptat mai greu la asta, dar acum Germania, Franța etc. cheltuie și ele nebunește. „Pactul NATO pentru 2%” fusese adoptat în septembrie 2014 în Țara Galilor, era îndreptat explicit împotriva Rusiei (a se vedea pct. 2, „Russia's continued aggressive acts”), și urma ca obiectivul lui 2% să fie atins pe deplin în 10 ani, adică până în ... 2024. Asta ne poate face să credem că războiul cu Rusia a venit mai devreme decât era prevăzut, și nu în condițiile dorite de occidentali... Oricum, ca să înțelegeți despre ce nebunie e vorba, în 2014 bugetul Apărării în România era de cca. 1,3 miliarde EUR / an și azi a ajuns la 7,6 miliarde EUR / an. În condițiile în care tot bugetul guvernului României pentru 2023 prevede venituri concrete de 275 miliarde RON (adică 55,5 miliarde EUR) și împrumuturi de 77,5 miliarde RON (15,6 miliarde EUR). Deci un buget total de cca. 72 miliarde EUR.
Exact cum am previzionat în articolul/comunicatul PSR din 2015: am ajuns să cheltuim pe „apărare” de parcă ne-am afla în război...
- În 2016 începe campania electorală din SUA, candidații fiind Hillary Clinton și Donald Trump. Spre surprinderea multora, anonimul virus Zika devine temă secundară importantă (o campanie electorală are teme centrale, teme secundare și teme punctuale, locale sau de moment) pentru campania lui Hillary, în timp ce Trump e de-a dreptul mirat de câtă atenție se acordă acestui virus și zice că e treaba guvernatorului Floridei să dea cu... DDT și să omoare țânțarii care împrăștie virusul. Încă de acum se observă că Trump e „din alt film” sau, cum se mai zice pe la noi, „dus cu pluta”. Hillary dorea chiar crearea unui fond special pentru combaterea pandemiilor odată ajunsă președinte. Bineînțeles, Zika era prezentă acolo.
- Dar campania lui Hillary se mai învârte în jurul unei teme importante, cea legată de pretinsele dezinformări rusești. Dau linkul din Wikipedia special pentru că mizeria asta de așa-zisă „enciclopedie” e „câmp tactic” al CIA și ca să vedeți ce tâmpenii puteau să susțină. Articolul, însă, ar trebui șters sau sever amendat, pentru că în 2023 un raport final al DoJ a arătat că totul a fost o aberație absolută și că rușii n-au avut absolut nimic de-a face cu alegerea lui Donald Trump. Însă putem bănui că viitoarea prezidențiabilă Hillary se pregătea încă din campanie să intre într-un conflict deschis cu Rusia.
În acest sens nu e lipsit de interes să ne aducem aminte una dintre primele declarații ale lui Biden, ajuns președinte în 2021, care a stârnit stupoare: „I think Putin is a killer.” (martie 2021). Biden a reluat și aberația mincinoasă cu „interferența rusească în alegerile din SUA”. Practic, ce avem noi aici? Hillary v 2.0.
După intermezzo-ul căzutului din Lună Donald Trump, lucrurile au reintrat pe făgașul normal în politica americană...
- Decembrie 2016, amenințări secrete la adresa Rusiei: nu e lipsit de interes să arătăm filmulețul din decembrie 2016 cu Poroșenko, președintele „ales” al Ucrainei, și doi senatori americani dintre cei mai războinici („hawks” / „șoimi”), John McCain și Lindsay Graham. Ce e interesant la acest filmuleț e că el a fost făcut la scurt timp după ce Donald Trump o învinsese pe Hillary, deci se știa că Hillary nu va fi președinte, dar acești doi senatori păreau să îi dea înainte cu un plan deja existent: „Lupta voastră e și a noastră. 2017 va fi anul ofensivei [împotriva Rusiei, n.m.]. Ne vom întoarce cu toții la Washington și vom promova cauza voastră. Destul cu agresiunea rusă!” Războiul ruso-ucrainean era prezis, astfel, pe față. Atenție, doar războiul ruso-ucrainean, nu un eventual război direct NATO-Rusia, care pare a fi „programat” cândva după 2024-2025 (v. mai sus).
Totuși, Hillary fusese bătută, deci nu putem decât să fim extrem de mirați văzând atâta siguranță la acești doi muțunache. De unde, așadar, atâta tupeu? Singurul lucru pe care îl putem bănui e că planurile erau deja extrem de avansate și cei doi ticăloși se gândeau că nu va fi o problemă să-l „cumințească” pe Trump. „Deep state-ul” american a și încercat asta băgându-i-l la White House pe dementul de John Bolton pe postul de „consilier național de securitate” (adică ăla care îl sfătuiește pe președinte în materie de războaie). Cum era de așteptat, Trump nu s-a înțeles cu Bolton și l-a dat afară. Ulterior, când nu mai era președinte, Trump a declarat că l-a dat afară pe imbecil pentru că voia să facă războaie cu toată lumea („A total & unhinged WARMONGER”) și că l-a folosit doar pe post de „sperietoare” față de liderii străini, care se intimidau când îl vedeau apărând la discuții cu ăsta.
- 18 noiembrie 2016. Gata cu Zika? Pe 8 noiembrie au loc alegerile din SUA și, spre stupoarea tuturor, Hillary pierde și Donald Trump, care arătase că-l doare în cot de Zika, ajunge președinte. La câteva zile după aceea, pe 18 noiembrie, cu prilejul celei de-a cincea întâlniri a comitetului de urgență al OMS dedicat Zika, urgența e declarată ca fiind... terminată. Al naibii virus, s-a temut și el de Trump! Cu doar câteva săptămâni înainte, la începutul lui septembrie, cu prilejul celei de-a patra întâlniri, când Hillary încă era pe cai mari, comitetul declarase:
„Furthermore, acknowledging that the impact of Zika virus is a long term concern, the Committee recommended that the Director General considers developing an appropriate infrastructure and response plan within the World Health Organization to provide longer term coordination and accountability for ensuring an effective response. [...]
Recognizing the impact that Zika virus disease and its consequences will have on weak health systems, the Committee also recommended that WHO provide appropriate guidance on effective surveillance and management of Zika virus disease in countries with high vulnerability, low capacity.”
Dar foarte interesantă e următoarea frază, care arată indubitabil că se pusese problema restricțiilor de circulație între țări:
„The Committee also reaffirmed its previous advice that there should be no general restrictions on travel and trade with countries, areas and/or territories with Zika virus transmission [s.m.], including the cities in Brazil that will be hosting the Paralympic Games.”
- Primăvara lui 2017. Nu, nu e „gata cu Zika”. Povestea de iubire dintre Bill Gates și Moderna nu a început în 2019, ci mult mai devreme, încă din ianuarie 2016, când Gates investește în Moderna în mod specific pentru ca Moderna să dezvolte vaccinuri mRNA. Nu știm dacă specific anti-Zika - asta se zice abia în primăvara lui 2017. Hopa! Și cine erau investitorii în această mizerie? Big Pharma (prin Merck și... Astra Zeneca!), Gates Foundation și ... Guvernul SUA, prin Ministerul (Departamentul) Sănătății. În total, peste 1,8 miliarde de dolari.
Articolul de mai sus de pe CNBC, excelent documentat, remarca și faptul că până atunci nici o companie nu reușise să pună la punct un vaccin mRNA și că Moderna însăși, deși exista din 2010, încă nu reușise nimic. Dar de un interes deosebit e următorul pasaj:
„If the data holds up, then Moderna has managed to find a way to safely transport protein-producing mRNA into cells, which could turn vaccine production on its head. To produce a new vaccine, Moderna wouldn’t need a viral sample. Instead, all it would need is the virus’s genetic sequence, which it plugs into the coding region of mRNA.”
Povestea cu zâne a vaccinului Covid era deja scrisă.
- ianuarie 2017: totuși, primele informații despre faza 1 de test a vaccinului mRNA al Moderna împotriva Zika apar încă din... ianuarie 2017, ceea ce ne face să ne întrebăm, evident, nu doar de când primise în mod real Moderna finanțarea pentru acest vaccin, dar și de când lucra la el. Linkul precedent e de pe situl Universității Minnesota, care, cel mai probabil, a avut cercetători implicați în realizarea vaccinului. Foarte interesant, pe situl universității se specifică foarte clar (informație trecută pudic sub tăcere de articolul CNBC) că de fapt unitatea din cadrul Min. Sănătății care a finanțat vaccinul este... BARDA. Cum, nu știți ce e BARDA? Biomedical Advanced Research and Development Authority - departamentul însărcinat, printre altele, și cu măsurile de ordin medical împotriva bioterorismului...
- De aceea, pun pariu că mulți dintre voi își mai aduc aminte de gogoșile vândute de Bancel (CEO-ul Moderna) în primele săptămâni din 2020, când a zis că o simplă secvență genetică urcată de cercetătorii chinezi pe un server a fost suficientă pentru ca Moderna să conceapă vaccinul ei mRNA pentru Covid, dar pun pariu și că nu vă mai aduceți aminte că la vremea respectivă, adică în primăvara lui 2020, când covideala abia începuse, cei de la Moderna ziceau că există o strânsă legătură între vaccinul lor candidat (și de acum avortat) anti-Zika și ăsta de Covid. De altfel, în primăvara lui 2020, ca să susțină viabilitatea vaccinului lor Covid, cei de la Moderna citaseră niște date din faza 1 a... vaccinului Zika! De ce, dacă dispuneau încă din primăvara lui 2017 de fonduri de cercetare de peste 1,8 miliarde de dolari pentru acest vaccin, nu publicaseră aceste informații „pozitive” legate de vaccinul Zika în 2018 sau în 2019?! Unde erau fazele 2 sau 3, că trecuseră deja 3 ani de la primirea finanțării?!
Nu știm. Mister misterios. Sau poate că pandemia de Zika pentru care se pregătiseră, între timp, sub administrația Trump, se fâsâise și nu mai prezenta interes...
- Apropo de asta, e cu atât mai misterios să aflăm că abia în august 2019 FDA a acordat Moderna o procedură „fast-track” pentru fazele 1/2 de testare a produsului mRNA-1893, adică vaccinul anti-Zika. Păi cum așa, dacă ei mai testaseră o dată în 2016-2017?! Pare că totul seamănă cu o ciorbă reîncălzită, pentru a putea justifica apoi apariția extrem de rapidă a vaccinului anti-Covid. Sau poate că testele din 2016-2017 au fost cu alt produs? Atunci rezultatele acelui produs, deși lăudat la vremea respectivă (a se vedea linkurile) se dovediseră a fi mai apoi catastrofale?!
Imposibil de știut.
- Mai 2017: este ales în fruntea OMS celebrul (de acum) Tedros Ghebreyesus. Tedros fusese ministrul de externe al Etiopiei în 2012-2016 și ministrul Sănătății între 2005-2012. Într-un interviu dat cu o lună înainte de a fi ales, Tedros zicea că prioritatea mandatului său va fi combaterea HIV/SIDA.
- 29 septembrie 2017: ba da, gata cu Zika! Deși trecuse nu mai puțin de un an de când OMS-ul declarase cu o grabă suspectă încheiată urgența dată de virusul Zika, CDC-ul american anunță abia pe 29 septembrie că, în fine, au terminat-o și ei cu acest virus. În acel moment trebuie să le fi devenit tuturor clar că Trump era prea independent, că nu putea fi „domesticit” și că trebuiau să-l (mai) suporte câțiva ani.
- Că sub Trump ar fi „urmat” o pandemie, ni se zicea cu aplomb încă din decembrie 2016 (când Trump nici măcar nu se instalase la Casa Albă) în The Atlantic, într-un articol intitulat How a Pandemic Might Play Out Under Trump. Bineînțeles, virusul Zika era unul dintre candidații de top ai viitoarei pandemii, alături de Ebola și MERS. Un mic amănunt: în timp ce Ebola și MERS sunt viruși care nu prea pot supraviețui în afara arealului lor natural, de Zika deja se spunea, după cum am văzut mai sus, că ar începe să reprezinte o problemă chiar în Occident, și se căutau frenetic soluții vaccinale. Publicația The Atlantic este una dintre vocile principale ale „establishmentului” democrat, fiind deținută azi de văduva multi-miliardară a lui Steve Jobs, o mare susținătoare a Partidului Democrat.
- Tot în perioada 2016-2017 încep să apară și studiile de comunicare care urmăresc să măsoare amploarea „misinformation” (dezinformării, fake news) cu privire la Zika. Un studiu peer-reviewed publicat în vara lui 2017 concluziona, pe baza studierii a mai bine de 1 milion de mesaje de pe Twitter, că oficialii pot descoperi în timp real atât obiecțiile, cât și dezinformările care circulă în public privitor la „epidemie”. Astfel, aceștia pot lua măsurile necesare (lăsăm cititorul să... ghicească despre ce măsuri ar fi vorba!) pentru a combate aceste misinformation. Astăzi, când știm de la Elon Musk cât de infestat era Twitter de fel de fel de roboți, concluziile acestui studiu sunt absolut ridicole. Orice entitate suficient de capabilă putea lansa pe Twitter un milion de roboți care să susțină papagalicește o anumită cauză „de bine” și care să „îngroape” efectiv vocile altor zece mii de oameni reali care s-ar fi opus acestei cauze.
- Epilog? În decembrie 2017 un jurnal științific publică sub semnătura lui Fauci un articol intitulat Pandemic Zika: A Formidable Challenge to Medicine and Public Health, dar e de presupus că articolul fusese scris cu mai mult timp înainte. Conform acestui articol, virusul se răspândise deja în peste 80 de țări și teritorii, fiind transmis de țânțarul-tigru (Aedes Aegypti). Tonul articolului era unul apocaliptic, deși la nivel mondial cazurile de microcefalie datorată pretinsei infectări cu Zika a unor copii erau de numai câteva sute, în general în Brazilia, în anumite comunități în care s-a dovedit ulterior că totul era din cauza pesticidelor din apa de băut:
„...of the unfolding tragedy of the loss of thousands of babies and the birth of thousands more who will be incapacitated, sometimes severely, throughout their lifetimes. To make matters worse, it is suspected that many infected babies born in apparent health will manifest delayed effects of intrauterine Zika virus infection as they grow into infancy, toddler age, and early school age. The epidemic of congenital Zika syndrome represents not only a profound medical tragedy, but a societal challenge, as well.”
Ghinion. Purceaua Zika era deja moartă în coteț.
Concluzii: Zika, pandemia care nu a mai venit
1. Este indubitabil că vaccinurile mRNA au început cândva în 2013 ca un proiect de natură militară, părând a suscita interesul acelei părți a Pentagonului implicată în măsuri și contramăsuri pentru războaie biologice. Deși de-a lungul timpului multe invenții militare au avut aplicabilitate mare în viața civilă de zi cu zi (energia nucleară, rachetele spațiale, internetul etc.) este absolut neclar care era inamicul împotriva căruia s-a născut nevoia dezvoltării specifice a vaccinurilor mRNA.
Ce vreau să zic cu asta? Bomba atomică a fost creată pentru a le da la cap japonezilor și pentru a-l înspăimânta pe Stalin, dar astăzi energia nucleară a ajuns să fie utilizată în locuințe și în industrie. Rachetele lui Von Braun au terorizat întâi Londra, dar apoi au ajuns să trimită oameni în spațiul cosmic. Și tot așa.
Despre aceste vaccinuri mRNA este imposibil să spunem împotriva cărui inamic au fost dezvoltate, sau care a fost nevoia militară pentru care au fost dezvoltate. Nici măcar nu putem spune dacă ele sunt încă la momentul de „arme” (evident, biologice!), sau dacă și-au epuizat funcția militară și au ajuns „în civilie”.
2. Nu mai există nici o îndoială că a existat o intenție în cadrul administrației Obama de a pregăti terenul pentru ceva mai amplu - după toate aparențele o „pandemie” - legată de virusul Zika, pe care ar fi urmat să o înfrunte administrația Hillary. Au fost alocați bani, a fost pregătit cadrul juridic, Hillary vorbea deschis de treaba asta și se pregătea să aloce și mai multe fonduri, odată ajunsă la Casa Albă. Așa cum am văzut, oficialii OMS ajunseseră să vorbească și de posibilitatea limitării călătoriilor între țări, înainte să anunțe abrupt încheierea „urgenței”, după ce americanii l-au votat pe Trump.
3. Pentru combaterea Zika se lucra deja din greu la un vaccin mRNA care ar fi venit „la țanc”. Nu știm nimic despre planurile Pfizer, dar vaccinul-candidat al Moderna - mRNA-1893 - intrase deja în faza de testare cu rezultate „promițătoare”. Dacă în America Hillary ar fi ajuns președinte și ar fi declarat pandemie de Zika, dacă s-ar fi semnat tratatul TTIP, atunci avem toate motivele să credem că în 2018, chiar dacă vaccinul Moderna nu ar fi trecut minuțios prin toate fazele de testare, ar fi putut fi utilizat de ambele părți ale Atlanticului așa cum s-a întâmplat în 2021 cu vaccinul Covid: pe „repede-înainte”. Din declarațiile oficialilor Moderna rezultă că experiența dobândită cu proiectul de vaccin Zika a stat ulterior la baza creării vaccinului Covid.
4. În paralel cu pregătirea terenului pentru o posibilă pandemie, Occidentul, mai ales țările membre NATO, au început să investească masiv în înarmare, ca pentru război, lansând Rusiei provocări din ce în ce mai nesimțite. Am arătat deja că România are un buget al Apărării de parcă am fi deja în război, dar acest lucru e valabil pentru toate țările NATO. În acest moment avem toate motivele să credem că propunerea occidentalilor din timpul summitului de la Vilnius din 2013 a fost o simplă provocare nesimțită, făcută special pentru a fi respinsă de Ianukovici. Fiindcă nu poți să oferi doar 610 milioane euro în condițiile în care Ucraina avea nevoie de 20 de miliarde, în schimb, după câțiva ani, se întâmplă să găsești brusc zeci, sute de miliarde de euro! Chiar recent Stoltenberg, secretarul general NATO, a spus explicit că în 2021 liderii NATO au respins o propunere venită dinspre Rusia prin care li se cerea să își asume că nu vor lărgi alianța. Tot în rândul provocărilor se încadrează și respingerea brutală în timpul pandemiei a vaccinului Sputnik V, care nu a fost cu nimic mai prejos (dar, la drept vorbind, nici mai bun!) decât vaccinurile occidentale. În sfârșit, că occidentalii știau că va veni un război cu Rusia rezultă și din dezvăluirile din Politico din primăvara aceasta, care zicea că Ursula von der Leyen și Joe Biden au discutat despre ce sancțiuni să aplice Rusiei în eventualitatea unei invazii încă din noiembrie 2021. În condițiile în care invazia a venit abia peste trei luni...
Este greu de presupus, având în vedere toate cele de mai sus, că Occidentul nu și-a dorit războiul din Ucraina. Dimpotrivă. Numai că toate informațiile (a se vedea filmul cu cei doi „hawks”, John McCain, acum decedat, și Graham, declarațiile papagalilor europeni Merkel și Sarkozy etc.) la care avem acces ne sugerează că un război ucrainiano-rus ar fi trebuit să înceapă prin 2017-2018, poate chiar în paralel cu o eventuală pandemie de Zika. Însă cu Trump președinte acest lucru a fost imposibil: Trump nu doar că a fost cel mai pașnic președinte SUA din ultimii 50 de ani, dar vedea totul ca o afacere, ca o tranzacție („îmi dai, îți dau”) și întâlnirile Trump-Putin a fost întotdeauna călduroase, cei doi părând să se înțeleagă de minune.
5. În acest moment două lucruri sunt neclare: a) dacă s-a terminat cu pandemia, și b) dacă războiul Ucraina-Rusia e suficient, sau Occidentul a folosit Ucraina pentru slăbirea Rusiei, urmând ca „lovitura finală” să o dea NATO.
Punctul a: greu de spus. Ce știm sigur, e că demenții ăștia voiau să ne facă 10 injecții mRNA fiecăruia dintre noi (pe lângă numărul uriaș de vaccinuri achiziționate, știm din anumite țări că fuseseră tipărite carnețele de vaccinare care aveau 10 sloturi de vaccinare). În mod evident, planul nu le-a ieșit. S-or fi potolit? Nu s-or fi potolit? Nu știm.
Punctul b: optimiștii ar putea zice că războiul Ucraina-Rusia e suficient și că nu va urma o confruntare mai mare. Eu sunt pesimist, pentru că pur și simplu nu pot înțelege ce pot face țările NATO cu cheltuieli militare atât de uriașe dacă nu au de gând să înceapă un mega-război. Un război NATO-Rusia mi se pare în acest moment inevitabil tocmai din această cauză. Ucraina a fost doar preambulul, Ucraina a fost folosită ca berbece (instrumentul de asalt al legiunilor romane) împotriva Rusiei. Abia acum urmează actul 1, actul 2 ș.a.m.d.
Dumnezeu cu mila.
Cam atât. Sper că nu e nimeni speriat.
