O curiozitate: de ce au susținut bloggerii despre nimic vaccinarea?! Zoso, arhiblog, Mihaivasilescublog etc.

Prima oară am dat nas în nas cu fenomenul de blogging în anii 2000, pe la început. Era încă proaspăt inclusiv prin State, dar avea o anumită caracteristică pe care bloggingul românesc nu a dezvoltat-o niciodată: bloggerii pe care îi urmăream erau specializați, și încă al naibii de bine, pe câte un subiect (economie, finanțe, sport etc.) și informațiile găsite pe blogurile lor deseori completau mai mult decât fericit informațiile găsite pe siturile mass-mediei oficiale. Sau comentau critic informațiile din această mass-medie, în așa fel încât să-ți poți face o imagine cuprinzătoare a problemelor care te interesau: să vezi și imaginea oficială, dar să vezi și unde scârțâie această imagine.

După cum se știe, eu însumi am ținut, sub pseudonimul „Manole”, blogul de comentarii pe marginea pieței imobiliare „Balonul imobiliar”, care în lunile bune atingea peste 200.000 de vizitatori unici. Astăzi nu mai e nici un secret pentru nimeni: nu aveam nici „telefon roșu” cu Isărescu, nici nu eram angajat în vreo bancă. Pur și simplu mi-am folosit cunoștințele, am citit mult despre financial bubbles (și am dat mai departe), am fost atent la ce se întâmplă în jurul meu și în piață ca să-mi dau seama că trăiam o veritabilă bulă imobiliară. N-a fost greu, și cred că am dovedit atunci că un blog specializat pe un anumit subiect poate face și în România o audiență frumoasă.

Din păcate în România genul de blogging profesional, specializat, nu a prins pe termen lung, așa că la momentul ăsta cei mai harnici bloggeri români sunt unii care nu scriu despre ceva anume: Zoso, Arhiblog, Mihai Vasilescu etc. Blogul lui Zoso îl citesc de mulți ani, nu pot spune că mă face praf, dar o dată pe lună intru și mai răsfoiesc postările. Am și comentat de câteva ori. Și pe celelalte mai intru, dar nu cred că am comentat vreodată. Sau poate am comentat. Pe lângă ei ar mai fi câțiva bloggeri de succes care scriu în general despre tehnologie și gadgets: NWradu blog (îl urmăresc mereu când e Black Friday), Buhnici. Bineînțeles, îl urmăresc de pe vremea în care scriam „Balonul” pe Dan Diaconu (dacă ăsta o fi numele lui adevărat!) de la Trenduri, cam singurul blogger român care scrie coerent și des pe teme ocultate sau deformate grav de mass-media mainstream.

Nu îi bag aici pe Cabral, Adrian Năstase, Ciutacu sau Radu Soviani, care sunt oameni de televiziune, politicieni etc. și e normal să vină din afara internetului cu o notorietate deja dobândită. Un blogger interesant e și Manafu, care de ani de zile face mici însemnări despre tehnologie și social media: scurte, la obiect, de multe ori „sponsorizate”, fără să ascundă asta. Dar omul e specializat pe ceva, nu discută „despre de toate”.

În România cică nu ar exista decât vreo 400 de bloguri care postează mai mult de 20 de articole pe lună. Și acum să trecem la subiectul meu: în urmă cu vreo lună jumate ăștia de la Activenews au făcut un soi de insectar al „vinovaților propagandei de pandemie”, și spre surprinderea mea i-am găsit acolo pe câțiva bloggeri de categoria grea - adică d-ăștia care postează, nene, nu se încurcă - pe care i-am amintit mai sus: Mihai Vasilescu, Zoso, Ametcea (arhi). Dacă ne uităm la Zelist vedem că Mihai Vasilescu are o medie de 2,16 postări pe zi, Zoso și arhiblog sunt dezindexați din Zelist, dar e suficient să te uiți pe bloguri ca să vezi că oamenii postează și de 3-4 ori pe zi, adică sunt greuceni, nene, nu glumă. Așa, deci de la constatarea asta pornim, oamenii sunt „grei” și nu s-ar putea spune că au niște bloguri specializate pe ceva anume: ei scriu despre orice, oricât, oriunde.

Curios din fire, am amânat o cercetare anume pe blogurile lor, fiind conștient de faptul că, așa cum am zis mai sus, întrucât intru mai rar pe blogurile lor clar sar din postări și nu văd tot ce scriu. Dar acum am avut curiozitatea, „ia să văd măh cât de vacciniști au fost ăștia?”.

Și, stupoare. 

Într-adevăr, căutând după cuvântul magic, „vaccin”, găsești postări care mai de care mai idioate, cu comentarii, la rândul lor, care mai de care mai idioate. La Zoso: „Antivaxxerii se organizează”, „67% dintre români (care nu au luat în serios vaccinul) sunt proști”, „Certificatul verde rulz” etc. La Arhi (înțeleg că omul e bolnav și are diabet, deci e normal să fie un pic speriat): postare din 27 ianuarie a.c., cică „E disponibil vaccinul Pfizer pentru noile tulpini Covid, e timpul să-l faceți” (!!!), Novak Djokovic e numit în derâdere Novak Jokeovici, „Nu vrei să te vaccinezi, plătește-ți singur tratamentul anti-Covid” [i] etc. Pe blogul lui Vasilescu: 60% dintre români, nevaccinații, sunt proști, antivacciniștii mor ca proștii, mulți dintre cei care urlă împotriva vaccinului sunt de fapt vaccinați etc. etc. etc.

De-lir to-tal.

Când am scris prima oară, în ianuarie 2021, că nu mă voi vaccina prea curând cu mizeriile oferite de ăștia eu aveam în spate, fără exagerare, zeci de ore citite pe subiectul vaccinurilor. Probabil mai mult decât un rahat de student la medicină care face și el un curs de imunologie, dă un examen și, gata, p'aici ți-e drumul. Și după aceea ajunge medic și începe să dea sfaturi despre imunizare, deși el e praful prafurilor. Pentru că atunci când s-a născut fetița mea, în 2012, am fost puși în fața unei alegeri: facem schema de stat de vaccinare, sau o vaccinăm cu schema de stat plus schema extra (privată, neobligatorie)? Așa că am citit ca demenții și eu, și nevastă-mea, despre treaba asta și printre multele informații care ne-au rămas în cap legate de siguranța unui vaccin a fost aceea că durata de cercetare și de punere pe piață a unui vaccin e de 5-10 ani, nicidecum... 9-10 luni, cât ni se propunea la mizeriile covidiste. De ce? Simplu, pentru că istoria medicinei-pentru-profit este, din păcate, plină de exemple de tragedii datorate unor medicamente insuficient testate înainte de punerea pe piață. Așa că înainte de a-i face fetiței schema extra de vaccinuri (care au protejat-o de multe boli când era micuță) ne-am interesat să vedem cine le fabrică, ce istoric au, dacă s-au observat în timp efecte adverse etc. Și când demenții ăștia au zis în decembrie 2020 că vin cu rahaturile lor ca să-i vaccineze pe bătrâni și vulnerabili, am zis: „Ok, or fi insuficient testate, dar un bătrân bolnav oricum nu mai are 30 de ani de trăit, deci e ok să i se facă un vaccin experimental care îi poate cauza ceva nasol peste 10 ani, dar îl salvează de virusul periculos care îl poate lovi mâine.” Dar când, foarte rapid, au schimbat narativa și mi-au venit cu rahaturile lor la ușă, și anume că trebuie să mă vaccinez (și) eu, om (relativ) sănătos, de 46 de ani (la momentul ăla), cu mizeriile alea, le-am transmis un sincer „hai sictir”. De care nu m-am dezis.

Asta e tot. Și nu a fost nimic de negociat. Am știut de la bun început că un vaccin veritabil are în spate ani de cercetare și supraveghere, iar mizeriile astea nu îndeplineau această condiție sine qua non. Nu poți comprima 5 ani în 10 luni, la fel cum o mașină nu e mașină dacă nu are 4 roți și un volan, o școală nu e școală dacă nu îți dă niște competențe, o grădină zoologică nu e o grădină zoologică dacă nu are niște animale pe acolo etc. Nici nu poți să zici că „uite, măh, s-au vaccinat 4 miliarde și nu a murit nimeni” [ii]. Așa, și? Poate că mâine umblă pe stradă 100 de milioane care au cancer de piele nedetectat. Înseamnă că nu există boala numită cancer de piele?...

Porcăriile astea sfidau orice logică din punctul de vedere al oricui era - hai să nu mă dau mare - ceva mai inteligent decât o maimuță alfabetizată. Singura lor logică era una de marketing (adică de consum: cu cât sunt consumate mai mult, cu atât e mai bine pentru cei care le pun pe piață) și de advertising, fără legătură cu realitatea: sloganul preferat al idioților, „Ne vaccinăm și scăpăm!” fusese deja infirmat din luna iulie 2021 din Israel, și la fel și goangele celelalte cu „vaccinații nu fac forme grave”, „vaccinații nu mor” etc. Pe naiba. Cu excepția valului Delta, despre care în acest moment știm că a fost instrumentat prostește ca un „efect Marek” (de unde și virulența lui, și cineva dintre politicienii de atunci va trebui să facă nițică pârnaie pentru genocid!), România a dus-o bine-mersi, fiind în ultimele 16 luni campioana Europei la siguranța legată de Covid, în timp ce idioții ăia hipervaccinați, din vrem-o-țară-ca-afară mor pe capete (unde ne-au lovit și pe noi, a fost la numărul nașterilor, dar să sperăm că va trece...).

Revenind la bloggerii amintiți mai sus, întrebarea pe care mi-o pun e cum naiba niște oameni cu niște zeci de mii de urmăritori și complet lipsiți de specializare - științifică sau amatoare - pe problema vaccinurilor au avut atâta tupeu încât să preia de-a gata sloganurile autorităților și să le repete papagalicește, ba, mai mult, să-și și bată joc de oamenii care nu erau de aceeași părere cu autoritățile. Întreb doar: câți dintre prostanii ăștia, înainte de a deschide gura, au avut curiozitatea să o citească pe Alexandra Henrion-Caude, într-adevăr o somitate în domeniul ANRm, nu ca dr. Gheorghiță, Imbri sau Arafat care sunt, scuzați expresia, niște căcați cu ochi? Că tot vorbește unul dintre ei despre Jim Jones: dacă mâine autoritățile ar veni și ne-ar cere tuturor să înghițim cianură ca să salvăm nu știu ce marmotă albastră, și vine USR-ul și face un slogan de genul „Te cianurezi și salvezi”, ei ce vor face, vor scrie pe blog „hă hă hă, ce idioți ăia care nu înghit cianură, hă hă hă”?...

Băi băiete, băi...

Așa cum scriam în urmă cu câteva săptămâni și despre cazul Softpedia, readusă la viață din morți fix pe perioada pandemiei, și bloggerii ăștia sunt extrem de ciudați. Adică, băi frate, ei nu au habar de nimic anume, postările lor în general sunt despre glumițe, căncănuțe, filme, mici întâmplări de viață, băi dar fix când a venit mizeria asta s-au aruncat trup și suflet pe... narativa oficială. Competențe? Zero. Lecturi? Zero. Scepticism? Zero. Autoritate? Zero. Dar știau ei cum stă treaba cu vaccinurile și postările lor pe subiect circulau ca focul pe Facebook, atrăgând sute de comentarii de la alți distruși care veneau să se laude cu câte doze au făcut ei și cât de „șoșocari” sunt cei care își exprimă îndoielile...

Ceva pute al naibii de nasol în blogosferă. N-aș vrea să vorbesc de funie în casa spânzuratului, dar cam pute a hoit.

--

(i) Culmea e că eu am declarat public pe Facebook în perioada vacciniadei că nu am nimic împotrivă să-mi plătesc orice fel de tratament anti-Covid, DACĂ voi ajunge la spital, fiind dispus să merg la notar și să semnez o hârtie cu oricine ar fi fost factor de decizie: Iohannis, Câțu, chiloțăreasa de la Sănătate etc., dar cu condiția să fiu lăsat în pace și să nu mi se mai ceară imperativ să mă vaccinez. Bineînțeles că oferta mea nu a avut nici un ecou...  
(ii) De fapt deja se știa că au murit unii, după cum rezulta chiar din statisticile oficiale EUDRA, VAERS etc.

Recenzie: Les apprentis sorciers / Ucenicii vrăjitori, de Alexandra Henrion Caude

După aproape două luni de la publicarea acestei recenzii mi-a venit o idee: dacă e vreo editură din România interesată să achiziționeze drepturile de autor și să publice această carte, o pot traduce eu. Desigur, nu gratis / pro bono, însă nu am mari pretenții - dacă traducerea ar fi să fie plătită la prețul pieței (care știm prea bine că nu îți permite, ca traducător, nici măcar un trai indecent, darămite unul decent), pentru mine ar fi ok și nu m-aș supăra. 

Bonus #1: am în teșcherea și alte titluri scrise de autori de limbă franceză care pun sub semnul întrebării știința medicală dictată de interesele Big Pharma. Și mai nou citesc, tot din universul cultural francez, și chestii legate de altă gogoașă a secolului nostru: „climate change”.

Bonus #2 (superbonus 😁 ) : dacă e nevoie, pot să ajut și la definirea unei strategii de marketing care să facă vandabile pe piața din România aceste cărți... 

Alexandra Henrion-Caude era până în 2020 

unul dintre cele mai respectate nume în lumea cercetărilor privitoare la aplicațiile descoperirilor genetice în medicină. Din păcate pentru ea, odată cu așa-zisa pandemie de Covid-19 a decis să stea de partea cealaltă a baricadei, adică de partea adevărului și a bunului-simț, nu a isteriei și a minciunilor.

Cercetătoarea franceză, doctor în genetică al Universității Paris-Diderot, nu a scris niciodată o carte pentru marele public, numele ei fiind legat de zeci, dacă nu sute de articole științifice care pot fi găsite cu ușurință pe Google Scholar. Nici nu e treaba cercetătorilor să scrie cărți, și cu atât mai puțin să scrie cărți de popularizare. Pentru că nu toată lumea are talentul de a dezvolta o temă în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor. Ni-i închipuim pe cercetători stând cu nasul în eprubete, cu gândul la ecuații cu enorm de multe necunoscute, care se rezolvă prin calcule sofisticate, având prea puțin timp la dispoziție ca să mai stea să le explice neofiților cu ce se ocupă ei și ce descoperiri fac.

De aceea, Les apprentis sorciers - Tout ce que l'on vous cache sur l'ARN messager („Ucenicii vrăjitori - Tot ceea ce vi se ascunde despre ARN mesager”, ed. Albin Michel 2023) reprezintă debutul editorial al Alexandrei Henrion-Caude, care în timpul pandemiei s-a exprimat foarte mult online, pe diverse rețele de socializare la care a avut acces, dar și în diverse intervenții publice, alături de regretatul profesor Luc Montagnier, și nu numai. Adversară de la bun început a vaccinurilor mRNA (cu ARN mesager), cercetătoarea franceză a încercat de nenumărate ori să tragă semnale de alarmă în public față de utilizarea acestei tehnologii încă incipiente într-o încercare atât de importantă precum vaccinarea întregii populații din lumea occidentală și cea subordonată ei (peste 2,5 miliarde de oameni). După cum știm acum din #Twitterfiles, #Lockdownfiles și nu numai, împotriva vocilor care s-au ridicat împotriva acestei demențe generalizate, anumite inteligențe malefice, ale căror nume încă nu le cunoaștem (ar fi prea simplu să-l identificăm pe Bill Gates, dar... nu e chiar atât de simplu!), au organizat un adevărat aparat infernal de cenzură, blocând exprimarea oricărui punct de vedere diferit, adică sceptic. Deci și demersurile Alexandrei Henrion-Caude, deși exprimate pe alocuri pe scene extrem de înalte (a participat la audieri la Senatul francez și în Parlamentul luxemburghez), au rămas fără ecou. Astăzi populația europeană e deja injectată masiv cu aceste lichide de-a dreptul îndoielnice care, în timp, au dovedit că spre deosebire de vaccinurile clasice nu blochează contagiunea, nu feresc de spitalizare și, mai rău, nici măcar nu garantează... supraviețuirea. Mai mult, astăzi, la mai bine de doi ani de la primele inoculări tot mai mulți oameni încep să se plângă de ceea ce par a fi efectele adverse ale unor injecții insuficient testate la momentul punerii pe piață.

Cartea este micuță, am înțeles că ediția paper-back are 150 de pagini (eu mi-am procurat-o în format electronic la un preț de 11,99 euro), și se citește extrem de ușor deoarece autoarea încearcă din răsputeri să evite un limbaj excesiv de abscons, adică prea științific, încercând să explice procesele care au loc la nivelul genomului uman în cuvinte simple și ușor de înțeles. În acest sens ea merge pe urmele adversarilor ei, care, ne amintim prea bine, pentru a da o aură „prietenoasă” vaccinurilor mRNA, le comparau „cu o cheie USB pe care pui instrucțiuni, pe care o introduci apoi în calculator, și apoi, pac pac, calculatorul pornește” - calculatorul fiind, evident, ființa umană. 

Cartea are cinci capitole care explică „băbește” ce este ARN-ul, ce este genomul uman, cum interacționează moleculele de ARN și ADN etc. și unde ne aflăm, concret, cu aceste vaccinuri pe care ni le-au propus politicienii. Primul capitol trece în revistă promisiunile politicienilor, ale experților, ale cercetătorilor agreați de establishment, ale OMS etc. de la începutul pandemiei, atunci când ni se zicea să stăm în case fiindcă „se lucrează” din răsputeri la un vaccin. Și sunt puse față în față cu rezultatele. Se constată ceea ce ziceam mai sus, și anume că vaccinurile lor „minunate” nu au stopat pandemia, nu au redus numărul infectărilor, nu au imunizat pe nimeni și tot așa. Apoi sunt trecute în revistă diverse efecte adverse constatate, concret, de studii științifice din toată lumea.

În al doilea capitol ni se explică pe înțelesul tuturor ce sunt ARN și ARN mesager. Eu n-am fost niciodată un elev bun la biologie, ba dimpotrivă, biologia a fost chiar una dintre materiile pe care le-am urât foarte devreme, încă din clasa a V-a, când făceam botanică. Așa că până în clasa a XII-a, când am făcut o brumă de genetică așa cum se știa la acea vreme (1992) nu s-a „lipit” nimic de mine, deci informațiile din cartea Alexandrei Henrion-Caude sunt mai mult decât binevenite și dacă le-aș fi știut de la bun început aș fi mirosit acest bullshit pandemic încă din ianuarie 2020. ARN este comparat cu un „millefeuille” sau, cum zicem noi, „tort Napoleon”, „prăjitura cu o mie de straturi”, datorită multitudinii de roluri pe care le poate îndeplini. ADN-ul e stabil, ARN-ul e instabil, dar noi suntem reacția interacțiunilor dintre ele. Moleculele ARN sunt de foarte multe tipuri, ARNm - ARN mesager - fiind doar unul dintre ele. „Este esențial să înțelegem că de îndată ce ajungem la ARN, intrăm într-o lume a echilibrelor complexe, a sertarelor succesive, în care ne putem rătăci cu ușurință.” Există chiar și molecule ARN recent descoperite (microARN) și altele atât recent descoperite, cât și încă neînțelese (MitomiR - micro ARN mitocondrial). În descoperirea MitomiR însăși A. Henrion-Caude a avut un rol cheie. Vorbim, așadar, de o complexitate fantastică pe care numai cineva dement o poate compara cu o micuță cheie USB conținând o bucată de cod scrisă într-un limbaj de programare binar, pe care o introduci pur și simplu într-un computer, computerul o citește, „pac pac”, și apoi rulează un anumit program. Lucrurile sunt mult mai complicate și, pur și simplu, în acest moment istoric majoritatea chestiunilor legate de interacțiunile ARN sunt mai degrabă neînțelese decât înțelese. 

Totuși, în capitolul al treilea sunt trecute în revistă cunoștințele certe pe care le avem despre ARN, și utilizările pozitive în medicină și cercetarea științifică. Aflăm, astfel, că pe baza ARN se pot pune diagnostice non-invazive și multe altele. Extrem de interesante sunt paginile dedicate epigeneticii (genetica determinată de mediul înconjurător) din care aflăm cât de important e mediul în care trăim pentru configurarea intimă a organismelor noastre. Sunt trecute în revistă și cele câteva medicamente pe bază de ARN aprobate la nivel mondial, și care se utilizează în general în tratamentul unor boli genetice rare - unele dintre ele cu destul de mare succes, în sensul că reușesc să vindece boala, altele cu ceva mai puțin succes, în sensul că nu reușesc să vindece boala pe care o combat, dar măcar reușesc să îi întârzie evoluția.

Capitolul al patrulea este dedicat în întregime tipului de ARN denumit de oamenii de știință ARN mesager, cel pe baza căruia au fost concepute vaccinurile pentru Covid-19. Întâi este povestită istoria descoperirii ARN mesager, apoi ni se explică în ce fel funcționează, apoi care este istoria aplicării descoperirii ARNm în genetică și medicină. Cei care nu știau încă, și care mai „credeau în știință”, vor afla stupefiați, poate, că în zeci de ani de cercetări vaccinurile ARNm au eșuat lamentabil, unul după altul, în a rezolva: cancerul de prostată, cancerul de piele, cancerul de plămâni, SIDA, turbarea (pentru care există, totuși, vaccinul foarte eficient al lui Pasteur), cancerul de creier, gripa aviară, diabetul de tip 2, cancerul gastro-intestinal, boala Zika, bronșita VRS. Cu alte cuvinte, deși e adevărat ce susținea propaganda la început, și anume că munca de cercetare asupra diverselor aplicații mRNA se întinde deja pe mai multe decenii, totuși nu e mai puțin adevărat că tehnologia încă nu a furnizat nici un produs de succes. Cum îmi place mie să spun: savanții ăștia au lucrat precum alchimiștii! Că și ăia au lucrat de-a-n boulea nu zeci, ci sute de ani ca să transforme fierul în aur... Și revenind la ARNm, s-a lucrat așa de-a-n boulea până la Covid, când a fost furnizat un produs, într-adevăr, de mare succes ... dar succes financiar, nu medical! 

Tot în capitolul patru sunt expuse metodic și diferențele specifice dintre un vaccin clasic și vaccinurile pentru Covid.

Explicațiile furnizate aici sunt foarte multe, dar mie mi s-a părut esențial pentru înțelegerea complexității ARNm următorul paragraf care ne arată cât de mici suntem noi, și cât de mici sunt și demenții care au promovat vaccinarea masivă a populației cu așa ceva: 

„La complexité de l’ARNm va beaucoup plus loin que ce à quoi vous vous attendiez, n’est-ce pas ? Ce serait trop simple de s’imaginer qu’il ne comporte qu’un seul message ! Pour vous donner une nouvelle image : la phrase (l’ARNm) n’est rien sans le lecteur (la cellule). La cellule va donc décider à partir de chaque phrase d’utiliser telle ou telle combinaison, encore et toujours en fonction de ses besoins.”

 (trad.: „Complexitatea ARNm se întinde mult mai departe decât vă așteptați, nu? Pentru că ar fi prea simplu să ne imaginăm că nu este implicat decât un singur mesaj! Ca să aveți o imagine mai clară: fraza (ARNm) nu e nimic fără cititor (celula). Celula însăși, așadar, e cea care va decide, pornind de la fiecare frază, să utilizeze cutare sau cutare combinație, în funcție de necesitățile ei.”)

Înțelegem de aici riscul acestor vaccinuri mRNA: în mod normal, împotriva unei gripe oarecare luptă doar anumite părți specifice din sistemul nostru imunitar. Însă, odată injectate în corp, vaccinurile mRNA pun la lucru împotriva acelei gripe toate celulele corpului nostru. Or, de unde știm că toate celulele, fiecare cu funcția ei specifică (fiindcă doar unele sunt specializate pe imunitate, altele au cu totul și cu totul alt rol), vor descifra mesajul numai și numai așa cum își închipuie idioții de la Moderna și Biontech?!

Apoi sunt discutate și diversele informații contradictorii de care am avut parte în pandemie privitor la aceste vaccinuri: ba că ar trebui ținute la -90 de grade, ba că e suficient să le ținem la 0 grade, ba că vaccinul nu pleacă de la locul injectării, din mușchi, ba că pleacă și că ARNm a fost descoperit prin te miri ce locuri din corp, și tot așa.

Mai mult... și acest contra-argument al utilizării vaccinurilor mRNA îmi aparține, și are la bază cunoștințe normale de fizică de liceu, pe care ar trebui să le știe oricine. În liceu am învățat cu toții (sper!) care sunt principiile termodinamicii și care este legea echilibrului sistemelor entropice. Or, dacă presupunem că ființa noastră este un sistem fizic - fiindcă, dincolo de credința multora dintre noi că suntem ființe cu suflet dat de Dumnezeu, totuși corpul nostru, trupul nostru de pe acest Pământ, indiferent dacă suntem sau nu credincioși, trebuie să recunoaștem că nu e altceva decât o aglutinare de elemente chimice care trebuie să se supună legilor fizicii, că altfel murim! - așadar, dacă presupunem că ființa noastră este un sistem fizic, trebuie să acceptăm și ideea că trupul nostru, celulele lui, depozitează permanent o anumită cantitate de energie care nu poate fi decât constantă, și în funcție de ce introducem în trup. Adică, nu poți mânca doar apă și lăcuste și să pretinzi că ai forța lui Nicu Vlad, și nici nu poți mânca cu șapte guri și să rămâi slab ca un țâr. De asemenea, dacă faci constant efort fizic fără să mănânci suficient, la un moment dat vei ajunge ca ăia de la Auschwitz - nu se poate altfel! Prin trupul nostru, energia se transformă constant în materie și materia se transformă constant în energie. Bun. Dar în interiorul corpului nostru anumite celule cheltuie energie pentru anumite sarcini specifice lor: sarcini imunitare, neuroni care fac sinapse și gândesc, sângele care transportă celule imunitare, oxigen și nutrienți etc. Ei bine, eu n-am înțeles niciodată, și n-am înțeles deloc, de ce în procesul utilizării vaccinurilor mRNA toate celulele corpului meu - chiar și celulele din retina ochilor, chiar și neuronii, chiar și celulele care îmi formează unghiile etc. - sunt instruite să participe la procesul generării de proteină spike. Așa ceva mi s-a părut de la bun început de noaptea minții, pentru că dacă ținem cont de legile fizicii înseamnă că se produc niște dezechilibre majore în energia internă a sistemului termodinamic care sunt „eu”, atâta vreme cât celule din corpul meu care n-au nici în clin, nici în mânecă cu lupta imunitară, sunt forțate să-și cheltuie aiurea din energia proprie pentru a participa la o luptă care nu e a lor. Și din termodinamică știm că echilibrul entropic care se atinge după cheltuirea unei forme de energie nu mai seamănă deloc cu echilibrul entropic precedent. Deci vaccinurile astea mRNA îmi forțează corpul să cheltuie energie complet aiurea, și celule din mine care poate ar face bine să-și păstreze energia pentru a lupta împotriva altor boli, sau să îndeplinească alte funcții, pur și simplu își neglijează rolul lor de bază, concentrându-se pe rolul nou-alocat de producători de proteină spike, chipurile ca să aibă sistemul imunitar ce să combată, cum să formeze anticorpi. Sincer, nu am putut și nu pot înțelege asta. Mi se pare o tâmpenie absolută, o absurditate.

În sfârșit, în capitolul al cincilea ne sunt reamintite o serie de probleme de etică medicală și de afaceri ale marilor companii din domeniul farmaceutic, care în ultimele decenii s-au bucurat de „dubiosul” prestigiu de a fi acumulat amenzi de miliarde de dolari ca urmare a punerii pe piață a unor produse medicale ineficiente, ba chiar dăunătoare, comercializate doar prin tehnici de marketing mincinos. În plus se demonstrează negru pe alb, cu cifre și informații concrete, că vaccinurile pentru Covid încă erau „experimentale” la momentul campaniei globale de vaccinare din 2021. În ciuda a ceea ce ziceau politicienii, inclusiv de pe la noi, care băteau câmpii cu cât de riguros au fost testate și alte asemenea prostii. De altfel cititorii blogului meu probabil își amintesc ceea ce scriam eu însumi în ianuarie 2021, când ziceam că în „faza a 3-a” de testare vor fi înrolați, de fapt, chiar cei care urmează să se vaccineze.

În concluzie, deși cartea Alexandrei Henrion-Caude nu aduce aproape nimic nou care să fi rămas necunoscut cititorilor avizi de literatură științifică „neoficială”, așa cum a putut ieși ea la iveală, cu chiu cu vai, în pandemie, pe diverse bloguri marginale și prin diverse rețele sociale și situri video mai puțin cunoscute (Gettr, Gab, MeWe, VK, Rumble, Odysee...), Les apprentis sorciers / Ucenicii vrăjitori este o apariție binevenită chiar și în acest moment, în 2023. Niciodată nu e prea târziu. Oamenii trebuie să fie conștienți că au fost supuși celui mai mare experiment medical din istorie, și cineva trebuie să plătească pentru asta. Chiar dacă mulți poate că nu au rămas cu sechele sau nu au pățit nimic, pur și simplu e anormal, și e nedemn, să fii tratat ca un simplu cobai de politicieni, de „experți” și de afaceriștii din domeniul farmaceutic. Apariția acestei cărți la o editură de prestigiu din Franța (Albin Michel) arată că monopolul informațional asupra ARNm nu mai poate fi apărat cu ghearele, cu dinții și cu alte mijloace neortodoxe, ca până acum. 

Pandemia a relansat în mod miraculos afacerile firmei care administrează forumul Softpedia

Cel mai mare forum din România, Softpedia, nu o duce rău deloc. Cf. informațiilor disponibile pe Termene.ro (și nu numai) firma Softnews Net srl din București a avut o creștere de-a dreptul spectaculoasă a cifrei de afaceri în anii de pandemie.

Fig. 1: Evoluție cifră de afaceri Softnews NET srl, proprietarul Softpedia, 2008-2021. Sursa: Termene.ro

După cum se vede anul 2021 a fost un an record pentru deținătorii Softpedia, după ce înainte de pandemie aceștia stagnau cu grație.

În anii de început ai internetului nostru, românii au dezvoltat două situri majore de download: Softpedia și Soft32 de la Sibiu. Soft32 e ca și mort de mai mulți ani:

Fig. 2: Evoluție cifră de afaceri ITNT srl din Sibiu, proprietarul Soft32, 2008-2021. Sursa: Termene.ro

După cum se vede căderea Soft32 e simultană și similară cu căderea Softpedia. De fapt aceste două situri, copiate după Download.com, au devenit desuete odată cu apariția marketurilor de aplicații mobile deținute de Google, Apple și Microsoft, dar și odată cu ieftinirea accelerată a serviciilor de găzduire în cloud, care au făcut ca dezvoltatorii software să nu mai fie nevoiți să plătească unor terți pentru găzduirea aplicațiilor. Acum, dacă vreau să instalez ceva, am market de aplicații inclusiv pe Windows. Micile venituri (cca. 500.000 RON / an, în scădere) pe care le mai înregistrează Soft32 probabil că azi provin aproape exclusiv din ce le mai pică din reclamele Google și din proiectele la care or mai lucra puținii angajați rămași. Conform ListaFirme.ro, în 2015 aveau 27 de angajați, acum mai au... 5.

Download.com însuși e pe moarte, SimilarWeb abia îl mai creditează cu câteva zeci de mii de vizite pe lună la nivel mondial. În urmă cu 15 ani era punctul de start atunci când aveai nevoie de o aplicație și la momentul de vârf înregistra peste 100 de milioane de vizitatori unici pe lună.

Softpedia însă mai avea ceva în plus față de Soft32: forumul, probabil cel mai mare forum de limbă română de pe net. Forumul se laudă cu peste 800.000 de membri, din care în jur de 100.000 au la activ peste 10 postări. Sigur, între acești 100.000 or mai fi unii care au murit, alții care au fost banați, dar cifra rămâne impresionantă. 

Forumul e și bine indexat de Google, apărând în top după o mulțime de cuvinte-cheie.

Acum, ce nu știe multă lume e că forumul Softpedia era unul dintre cele mai cenzurate locuri de pe internetul românesc în timpul pandemiei. Pe Softpedia se discută toate tâmpeniile pământului, dar nici un fel de narativă alternativă nu avea voie să treacă de vigilența moderatorilor dacă erau puse în discuție narativele oficiale. Firele de discuții pe care se discuta despre măști, lockdowns sau vaccinare era adevărate ode ceaușiste închinate măsurilor luate de autorități și cine era dubitativ era păstrat în discuție doar dacă putea fi expus, ca la insectar, ca un idiot șoșocar care „nu înțelege știința”, iar dacă devenea periculos, în sensul că începea să aducă în discuție argumente clare și conexiuni logice, era banat cu strășnicie.

E cu atât mai interesantă, așadar, această explozie bruscă din timpul pandemiei a cifrei de afaceri a companiei care administrează Softpedia - de la o medie de nici 4,5 milioane RON în perioada 2016-2019, cu o rată de profitabilitate de sub 10%, până la afaceri de 30,1 milioane RON în 2021 cu un profit de 19,2 milioane RON!

În mod evident, profitul ăsta nu putea fi generat decât de forum, pentru că afacerile cu download de software încă nu am auzit... să-și fi revenit.

Lăsând la o parte faptul că în orice țară civilizată un astfel de „succes în afaceri” ar intra imediat sub lupa fiscului - măcar ca să înțeleagă și profanii cum a fost posibil un astfel de succes, și să fie studiat cazul la facultățile de economie - întrebarea care se pune e dacă firma care administrează forumul Softpedia a fost sau nu a fost plătită în timpul pandemiei pentru a cenzura opinii nefavorabile narativelor oficiale susținute de partid și de stat.

Putin și Medvedev se uită pe radiografia capului lui Joe Biden

 Și văd asta:

E situația la zi. După cum se vede, Putin pare sincer îngrijorat.

Vin ixtratireștrii! Vin ixtratireștrii, nene Iancule!

Azi-noapte (noapte în România, zi în America), într-o circotecă de-a dreptul bizară, aviația americană, „la ordinul lui Joe Biden”, a anunțat că a doborât „un obiect necunoscut” deasupra Alaskăi. 

Obiectul zbura la cca. 40.000 de picioare (adică vreo 12 km), era de mărimea unui automobil, nu era ocupat, nu era balon, nu era nici vreo aeronavă cunoscută. Altfel zis, un OZN.

Bineînțeles, OZN-ul a căzut, din păcate, în ocean, așa că dracu' știe ce o fi fost cu adevărat, sau DACĂ o fi fost ceva.

Cretinul de Trudeau a dat și el un anunț pe Twitter, deși e bizar că l-a dat în franceză (a doua limbă oficială a Canadei), nu în engleză:

Aujourd’hui, un objet qui violait l’espace aérien américain a été abattu. J’ai été informé du dossier et j’ai approuvé la décision d’agir. Nos militaires et nos services du renseignement collaboreront toujours, notamment par le biais du @NORADCommand, pour protéger les gens.

— Justin Trudeau (@JustinTrudeau) February 10, 2023

Traducere pentru cei care nu știu franceză, că știu că sunteți destui, România fiind o țară anglofilă: „Astăzi a fost doborât un obiect care viola spațiul american aerian. Am fost informat cu privire la acest incident și am aprobat decizia de a acționa. Militarii și serviciile noastre de informații vor colabora mereu, în special prin intermediul @NORADCommand, pentru a-i proteja pe oameni.”

Obiectul ar fi reprezentat, chipurile, un risc pentru traficul aerian de deasupra Alaskăi.

Aici avem trei posibile explicații:

1. O dronă-spion militară de mare altitudine rusească sau chineză (sau nord-coreeană?). Există drone care pot zbura la 15-20.000 m altitudine, având o autonomie de câteva ore. Toate puterile militare au așa ceva. În actualul război din Ucraina se vede frecvent pe Flightradar24 cum americanii, mai ales atunci când rușii dau cu un val de rachete, supraveghează de deasupra Mării Negre și pe la granița polono-ucraineană ceea ce se întâmplă în spațiul aerian ucrainian - probabil ca să le poată trimite ucrainenilor în timp real coordonatele cele mai probabile ale loviturilor. Dronele din Marea Neagră erau lansate de la o bază americană din Sicilia și se învârteau în cerc deasupra mării ore în șir, după care se întorceau înapoi.

Totuși, această explicație are câteva puncte slabe. Între Sicilia și Marea Neagră nu sunt decât 1800 de kilometri, pe când între China și SUA (Alaska) sunt peste 4500 de kilometri, deci o eventuală dronă de supraveghere chineză și-ar pierde enorm din autonomie doar ca să ajungă până acolo. Deci e greu de crezut că drona putea fi chineză, sau nord-coreeană. Singura posibilitate reală e să fi fost rusească, ceea ce ar însemna o escaladare directă a conflictului NATO-Rusia. Ar fi făcut rușii o asemenea tâmpenie, adică să încalce în mod direct și neprovocat spațiul aerian NATO, având în vedere situația din prezent? Și zburând cu ea și la 12.000 de metri, de unde poate fi doborâtă cu ușurință? De ce să riști o reacție NATO spionând pustietățile Alaskăi când știi prea bine că NATO are concentrați zeci de mii de militari la granița cu Ucraina care pot fi trimiși imediat pe front?

2. O făcătură, o operațiune psyop care să-i spele rușinea lui Biden. După ce un nenorocit de balon chinezesc a traversat săptămâna trecută netulburat tot spațiul aerian al SUA, reușind să fie doborât abia când a coborât la sub 20.000 de metri altitudine, acest incident reprezintă pur și simplu o invenție nerușinată a mass-media pentru a-i spăla imaginea lui Biden.

3. Vin ixtratereștrii! Vin ixtratireștrii, nene Iancule! În fine, deloc de neglijat e și ipoteza în care călcând dintr-un căcat mai mare într-un căcat și mai mare (pardon de expresie, dar asta e realitatea) tâmpiții ăștia se pregătesc de operațiunea psyop finală: venirea extratereștrilor, uuuuu! Atenție, nu glumesc! Nu degeaba am vorbit pe acest blog despre Phil Schneider și nu degeaba ziceam în luna iulie că mă aștept ca idioții ăștia să inventeze și povești cu extratereștri ca să-și salveze fundul. În momentul în care zici că ai doborât „un obiect” despre care nu știi ce este, păi înseamnă că ai doborât un... OZN - obiect zburător necunoscut, „unidentified flying object”. Știind că există o oarece posibilitate ca în viitor să vii și cu goanga asta, n-ar fi exclus ca tot circul de azi-noapte să fi reprezentat începutul acestei operațiuni.

Dar de ce ar avea nevoie să vină cu o asemenea gogoriță? Simplu, pentru că lucrurile sunt atât de nasoale încât efectiv ai nevoie de o gogoriță gogonată ca să mai scapi viu. Covidul - o gogoriță, vaccinurile mRNA - o gogoriță mai mare care să acopere Covidul, războiul din Ucraina - una și mai mare care să acopere morțile subite și prăpădul lăsat de mizerii, și tot așa. Fiecare gogoriță o îngroapă pe alta și la un moment dat va fi nevoie de o gogoriță atât de uriașă, încât va trebui să le acopere pe toate.

PS. A se vedea și norii ciudați care se văd de la o vreme deasupra Turciei (au fost înainte de cutremur și zic unii pe Twitter că au reapărut). Norii ăștia sunt astfel făcuți încât să semene cu o „navă-mamă”. 

It's not CGI or aliens invading - this is a super rare cloud formation
Known as a 'lenticular cloud', this particular example was spotted in Bursa, Turkey.#TheSky #Clouds pic.twitter.com/cbux61dXVS

— Suhad Talabany (@TalabanySuhad) January 23, 2023

Că există capabilități militare de produs nori și ceață, se știe deja. Și rușii au publicat câteva filmulețe în actualul conflict în care arată cum produc ceață pentru camuflaj. Fenomenul acesta - camuflajul climatic militar - l-am trăit pe pielea mea în urmă cu câțiva ani, prin 2015, când a avut loc un exercițiu NATO care implica mișcarea unei coloane de blindate de la București spre Constanța. Exercițiul fusese anunțat în mass-media. Întâmplător, în acea zi aveam și eu treabă la Călărași. Am plecat dimineață, pe la ora 8. De îndată ce am intrat pe autostradă am pătruns într-o ceață densă de o tăiai cu cuțitul. Nu puteai să mergi cu mai mult de 90-100 km/h. Și era o zi de vară, prin iulie sau august, fără ploaie, deci ceața era complet „din alt film”, fiindcă vara, când sunt 30 de grade și aerul e uscat, e complet aiurea să vezi asemenea ceață. La un moment dat am ajuns din urmă coloana de blindate, erau într-adevăr foarte multe, cred că peste 20, și mergeau pe prima bandă cu maxim 50-60 km/h. Am ieșit de pe autostradă pe la Drajna (pentru cine nu știe, drumul de la Drajna la Călărași e complet perpendicular pe autostradă) și n-am mers mai mult de 1-1,5 kilometri, că toată ceața aia a dispărut ca prin farmec și am continuat drumul spre Călărași așa cum era normal, sub un cer senin de vară, liniștit și însorit. După câteva ore, când m-am întors înapoi spre București, nu mai era nici urmă de ceață pe autostradă.

LE. Râdem, glumim, dar azi noapte cretinul ăla de Trudeau a anunțat... doborârea altui obiect necunoscut!... de data asta deasupra statului Yukon (vecin cu Alaska). Și există zvonuri destul de insistente că și chinezii ar fi intrat în jocul ăsta cretin, așa cum ne confirmă mai jos Global Times:

Local maritime authorities in East China's Shandong Province announced on Sunday that they had spotted an unidentified flying object in waters near the coastal city of Rizhao in the province and were preparing to shoot it down, reminding fishermen to be safe via messages. pic.twitter.com/aQbUntwy4m

— Global Times (@globaltimesnews) February 12, 2023

La chinezi ar putea fi vorba pur și simplu de o răzbunare împotriva americanilor. Nu doar teoretic, ci și practic americanii pot lansa din bazele lor din Japonia și Coreea de Sud drone de spionaj și alte aparate neconvenționale de zbor care pot ajunge foarte rapid aproape de coasta Chinei. Chinezii, ofticați că le-a fost doborât balonul, poate că au decis să le doboare și americanilor un astfel de aparat sub pretextul că nu știau ce e.