Dacă și tu (ca și mine) credeai că „depopularea” e doar teoria conspirației, ar trebui să citești „raportul Kissinger” din 1974

Trebuie să recunosc că prima oară când am auzit că „ăștia vor să ne omoare ca să fim mai puțini pe planetă”, prin 2012, de la o babă din bloc care era fan Formula AS, mi-a venit să râd, dar am râs, firește, doar în sinea mea - din respect față de oamenii bătrâni.

Eram familiarizat cu „Georgia Guidestones” și cu teoriile lui Phil Schneider, pe care le consideram ca fiind doar ceva excentric. În pandemie am aflat de predicțiile DEAGEL. Cel puțin două țări de pe planetă, Ucraina și Siria, par să le îndeplinească, dar asta doar ca urmare a războaielor prin care au trecut. În plus, de când a încetat războiul Siria își recuperează rapid populația. Cât despre Ucraina... mai vedem!

Nu eram însă deloc familiarizat cu vreun plan guvernamental, vreun plan oficial care să ia în calcul plafonarea prin orice mijloace a evoluției demografice a umanității, mai bine zis blocarea acesteia - primul pas către depopularea reală. În plus, mi se părea că orânduirea capitalistă nu ar supraviețui fără consumatori. Cât de tâmpit să fii ca să-ți tai craca, adică pe consumator, de sub picioare?!

Astăzi e absolut evident că ne îndreptăm spre o epocă în care o mulțime de meserii non-creative vor fi înghițite de tăvălugul AI. Cu alte cuvinte mulți oameni vor rămâne fără job, dacă nu cumva au rămas deja, și vor deveni asistați social care, pentru a putea continua să consume, nu o vor putea face decât cu... bani de la stat. Ceea ce, firește, pe termen lung nu e un model viabil. 

Dar asta o vedem și o știm noi. Alții, mult mai conectați decât noi la informația care contează, o știau cu siguranță de mult mai multă vreme!

Eh, dar multe lucruri nu le înțelegeam când eram tânăr. De pildă, nu înțelegeam de ce ar fi vrut occidentalii să ne facă să ne distrugem ca niște imbecili capacitățile industriale lăsate de Ceaușescu „pentru a ne transforma în piața lor de desfacere”, așa cum ziceau Vadim și Păunescu. Mă întrebam: ce „piață de desfacere”, măh, cine naiba să aibă nevoie de săracii ăștia?! În ce „piață de desfacere” să-i transformi pe români, că ei sunt vai de steaua lor de rupți în cur?! Mai târziu am aflat răspunsul: forțați de împrejurări, o mare parte dintre români au devenit „căpșunari” pe plantațiile occidentale, trimițând an de an miliarde de euro acasă, bani care se întorc constant tot în Occident, prin consum, și restul au rămas să fie îndopați cu credite aici. Contribuind tot la profitul multinaționalelor occidentale. Până prin anul 2000 sucursalele bancare erau cel mult una la câteva străzi, și de un credit nu se puteau apropia decât șmecherii (care fugeau cu banii, contribuind la devalizarea puținelor bănci din acea perioadă: Bancorex, Dacia Felix, Turco-Română etc.). Iar cardurile de credit erau ceva nemaiauzit. Acum nu mai există nici măcar un român care să nu aibă măcar un descoperit pe un mic card de credit. Nu mai zic de cei care au mai multe credite, și care nu sunt deloc puțini. Conform unui articol din ZF, în 2021 datoriile cumulate ale populației și ale firmelor ajunseseră la nu mai puțin de 425 miliarde RON, adică aproape 90 de miliarde EUR. Or, ținând cont de faptul că aproape tot sistemul bancar din România, cu excepția CEC și, poate, al Băncii Transilvania (de care nu mai sunt sigur) e în mâini occidentale, e clar către cine e făcută această datorie...

Sincer, e și vina unuia ca mine că am fost bou, dar e și vina unora ca Vadim și Păunescu, singurii care mai croncăneau împotriva curentului, că nu au știut să explice cum trebuie lucrurile astea în anii 1990, lumea neavând încredere în ei.

Astăzi a sosit clipa în care trebuie să recunosc că am mai fost bou o dată: în chestiunea depopulării, pe care am crezut-o mult timp ca fiind din sfera „teoriei conspirației”. Nu, nu doar că nu e „teoria conspirației”, ba dimpotrivă: tronează falnic, la vedere, pe un site al guvernului american!

Este suficient să te informezi nițel despre conținutul „Raportului Kissinger NSSM-200” din 1974, adoptat de guvernul SUA în 1975, inițial secretizat, și desecretizat ca urmare a unor presiuni publice în 1989. Și niciodată retras oficial, sau retractat, sau măcar amendat, de guvernul SUA, în așa fel încât să știm și noi: mai face parte din strategia de securitate națională?... nu mai face?...

Raportul încă se poate descărca bine-mersi de pe un site oficial american, USAID, de aici: https://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PCAAB500.pdf (nu dau linkul, luați cu copy&paste).

În perioada aceea președinte era Gerald Ford, „vicele” lui Nixon (demisionar), singurul președinte american care nu a câștigat niciodată o rundă electorală. Americanii au mai avut președinți promovați de pe funcția de vice, de pildă pe Harry S. Truman, „bombardierul” de la Hiroshima și Nagasaki, dar de regulă aceștia au câștigat și un mandat pe bune. Gerald Ford a fost învins în alegerile din 1976 de Jimmy Carter. Vicepreședintele lui Ford a fost un Rockefeller, și anume Nelson Rockefeller, nepot direct al lui John D., fiind singura dată când celebra familie de bogătani americani - comparabilă ca avere doar cu Rotschilzii - a furnizat direct un om la White House. Raportul nu a fost revocat de niciunul dintre președinții americani care au venit la putere după Gerald Ford: Jimmy Carter, Reagan, Bush sr., Clinton, Bush jr., Obama, Trump, Biden. În total 8 președinți.

Dar despre ce e vorba în „raportul Kissinger”?

Nu are rost să-i fac tot rezumatul, fiindcă e discutat pe larg în pagina de Wikipedia (atenție, prezentarea de acolo e excesiv de binevoitoare și evită să prezinte/discute laturile mai sinistre!) și în prezentarea mai multor cărți vândute pe Amazon, de pildă aceasta. În general comentatorii se abțin să vorbească de „depopulare” și folosesc termenul „controlul populației” („population control”). Dar iată, pe scurt, care sunt ideile principale din acest text care, repet, nu a fost niciodată revocat de administrațiile americane care s-au succedat la Casa Albă în ultimii 50 de ani:

• În secolul XX populația planetei crește mai mult decât în secolele precedente, și se preconizează că în 100 de ani de la data scrierii raportului, deci aprox. până în 2075, populația planetei va ajunge la 12-13 miliarde.
• Populația crește accentuat mai ales în țările sărace, bogate în resurse.
• Creșterea populației planetei în țările astea sărace dincolo de anumite limite va necesita alocarea unor resurse masive și o serie de politici publice de tip distribuționist-socialist.
• Creșterea populației în țările sărace va consuma accelerat resursele pe care momentan le consumă doar țările avansate, de aceea e în interesul național de securitate al SUA să limiteze prin orice mijloace această creștere, pentru a se putea bucura în voie de aceste resurse („The political consequences of current population factors in the LDCs [...] are damaging to the internal stability and international relations of countries in whose advancement the U.S. is interested, thus creating political or even national security problems for the U.S.”).
• De aceea este esențial ca în loc de 12-13 miliarde, în 2075 să se ajungă la cel mult 8-9 miliarde (repartizate cf. unei scheme pe care o voi reda mai încolo), și la cel mult 6 miliarde la jumătatea secolului (acum suntem deja 8 miliarde!).
• Ajungem la recomandări. Principala măsură recomandată era reducerea fertilității, și ca mijloace prin care să se atingă acest scop erau enunțate: finanțarea activităților de planning familial în țările sărace, creșterea educației femeilor și integrarea lor în câmpul muncii (pe considerentul că femeile care muncesc nu mai au timp de copii), reducerea mortalității infantile pentru ca familiile sărace să nu mai simtă nevoia să facă mai mult de 1-2 copii, educarea tineretului pentru a-și dori „o familie mică” etc.
• Politicile acestea de plafonare a populației trebuiau să devină politici vitale pentru SUA, pe care să le promoveze/să le solicite constant partenerilor însuși președintele, ministrul de externe și alte autorități în întâlnirile bilaterale.
• Cel mai sinistru paragraf este 37 (despre o așa-zisă „alternative view”, scrisă subliniat) care sună așa:

„There is an alternative view which holds that a growing number of experts believe that the population situation is already more serious and less amenable to solution through voluntary measures than is generally accepted (s.m.). It holds that, to prevent even more widespread food shortage and other demographic catastrophes than are generally anticipated, even stronger measures are required (s.m.) and some fundamental, very difficult moral issues need to be addressed (s.m.). These include, for example, our own consumption patterns, mandatory programs, tight control of our food resources (s.m.). In view of the seriousness of these issues, explicit consideration of them should begin in the Executive Branch, the Congress and the U.N. (s.m.) soon.”

De ce e sinistru paragraful de mai sus? Fiindcă spunea cu subiect și predicat că măsuri mult mai dure decât astea promovate explicit aici și pe care, parțial, le vedem și noi aplicându-se azi (promovarea nerușinată a feminismului retard și a imaginii femeii „de carieră”, promovarea formelor non-tradiționale, sterile, de familie, acutizarea mesajelor lobby-ului LGBT, practicarea sterilizării mascate prin aberațiile „trans”, scoaterea din genom a milioane de africani, asiatici și sud-americani săraci transferați cu bărcile și caravanele în Occident de diverși „binevoitori” etc. etc. etc.) sunt deja vehiculate prin anumite cercuri și ar putea fi necesare pentru atingerea obiectivului de depopulare. Dar, așa cum Hitler nu a lăsat nimic scris despre masacrarea evreilor (nu avem decât câteva referințe la o așa-zisă „soluție finală”), nici Kissinger nu voia să lase nimic scris legat de aceste măsuri mult mai dure, la limita moralității („very difficult moral issues”). Însă lăsa de înțeles că măsurile astea, dintre care unele ar putea deveni obligatorii („mandatory”) ar fi trebuit să înceapă să fie discutate serios de autoritățile SUA. Putem presupune, astfel, că ele chiar au fost discutate, că există, poate, și ceva scris, dar că momentan toate lucrurile acestea sunt ascunse cu grijă prin cine știe ce arhive.

Practic, raportul Kissinger spunea cu subiect și predicat că sistemul capitalist va avea mari probleme dacă va trebui să hrănească 12-13 miliarde de oameni. Sigur, în 1974 ei nu luau în calcul că vor avea de jefuit resursele de pe toată planeta, fiindcă mai exista și blocul comunist (URSS, China și aliații) dar aceștia nu reprezentau în acel moment decât cca. 1/3 din populația planetei. China nu avea atunci decât 800 de milioane de locuitori, în timp ce populația URSS abia atingea 250 de milioane, iar celelalte țări comuniste, țările mici, „sateliții” (România, Bulgaria etc.), probabil nu depășeau împreună 150 de milioane. Tocmai de aceea raportul insista pe limitarea creșterii populației în 13 țări „capitaliste”: India, Bangladesh, Pakistan, Indonezia, Tailanda, Filipine, Turcia, Nigeria, Egipt, Etiopia, Mexic, Columbia și Brazilia. 

Cu atât mai puțin nu își permiteau creșterea populației în teritoriile nou-cucerite după 1990, intrate în sfera lor de influență / sfera lor de jaf, adică spațiul ex-sovietic și Estul Europei.

În orice caz, în 1974 oamenii susțineau că în anul de grație 2075 distribuția populației lumii va trebui să arate cam așa, pentru ca pretențiile hegemonice ale Americii să rămână intacte:

După cum se vede, raportul preconiza o scădere drastică până în 2075 a creșterii populației în regiunile „less developed”, mai ales în Africa, India și America Latină și o cvasi-stagnare în Occident și restul sateliților (Australia etc.). Practic, în cifre, ar fi fost vorba de peste 3,5 miliarde de oameni în minus până în 2075, decât ar fi fost normal să fie pe planetă.

Și asta, de ce? Fiindcă administrația SUA din acel moment și, repet, chiar și după aceea (nici o administrație ulterioară nu a retras acest raport!) zicea că o populație prea mare nu va putea fi „ținută în frâu” din perspectiva intereselor geopolitice și economice ale SUA. Mai mult, raportul chiar deplângea (v. pag. 28) faptul că în țările comuniste rata de fertilitate era deja una joasă, la limita înlocuirii, spre deosebire de rata de fertilitate din țările mai sărăntoace aflate sub influența SUA. Cu alte cuvinte, ai naibii sovietici aveau premise mai bune decât americanii să țină în frâu și să jefuiască popoarele dominate. Tocmai de aceea, deși în paragraful „sinistru” citat mai sus Kissinger & comp. sugerau că „măsurile la limita moralității” nu trebuie să rămână scrise pe hârtie, aici are loc în mod evident o scăpare: „Moreover, short of Draconian measures (s.m.) there is no possibility that any L[ow]D[eveloped]C[ountry] can stabilize its population at less than double its present size.”

E nevoie să vă traduc? Acolo, în spate, e cineva care nu înțelege engleza de business administration?

Practic, aici băieții ăștia recunoșteau indirect nu doar că „măsurile draconice” erau, cel mai probabil, deja discutate / elaborate, dar și că vor fi, inevitabil, aplicate. Dar care ar fi urmat să fie acele „măsuri draconice”? Pur și simplu nu știm.

Ceea ce frapează în „Raportul Kissinger” e că proiecțiile de creștere a populației făcute în 1974 erau în general extrem de bine făcute. Și că „linia roșie”, care apare de mai multe ori în text, amintită mai mult sau mai puțin subtil, și care ar trebui să declanșeze toate alarmele, transmițându-le politicienilor că măsurile non-drastice, ca să zic așa, nu vor fi avut efectul scontat, sau că nu vor fi avut în întregime efectul scontat, e depășirea limitei de 8 miliarde de locuitori.

Populația mondială a depășit cifra de 7 miliarde în 2011, ajungând până în 2013 la 7,22 miliarde. La finalul lui 2013 Pentagonul, prin agenția sa DARPA, lansează, așa cum am văzut, granturile de pe urma cărora s-au născut vaccinurile mRNA (Moderna și Biontech/Pfizer). În 2017, când ar fi trebuit să aibă loc covideala - amânată, din cauză de Trump, până în 2020 - populația mondială ajunsese deja la 7,6 miliarde și era de acum doar o chestiune de timp până când va depăși 8 miliarde, și se va aprinde beculețul roșu. Cifra de 8 miliarde a fost atinsă - cel puțin oficial - recent, în 2023. Și alarmele sună, chiar sună... Te uiți în jur și vezi că totul e cât de cât ok, dar ei o ard cu climate change, cu „haliți insecte”, cu Ucraina, cu viruși, cu monkeypox... 

În epocă s-a băgat în seamă și Ceaușescu!

Priviți cu atenție imaginea de mai jos. E de pe prima pagină a Scânteii din data de 20 de august 1974, cu prilejul deschiderii primei „Conferințe mondiale a populației”, care s-a ținut la București:

Discuțiile în epocă erau mai largi și, „la vedere”, erau susținute de fel de fel de rapoarte alarmiste, cum erau raportul „clubului de la Roma” despre limitele creșterii, și nu numai. În spatele ușilor închise, așa cum a fost elaborat și „raportul Kissinger”, America probabil se întreba cum naiba va mai putea să domine halca ei de planetă, tot mai populată, dacă în urmă cu câțiva ani dăduse, de facto, faliment, intrând efectiv în incapacitate de plată și fiind nevoită să denunțe unilateral ordinea financiară postbelică bazată pe acordul de la Bretton-Woods din 1944. Probabil le era clar încă de pe atunci că deși se intrase, odată cu „șocul Nixon”, în epoca fiat money, în epoca monedei fiduciare, a banilor emiși fără vreo acoperire într-o valoare „tare”, asta nu însemna totuși că poți tipări bani la infinit, ca să satisfaci pretențiile unei populații infinite. 

Vedem chiar în aceste momente, de altfel, cum ordinea mondială bazată pe dolar stă să pârâie, și hârâie, și scârțâie din toate încheieturile, tocmai fiindcă 8 miliarde de ființe umane nu mai pot fi păcălite cu hârtiuțele alea verzi care în câteva săptămâni își pierd drastic din valoare.

Dacă veți avea curiozitatea să răsfoiți arhiva Scânteia din acea perioadă, ziarul PCR-ului relatând pe larg la acea vreme despre lucrările conferinței - aceasta era o chestie de mare prestigiu pentru Ceaușescu! -, veți remarca, încă din prima zi, că de la bun început s-au ciocnit două mari puncte de vedere:

a) punctul de vedere al țărilor socialiste și, în sens mai larg, „nealiniate”, exprimat prin gura lui Ceaușescu încă din cuvântarea de deschidere, conform căruia problema nu era de „creștere a populației” ci de „împărțire justă a resurselor”, și...

b) punctul de vedere al țărilor dezvoltate occidentale, adică lacheii SUA, exprimat prin gura lui Kurt Waldheim, pe atunci secretar-general ONU (și fost ofițer nazist cu un trecut dubios, intens cosmetizat): conform acestuia creșterea rapidă a populației era „un factor covârșitor în problemele omenirii” și era imperios necesară conștientizarea necesităților de „planificare” demografică. Adică fix ce susținea „raportul Kissinger”.

În raportul său Kissinger chiar se lăuda că delegația americană a impus mai multe puncte de vedere la conferința de la București. Totuși, deplângea faptul că deciziile luate acolo, deși importante, nu erau de ordin cantitativ, adică să stabilească în mod clar niște indicatori care să poată fi urmăriți.

Poate că nu e lipsit de interes să remarcăm faptul că în China reformele economice ale lui Deng Xiaoping, care nu se puteau desfășura fără implicarea activă a capitalului american, nu au fost inițiate decât după ce China și-a luat angajamentul că va obliga familiile să facă un singur copil (vorbim aici de anii 1979-1980). E posibil ca politica asta demografică debilă, care se pare că-i va costa scump pe termen lung pe domnii chinezi, și la care nu s-a renunțat decât recent, să fi fost condiția sine qua non a deschiderii capitalului american către China. De asemenea, poate că nu e lipsit de interes să remarcăm că Xi Jiping a renunțat la această tâmpenie fix în anii în care a început să se răcească relația cu SUA: după 2016. Și a renunțat definitiv din acest an, 2023, când relațiile dintre cele două superputeri par a fi mai reci ca oricând.  

Măsurile „soft” pentru depopulare le vedem la lucru zi de zi, pe cele „hard”... rămâne să ni le imaginăm!

Măsurile soft sunt în mare parte enunțate în raportul Kissinger, și le vedem la lucru zi de zi în vremurile noastre. Pe unele le-am mai amintit pe scurt mai sus, dar merită să le recapitulăm și să le comentăm un pic:

- Mai întâi de toate, „emanciparea femeii” sub masca feminismului retard: asta înseamnă să convingi femeile să prioritizeze „cariera” și viața solitară în locul „familiei”. Nu e de mirare că societatea occidentală are o clasă de mijloc care ia cu pumnul pastile de nervi: „cariera” nu a îmbogățit niciodată pe nimeni. Și acum nu doar bărbații o iau razna, ci și femeile. Bărbații ar fi fost primii care ar fi putut să le zică femeilor să nu se bage „la muncă”, să nu devină sclave salariate, fiindcă vor face rahatul praf: nu doar că nu se vor îmbogăți, dar pe termen lung vor ajunge singure cu trei pisici. Acum și bărbații, dar și femeile, sunt dependenți de posesorii de capital de aiurea, cei care dictează „rapoartele Kissinger”, sub această formă de sclavie: munca salariată.

- Corolar: lupta „rivuluționară” împotriva patriarhatului, înțelegându-se prin „patriarhat” chiar și cele mai mărunte și inofensive lucruri care îl făceau pe un bărbat, bărbat. Azi e la cinste ceea ce numim popular „pizdificarea” bărbaților, în numele „egalității”.

- Promovarea deșănțată a formelor non-tradiționale de familie: aaa, stați așa, nu e vorba aici de promovarea familiei... musulmane, adică aia cu un cap de familie, cinci neveste și douăzeci de copii. A, nuuu, vorbim aici de familiile LGBT și alte asemenea lighioane. În general formele sterile de așa-zise familii. Personal, nu știu și nici nu mă interesează dacă homosexualitatea e „dobândită” sau „înnăscută”, dar este evident că se fac eforturi enorme pentru ca indivizii (bărbați sau femei) cu înclinații homosexuale nici să nu aibă acces la vreo relație heterosexuală, măcar să vadă cum e și, Doamne-ferește, să se mai și puiască! Probabil un Socrate sau un Hadrian, care chiar erau (și) homosexuali, s-ar fi mirat sincer văzând cât de mult își iau în serios înclinațiile homosexuale homosexualii de azi.

- Corolar: turnarea de lături în capul apărătorilor familiilor normale (tradiționale). Mulți probabil vă amintiți de propaganda deșănțată de la referendumul din 2018, de felul în care participanții au fost numiți „retrograzi”, „plini de ură”, „înapoiați” etc. Scopul acestei propagande este desființarea socială, ceea ce se numește „invizibilizarea” celor care se bucură de o familie normală.

- Promovarea diverselor forme de sterilizare forțată în numele „progresului”: este vorba, evident, de aberațiile „trans” (transgender, trans-sexualism) care nu sunt altceva decât o formă de sterilizare în numele progresului. Mai nou sterilizarea asta se aplică și asupra copiilor de la 5-6 ani, în clinici specializate. Până în 2030 se estimează că piața serviciilor de sterilizare chirurgicală în numele „realinierii sexului dintre picioare cu genul din scăfârlie” se va ridica la, țineți-vă bine, 6,26 miliarde USD!

- Migrațiile forțate dinspre Sudul global spre Occident sunt și ele parte ale acelorași politici. Nu puțini oameni se întreabă de ce naiba Occidentul, dacă și-ar dori cu adevărat să scape de problema migrației sărăntocilor din Sudul global, nu face niște mici investiții în Africa, Asia și America de Sud, ca să le dea ălora niște joburi și să-i țină acolo. Mai ales că se cheltuie bani cu sute de ONG-uri care se ocupă tocmai de aducerea de emigranți în Occident, deci Occidentul are bani, doar că îi dă pentru ca imigranții să vină, nu să stea pe loc. Păi motivația e foarte simplă: lăsând la o parte faptul că marea majoritate a acelor imigranți habar nu au cu ce se mănâncă viața în Occident și rămân neintegrați, ei sunt extrași din genom chiar la vârsta lor cea mai fertilă! Gândiți-vă că un tânăr d-ăla african în loc să vină la Lampedusa (unde, cu puțin „noroc” din partea celor care au scris „Raportul Kissinger”, poate ajunge chiar mort!) se însoară la 18 ani în satul lui uitat de lume și trântește 5 copii până face 30 de ani. Venind în Europa, nu mai poate face asta. De altfel ratele de fertilitate în țările africane sunt în scădere rapidă, și deși o femeie din Africa încă mai naște 4 copii, măcar nu mai naște 7, cum o făcea în urmă cu 50 de ani.

- Promovarea formelor non-convenționale de băgat în groapă: într-o societate civilizată de pe vremuri, omul murea când... murea. Avem destule dovezi că până și oamenii primitivi, ăia de care râdem nerod când îi vedem reprezentați ca niște semi-maimuțe (deși erau cam la fel ca noi), aveau grijă de bătrânii lor neputincioși în urmă cu 500.000 de ani. Dar de ce să nu-i faci vânt în groapă bătrânului mai degrabă mai devreme, decât mai târziu? Și la o adică de ce să nu-i faci vânt în groapă și ăluia care suferă de spleen? Că așa e cu progresul, așa e cu civilizația! În Canada s-a ajuns deja la peste 10.000 de eutanasii pe an.

- Aș băga aici și educația așa-zis sexuală de la vârste fragede care, sub masca inocenței și a bunăvoinței, nu face altceva decât să-i învețe pe copii că e normal să fie... anormali (îndoctrinare) și să valorizeze pozitiv exact tipurile de relații care nu produc sarcini, implicit copii.

- Bineînțeles, și ridicarea în slăvi a dreptului absolutist la avort ca măsură contraceptivă barbară, în plin secol XXI, când găsești prezervative la orice colț de stradă și când în nici un caz nu se mai pune problema, ca în urmă cu 200 de ani, să nu ai mijloace simple cu care să eviți o sarcină.

Lista rămâne deschisă, o puteți completa voi. Cât despre metodele alea „draconice”, nu rămâne decât să ne imaginăm care or fi ele...

În concluzie, Borcea e prototipul rebelului din zilele noastre și mă înclin cu respect în fața lui!

În concluzie, se vădește că rebelul absolut al zilelor noastre nu e nici ăla care iese în Piața Victoriei, nici ăla care scrijelește pe toate zidurile „Basarabia e România”, nici ăla care ridică degetul mijlociu la soldățoii NATO care își târâie curul pe la noi prin bătătură.

Adevăratul rebel al zilelor noastre, doamnelor și domnilor, cel care scuipă disprețuitor pe toate „rapoartele Kissinger” ale vremurilor noastre, e Cristi Borcea, omul care a făcut 9 copii cu toate femeile pe care le-a convins să-i cadă la pat.

Nici nu mai contează că, oricât o fi el de milionar (și chiar este!), totuși să ai 9 copii e o responsabilitate, măcar prin prisma faptului că atunci când o să mori averea ta de multimilionar, împărțită la 9 copii, s-ar putea să nu le ajungă acestora nici pe o măsea. Statul productivist-capitalist ne-a condiționat să facem doar atâția copii câți ne permitem noi, în loc ca noi să-i cerem cu curaj statului capitalist să ne susțină în dorința noastră de a face câți copii vrem noi.

N-are resurse? Să facă rost.

Nu poate? Să se străduiască.

Nu vrea? Să-l obligăm.

Nu cedează? Să-l ia naiba și să se ducă în iad după tac'su Kissinger, care la ora asta dansează cu dracii.

Dacă nu li se pregătea nimic, de ce trebuiau contorizați atent cei care refuzau vaccinarea?

O chestie care mi-a sărit în ochi uitându-mă pe datele europene de vaccinare pro-Covid. Dacă aveți curiozitatea să descărcați documentele pe care bandiții ăștia ni le pun la dispoziție (disponibile aici), veți constata, poate la fel de surprinși ca mine, existența unei coloane (un câmp în baza de date) care sună așa: FirstDoseRefused .

Cu alte cuvinte, câți au refuzat să se lase vaccinați (probabil și cine erau aceștia, dar numele / identitatea lor sigur nu se păstra în această bază de date).

Din fericire, doar două țări din comunitatea EEA au completat acest câmp: Islanda și... România. România, în binecunoscutul stil ceaușist al raportărilor, a raportat săptămână de săptămână „0” refuznici. Și uite așa am ajuns să fim cel mai nevaccinat popor din Europa... 😂

Islanda, în schimb, la o populație de numai 376.000 de locuitori chiar și-a făcut treaba și a contorizat 581 de refuznici.

Restul țărilor, din fericire, nu au completat nimic, asta indicând, poate, o solidaritate tacită a celor care întrețineau bazele de date cu refuznicii. Sau, poate, imposibilitatea practică de a monitoriza acest parametru în condițiile în care ești o țară normală, măcar cu un milion de locuitori, nu o spârcotenie de țară, cum e Islanda. Cu cât țara e mai mare cu atât numărul refuznicilor trebuie să fi fost mai mare, dar e greu să-i monitorizezi, să-i chemi pe toți la vaccinare și să-i supraveghezi cu o precizie de lagăr nazist. Poate că unii au ratat vaccinarea nu fiindcă nu și-ar fi dorit-o, ci fiindcă or fi avut treabă în ziua în care au fost programați sau nu s-au simțit bine.

În orice caz, faptul că pe nenorociți îi interesa să monitorizeze și acest parametru arată că au planificat de la bun început vaccinarea 100% a populației și identificarea rebelilor.

De ce? Încă nu știm.

De asemenea, mai e o chestie „mișto” care reiese de acolo. Dacă vă benoclați cu atenție pe pagina linkuită mai sus veți găsi și un mic „dicționar al câmpurilor de date”, unde ne este explicat tot ce înseamnă câmpurile din baza de date. Descărcați-l, că veți avea și acolo o surpriză. De pildă, la FirstDoseRefused zice negru pe alb ceea ce am bănuit eu și am scris mai sus: „Number of individuals refusing the first vaccine dose”.

Dar mai reiese ceva mișto de acolo. După cum știți, campania de vaccinare a constat în „primary course” (cele 2 doze Pfizer / Moderna, parțial AZ, retras, sau doza unică Johnson) și diverse boostere. În general europenii au fost destul de docili cu „primary course” (73% dintre europeni) și cu primul booster (54,8%), mai puțin docili la cel de-al doilea (doar 14,7% s-au mai lăsat păcăliți) și de-a dreptul indiferenți la al treilea booster (2,4% de retarzi care și l-au făcut), la care campania de vaccinare a ăstora a și crăpat definitiv.

Însă „dicționarul” merge și mai departe! Câmpurile DoseAditional sunt cele care numerotează boosterele. Ei bine, acestea nu sunt numerotate, după cum ne-am aștepta, doar de la 1 la 3 (DoseAditional1, DoseAditional2, DoseAditional3) ci... de la 1 la 5! Cu alte cuvinte apar acolo și DoseAditional4 și DoseAditional5 (injecția-booster nr. 4 și injecția booster nr. 5) care nu au mai apucat să fie făcute niciodată la scara întregii Europe! 👇

Ce rezultă de aici? Păi, cum ce rezultă? Rezultă un singur lucru: că planul inițial era ca populației să-i fie injectate cel puțin primele 2 injecții + alte n boostere mRNA. Adică exact ce avertizau conspiraționiștii: „Vedeți că ăștia nu au de gând să se oprească după două injecții!”

Din ce se vede în tabel, doar Irlanda a ajuns până la boosterul #5, dar cu numai 7% din populația eligibilă (teoretic și Ungaria, unde au fost recenzați... 4 indivizi suficient de tâmpiți încât să-și facă al cincilea booster).

Pam, pam! 😁

A, și nu e lipsit de interes să ne uităm un pic și pe graficul mortalității excesive în cele mai busterizate țări UE, Irlanda și Olanda. Hai să comparăm datele lor cu mortalitatea excesivă din România! 👇

Pam, pam! 😁

A apărut studiul care ar trebui să ducă instant la retragerea de pe piață a tehnologiei mRNA

Vă mai aduceți aminte de circarii ăia doi care au luat premiul Nobel pentru medicină anul ăsta și care au apărut cu chiloții pe bot - atâta încredere având ei înșiși în panarama lor de „vaccin”?

Ei bine, la nici 2 luni de la acel eveniment un studiu peer-reviewed la care au lucrat 20 de savanți vine să arunce o bombă peste care nici o autoritate zdravănă la cap nu va putea trece cu ușurință. Dar să vedem despre ce e vorba.

Poate vă aduceți aminte că în urmă cu cca. un an a făcut înconjurul internetului problema anticorpilor IgG4. Această problemă explica parțial de ce injecțiile mRNA par să inducă în corp o reacție inflamatorie pe care, cu timpul, sistemul imunitar tinde să o trateze cu deferență (înlocuind anticorpii normali, „buni”, cu anticorpi „docili”, IgG4, care doar țin sub observație agentul alergen sau patogen, fără să bage „artileria grea” la înaintare, care luptă concret pentru îndepărtarea infecției).

Sper că vă mai aduceți aminte și de un mic paragraf din recenzia mea la cartea Alexandrei Henrion-Caude - renumita savantă genetician franceză, eleva lui Luc Montagnier - în care remarcam faptul că exista riscul ca mesajul genetic transmis de aceste vaccinuri mRNA să nu fie același cu cel pe care intenționează să-l transmită creatorii vaccinurilor. În cartea ei Alexandra Henrion-Caude explica faptul că fie și o mică interferență sau greșeală de transmitere poate duce la o greșeală catastrofală, și că lucrurile nu stau așa cum zic imbecilii - că avem de-a face cu o chestie ca la computere, bagi cheia USB, rulează programul, pac-pac, și gata.

Organismul uman e mult mai complex decât un computer.

Or, exact asta demonstrează studiul apărut recent (N1-methylpseudouridylation of mRNA causes +1 ribosomal frameshifting)! Și anume, că în cca. 30% dintre cazuri (adică o treime!) mesajul codificat genetic este decodificat greșit de organismul nostru. În principiu, teoria zicea că mesajul mRNA ar fi trebuit să instruiască celulele corpului nostru să creeze proteina „spike”, pentru ca sistemul imunitar să înceapă să o combată, astfel încât la întâlnirea cu virusul real, pentru care proteina „spike” reprezintă o componentă critică, să știe să-l combată.

În loc să se întâmple strict asta, în cca. o treime din cazuri (ceea ce reprezintă o pondere imensă!) mesajul conduce și la decodificări greșite, și celulele produc multe alte bălării de proteine, complet lipsite de sens. Cu alte cuvinte, pentru un număr imens de injectați (care la nivel mondial trece, probabil, de un miliard de oameni) vaccinurile mRNA nu fac altceva decât să inflameze complet inutil corpul și sistemul imunitar, punându-l „să lupte” împotriva unor inamici inexistenți.

Poate că așa se și explică faptul că la un moment dat se produce trecerea de la anticorpii normali către cei de tip IgG4 care, atunci când sunt prea mulți, sunt și indicatori ai faptului că în organismul nostru e ceva în neregulă. Poate chiar un cancer nedepistat. Pentru că sistemul nostru imunitar se satură pur și simplu să mai lupte împotriva a ceva inutil. Dar asta, din păcate, înseamnă că lasă garda jos și împotriva altor pericole! 

Și știți care e partea cea mai mișto a poveștii? Că „vina” principală pentru această corupere a intenționalității mRNA se pare că o poartă chiar pseudourinina, pentru care clovnii ăia au luat premiul Nobel în 2023. O premiere infamă care va rămâne în istorie, fără îndoială, alături de cea din 1949 când premiul a fost acordat inventatorului... lobotomiei.

Mai multe explicații „pe limba profanilor” pe blogul lui Igor Chudov și în articolul din Frankfurter Algeimene Zeitung. De asemenea, și The Telegraph a scris despre asta într-un mod accesibil, încercând să-și asigure cititorii că „nu e nimic grav”.

Nu e nimic grav my ass. E ca și cum ai lua o aspirină și în loc să-ți treacă durerea de cap, te trezești că te umpli de bube pe coate. Nu e nimic grav?!

PS. Iată că și prof. dr. Alexandra Henrion-Caude a comentat acest studiu pe care îl numește - ironic, firește - „un très joli cadeau de St. Nicholas”, explicând pe înțelesul tuturor semnificațiile. Trebuie să înțelegeți franceză, dacă nu, găsiți oricum explicația a ceea ce înseamnă frameshifting la Igor Chudov.

Ce que l'on apprend sur le contenu des produits injectables pseudo vaccinaux est de pire en pire.
Merci @CaudeHenrion pic.twitter.com/Vk3iqsQcIX

— Dr Stéphane GAYET (@Dr_Steph_GAYET) December 9, 2023

Despre pensie. De ce cotizez?

Postarea care urmează o scriu stimulat de comentariul unui psihopat de pe blogul lui Dan Diaconu.

Mulți dintre cei care mă citesc probabil știu că de o grămadă de vreme, adică din 2003, lucrez în privat, mai precis la/în firma proprie, și că n-am nici o treabă cu statul.

Banii pe care eu personal îi fac pentru firma mea sunt ușor de cuantificat, pentru că se știe la ce lucrez. Ei sunt în jur de 15-18.000 RON în fiecare lună. Din ăștia o parte îi scot sub formă de salariu, care nu e salariul minim pe economie, adică nu am „în cartea de muncă” 2 ore cu salariul minim, „ca să plătesc impozite cât mai mici și să pot scoate maximum pe dividende”, ci am un salariu decent, corect - consider eu - raportat la calitatea și cantitatea muncii mele, precum și la nivelul pieței.

De 20 de ani, de când lucrez sub această formă, nu am avut niciodată salariul minim în cartea de muncă, ba au fost câțiva ani în care eram ușor peste medie. De ce fac asta? Pentru pensie.

Veți zice că sunt nebun.

Credeți ce vreți. Eu mi-am făcut câteva calcule și perspectiva de a avea o pensie frumușică la bătrânețe mă încântă. Hai să vă explic.

Când a murit în decembrie 2020, tata avea o pensie netă de 4.800 RON (neimpozitată era peste 5.000 RON, dar fiind „mare”, i se reținea un mic impozit). Era o pensie frumoasă? Da, era frumoasă. Ce făcuse tata ca să capete o asemenea pensie? Nimic special: muncise toată viața, mai precis de la 23 de ani până la 65 de ani, cu foarte mici întreruperi în 1990 și 1998.

Gurile rele vor spune că a fost nomenclaturist și că de-asta avea pensie babană.

Nimic mai fals. Noi am trăit la bloc cu 10 etaje, ca toată lumea, lumina și căldura se opreau și pentru noi, ca pentru toată lumea, tata nu a fost „nomenclaturist”, ci simplu funcționar la Comitetul Central al PCR, și din cei 42 de ani a prestat această muncă un număr foarte, foarte mic de ani: fix 5. Între 1984-1989. 

În rest a fost „inginer șantierist”, „inginer proiectant”, „inginer șef de colectiv proiectare” (multe dintre construcțiile simbolice ale municipiului Brăila fiind proiectate de colectivul condus de el) și „inginer constructor”. Adică restul de 37 de ani. Micile perioade de șomaj au fost la începutul lui 1990, când a rămas fără jobul de la partid și s-a angajat la o antrepriză de construcții din București, și în 1998, când antrepriza respectivă a fost privatizată oneros de guvernul CDR și el, alături de mulți alții, dat afară. Dar și-a găsit imediat de lucru la o altă firmă, de unde a și ieșit la pensie în 2005.

Mama are și ea o pensie mai mult decât decentă (și ea nici măcar n-a fost membră de partid!). Dar știți ce a făcut pentru pensia pe care o are acum? A muncit toată viața, de la 23 de ani, nu „s-a dat lovită” ca alții, și a adunat vechime în muncă mai multă decât o grămadă de bărbați, ieșind la pensie când a fost cazul, nu când și-a făcut rost de vreun certificat (fals) de handicap sau când a invitat-o Ion Iliescu, „binevoitor”, să iasă la pensie.

Am un unchi, inginer, om de o inteligență deosebită, pe care îl apucaseră în anii 1990 pandaliile cu afacerile. Credea în capitalism și-n Convenția Democrată. Parcă-l văd (parcă-l văd!) cum zicea el, ritos, pe vremea aia: „Ehei, dacă o să ajung eu să trăiesc din pensie, probabil o să mă împușc! Înseamnă că am fost un tâmpit!”.

La vremea aia avea sub 40 de ani, era tânăr. A pierdut vremea câțiva ani și în 1999 afacerea i-a dat faliment. A redevenit angajat, cu coada-ntre picioare, și în 2018 a ieșit la pensie cu o pensie frumușică și el: are peste 3500 RON. Cum așa? Simplu: deși a pierdut 8 ani „vechime”, a avut noroc că lucrase neîntrerupt înainte de revoluție și după 2000, deci a adunat vechimea minimă de 35 de ani. În plus, în ultimii 10 ani de muncă a fost angajat la o mare firmă de software din București pe un salariu foarte bun.

Pe de altă parte am în familie cazuri de pensionari cu pensii mai mici decât media. Fără excepție, dacă e să-i iei la bani mărunți, aceștia sunt pensionari care au „rupt ușa” atunci când Iliescu i-a invitat să iasă la pensie la 50 de ani, sau care au preferat, odată ajunși șomeri, să mai tragă mâța de coadă la negru până împlinesc vârsta necesară de pensionare, sau care și-au scos pe nașpa certificate de boală sau de handicap, sau care au preferat după revoluție să stea angajați pe salariul minim „ca să nu plătească taxe la stat” (mai ales cei din profesii liberale), sau care, pur și simplu, abia dacă și-au adunat cei 15 ani necesari pentru a beneficia de pensie.

Nu cunosc nici măcar un singur caz de pensionar care a adunat 35 de ani de muncă în condiții și pe salarii decente (nu mari... nu uriașe... decente!), care să-și fi dorit o carieră, să fi avut ambiție (mama a fost mai întâi inginer-stagiar și abia ulterior, după ani buni, a ajuns inginer-șef, dar putea foarte bine să spună că „nu-i trebuie bătaie de cap” și să nu-și asume funcția de inginer-șef, rămânând doar șef de secție, pe salariu mai mic; la fel și tata care, din dorința de a putea „rupe ușa” liniștit la ora 16.00, putea să rămână un inginer oarecare, fără să-și asume funcții de răspundere, implicit mai bine plătite, dar și cu răspunderi mai mari pe cap, mai ales în fața „tovarășilor” de la partid) și care să se plângă azi că are 1.200 de lei pensie. 

Fiecare om este format de exemplele pe care le vede la el în familie. La mine în familie am văzut că nu e deloc de neglijat alternativa asta de a lua în serios munca legală, pentru că dacă vei ajunge la 65 de ani, chiar vei fi răsplătit. Nu suntem nici milițieni, nici procurori, să avem „pensii speciale”. Suntem doar o familie de oameni serioși, care nu ne-am ferit de muncă și care am acceptat provocările.

În ceea ce mă privește, nu cred că vă puteți închipui cât de nașpa e să intri la o facultate (Facultatea de Filozofie) după un concurs monstruos cu 13/loc și apoi, când termini facultatea, să-ți dai seama că specializarea ta e complet inutilă pe o piață a muncii și așa în derivă, cum era cea din 1997-1998!

Acum, cu mintea de azi, firește că nu aș mai fi așa de tâmpit încât să mă duc din prima să fac o facultate complet inutilă. În 1993 luasem bacul la M-F, puteam să dau la orice facultate aș fi vrut, mai puțin cele pe bază de chimie și biologie, materii care nu mi-au plăcut niciodată. Altfel zis, în afară de „doctor” m-aș fi putut face orice. De la filologie până la domeniile tehnice de la Politehnică, puteam să intru la orice facultate. La Politehnică ar fi fost chiar lejer, erau anii în care deja nu mai era concurență.

M-a mâncat undeva și m-am făcut „filozof”! 😂 

Dacă aș fi făcut o facultate tehnică, sau măcar ASE-ul, părinții mei m-ar fi putut ajuta cu vreo „pilă” pe undeva, prin domenii conexe celor în care lucrau ei. Dar așa? „Filozof”?... 😂

Cu toate acestea, uite că am răzbit și până la urmă n-am murit de foame. Am respectat cu sfințenie o valoare aparte: munca.

Să vorbim un pic și de contribuțiile CASS. Sigur, mâine-poimâine fac 49 de ani, și pot spune cu mâna pe inimă că eu personal nu am beneficiat până acum prea mult de vreun spital de stat. O singură dată soția mea a avut nevoie de o intervenție intempestivă, și în lipsă de altceva am fost la un spital de stat. În rest, ori de câte ori am avut nevoie de doctori, am fost la privat, inclusiv când s-a născut asta mică.

Și totuși cotizez și la CASS cota aferentă unui salariu decentuț. De ce o fac, dacă eu „nu beneficiez”?...

Cum, măh, psihopatule, să nu beneficiez? Ok, eu nu mă duc (încă!) la spitalele de stat, dar mama unde se duce ca să-și verifice periodic sănătatea, nu „la stat”?... dar tata unde se ducea la controale, nu „la stat”?... dar mătușa mea care face dializă - din ce bani i se decontează, nu „de la stat”?... 

Psihopaților, tâmpiților!

Animale idioate!

Aveți acum 30-35 de ani și vă credeți sănătoși? Stați să vedeți și voi cum e la 48, cât am eu acum! Oooo, dar stați să vedeți cum va fi la 60! Hai să vă văd cum o să mergeți voi din spital privat în spital privat, dacă vă credeți deștepți!

Uitați-vă la Irinel Columbeanu: ieri era multimilionar, azi e rupt în cur și stă la azilul de bătrâni! Dacă voi credeți că banii sunt veșnici, vă înșelați amarnic! Va veni o vreme când o să vă iasă pe nas toate bășinile pe care le trageți acum. Dacă veți ajunge la bătrânețe să vă bazați doar pe sistemul privat de sănătate, nici măcar 1 milion de lei cash strânși de-a lungul vieții nu vă va salva. Dacă veți ajunge să vă bazați pe sănătate privată și pe „economii” la pensie, fiindcă ați vrut „să fentați statul” la tinerețe, nici măcar 2 milioane de lei cash nu vă vor salva. O să vă iasă pe nas chestia asta, o să vă rugați să dați colțul cât mai rapid ca să încheiați bătrânețea de căcat pe care o veți avea.

De la 3 milioane de lei cash în sus, da, e fezabil să ți se rupă de tot și de toate. Dar câți români pot spune cu mâna pe inimă că la 65 de ani vor avea în bancă 3 milioane de lei, cash?!

Așadar, de ce cotizez la pensie mai mult decât ar fi cazul după mintea idioată a unora? În primul rând din solidaritate cu generația de dinaintea mea, de a cărei prezență mă bucur și eu, așa cum e normal să ne bucurăm cu toții de o prezență cât mai îndelungată a părinților și bunicilor noștri (asta, dacă nu suntem psihopați!), și în al doilea rând pentru mine însumi, ca să fiu sigur că voi avea o plasă de siguranță la bătrânețe - plasă de siguranță care, dacă mă țin de treabă în continuare, poate fi chiar una extrem de decentă.

Sigur că dacă mă apucă năbădăile acum și zic „domn'e, gata, să-i ia naiba, nu mai plătesc un leu impozit, statul ăsta mă jefuiește, huo, jos dragnia” ș.a.m.d., la 66 de ani (cam asta va fi vârsta de pensionare când va trebui să ies eu) mai mult ca sigur nu voi avea mai mult de 1200-1300 RON pensie (în banii și la puterea de cumpărare de acum). Totuși, dacă voi continua să muncesc la fel cum am făcut-o până acum, adică la ritmul și intensitatea de până acum, fără să dau în brânci prea tare, dar și fără să încerc să fentez sistemul, sunt sigur că voi avea o pensie decentă, în jur de 3500-4000 RON +/- 10% (în banii de acum), plus banii, deloc puțini, care se vor aduna la Pilonul 2 (cam 150-200.000 RON în banii de acum).

E matematică. Matematică simplă.

Așa cum tot matematic se poate demonstra, am făcut-o deja, că în viitor nu va exista nici un fel de presiune suplimentară pe bugetul de pensii, pentru simplul motiv că valul „ceaușeilor”, dacă va încasa o pensie, își va lua o pensie din Italia, din Spania, din Canada, dracu' mai știe de unde, din țările în care a muncit, dar nu din România, unde nu au cotizat decât foarte puțini (printre ei, și eu).

Deci nu-mi fac probleme că „eu n-o să iau pensie fiindcă nu vor mai fi bani”. Dimpotrivă, vor fi bani cu vârf și îndesat. De ani buni numărul pensionarilor din România scade (au mai rămas 4,75 milioane, în condițiile în care în 2001 erau 6,1 milioane!) și, nu vă faceți iluzii, va continua să scadă chiar și după ce generația „ceaușeilor” ar trebui să iasă la pensie.

Mai mult. Mâine-poimâine, așadar, voi face 49 de ani și deja am adunat 22 de ani „vechime”, plus 5 ani de facultate, deci în total 27 de ani perioadă de contributivitate sau asimilate. Asta înseamnă că mai am vreo 18 ani la dispoziție ca să adun doar 8 ani, câți îmi mai trebuie până voi face vechimea legală pentru a încasa o pensie nepenalizată (ba chiar bonificată, conform noii legi a pensiilor). Practic, pot aborda foarte lejer, fără stres, această ultimă perioadă a vieții mele profesionale. 

Fără stres!... asta e cel mai important.

Dacă aș fi „fentat sistemul” până la vârsta asta, m-aș fi trezit azi - așa cum o fac foarte mulți - că brusc încep să fiu bolnav, adică să mă simt „ca la 48 de ani”, și că trebuie „să-mi fac vechime” ca să mizez măcar pe o mică pensie la bătrânețe, ceea ce însemna că fix într-o perioadă în care încep să mă simt rău trebuie să încep să accept cu disperare orice fel de job, oricât de dificil sau de neplăcut ar fi, doar, doar din disperarea de a avea un job și „de a strânge vechime”.

În plus, dacă eu crăp până să ajung să-mi mănânc pensia, având în vedere că am deja dreptul la pensie (fiindcă am cotizat cei 15 ani minim necesari), copilul meu va putea beneficia destul de multă vreme de pensia de urmaș, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, cu condiția să fie înscrisă într-o formă de studii (ceea ce nu e greu). Plus că va moșteni direct banii mei strânși la Pilonul 2, care sunt deja câteva zeci de mii de lei. E de colea? N-aș zice. Măcar știu că ar avea plata studiilor asigurate și că va putea face ce facultate vrea. Sau că va putea să-și deschidă un mic business, dacă va dori. Sau că va avea un mic capital cu care să se mute în afara României, dacă va avea chef. Treaba ei. Banii ei.

Bineînțeles, eu îmi doresc să trăiesc 100 de ani și peste, și să-mi văd și strănepoții, dar important e că dacă treaba asta nu se va întâmpla, măcar nu crăp ca ultimul câine, și că las ceva în urma mea - inclusiv niște drepturi legale de care copilul meu să beneficieze!

Într-adevăr, statul român nu s-a purtat corect în ultimii 50 de ani cu foarte mulți dintre cetățenii săi. I-a luat pe mulți de la coada vacii, i-a făcut „orășeni la bloc”, i-a pus să muncească o brumă de ani prin orașe monoindustriale crescute aiurea-n câmp și apoi le-a închis industria și i-a abandonat în anii 1990. Acum oamenii ăia sunt ajunși la vârsta de pensionare, mulți sunt pensionați cu pensii mici și își plâng în pumni că „după o viață de muncă” au o pensie jenant de mică. Așa e, dar nu toată munca pe care au prestat-o ei a fost dublată de contributivitate. Mulți s-au descurcat cum au putut, mai la negru, mai la gri, mai cu un certificat de boală sau de handicap scos pe nașpa. De aici senzația că, aoleu, cât de nașpa e să fii pensionar.

Nu. E atât de nașpa să fii pensionar după ce ai stat ca lemnul. Ai stat ca lemnul să te facă partidul „orășean” și după aia, după revoluție, ai stat ca lemnul fără să știi ce să faci când partidul nu mai exista și când statul te-a abandonat. Au trecut anii și acum ești unul dintre acei pensionari care se plâng că au pensie mică.

Îmi pare rău de toți care sunt în această situație, dar eu aleg să mă ghidez după exemplele pozitive pe care le am în familie.

'Ayin

Mai țineți minte când ziceam că se joacă unii cu mintea noastră?

Uite încă o chestie interesantă.

Corona - „corona” înseamnă „coroană” și se poate referi atât la coroană de purtat pe cap, cât și la haloul unui corp luminos, de pildă la haloul luminos al Soarelui. De altfel acest halou se și numește: „corona solară” (eng. „Sun's corona”, fr. „couronne du Soleil”).

Delta - e litera a patra din alfabetul grec și e reprezentată ca un triunghi isoscel, Δ.

Omicron - tot o literă din alfabetul grec. La vremea respectivă, dacă țineți minte, lumea s-a și mirat, „bă, au fost variantele coronavirus alfa, beta, gama, delta, de ce naiba s-a sărit direct la Omicron, care e a cinșpea literă din alfabetul grecesc”?!!

S-a zis că Xi nu se putea folosi ca să nu-l supere pe Xi Jiping, și alte de-astea. Nimeni nu a înțeles de ce s-a sărit direct la litera Omicron. Pe mine m-a distrat faptul că anagramat „o-m-i-c-r-o-n” dă „moronic” (eng. „cretin”).

Dar cu litera Omicron e o chestie. Ea a evoluat din alfabetul fenician, din semnul 'ayin, care se găsește și azi în scrierea ebraică sau arabă, și care provine dintr-o hieroglifă mai veche.

Știți ce însemna 'ayn în vechea semită, de unde vine semnul 'ayin care a evoluat în litera Omicron, și ce reprezenta vechea hieroglifă?

Însemna „ochi”. 

În alfabetul syriac, 'ayin încă mai e reprezentat precum conturul unui „ochi”.

Acum, desenați cele 3 semne pe hârtie. Corona - Delta - Omicron ('ayin). Combinați-le, și vedeți ce iese.

Chiar așa, să fie totul o simplă întâmplare?!

Covidul ar fi trebuit să se cheme „Zika” și să vină din 2017, dar alegerea lui Donald Trump a stricat tot planul

Acesta este, poate, cel mai important text pe care l-am scris vreodată, indiferent că vorbim de literatură (o latură a mea pe care puțini o cunoașteți, dar în anii 1990 mai publicam povestiri pe ici, pe colo, luând chiar și vreo două premii literare), texte filozofice, publicistică sau eseistică.

Este vorba despre dovezile conjuncturale pe care le-am acumulat în privința falsei pandemii de Zika pe care cineva - nu știm cine - o pregătea odată cu venirea la putere a lui Hillary Clinton. Pandemia de Zika ar fi urmat același tipar ca pandemia, un pic mai târzie, de Covid-19: panica generală, apoi intervenția salvatoare a vaccinurilor mRNA, apoi un război scurt și victorios cu Rusia, urmat de înfrângerea Rusiei din butoane (sancțiuni), apoi ocuparea Rusiei ca în anii 1990. Ocuparea Rusiei ar fi permis Occidentului, pe de o parte, să se salveze economic, prin exploatarea resurselor uriașe pe care le deține această țară, și pe de altă parte să îndiguiască ascensiunea Chinei, care s-ar fi văzut lipsită (de fapt nu neapărat lipsită, cât separată) de un mare prieten și o mare parte a resurselor sale. 

Beculețul mi s-a aprins în cap încă din momentul în care am scris Abonament de imunizare: la un pas de distopie? pentru Argumente și Fapte, deoarece în clipa aia mi-am adus aminte de discuțiile din jurul TTIP și de faptul că mulți activiști remarcaseră că nu aveai ce bariere vamale să mai cobori - doar bariere „procedurale”, și marele pericol ținea de domeniul medical, unde lucrurile se petrec complet diferit în SUA față de Uniunea Europeană. „Armonizarea” legislației în acest domeniu însemna de fapt ca în UE să poată fi aprobate „pe repede-înainte” fel de fel de produse medicale dubioase, exact cum se face în SUA. Exista un asemenea interes, iată, încă din perioada comisiei Barroso #2 (2009-2014), care inițiase în mare secret (de ce?!) discuțiile TTIP cu președinția Obama.

Considerații preliminare: a fost cu adevărat criza din 2008, „rezolvată”?

Acum este un lucru evident pentru oricine: criza din 2008 nu doar că nu a fost rezolvată, ba dimpotrivă, soluțiile propuse atunci - „bail out”/ „bail in” - nu au făcut altceva decât să amâne dezastrul, băgând gunoiul sub preș. Criza din 2008 a venit pentru că speculațiile capitalurilor financiare ajunseseră la un maxim, dincolo de care băncile începeau să se prăbușească. Era rezultatul a aproape 40 de ani de „monedă fiduciară”, de decuplare a valorii intrinseci a monedelor occidentale de o valoare fermă, cum era aurul înainte de 1971. Ceea ce au făcut politicienii în anii 2008-2012 nu a fost altceva decât să „premieze” un comportament greșit, care într-un capitalism sănătos este penalizat prin faliment sau prin restrângerea severă a cotei de piață. Alocând fonduri publice pentru salvarea unor bănci, a unor agenții de asigurări și pentru salvarea câtorva mari companii industriale care avuseseră în mod evident un comportament de piață greșit, statele nu au făcut altceva decât să împovăreze niște bugete publice și așa șubrezite de câteva decenii de neoliberalism. Soluția „bail out” (alocarea de fonduri publice pentru salvarea marilor agenți economici cu probleme) ar fi fost corectă dacă, să zicem, s-ar fi impus un impozit pe profit de minim 50%, ca în vremurile bune. Dar acest lucru era imposibil datorită fluidității capitalurilor din epoca noastră: degeaba ai fi impus impozit de 50% în SUA, dacă nu se întâmpla același lucru și în Irlanda sau în Luxemburg. Companiile cu comportament iresponsabil ar fi migrat în aceste țări de unde, la adăpostul tratatelor WTO, ar fi continuat să-și distribuie fără probleme produsele pe piața globală. Nici soluția „bail in” (confiscarea depozitelor băncilor cu probleme pentru plata creditorilor), încercată ulterior în Uniunea Europeană, cu prilejul crizei cipriote, nu s-a putut aplica cu seriozitate, din trei motive. În primul rând, soluția în sine e ilegală, dar în Cipru a putut fi aplicată deoarece o mare parte a banilor de acolo erau de origine rusească, deci se putea considera că prin „bail in” se confiscă banii unor oligarhi ruși, nu ai contribuabililor europeni. În al doilea rând, când o bancă avea probleme mulți dintre cei apropiați de conducerea băncii aflau în avans de acest lucru și aveau timp să-și retragă banii. În al treilea rând, prin „bail in” te trezești că lași fără bani, fără lichidități, o mulțime de entități legitime neconectate la informațiile de culise, așa cum s-a văzut în Cipru: sindicate, mici companii etc. Adică salvezi banca, dar îi omori pe deponenți. Ceea ce duce la potențarea crizei economice, nicidecum la rezolvarea ei. 

Criza din 2008 s-a petrecut fiindcă tot sistemul financiar era, și în aceeași mare măsură continuă să fie construit ca o schemă Ponzi care în cele din urmă a început să pârâie și să trosnească. Din păcate azi, după 15 ani, lucrurile nu stau mai bine, după cum vedem din imaginea de mai jos.

Another way to look at the assets and derivatives of the top 4 American and Chinese banks: pic.twitter.com/UwextFopXd

— S.L. Kanthan (@Kanthan2030) March 18, 2023

Așadar, primele patru bănci americane dețin „asset”-uri de 8.000 de miliarde de dolari, cărora li se adaugă „derivative” (adică „valori” fictive pe baza asset-urilor, bunurilor concrete deținute) de alte 173.000 de miliarde de dolari. Ca să vă dați seama ce înseamnă asta: tot PIB-ul planetei noastre a fost în 2022 de 103.000 miliarde dolari, deci primele 4 bănci americane ar deține, chipurile, o bogăție de 1,7 ori mai mare decât ... toată bogăția produsă de planeta noastră pe parcursul unui an!

Ceea ce evident că e o uriașă aberație. Ca și în 2008, sistemul stă să pârâie și să trosnească. Se știa asta încă din clipa în care a fost „stins” focul crizei din 2008. Se știa că atunci nu s-a făcut altceva decât să se câștige timp. Și că focul, la un moment dat, se va aprinde din nou.

Câteva noțiuni introductive despre „adevăr”, și de ce putem bănui că în 2016 totul era pus la punct pentru declanșarea unei pandemii de Zika

În filozofie se operează cu trei mari tipuri de noțiuni ale adevărului: adevărul-corespondență, adevărul-coerentist și adevărul-utilitarianist. Fără a fi concurente, cele trei noțiuni sunt deseori complementare și în multe aspecte ale vieții de zi cu zi și ale realității înconjurătoare nu putem spune că înțelegem totul dacă nu înțelegem cu adevărat toate tipurile de adevăr. 

Ultimul (adevărul-utilitarianist) e mai puțin acceptat și e tipic filozofiei americane și praxisului (modului de a fi) american. El poate fi rezumat simplu în două cuvinte care ne vin din latină: „cui prodest” / cui folosește, sau „cui bono” / în folosul cui? Epoca post-adevărului pe care o trăim azi este de fapt epoca în care adevărul-utilitarianist, cel pragmatic, de sorginte americană (ca mod de gândire și praxis real, adică mod de acțiune) a ajuns la apogeu. Un adevăr nu e „adevăr” dacă nu „folosește” concret cuiva, și el este impus cu forța narațiunilor publice strict controlate de centrii de Putere.

Celelalte două noțiuni sunt clasice, ne vin încă din antichitate. Adevărul de tip „corespondență” înseamnă că un enunț particular corespunde unei realități de fapt. Când zici că „afară e zi” și afară e lumină și soarele sus pe cer, atunci afară chiar e zi. Este noțiunea de „adevăr” pe care o folosim cu toții în viața de zi cu zi, și cea cu care suntem obișnuiți, și pe care o poate înțelege chiar și un individ cu un IQ sub 90. Adevărul de tip „coerentist” înseamnă că un anumit tip de enunț, chiar dacă nu corespunde efectiv unei realități de fapt certe, se încadrează logic în ansamblul altor enunțuri. Popular, noi zicem: „Nu iese fum fără foc.” Aceasta este o ilustrare clasică a unui adevăr de tip „coerentist”. Chiar dacă nu vedem focul, el există sau a existat, tocmai fiindcă vedem fumul. Adevărul de tip „coerentist” este și cel care formează baza speculațiilor, și cel care stă la baza celor mai spectaculoase inducții logice, dar și cel care poate fi cel mai ușor combătut prin non-argumente („hai domn'e că nu e fum, ți se pare... e ceață” etc.). Adevărul de tip „coerentist” nu ar fi fost posibil fără descoperirea și dezvoltarea logicii, inclusiv a logicii matematice, deci vorbim de un tip de adevăr pentru care umanitatea a fost pregătită abia în ultimele secole, deoarece adevărurile de tip „coerentist” necesită, în general, un IQ peste 90-100, așa cum umanitatea a atins pe scară largă abia în ultimele sute de ani. Pentru a înțelege un adevăr de tip „coerentist” e nevoie nu doar să înțelegi baza speculațiilor, dar să înțelegi și care speculații sunt legitime și care nu, care obiecții („hai domn'e... e ceață”) sunt legitime și care nu, și tot așa.

Putem socoti că teoria relativității a lui Einstein, de pildă, a fost foarte multă vreme doar un „adevăr de tip coerentist”, deoarece mulți ani ipotezele și concluziile ei nu erau decât teoretice. Abia ulterior au apărut și observațiile (adică adevărurile de tip „corespondență”): în 1919 doi astronomi, Eddington și Dyson, au observat concret cu prilejul unei eclipse solare acțiunea gravitației asupra luminii, ceea ce a confirmat teoria, sau cel puțin o parte a ei. Când și dacă umanitatea va avea posibilitatea să trimită nave spațiale cu echipaje umane prin alte galaxii, călătorind cu viteza luminii, la întoarcerea acestor nave spațiale pe Pământ probabil se va putea observa concret și un alt efect implicat de teoria relativității, și anume cel legat de compresia timpului în funcție de masă, viteză și gravitație (adică astronauților o să li se pară că au călătorit câțiva ani, dar ei de fapt vor fi călătorit, în ani pământeni, decenii sau chiar secole).

În cele ce urmează voi încerca să construiesc un ansamblu de adevăruri de tip „corespondență” - adică indubitabile, bazate pe fapte, nu pe povești - care să se integreze într-un „ghem” coerent pe baza căruia să putem sprijini concluzia finală: pandemia, vaccinurile mRNA și războiul cu Rusia erau pregătite încă de pe timpul lui Obama.

În orice caz, nu aș fi ajuns să scormonesc atâta despre Zika dacă nu aș fi urmărit atent în anii 2013-2014 discuțiile despre TTIP, fiind membru în grupul de lucru al Partidului Stânga Europeană. Reiau pe scurt ideile din articolul de mai sus publicat în AsF:

– TTIP nu avea ce bariere vamale să mai reducă între SUA și UE, pentru că, în esență, taxele practicate erau deja 0% între ambele entități. De fapt ținta TTIP erau barierele procedurale. TTIP urma să modifice regulamentele în domeniul proprietății intelectuale, consecințele fiind monopoluri de mai lungă durată, prețuri mai mari și impunerea pe piață a multor medicamente cu valoare terapeutică îndoielnică (de exemplu, vaccinuri făcute în câteva luni).
– TTIP ar fi însemnat limitări majore aduse impunerii publice a politicilor de preț și de despăgubire în domeniul produselor medicale, ceea ce făcea imposibilă o politică de prețuri în domeniul produselor medicale a fiecărui guvern național (Comisia Europeană negociind pentru statele membre „cel mai bun preț” - fix ceea ce a făcut comisia von der Leyen cu vaccinurile Covid!).
– Teste clinice care ar fi devenit „opace”, neconcludente și limitate în timp, ceea ce ar fi fost complet împotriva noului regulament EMA (European Medicines Agency / Agenția Europeană a Medicamentelor) de la acea dată, care cerea în mod specific, înainte de punerea pe piață a unui produs din domeniul sănătății, testare serioasă și de lungă durată (măsură inutilă dacă vrei să impui pe piață un vaccin în numai 9 luni!).
– TTIP ar fi urmat să crească influența corporațiilor în procesele de „policy making” la nivel public, inclusiv în influențarea mecanismelor de tip compensatoriu/reparator (când otrăvești sute de milioane de oameni evident că trebuie să-ți iei măsurile de rigoare ca să scapi nepedepsit).
– Setarea unor standarde pretins „globale”, imposibil de atins de fabricanții legitimi din țările sărace (în fapt, închiderea pieței occidentale față de alți fabricanți).

Toate lucrurile astea păreau să pregătească terenul pentru ceea ce s-a întâmplat mai târziu cu vaccinurile Covid. Mai mult, nu cred că este o întâmplare faptul că președintele de atunci al Comisiei Europene, cel care a deschis negocierile pe TTIP, Juan Manuel Barroso, a ajuns fix în conducerea GAVI (Alianța pentru Vaccinuri a lui Bill Gates)...

Sursa: https://www.gavi.org/vaccineswork/authors/jose-manuel-barroso

...și în conducerea Goldman Sachs...

Sursa: https://www.goldmansachs.com/media-relations/press-releases/current/jose-manuel-barroso-appointed.html

...adică fix banca vinovată de nenorocirea Greciei, care a scăpat atunci nepedepsită de către Comisia Europeană, deși se dovedise că e la fel de vinovată pentru raportări mincinoase ca și guvernul grec. 

E o cutumă știută că birocrații ăștia ajung fix în fruntea organizațiilor cu care au negociat ceva important în timpul funcției. E vorba de practica „revolving doors”. Băieții nu iau șpagă cât sunt în funcție. Șpaga se ia ulterior, sub forma unei funcții bine remunerate. Așa se explică prezența unui Gerhard Schroder în conducerea Gazprom, sau a lui Tony Blair la JP Morgan. Prezența lui Barroso, cel care a deschis din partea UE discuțiile despre TTIP, în conducerea GAVI este ea însăși un motiv de suspiciune privitor la cine ar fi beneficiat cu adevărat de TTIP (Big Pharma și fabricanții de vaccinuri).

În fine, revenind „la cestiune”, cea mai importantă critică adusă Big Pharma a fost din partea Commons Network, o rețea de ONG-uri care astăzi nu mai există. Critica ei a stat multă vreme pe situl oficial al UE (Europa.eu), fiind dată jos de pe site abia în ianuarie 2022. Nu-i nimic, am salvat eu documentul lor de lucru și îl puteți citi aici. Țineți cont, așadar, că e vorba de o critică din urmă cu 10 ani împotriva intereselor Big Pharma promovate de TTIP.

După cum se știe, TTIP nu a mai fost semnat niciodată deoarece, ca prin farmec, după alegerea lui Trump și apariția lui la Casa Albă (în ianuarie 2017) tratatul a fost aruncat într-un sertar și... a rămas acolo. În acest moment (2023) pur și simplu nu se mai știe ce e cu TTIP. Oficial, negocierile nu sunt nici suspendate, dar nici... reluate. Nu putem să nu ne gândim la faptul că alegerea lui Trump a stricat niște planuri care erau pregătite pentru 2017. Dar ce planuri?

Pandemia de Zika, urmată de războiul împotriva Rusiei - foaia de parcurs

În continuare, pentru a nu obosi cititorul, voi fi telegrafic, prezentând strict faptele care formează „ghemul” de care vorbeam mai sus, în ordinea cronologică.

- În decembrie 2013 binecunoscuta publicație pentru investitori The Motley Fool ne informa laconic că DARPA urma să finanțeze cu 7,7 milioane USD Pfizer pentru ca gigantul farmaceutic „să revoluționeze” piața vaccinurilor cu un tip nou de vaccin care să creeze anticorpi direct în... subiectul imunizării („ to identify and subsequently induce the production of protective antibodies to an emerging pathogen directly in an infected or exposed individual.”). Asta sună a mRNA toată ziua, știut fiind că în cazul vaccinurilor clasice corpul nu produce în mod direct anticorpi, ci numai după ce este mai întâi „infectat” cu un agent patogen mult mai slab (inofensiv) decât cel din natură.

Dar cum, nu știți ce e DARPA? DARPA - Defense Advanced Research Projects Agency - este brațul bio-chimic al Pentagonului. Cel care e însărcinat cu războaiele biologice, cu așa-zisele „bioweapons”. Totul e explicat mai bine într-un articol, în acest moment accesibil doar prin Archive, de pe The Marine Corps - revista Marinei Militare Americane.

Cu alte cuvinte operațiunea „vaccinarea mRNA” a fost de la bun început o chestiune militară. 

- Oricum, dacă vă mai îndoiți că primul finanțator serios al cercetărilor legate de vaccinurile mRNA a fost DARPA, și că în cazul Pfizer era vorba chiar de tehnologia mRNA, e de ajuns să vă uitați la ce zic și azi cei de la Moderna pe situl lor, la secțiunea „Colaboratori strategici”:

„DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) is a research and development agency of the United States Department of Defense responsible for the development of emerging technologies for use by the military. 

In October 2013, DARPA awarded Moderna up to approximately $25 million to research and develop potential mRNA medicines to primarily support our vaccine and antibody programs [s.m.] to protect against Chikungunya infection.”

E foarte interesant de remarcat că virusul ăsta Chikungunya e răspândit de aceiași țânțari care răspândesc și Zika dar și că, la fel ca Zika, poate fi transmis de la mamă la făt. În plus, conform Wikipedia, simptomele lui pot fi confundate cu ale Zika. Totuși, Chikungunya e un alphavirus, în timp ce Zika e un flavivirus. 

Numai în Pfizer și Moderna Pentagonul, prin DARPA, a investit în 2013, așadar, peste 32 de milioane de dolari pentru a studia posibilitatea dezvoltării unor vaccinuri mRNA. Nu putem să nu ne întrebăm ce naiba vedea Pentagonul în vaccinurile astea. Nu de alta, dar în mod normal Pentagonul se ocupă cu arme și războaie, nu cu acte de binefacere...

- În decembrie 2013 „Maidanul” de la Kiev era în plină desfășurare. După cum se știe, „protestele” au izbucnit în noiembrie 2013, după ce Ucraina ajunsese într-o situație financiară foarte proastă (le trebuiau 20 de miliarde de euro) și fostul președinte Ianukovici fusese obligat la summitul de la Vilnius „să facă o alegere între Rusia și UE”. Acordul de asociere cu UE era însoțit de o mulțime de promisiuni dar, în mod concret, de foarte puțini bani care să vină sigur, fără ca Ucraina să facă sacrificii enorme. Banii europeni erau în jur de 0,6 miliarde de euro oferiți ca... împrumuturi. Pe de altă parte Rusia i-a pus lui Ianukovici pe masă beneficii și contracte ferme, inclusiv pentru baza de la Sevastopol și pentru redevențele de gaz, de peste 15 miliarde de euro, dar l-a „rugat” să păstreze în continuare o poziție neutră pentru țara sa și să nu se îndepărteze de comunitatea CSI (fostele state URSS). Așa că în cele din urmă Ianukovici a făcut alegerea care se impunea de la sine: să meargă pe mâna Rusiei. Din momentul ăla totul e istorie. 

Știind că de când a izbucnit războiul (în februarie 2022) ajutorul dat de UE Ucrainei a depășit în mod concret 80 de miliarde de euro (graficul arată 77 de miliarde, dar e deja vechi), nu putem să nu ne întrebăm de ce, dacă liderii europeni doreau cu sinceritate integrarea Ucrainei în UE, sau măcar în spațiul economic al UE, nu au făcut și atunci, în 2013, o ofertă mai serioasă. Bani să ajute Ucraina în 2013 nu au avut, în schimb, să o îndoape cu arme acum, au. Privind retrospectiv, ceea ce au propus europenii la Vilnius pare să fi fost o ofertă în bătaie de joc, făcută special să-l împingă pe Ianukovici în brațele Rusiei și să motiveze apoi declanșarea rebeliunii de pe Maidan. În februarie 2014, la numai o zi după ce Ianukovici și opoziția semnează un soi de pact de neagresiune, Ianukovici e aproape să fie linșat, scapă cu greutate fugind în Rusia și la Kiev se instalează actuala putere naționalistă, al cărei guvern inițial fusese deja creionat de Victoria Nuland din partea SUA.

- Anii 2014-2015: Rusia anexează Crimeea printr-un blitzkrieg juridic, și Ucraina e pe cale să piardă și regiunea Donbass. În acest context se semnează „acordurile de la Minsk” care prevedeau, pe scurt, ca Ucraina să rămână în granițele proprii (fără Crimeea) dar să acorde autonomie regiunilor separatiste. Acordurile trebuiau ratificate de parlamentul de la Kiev și implementate de guvernul de la Kiev, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat niciodată. Mai mult, odată cu izbucnirea războiului multă lume și-a dat drumul la gură (nu mai e nevoie de păstrarea aparențelor!) și Angela Merkel, Hollande, Poroșenko au recunoscut în mai multe rânduri că acordurile nu au fost semnate decât pentru a permite Ucrainei să se înarmeze.

În plus, Ursula von der Leyen a recunoscut recent că armata canadiană antrena soldați ucraineni încă din... 2015! 

- Numai că nici Putin nu a stat ca idiotul. Nu știu dacă el o fi crezut sincer în acordurile de la Minsk, dar după ce în 2014 s-a trezit „sancționat” de Occident, Rusia a început cu viteză decuplarea de Occident. În mai 2018 Rusia aproape că nu mai deținea datorie americană, și azi nu mai deține deloc. În plus Rusia a dezvoltat propria alternativă la sistemul de plăți SWIFT, are propriul sistem de carduri (MIR) și multe altele, astfel încât atunci când sancțiunile din 2022 au venit pe capul lor, rușii au ridicat din umeri: îi doare la bască și în termeni de PPP (purchasing power parity) economia rusă va deveni în 2023 a cincea din lume, peste Germania. Nu o zic eu, o zice Banca Mondială!

- 1 februarie 2016 - ajungem la Zika: OMS declară Zika drept „o urgență globală” după ce virusul intrase pe radarul „experților” și al autorităților de mai multă vreme.

Așa cum se recunoștea chiar în comunicatul oficial, urgența fusese declarată fără nici o bază științifică, doar în baza „consensului” experților:

„'The experts agree that a causal relationship between the Zika infection during pregnancy and microcephaly is strongly suspected, though not yet scientifically proven,' explained Dr. Chan. 'All agree on the urgent need to coordinate international efforts to investigate and understand this relationship better,' she said.”

- 8 februarie 2016: la doar o săptămână după ce OMS a declarat Zika „urgență globală”, Obama solicită Congresului nu mai puțin de 1,89 miliarde USD pentru anul fiscal 2016 (1 oct. 2015 - 30 sept. 2016) ca să se lupte cu acest înspăimântător virus. După mai multe discuții și hârșâieli reciproce (congresmenii americani, indiferent că erau democrați sau republicani, chiar nu înțelegeau care-i problema cu virusul ăsta), în toamna lui 2016, adică pentru anul fiscal 2017, sub viitorul președinte, Obama asigurase totuși o finanțare de 1,1 miliarde USD. Pentru lupta „preliminară” împotriva acestui virus. Activitățile vizate de această finanțare ar fi trebuit să fie mai ales legate de controlul țânțarilor și activități specifice ale CDC și USAID. Activitățile, așadar, ar fi urmat să fie derulate în 2017.

Dar este interesant de observat că în doar o săptămână, tonul administrației Obama se schimbă radical în comunicatul oficial față de tonul OMS. Deși OMS declara că „legătura între cazurile de microcefalie și Zika nu e stabilită încă”, administrația Obama zicea, dimpotrivă, că:

„While most people have no symptoms at all, Zika causes mild illness in some. However, the Centers for Disease Control and Prevention (CDC) has established a link between Zika infection during pregnancy and serious birth defects and other poor pregnancy outcomes. We also know that there can be other serious neurological impacts in some people who are infected with Zika.”

În plus, ca primă măsură a combaterii acestui virus administrația Obama propunea „speed the development of a vaccine” - „accelerarea dezvoltării unui vaccin [anti-Zika]”.

Cu alte cuvinte avem de-a face cu un virus care „în majoritatea oamenilor nu produce nici un fel de simptome” (hm, sună cunoscut?!) în timp ce altora le dă doar „mild illness”. Problemele ar fi doar cu o categorie bine delimitată și greu spre imposibil de observat: copiii nenăscuți. Cine ar putea fi atât de lipsit de inimă încât să pună în pericol niște copilași nenăscuți, refuzând vaccinarea?...

- 3 februarie 2016: Suntem înainte de referendumul pentru Brexit. Guvernul Marii Britanii, care, atâta timp cât UK a fost în Uniunea Europeană, era „purtătorul de cuvânt” al intereselor americane aici, anunță și el un mic grant de 1 milion de lire sterline dedicat cercetării acestui virus, în timp ce în...
- Martie 2016: ..., tot înainte de Brexit, bagă capul în poză și Uniunea Europeană care plusează cu o finanțare de 10 milioane EUR. Citez din comunicatul european:

„The EU has stepped in quickly to tackle Zika [s.m.], but the next thing should be for Member States to also support Zika research [s.m.], according to Prof. Delfraissy.”

La nivelul Uniunii Europene nu exista nici măcar un singur caz de Zika (un virus benign care subzistă doar în câteva regiuni tropicale și e răspândit de țânțarul-tigru), dar birocrații din comisia Juncker deja făceau planuri de luptă anti-Zika și de impunere asupra tuturor statelor-membre a acestei lupte!

- Martie 2016: din tablou nu putea lipsi, firește, dr. Fauci, care îndeamnă la vigilență globală (adică pe toată planeta) împotriva sinistrului virus.

- Mai mult, ca un făcut, așa cum putem vedea de pe Amazon, tot în februarie 2016 încep să se activeze și mass-media, și „experții”, care încep să scoată cărți de popularizare a subiectului. În acel moment Obama intrase în ultimul an de mandat, iar Hillary și Trump erau candidații oficiali la succesiunea sa. Pur și simplu nu există cărți mai vechi de februarie 2016 pe acest subiect (în mod ciudat, pare să se reîncerce o reîncălzire a ciorbei în 2022 - de urmărit!... mai ales că Biden tot vorbește de „o viitoare pandemie”). După cum știm, la acel moment Hillary era favorită să câștige președinția americană, fără probleme. De fapt la votul popular a și câștigat în fața lui Trump.

- Apropo de țânțarii-tigru, sper că vă aduceți aminte că în urmă cu cca. 10 ani, cam prin 2012-2015, apăruseră și la noi și se înmulțiseră, în mod bizar, în zona așa-zisei „Delta Văcărești” - în fapt un loc imund, care nu are ce căuta la doi pași de un oraș cu 2 milioane de locuitori. Așa-zisa „deltă” Văcărești ar fi trebuit asanată, igienizată și introdusă în circuitul urban, dar Revoluția și căderea comunismului au oprit toate planurile. Ulterior, toate eforturile Primăriei Generale și ale Primăriei Sectorului 4 de curățare a acelei infecții au fost sistematic torpilate de fel de fel de ONG-uri ecologiste finanțate exclusiv din străinătate.

- În iulie 2016 (document actualizat în februarie 2017), așadar la nici jumătate de an de la „declanșarea urgenței”, UNICEF în parteneriat cu OMS ajung, pesemne, la concluzia că bolile de care s-o face vinovat virusul Zika nu pot fi tratate, și lansează documentul intitulat „WHO/UNICEF Zika Virus (ZIKV) Vaccine Target Product Profile (TPP): Vaccine to protect against congenital Zika syndrome for use during an emergency”, adică un soi de cerere de ofertă pentru cum ar trebui să arate și ce ar trebui să facă un vaccin anti-Zika. 

- Să ne întoarcem un pic și înspre problema ucraineană. După cum se știe, în 2014 e răsturnată prin forță puterea legitimă din Ucraina și la Kiev se instaurează regimul actualei bande de naționaliști, avându-l ca prim președinte pe Turcinov care, ca pastor baptist ce era, avea în mod evident legături cu mediile neoconservatoare din SUA. Ulterior, după ce intențiile criminale ale puciștilor de la Kiev împotriva minorităților naționale devin evidente, au loc mișcările masive de revoltă din Donbass și din Odessa, precum și pierderea Crimeei, pe care Rusia pur și simplu o anexează după o acțiune-fulger, care a lăsat cu gura căscată pe toată lumea. Aici planul occidentalilor începe să deraieze, pentru că ei nu-și închipuiau că Putin ar fi în stare de așa ceva, dar până la urmă „tot răul spre bine”: tot aveau ei nevoie de un pretext ca să provoace și să îngenuncheze Rusia! Drept pentru care pierderea Crimeei și apoi războiul civil din Donbass au devenit pretextul perfect pentru înarmarea continuă a ucrainenilor. Revolta din Odessa e rezolvată scurt, printr-un șir de crime care culminează în ziua de 2 mai 2014 la „Casa Sindicatelor”. Cea din Donbass e mai greu de rezolvat, fiindcă e aproape de Rusia, așa că se transformă într-un conflict înghețat.

- Este momentul în care în Occident începe să se vorbească deschis despre alocarea a 2% din PIB pentru NATO/Apărare. 2% din PIB (atenție!... din PIB, nu din buget!) pentru „apărare” e șocant de împovărător pentru orice țară și frizează demența. Cu toate acestea, abia ales președinte la noi Klaus Iohannis anunță, chiar în primele zile din ianuarie 2015, că România își va asuma acest angajament. La vremea respectivă încă mai făceam parte din PAS/Partidul Socialist și am publicat (e 100% scris de mine) un comunicat în care mă întrebam, la fel ca mulți alții, dacă urmează să înceapă vreun război deoarece cifrele seci, dacă puneam pe hârtie cât înseamnă acest 2%, ne trimiteau invariabil la această concluzie. Citez din acel comunicat scris de mine atunci, în ianuarie 2015:

„Cum nu credem că președintele visează la un statut de 'mare putere' pentru România, și nici nu credem că are de gând să transforme România într-un stat absolutist, concluzia e una singură: prin insistența cu care a ținut să-și inaugureze mandatul solicitând imperativ acest pact care ar crește la un nivel amețitor cheltuielile militare, dl. Iohannis ascunde ceva foarte grav întregii societăți.”

După cum se știe, primele țări care au sărit în „barca lui 2%” au fost cele din Est - adică sclaveții americanilor. Țările occidentale s-au adaptat mai greu la asta, dar acum Germania, Franța etc. cheltuie și ele nebunește. „Pactul NATO pentru 2%” fusese adoptat în septembrie 2014 în Țara Galilor, era îndreptat explicit împotriva Rusiei (a se vedea pct. 2, „Russia's continued aggressive acts”), și urma ca obiectivul lui 2% să fie atins pe deplin în 10 ani, adică până în ... 2024. Asta ne poate face să credem că războiul cu Rusia a venit mai devreme decât era prevăzut, și nu în condițiile dorite de occidentali... Oricum, ca să înțelegeți despre ce nebunie e vorba, în 2014 bugetul Apărării în România era de cca. 1,3 miliarde EUR / an și azi a ajuns la 7,6 miliarde EUR / an. În condițiile în care tot bugetul guvernului României pentru 2023 prevede venituri concrete de 275 miliarde RON (adică 55,5 miliarde EUR) și împrumuturi de 77,5 miliarde RON (15,6 miliarde EUR). Deci un buget total de cca. 72 miliarde EUR.

Exact cum am previzionat în articolul/comunicatul PSR din 2015: am ajuns să cheltuim pe „apărare” de parcă ne-am afla în război... 

- În 2016 începe campania electorală din SUA, candidații fiind Hillary Clinton și Donald Trump. Spre surprinderea multora, anonimul virus Zika devine temă secundară importantă (o campanie electorală are teme centrale, teme secundare și teme punctuale, locale sau de moment) pentru campania lui Hillary, în timp ce Trump e de-a dreptul mirat de câtă atenție se acordă acestui virus și zice că e treaba guvernatorului Floridei să dea cu... DDT și să omoare țânțarii care împrăștie virusul. Încă de acum se observă că Trump e „din alt film” sau, cum se mai zice pe la noi, „dus cu pluta”. Hillary dorea chiar crearea unui fond special pentru combaterea pandemiilor odată ajunsă președinte. Bineînțeles, Zika era prezentă acolo.

- Dar campania lui Hillary se mai învârte în jurul unei teme importante, cea legată de pretinsele dezinformări rusești. Dau linkul din Wikipedia special pentru că mizeria asta de așa-zisă „enciclopedie” e „câmp tactic” al CIA și ca să vedeți ce tâmpenii puteau să susțină. Articolul, însă, ar trebui șters sau sever amendat, pentru că în 2023 un raport final al DoJ a arătat că totul a fost o aberație absolută și că rușii n-au avut absolut nimic de-a face cu alegerea lui Donald Trump. Însă putem bănui că viitoarea prezidențiabilă Hillary se pregătea încă din campanie să intre într-un conflict deschis cu Rusia.

În acest sens nu e lipsit de interes să ne aducem aminte una dintre primele declarații ale lui Biden, ajuns președinte în 2021, care a stârnit stupoare: „I think Putin is a killer.” (martie 2021). Biden a reluat și aberația mincinoasă cu „interferența rusească în alegerile din SUA”. Practic, ce avem noi aici? Hillary v 2.0. 

După intermezzo-ul căzutului din Lună Donald Trump, lucrurile au reintrat pe făgașul normal în politica americană...

- Decembrie 2016, amenințări secrete la adresa Rusiei: nu e lipsit de interes să arătăm filmulețul din decembrie 2016 cu Poroșenko, președintele „ales” al Ucrainei, și doi senatori americani dintre cei mai războinici („hawks” / „șoimi”), John McCain și Lindsay Graham. Ce e interesant la acest filmuleț e că el a fost făcut la scurt timp după ce Donald Trump o învinsese pe Hillary, deci se știa că Hillary nu va fi președinte, dar acești doi senatori păreau să îi dea înainte cu un plan deja existent: „Lupta voastră e și a noastră. 2017 va fi anul ofensivei [împotriva Rusiei, n.m.]. Ne vom întoarce cu toții la Washington și vom promova cauza voastră. Destul cu agresiunea rusă!” Războiul ruso-ucrainean era prezis, astfel, pe față. Atenție, doar războiul ruso-ucrainean, nu un eventual război direct NATO-Rusia, care pare a fi „programat” cândva după 2024-2025 (v. mai sus).

Totuși, Hillary fusese bătută, deci nu putem decât să fim extrem de mirați văzând atâta siguranță la acești doi muțunache. De unde, așadar, atâta tupeu? Singurul lucru pe care îl putem bănui e că planurile erau deja extrem de avansate și cei doi ticăloși se gândeau că nu va fi o problemă să-l „cumințească” pe Trump. „Deep state-ul” american a și încercat asta băgându-i-l la White House pe dementul de John Bolton pe postul de „consilier național de securitate” (adică ăla care îl sfătuiește pe președinte în materie de războaie). Cum era de așteptat, Trump nu s-a înțeles cu Bolton și l-a dat afară. Ulterior, când nu mai era președinte, Trump a declarat că l-a dat afară pe imbecil pentru că voia să facă războaie cu toată lumea („A total & unhinged WARMONGER”) și că l-a folosit doar pe post de „sperietoare” față de liderii străini, care se intimidau când îl vedeau apărând la discuții cu ăsta.

- 18 noiembrie 2016. Gata cu Zika? Pe 8 noiembrie au loc alegerile din SUA și, spre stupoarea tuturor, Hillary pierde și Donald Trump, care arătase că-l doare în cot de Zika, ajunge președinte. La câteva zile după aceea, pe 18 noiembrie, cu prilejul celei de-a cincea întâlniri a comitetului de urgență al OMS dedicat Zika, urgența e declarată ca fiind... terminată. Al naibii virus, s-a temut și el de Trump! Cu doar câteva săptămâni înainte, la începutul lui septembrie, cu prilejul celei de-a patra întâlniri, când Hillary încă era pe cai mari, comitetul declarase:

„Furthermore, acknowledging that the impact of Zika virus is a long term concern, the Committee recommended that the Director General considers developing an appropriate infrastructure and response plan within the World Health Organization to provide longer term coordination and accountability for ensuring an effective response. [...] 

Recognizing the impact that Zika virus disease and its consequences will have on weak health systems, the Committee also recommended that WHO provide appropriate guidance on effective surveillance and management of Zika virus disease in countries with high vulnerability, low capacity.” 

Dar foarte interesantă e următoarea frază, care arată indubitabil că se pusese problema restricțiilor de circulație între țări:

„The Committee also reaffirmed its previous advice that there should be no general restrictions on travel and trade with countries, areas and/or territories with Zika virus transmission [s.m.], including the cities in Brazil that will be hosting the Paralympic Games.” 

- Primăvara lui 2017. Nu, nu e „gata cu Zika”. Povestea de iubire dintre Bill Gates și Moderna nu a început în 2019, ci mult mai devreme, încă din ianuarie 2016, când Gates investește în Moderna în mod specific pentru ca Moderna să dezvolte vaccinuri mRNA. Nu știm dacă specific anti-Zika - asta se zice abia în primăvara lui 2017. Hopa! Și cine erau investitorii în această mizerie? Big Pharma (prin Merck și... Astra Zeneca!), Gates Foundation și ... Guvernul SUA, prin Ministerul (Departamentul) Sănătății. În total, peste 1,8 miliarde de dolari.

Articolul de mai sus de pe CNBC, excelent documentat, remarca și faptul că până atunci nici o companie nu reușise să pună la punct un vaccin mRNA și că Moderna însăși, deși exista din 2010, încă nu reușise nimic. Dar de un interes deosebit e următorul pasaj:

„If the data holds up, then Moderna has managed to find a way to safely transport protein-producing mRNA into cells, which could turn vaccine production on its head. To produce a new vaccine, Moderna wouldn’t need a viral sample. Instead, all it would need is the virus’s genetic sequence, which it plugs into the coding region of mRNA.”

Povestea cu zâne a vaccinului Covid era deja scrisă.

- ianuarie 2017: totuși, primele informații despre faza 1 de test a vaccinului mRNA al Moderna împotriva Zika apar încă din... ianuarie 2017, ceea ce ne face să ne întrebăm, evident, nu doar de când primise în mod real Moderna finanțarea pentru acest vaccin, dar și de când lucra la el. Linkul precedent e de pe situl Universității Minnesota, care, cel mai probabil, a avut cercetători implicați în realizarea vaccinului. Foarte interesant, pe situl universității se specifică foarte clar (informație trecută pudic sub tăcere de articolul CNBC) că de fapt unitatea din cadrul Min. Sănătății care a finanțat vaccinul este... BARDA. Cum, nu știți ce e BARDA? Biomedical Advanced Research and Development Authority - departamentul însărcinat, printre altele, și cu măsurile de ordin medical împotriva bioterorismului... 

- De aceea, pun pariu că mulți dintre voi își mai aduc aminte de gogoșile vândute de Bancel (CEO-ul Moderna) în primele săptămâni din 2020, când a zis că o simplă secvență genetică urcată de cercetătorii chinezi pe un server a fost suficientă pentru ca Moderna să conceapă vaccinul ei mRNA pentru Covid, dar pun pariu și că nu vă mai aduceți aminte că la vremea respectivă, adică în primăvara lui 2020, când covideala abia începuse, cei de la Moderna ziceau că există o strânsă legătură între vaccinul lor candidat (și de acum avortat) anti-Zika și ăsta de Covid. De altfel, în primăvara lui 2020, ca să susțină viabilitatea vaccinului lor Covid, cei de la Moderna citaseră niște date din faza 1 a... vaccinului Zika! De ce, dacă dispuneau încă din primăvara lui 2017 de fonduri de cercetare de peste 1,8 miliarde de dolari pentru acest vaccin, nu publicaseră aceste informații „pozitive” legate de vaccinul Zika în 2018 sau în 2019?! Unde erau fazele 2 sau 3, că trecuseră deja 3 ani de la primirea finanțării?!

Nu știm. Mister misterios. Sau poate că pandemia de Zika pentru care se pregătiseră, între timp, sub administrația Trump, se fâsâise și nu mai prezenta interes... 

- Apropo de asta, e cu atât mai misterios să aflăm că abia în august 2019 FDA a acordat Moderna o procedură „fast-track” pentru fazele 1/2 de testare a produsului mRNA-1893, adică vaccinul anti-Zika. Păi cum așa, dacă ei mai testaseră o dată în 2016-2017?! Pare că totul seamănă cu o ciorbă reîncălzită, pentru a putea justifica apoi apariția extrem de rapidă a vaccinului anti-Covid. Sau poate că testele din 2016-2017 au fost cu alt produs? Atunci rezultatele acelui produs, deși lăudat la vremea respectivă (a se vedea linkurile) se dovediseră a fi mai apoi catastrofale?!

Imposibil de știut.

- Mai 2017: este ales în fruntea OMS celebrul (de acum) Tedros Ghebreyesus. Tedros fusese ministrul de externe al Etiopiei în 2012-2016 și ministrul Sănătății între 2005-2012. Într-un interviu dat cu o lună înainte de a fi ales, Tedros zicea că prioritatea mandatului său va fi combaterea HIV/SIDA. 

- 29 septembrie 2017: ba da, gata cu Zika! Deși trecuse nu mai puțin de un an de când OMS-ul declarase cu o grabă suspectă încheiată urgența dată de virusul Zika, CDC-ul american anunță abia pe 29 septembrie că, în fine, au terminat-o și ei cu acest virus. În acel moment trebuie să le fi devenit tuturor clar că Trump era prea independent, că nu putea fi „domesticit” și că trebuiau să-l (mai) suporte câțiva ani. 

- Că sub Trump ar fi „urmat” o pandemie, ni se zicea cu aplomb încă din decembrie 2016 (când Trump nici măcar nu se instalase la Casa Albă) în The Atlantic, într-un articol intitulat How a Pandemic Might Play Out Under Trump. Bineînțeles, virusul Zika era unul dintre candidații de top ai viitoarei pandemii, alături de Ebola și MERS. Un mic amănunt: în timp ce Ebola și MERS sunt viruși care nu prea pot supraviețui în afara arealului lor natural, de Zika deja se spunea, după cum am văzut mai sus, că ar începe să reprezinte o problemă chiar în Occident, și se căutau frenetic soluții vaccinale. Publicația The Atlantic este una dintre vocile principale ale „establishmentului” democrat, fiind deținută azi de văduva multi-miliardară a lui Steve Jobs, o mare susținătoare a Partidului Democrat.

- Tot în perioada 2016-2017 încep să apară și studiile de comunicare care urmăresc să măsoare amploarea „misinformation” (dezinformării, fake news) cu privire la Zika. Un studiu peer-reviewed publicat în vara lui 2017 concluziona, pe baza studierii a mai bine de 1 milion de mesaje de pe Twitter, că oficialii pot descoperi în timp real atât obiecțiile, cât și dezinformările care circulă în public privitor la „epidemie”. Astfel, aceștia pot lua măsurile necesare (lăsăm cititorul să... ghicească despre ce măsuri ar fi vorba!) pentru a combate aceste misinformation. Astăzi, când știm de la Elon Musk cât de infestat era Twitter de fel de fel de roboți, concluziile acestui studiu sunt absolut ridicole. Orice entitate suficient de capabilă putea lansa pe Twitter un milion de roboți care să susțină papagalicește o anumită cauză „de bine” și care să „îngroape” efectiv vocile altor zece mii de oameni reali care s-ar fi opus acestei cauze.

- Epilog? În decembrie 2017 un jurnal științific publică sub semnătura lui Fauci un articol intitulat Pandemic Zika: A Formidable Challenge to Medicine and Public Health, dar e de presupus că articolul fusese scris cu mai mult timp înainte. Conform acestui articol, virusul se răspândise deja în peste 80 de țări și teritorii, fiind transmis de țânțarul-tigru (Aedes Aegypti). Tonul articolului era unul apocaliptic, deși la nivel mondial cazurile de microcefalie datorată pretinsei infectări cu Zika a unor copii erau de numai câteva sute, în general în Brazilia, în anumite comunități în care s-a dovedit ulterior că totul era din cauza pesticidelor din apa de băut:

„...of the unfolding tragedy of the loss of thousands of babies and the birth of thousands more who will be incapacitated, sometimes severely, throughout their lifetimes. To make matters worse, it is suspected that many infected babies born in apparent health will manifest delayed effects of intrauterine Zika virus infection as they grow into infancy, toddler age, and early school age. The epidemic of congenital Zika syndrome represents not only a profound medical tragedy, but a societal challenge, as well.”

Ghinion. Purceaua Zika era deja moartă în coteț.

Concluzii: Zika, pandemia care nu a mai venit

1. Este indubitabil că vaccinurile mRNA au început cândva în 2013 ca un proiect de natură militară, părând a suscita interesul acelei părți a Pentagonului implicată în măsuri și contramăsuri pentru războaie biologice. Deși de-a lungul timpului multe invenții militare au avut aplicabilitate mare în viața civilă de zi cu zi (energia nucleară, rachetele spațiale, internetul etc.) este absolut neclar care era inamicul împotriva căruia s-a născut nevoia dezvoltării specifice a vaccinurilor mRNA.

Ce vreau să zic cu asta? Bomba atomică a fost creată pentru a le da la cap japonezilor și pentru a-l înspăimânta pe Stalin, dar astăzi energia nucleară a ajuns să fie utilizată în locuințe și în industrie. Rachetele lui Von Braun au terorizat întâi Londra, dar apoi au ajuns să trimită oameni în spațiul cosmic. Și tot așa.

Despre aceste vaccinuri mRNA este imposibil să spunem împotriva cărui inamic au fost dezvoltate, sau care a fost nevoia militară pentru care au fost dezvoltate. Nici măcar nu putem spune dacă ele sunt încă la momentul de „arme” (evident, biologice!), sau dacă și-au epuizat funcția militară și au ajuns „în civilie”. 

2. Nu mai există nici o îndoială că a existat o intenție în cadrul administrației Obama de a pregăti terenul pentru ceva mai amplu - după toate aparențele o „pandemie” - legată de virusul Zika, pe care ar fi urmat să o înfrunte administrația Hillary. Au fost alocați bani, a fost pregătit cadrul juridic, Hillary vorbea deschis de treaba asta și se pregătea să aloce și mai multe fonduri, odată ajunsă la Casa Albă. Așa cum am văzut, oficialii OMS ajunseseră să vorbească și de posibilitatea limitării călătoriilor între țări, înainte să anunțe abrupt încheierea „urgenței”, după ce americanii l-au votat pe Trump.

3. Pentru combaterea Zika se lucra deja din greu la un vaccin mRNA care ar fi venit „la țanc”. Nu știm nimic despre planurile Pfizer, dar vaccinul-candidat al Moderna - mRNA-1893 - intrase deja în faza de testare cu rezultate „promițătoare”. Dacă în America Hillary ar fi ajuns președinte și ar fi declarat pandemie de Zika, dacă s-ar fi semnat tratatul TTIP, atunci avem toate motivele să credem că în 2018, chiar dacă vaccinul Moderna nu ar fi trecut minuțios prin toate fazele de testare, ar fi putut fi utilizat de ambele părți ale Atlanticului așa cum s-a întâmplat în 2021 cu vaccinul Covid: pe „repede-înainte”. Din declarațiile oficialilor Moderna rezultă că experiența dobândită cu proiectul de vaccin Zika a stat ulterior la baza creării vaccinului Covid.

4. În paralel cu pregătirea terenului pentru o posibilă pandemie, Occidentul, mai ales țările membre NATO, au început să investească masiv în înarmare, ca pentru război, lansând Rusiei provocări din ce în ce mai nesimțite. Am arătat deja că România are un buget al Apărării de parcă am fi deja în război, dar acest lucru e valabil pentru toate țările NATO. În acest moment avem toate motivele să credem că propunerea occidentalilor din timpul summitului de la Vilnius din 2013 a fost o simplă provocare nesimțită, făcută special pentru a fi respinsă de Ianukovici. Fiindcă nu poți să oferi doar 610 milioane euro în condițiile în care Ucraina avea nevoie de 20 de miliarde, în schimb, după câțiva ani, se întâmplă să găsești brusc zeci, sute de miliarde de euro! Chiar recent Stoltenberg, secretarul general NATO, a spus explicit că în 2021 liderii NATO au respins o propunere venită dinspre Rusia prin care li se cerea să își asume că nu vor lărgi alianța. Tot în rândul provocărilor se încadrează și respingerea brutală în timpul pandemiei a vaccinului Sputnik V, care nu a fost cu nimic mai prejos (dar, la drept vorbind, nici mai bun!) decât vaccinurile occidentale. În sfârșit, că occidentalii știau că va veni un război cu Rusia rezultă și din dezvăluirile din Politico din primăvara aceasta, care zicea că Ursula von der Leyen și Joe Biden au discutat despre ce sancțiuni să aplice Rusiei în eventualitatea unei invazii încă din noiembrie 2021. În condițiile în care invazia a venit abia peste trei luni...

Este greu de presupus, având în vedere toate cele de mai sus, că Occidentul nu și-a dorit războiul din Ucraina. Dimpotrivă. Numai că toate informațiile (a se vedea filmul cu cei doi „hawks”, John McCain, acum decedat, și Graham, declarațiile papagalilor europeni Merkel și Sarkozy etc.) la care avem acces ne sugerează că un război ucrainiano-rus ar fi trebuit să înceapă prin 2017-2018, poate chiar în paralel cu o eventuală pandemie de Zika. Însă cu Trump președinte acest lucru a fost imposibil: Trump nu doar că a fost cel mai pașnic președinte SUA din ultimii 50 de ani, dar vedea totul ca o afacere, ca o tranzacție („îmi dai, îți dau”) și întâlnirile Trump-Putin a fost întotdeauna călduroase, cei doi părând să se înțeleagă de minune.

5. În acest moment două lucruri sunt neclare: a) dacă s-a terminat cu pandemia, și b) dacă războiul Ucraina-Rusia e suficient, sau Occidentul a folosit Ucraina pentru slăbirea Rusiei, urmând ca „lovitura finală” să o dea NATO. 

Punctul a: greu de spus. Ce știm sigur, e că demenții ăștia voiau să ne facă 10 injecții mRNA fiecăruia dintre noi (pe lângă numărul uriaș de vaccinuri achiziționate, știm din anumite țări că fuseseră tipărite carnețele de vaccinare care aveau 10 sloturi de vaccinare). În mod evident, planul nu le-a ieșit. S-or fi potolit? Nu s-or fi potolit? Nu știm.

Punctul b: optimiștii ar putea zice că războiul Ucraina-Rusia e suficient și că nu va urma o confruntare mai mare. Eu sunt pesimist, pentru că pur și simplu nu pot înțelege ce pot face țările NATO cu cheltuieli militare atât de uriașe dacă nu au de gând să înceapă un mega-război. Un război NATO-Rusia mi se pare în acest moment inevitabil tocmai din această cauză. Ucraina a fost doar preambulul, Ucraina a fost folosită ca berbece (instrumentul de asalt al legiunilor romane) împotriva Rusiei. Abia acum urmează actul 1, actul 2 ș.a.m.d. 

Dumnezeu cu mila. 

Cam atât. Sper că nu e nimeni speriat.