8.4.23

O curiozitate: de ce au susținut bloggerii despre nimic vaccinarea?! Zoso, arhiblog, Mihaivasilescublog etc.

Prima oară am dat nas în nas cu fenomenul de blogging în anii 2000, pe la început. Era încă proaspăt inclusiv prin State, dar avea o anumită caracteristică pe care bloggingul românesc nu a dezvoltat-o niciodată: bloggerii pe care îi urmăream erau specializați, și încă al naibii de bine, pe câte un subiect (economie, finanțe, sport etc.) și informațiile găsite pe blogurile lor deseori completau mai mult decât fericit informațiile găsite pe siturile mass-mediei oficiale. Sau comentau critic informațiile din această mass-medie, în așa fel încât să-ți poți face o imagine cuprinzătoare a problemelor care te interesau: să vezi și imaginea oficială, dar să vezi și unde scârțâie această imagine.

După cum se știe, eu însumi am ținut, sub pseudonimul „Manole”, blogul de comentarii pe marginea pieței imobiliare „Balonul imobiliar”, care în lunile bune atingea peste 200.000 de vizitatori unici. Astăzi nu mai e nici un secret pentru nimeni: nu aveam nici „telefon roșu” cu Isărescu, nici nu eram angajat în vreo bancă. Pur și simplu mi-am folosit cunoștințele, am citit mult despre financial bubbles (și am dat mai departe), am fost atent la ce se întâmplă în jurul meu și în piață ca să-mi dau seama că trăiam o veritabilă bulă imobiliară. N-a fost greu, și cred că am dovedit atunci că un blog specializat pe un anumit subiect poate face și în România o audiență frumoasă.

Din păcate în România genul de blogging profesional, specializat, nu a prins pe termen lung, așa că la momentul ăsta cei mai harnici bloggeri români sunt unii care nu scriu despre ceva anume: Zoso, Arhiblog, Mihai Vasilescu etc. Blogul lui Zoso îl citesc de mulți ani, nu pot spune că mă face praf, dar o dată pe lună intru și mai răsfoiesc postările. Am și comentat de câteva ori. Și pe celelalte mai intru, dar nu cred că am comentat vreodată. Sau poate am comentat. Pe lângă ei ar mai fi câțiva bloggeri de succes care scriu în general despre tehnologie și gadgets: NWradu blog (îl urmăresc mereu când e Black Friday), Buhnici. Bineînțeles, îl urmăresc de pe vremea în care scriam „Balonul” pe Dan Diaconu (dacă ăsta o fi numele lui adevărat!) de la Trenduri, cam singurul blogger român care scrie coerent și des pe teme ocultate sau deformate grav de mass-media mainstream.

Nu îi bag aici pe Cabral, Adrian Năstase, Ciutacu sau Radu Soviani, care sunt oameni de televiziune, politicieni etc. și e normal să vină din afara internetului cu o notorietate deja dobândită. Un blogger interesant e și Manafu, care de ani de zile face mici însemnări despre tehnologie și social media: scurte, la obiect, de multe ori „sponsorizate”, fără să ascundă asta. Dar omul e specializat pe ceva, nu discută „despre de toate”.

În România cică nu ar exista decât vreo 400 de bloguri care postează mai mult de 20 de articole pe lună. Și acum să trecem la subiectul meu: în urmă cu vreo lună jumate ăștia de la Activenews au făcut un soi de insectar al „vinovaților propagandei de pandemie”, și spre surprinderea mea i-am găsit acolo pe câțiva bloggeri de categoria grea - adică d-ăștia care postează, nene, nu se încurcă - pe care i-am amintit mai sus: Mihai Vasilescu, Zoso, Ametcea (arhi). Dacă ne uităm la Zelist vedem că Mihai Vasilescu are o medie de 2,16 postări pe zi, Zoso și arhiblog sunt dezindexați din Zelist, dar e suficient să te uiți pe bloguri ca să vezi că oamenii postează și de 3-4 ori pe zi, adică sunt greuceni, nene, nu glumă. Așa, deci de la constatarea asta pornim, oamenii sunt „grei” și nu s-ar putea spune că au niște bloguri specializate pe ceva anume: ei scriu despre orice, oricât, oriunde.

Curios din fire, am amânat o cercetare anume pe blogurile lor, fiind conștient de faptul că, așa cum am zis mai sus, întrucât intru mai rar pe blogurile lor clar sar din postări și nu văd tot ce scriu. Dar acum am avut curiozitatea, „ia să văd măh cât de vacciniști au fost ăștia?”.

Și, stupoare. 

Într-adevăr, căutând după cuvântul magic, „vaccin”, găsești postări care mai de care mai idioate, cu comentarii, la rândul lor, care mai de care mai idioate. La Zoso: „Antivaxxerii se organizează”, „67% dintre români (care nu au luat în serios vaccinul) sunt proști”, „Certificatul verde rulz” etc. La Arhi (înțeleg că omul e bolnav și are diabet, deci e normal să fie un pic speriat): postare din 27 ianuarie a.c., cică „E disponibil vaccinul Pfizer pentru noile tulpini Covid, e timpul să-l faceți” (!!!), Novak Djokovic e numit în derâdere Novak Jokeovici, „Nu vrei să te vaccinezi, plătește-ți singur tratamentul anti-Covid” [i] etc. Pe blogul lui Vasilescu: 60% dintre români, nevaccinații, sunt proști, antivacciniștii mor ca proștii, mulți dintre cei care urlă împotriva vaccinului sunt de fapt vaccinați etc. etc. etc.

De-lir to-tal.

Când am scris prima oară, în ianuarie 2021, că nu mă voi vaccina prea curând cu mizeriile oferite de ăștia eu aveam în spate, fără exagerare, zeci de ore citite pe subiectul vaccinurilor. Probabil mai mult decât un rahat de student la medicină care face și el un curs de imunologie, dă un examen și, gata, p'aici ți-e drumul. Și după aceea ajunge medic și începe să dea sfaturi despre imunizare, deși el e praful prafurilor. Pentru că atunci când s-a născut fetița mea, în 2012, am fost puși în fața unei alegeri: facem schema de stat de vaccinare, sau o vaccinăm cu schema de stat plus schema extra (privată, neobligatorie)? Așa că am citit ca demenții și eu, și nevastă-mea, despre treaba asta și printre multele informații care ne-au rămas în cap legate de siguranța unui vaccin a fost aceea că durata de cercetare și de punere pe piață a unui vaccin e de 5-10 ani, nicidecum... 9-10 luni, cât ni se propunea la mizeriile covidiste. De ce? Simplu, pentru că istoria medicinei-pentru-profit este, din păcate, plină de exemple de tragedii datorate unor medicamente insuficient testate înainte de punerea pe piață. Așa că înainte de a-i face fetiței schema extra de vaccinuri (care au protejat-o de multe boli când era micuță) ne-am interesat să vedem cine le fabrică, ce istoric au, dacă s-au observat în timp efecte adverse etc. Și când demenții ăștia au zis în decembrie 2020 că vin cu rahaturile lor ca să-i vaccineze pe bătrâni și vulnerabili, am zis: „Ok, or fi insuficient testate, dar un bătrân bolnav oricum nu mai are 30 de ani de trăit, deci e ok să i se facă un vaccin experimental care îi poate cauza ceva nasol peste 10 ani, dar îl salvează de virusul periculos care îl poate lovi mâine.” Dar când, foarte rapid, au schimbat narativa și mi-au venit cu rahaturile lor la ușă, și anume că trebuie să mă vaccinez (și) eu, om (relativ) sănătos, de 46 de ani (la momentul ăla), cu mizeriile alea, le-am transmis un sincer „hai sictir”. De care nu m-am dezis.

Asta e tot. Și nu a fost nimic de negociat. Am știut de la bun început că un vaccin veritabil are în spate ani de cercetare și supraveghere, iar mizeriile astea nu îndeplineau această condiție sine qua non. Nu poți comprima 5 ani în 10 luni, la fel cum o mașină nu e mașină dacă nu are 4 roți și un volan, o școală nu e școală dacă nu îți dă niște competențe, o grădină zoologică nu e o grădină zoologică dacă nu are niște animale pe acolo etc. Nici nu poți să zici că „uite, măh, s-au vaccinat 4 miliarde și nu a murit nimeni” [ii]. Așa, și? Poate că mâine umblă pe stradă 100 de milioane care au cancer de piele nedetectat. Înseamnă că nu există boala numită cancer de piele?...

Porcăriile astea sfidau orice logică din punctul de vedere al oricui era - hai să nu mă dau mare - ceva mai inteligent decât o maimuță alfabetizată. Singura lor logică era una de marketing (adică de consum: cu cât sunt consumate mai mult, cu atât e mai bine pentru cei care le pun pe piață) și de advertising, fără legătură cu realitatea: sloganul preferat al idioților, „Ne vaccinăm și scăpăm!” fusese deja infirmat din luna iulie 2021 din Israel, și la fel și goangele celelalte cu „vaccinații nu fac forme grave”, „vaccinații nu mor” etc. Pe naiba. Cu excepția valului Delta, despre care în acest moment știm că a fost instrumentat prostește ca un „efect Marek” (de unde și virulența lui, și cineva dintre politicienii de atunci va trebui să facă nițică pârnaie pentru genocid!), România a dus-o bine-mersi, fiind în ultimele 16 luni campioana Europei la siguranța legată de Covid, în timp ce idioții ăia hipervaccinați, din vrem-o-țară-ca-afară mor pe capete (unde ne-au lovit și pe noi, a fost la numărul nașterilor, dar să sperăm că va trece...).

Revenind la bloggerii amintiți mai sus, întrebarea pe care mi-o pun e cum naiba niște oameni cu niște zeci de mii de urmăritori și complet lipsiți de specializare - științifică sau amatoare - pe problema vaccinurilor au avut atâta tupeu încât să preia de-a gata sloganurile autorităților și să le repete papagalicește, ba, mai mult, să-și și bată joc de oamenii care nu erau de aceeași părere cu autoritățile. Întreb doar: câți dintre prostanii ăștia, înainte de a deschide gura, au avut curiozitatea să o citească pe Alexandra Henrion-Caude, într-adevăr o somitate în domeniul ANRm, nu ca dr. Gheorghiță, Imbri sau Arafat care sunt, scuzați expresia, niște căcați cu ochi? Că tot vorbește unul dintre ei despre Jim Jones: dacă mâine autoritățile ar veni și ne-ar cere tuturor să înghițim cianură ca să salvăm nu știu ce marmotă albastră, și vine USR-ul și face un slogan de genul „Te cianurezi și salvezi”, ei ce vor face, vor scrie pe blog „hă hă hă, ce idioți ăia care nu înghit cianură, hă hă hă”?...

Băi băiete, băi...

Așa cum scriam în urmă cu câteva săptămâni și despre cazul Softpedia, readusă la viață din morți fix pe perioada pandemiei, și bloggerii ăștia sunt extrem de ciudați. Adică, băi frate, ei nu au habar de nimic anume, postările lor în general sunt despre glumițe, căncănuțe, filme, mici întâmplări de viață, băi dar fix când a venit mizeria asta s-au aruncat trup și suflet pe... narativa oficială. Competențe? Zero. Lecturi? Zero. Scepticism? Zero. Autoritate? Zero. Dar știau ei cum stă treaba cu vaccinurile și postările lor pe subiect circulau ca focul pe Facebook, atrăgând sute de comentarii de la alți distruși care veneau să se laude cu câte doze au făcut ei și cât de „șoșocari” sunt cei care își exprimă îndoielile...

Ceva pute al naibii de nasol în blogosferă. N-aș vrea să vorbesc de funie în casa spânzuratului, dar cam pute a hoit.

--

(i) Culmea e că eu am declarat public pe Facebook în perioada vacciniadei că nu am nimic împotrivă să-mi plătesc orice fel de tratament anti-Covid, DACĂ voi ajunge la spital, fiind dispus să merg la notar și să semnez o hârtie cu oricine ar fi fost factor de decizie: Iohannis, Câțu, chiloțăreasa de la Sănătate etc., dar cu condiția să fiu lăsat în pace și să nu mi se mai ceară imperativ să mă vaccinez. Bineînțeles că oferta mea nu a avut nici un ecou...  
(ii) De fapt deja se știa că au murit unii, după cum rezulta chiar din statisticile oficiale EUDRA, VAERS etc.

12.3.23

Recenzie: Les apprentis sorciers / Ucenicii vrăjitori, de Alexandra Henrion Caude

După aproape două luni de la publicarea acestei recenzii mi-a venit o idee: dacă e vreo editură din România interesată să achiziționeze drepturile de autor și să publice această carte, o pot traduce eu. Desigur, nu gratis / pro bono, însă nu am mari pretenții - dacă traducerea ar fi să fie plătită la prețul pieței (care știm prea bine că nu îți permite, ca traducător, nici măcar un trai indecent, darămite unul decent), pentru mine ar fi ok și nu m-aș supăra. 

Bonus #1: am în teșcherea și alte titluri scrise de autori de limbă franceză care pun sub semnul întrebării știința medicală dictată de interesele Big Pharma. Și mai nou citesc, tot din universul cultural francez, și chestii legate de altă gogoașă a secolului nostru: „climate change”.

Bonus #2 (superbonus 😁 ) : dacă e nevoie, pot să ajut și la definirea unei strategii de marketing care să facă vandabile pe piața din România aceste cărți... 

Alexandra Henrion-Caude era până în 2020 
unul dintre cele mai respectate nume în lumea cercetărilor privitoare la aplicațiile descoperirilor genetice în medicină. Din păcate pentru ea, odată cu așa-zisa pandemie de Covid-19 a decis să stea de partea cealaltă a baricadei, adică de partea adevărului și a bunului-simț, nu a isteriei și a minciunilor.

Cercetătoarea franceză, doctor în genetică al Universității Paris-Diderot, nu a scris niciodată o carte pentru marele public, numele ei fiind legat de zeci, dacă nu sute de articole științifice care pot fi găsite cu ușurință pe Google Scholar. Nici nu e treaba cercetătorilor să scrie cărți, și cu atât mai puțin să scrie cărți de popularizare. Pentru că nu toată lumea are talentul de a dezvolta o temă în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor. Ni-i închipuim pe cercetători stând cu nasul în eprubete, cu gândul la ecuații cu enorm de multe necunoscute, care se rezolvă prin calcule sofisticate, având prea puțin timp la dispoziție ca să mai stea să le explice neofiților cu ce se ocupă ei și ce descoperiri fac.

De aceea, Les apprentis sorciers - Tout ce que l'on vous cache sur l'ARN messager („Ucenicii vrăjitori - Tot ceea ce vi se ascunde despre ARN mesager”, ed. Albin Michel 2023) reprezintă debutul editorial al Alexandrei Henrion-Caude, care în timpul pandemiei s-a exprimat foarte mult online, pe diverse rețele de socializare la care a avut acces, dar și în diverse intervenții publice, alături de regretatul profesor Luc Montagnier, și nu numai. Adversară de la bun început a vaccinurilor mRNA (cu ARN mesager), cercetătoarea franceză a încercat de nenumărate ori să tragă semnale de alarmă în public față de utilizarea acestei tehnologii încă incipiente într-o încercare atât de importantă precum vaccinarea întregii populații din lumea occidentală și cea subordonată ei (peste 2,5 miliarde de oameni). După cum știm acum din #Twitterfiles, #Lockdownfiles și nu numai, împotriva vocilor care s-au ridicat împotriva acestei demențe generalizate, anumite inteligențe malefice, ale căror nume încă nu le cunoaștem (ar fi prea simplu să-l identificăm pe Bill Gates, dar... nu e chiar atât de simplu!), au organizat un adevărat aparat infernal de cenzură, blocând exprimarea oricărui punct de vedere diferit, adică sceptic. Deci și demersurile Alexandrei Henrion-Caude, deși exprimate pe alocuri pe scene extrem de înalte (a participat la audieri la Senatul francez și în Parlamentul luxemburghez), au rămas fără ecou. Astăzi populația europeană e deja injectată masiv cu aceste lichide de-a dreptul îndoielnice care, în timp, au dovedit că spre deosebire de vaccinurile clasice nu blochează contagiunea, nu feresc de spitalizare și, mai rău, nici măcar nu garantează... supraviețuirea. Mai mult, astăzi, la mai bine de doi ani de la primele inoculări tot mai mulți oameni încep să se plângă de ceea ce par a fi efectele adverse ale unor injecții insuficient testate la momentul punerii pe piață.

Cartea este micuță, am înțeles că ediția paper-back are 150 de pagini (eu mi-am procurat-o în format electronic la un preț de 11,99 euro), și se citește extrem de ușor deoarece autoarea încearcă din răsputeri să evite un limbaj excesiv de abscons, adică prea științific, încercând să explice procesele care au loc la nivelul genomului uman în cuvinte simple și ușor de înțeles. În acest sens ea merge pe urmele adversarilor ei, care, ne amintim prea bine, pentru a da o aură „prietenoasă” vaccinurilor mRNA, le comparau „cu o cheie USB pe care pui instrucțiuni, pe care o introduci apoi în calculator, și apoi, pac pac, calculatorul pornește” - calculatorul fiind, evident, ființa umană. 

Cartea are cinci capitole care explică „băbește” ce este ARN-ul, ce este genomul uman, cum interacționează moleculele de ARN și ADN etc. și unde ne aflăm, concret, cu aceste vaccinuri pe care ni le-au propus politicienii. Primul capitol trece în revistă promisiunile politicienilor, ale experților, ale cercetătorilor agreați de establishment, ale OMS etc. de la începutul pandemiei, atunci când ni se zicea să stăm în case fiindcă „se lucrează” din răsputeri la un vaccin. Și sunt puse față în față cu rezultatele. Se constată ceea ce ziceam mai sus, și anume că vaccinurile lor „minunate” nu au stopat pandemia, nu au redus numărul infectărilor, nu au imunizat pe nimeni și tot așa. Apoi sunt trecute în revistă diverse efecte adverse constatate, concret, de studii științifice din toată lumea.

În al doilea capitol ni se explică pe înțelesul tuturor ce sunt ARN și ARN mesager. Eu n-am fost niciodată un elev bun la biologie, ba dimpotrivă, biologia a fost chiar una dintre materiile pe care le-am urât foarte devreme, încă din clasa a V-a, când făceam botanică. Așa că până în clasa a XII-a, când am făcut o brumă de genetică așa cum se știa la acea vreme (1992) nu s-a „lipit” nimic de mine, deci informațiile din cartea Alexandrei Henrion-Caude sunt mai mult decât binevenite și dacă le-aș fi știut de la bun început aș fi mirosit acest bullshit pandemic încă din ianuarie 2020. ARN este comparat cu un „millefeuille” sau, cum zicem noi, „tort Napoleon”, „prăjitura cu o mie de straturi”, datorită multitudinii de roluri pe care le poate îndeplini. ADN-ul e stabil, ARN-ul e instabil, dar noi suntem reacția interacțiunilor dintre ele. Moleculele ARN sunt de foarte multe tipuri, ARNm - ARN mesager - fiind doar unul dintre ele. „Este esențial să înțelegem că de îndată ce ajungem la ARN, intrăm într-o lume a echilibrelor complexe, a sertarelor succesive, în care ne putem rătăci cu ușurință.” Există chiar și molecule ARN recent descoperite (microARN) și altele atât recent descoperite, cât și încă neînțelese (MitomiR - micro ARN mitocondrial). În descoperirea MitomiR însăși A. Henrion-Caude a avut un rol cheie. Vorbim, așadar, de o complexitate fantastică pe care numai cineva dement o poate compara cu o micuță cheie USB conținând o bucată de cod scrisă într-un limbaj de programare binar, pe care o introduci pur și simplu într-un computer, computerul o citește, „pac pac”, și apoi rulează un anumit program. Lucrurile sunt mult mai complicate și, pur și simplu, în acest moment istoric majoritatea chestiunilor legate de interacțiunile ARN sunt mai degrabă neînțelese decât înțelese

Totuși, în capitolul al treilea sunt trecute în revistă cunoștințele certe pe care le avem despre ARN, și utilizările pozitive în medicină și cercetarea științifică. Aflăm, astfel, că pe baza ARN se pot pune diagnostice non-invazive și multe altele. Extrem de interesante sunt paginile dedicate epigeneticii (genetica determinată de mediul înconjurător) din care aflăm cât de important e mediul în care trăim pentru configurarea intimă a organismelor noastre. Sunt trecute în revistă și cele câteva medicamente pe bază de ARN aprobate la nivel mondial, și care se utilizează în general în tratamentul unor boli genetice rare - unele dintre ele cu destul de mare succes, în sensul că reușesc să vindece boala, altele cu ceva mai puțin succes, în sensul că nu reușesc să vindece boala pe care o combat, dar măcar reușesc să îi întârzie evoluția.

Capitolul al patrulea este dedicat în întregime tipului de ARN denumit de oamenii de știință ARN mesager, cel pe baza căruia au fost concepute vaccinurile pentru Covid-19. Întâi este povestită istoria descoperirii ARN mesager, apoi ni se explică în ce fel funcționează, apoi care este istoria aplicării descoperirii ARNm în genetică și medicină. Cei care nu știau încă, și care mai „credeau în știință”, vor afla stupefiați, poate, că în zeci de ani de cercetări vaccinurile ARNm au eșuat lamentabil, unul după altul, în a rezolva: cancerul de prostată, cancerul de piele, cancerul de plămâni, SIDA, turbarea (pentru care există, totuși, vaccinul foarte eficient al lui Pasteur), cancerul de creier, gripa aviară, diabetul de tip 2, cancerul gastro-intestinal, boala Zika, bronșita VRS. Cu alte cuvinte, deși e adevărat ce susținea propaganda la început, și anume că munca de cercetare asupra diverselor aplicații mRNA se întinde deja pe mai multe decenii, totuși nu e mai puțin adevărat că tehnologia încă nu a furnizat nici un produs de succes. Cum îmi place mie să spun: savanții ăștia au lucrat precum alchimiștii! Că și ăia au lucrat de-a-n boulea nu zeci, ci sute de ani ca să transforme fierul în aur... Și revenind la ARNm, s-a lucrat așa de-a-n boulea până la Covid, când a fost furnizat un produs, într-adevăr, de mare succes ... dar succes financiar, nu medical! 

Tot în capitolul patru sunt expuse metodic și diferențele specifice dintre un vaccin clasic și vaccinurile pentru Covid.

Explicațiile furnizate aici sunt foarte multe, dar mie mi s-a părut esențial pentru înțelegerea complexității ARNm următorul paragraf care ne arată cât de mici suntem noi, și cât de mici sunt și demenții care au promovat vaccinarea masivă a populației cu așa ceva: 

„La complexité de l’ARNm va beaucoup plus loin que ce à quoi vous vous attendiez, n’est-ce pas ? Ce serait trop simple de s’imaginer qu’il ne comporte qu’un seul message ! Pour vous donner une nouvelle image : la phrase (l’ARNm) n’est rien sans le lecteur (la cellule). La cellule va donc décider à partir de chaque phrase d’utiliser telle ou telle combinaison, encore et toujours en fonction de ses besoins.”

 (trad.: „Complexitatea ARNm se întinde mult mai departe decât vă așteptați, nu? Pentru că ar fi prea simplu să ne imaginăm că nu este implicat decât un singur mesaj! Ca să aveți o imagine mai clară: fraza (ARNm) nu e nimic fără cititor (celula). Celula însăși, așadar, e cea care va decide, pornind de la fiecare frază, să utilizeze cutare sau cutare combinație, în funcție de necesitățile ei.”)

Înțelegem de aici riscul acestor vaccinuri mRNA: în mod normal, împotriva unei gripe oarecare luptă doar anumite părți specifice din sistemul nostru imunitar. Însă, odată injectate în corp, vaccinurile mRNA pun la lucru împotriva acelei gripe toate celulele corpului nostru. Or, de unde știm că toate celulele, fiecare cu funcția ei specifică (fiindcă doar unele sunt specializate pe imunitate, altele au cu totul și cu totul alt rol), vor descifra mesajul numai și numai așa cum își închipuie idioții de la Moderna și Biontech?!

Apoi sunt discutate și diversele informații contradictorii de care am avut parte în pandemie privitor la aceste vaccinuri: ba că ar trebui ținute la -90 de grade, ba că e suficient să le ținem la 0 grade, ba că vaccinul nu pleacă de la locul injectării, din mușchi, ba că pleacă și că ARNm a fost descoperit prin te miri ce locuri din corp, și tot așa.

Mai mult... și acest contra-argument al utilizării vaccinurilor mRNA îmi aparține, și are la bază cunoștințe normale de fizică de liceu, pe care ar trebui să le știe oricine. În liceu am învățat cu toții (sper!) care sunt principiile termodinamicii și care este legea echilibrului sistemelor entropice. Or, dacă presupunem că ființa noastră este un sistem fizic - fiindcă, dincolo de credința multora dintre noi că suntem ființe cu suflet dat de Dumnezeu, totuși corpul nostru, trupul nostru de pe acest Pământ, indiferent dacă suntem sau nu credincioși, trebuie să recunoaștem că nu e altceva decât o aglutinare de elemente chimice care trebuie să se supună legilor fizicii, că altfel murim! - așadar, dacă presupunem că ființa noastră este un sistem fizic, trebuie să acceptăm și ideea că trupul nostru, celulele lui, depozitează permanent o anumită cantitate de energie care nu poate fi decât constantă, și în funcție de ce introducem în trup. Adică, nu poți mânca doar apă și lăcuste și să pretinzi că ai forța lui Nicu Vlad, și nici nu poți mânca cu șapte guri și să rămâi slab ca un țâr. De asemenea, dacă faci constant efort fizic fără să mănânci suficient, la un moment dat vei ajunge ca ăia de la Auschwitz - nu se poate altfel! Prin trupul nostru, energia se transformă constant în materie și materia se transformă constant în energie. Bun. Dar în interiorul corpului nostru anumite celule cheltuie energie pentru anumite sarcini specifice lor: sarcini imunitare, neuroni care fac sinapse și gândesc, sângele care transportă celule imunitare, oxigen și nutrienți etc. Ei bine, eu n-am înțeles niciodată, și n-am înțeles deloc, de ce în procesul utilizării vaccinurilor mRNA toate celulele corpului meu - chiar și celulele din retina ochilor, chiar și neuronii, chiar și celulele care îmi formează unghiile etc. - sunt instruite să participe la procesul generării de proteină spike. Așa ceva mi s-a părut de la bun început de noaptea minții, pentru că dacă ținem cont de legile fizicii înseamnă că se produc niște dezechilibre majore în energia internă a sistemului termodinamic care sunt „eu”, atâta vreme cât celule din corpul meu care n-au nici în clin, nici în mânecă cu lupta imunitară, sunt forțate să-și cheltuie aiurea din energia proprie pentru a participa la o luptă care nu e a lor. Și din termodinamică știm că echilibrul entropic care se atinge după cheltuirea unei forme de energie nu mai seamănă deloc cu echilibrul entropic precedent. Deci vaccinurile astea mRNA îmi forțează corpul să cheltuie energie complet aiurea, și celule din mine care poate ar face bine să-și păstreze energia pentru a lupta împotriva altor boli, sau să îndeplinească alte funcții, pur și simplu își neglijează rolul lor de bază, concentrându-se pe rolul nou-alocat de producători de proteină spike, chipurile ca să aibă sistemul imunitar ce să combată, cum să formeze anticorpi. Sincer, nu am putut și nu pot înțelege asta. Mi se pare o tâmpenie absolută, o absurditate.

În sfârșit, în capitolul al cincilea ne sunt reamintite o serie de probleme de etică medicală și de afaceri ale marilor companii din domeniul farmaceutic, care în ultimele decenii s-au bucurat de „dubiosul” prestigiu de a fi acumulat amenzi de miliarde de dolari ca urmare a punerii pe piață a unor produse medicale ineficiente, ba chiar dăunătoare, comercializate doar prin tehnici de marketing mincinos. În plus se demonstrează negru pe alb, cu cifre și informații concrete, că vaccinurile pentru Covid încă erau „experimentale” la momentul campaniei globale de vaccinare din 2021. În ciuda a ceea ce ziceau politicienii, inclusiv de pe la noi, care băteau câmpii cu cât de riguros au fost testate și alte asemenea prostii. De altfel cititorii blogului meu probabil își amintesc ceea ce scriam eu însumi în ianuarie 2021, când ziceam că în „faza a 3-a” de testare vor fi înrolați, de fapt, chiar cei care urmează să se vaccineze.

În concluzie, deși cartea Alexandrei Henrion-Caude nu aduce aproape nimic nou care să fi rămas necunoscut cititorilor avizi de literatură științifică „neoficială”, așa cum a putut ieși ea la iveală, cu chiu cu vai, în pandemie, pe diverse bloguri marginale și prin diverse rețele sociale și situri video mai puțin cunoscute (Gettr, Gab, MeWe, VK, Rumble, Odysee...), Les apprentis sorciers / Ucenicii vrăjitori este o apariție binevenită chiar și în acest moment, în 2023. Niciodată nu e prea târziu. Oamenii trebuie să fie conștienți că au fost supuși celui mai mare experiment medical din istorie, și cineva trebuie să plătească pentru asta. Chiar dacă mulți poate că nu au rămas cu sechele sau nu au pățit nimic, pur și simplu e anormal, și e nedemn, să fii tratat ca un simplu cobai de politicieni, de „experți” și de afaceriștii din domeniul farmaceutic. Apariția acestei cărți la o editură de prestigiu din Franța (Albin Michel) arată că monopolul informațional asupra ARNm nu mai poate fi apărat cu ghearele, cu dinții și cu alte mijloace neortodoxe, ca până acum. 

25.2.23

Pandemia a relansat în mod miraculos afacerile firmei care administrează forumul Softpedia

Cel mai mare forum din România, Softpedia, nu o duce rău deloc. Cf. informațiilor disponibile pe Termene.ro (și nu numai) firma Softnews Net srl din București a avut o creștere de-a dreptul spectaculoasă a cifrei de afaceri în anii de pandemie.


Fig. 1: Evoluție cifră de afaceri Softnews NET srl, proprietarul Softpedia, 2008-2021. Sursa: Termene.ro

După cum se vede anul 2021 a fost un an record pentru deținătorii Softpedia, după ce înainte de pandemie aceștia stagnau cu grație.

În anii de început ai internetului nostru, românii au dezvoltat două situri majore de download: Softpedia și Soft32 de la Sibiu. Soft32 e ca și mort de mai mulți ani:


Fig. 2: Evoluție cifră de afaceri ITNT srl din Sibiu, proprietarul Soft32, 2008-2021. Sursa: Termene.ro

După cum se vede căderea Soft32 e simultană și similară cu căderea Softpedia. De fapt aceste două situri, copiate după Download.com, au devenit desuete odată cu apariția marketurilor de aplicații mobile deținute de Google, Apple și Microsoft, dar și odată cu ieftinirea accelerată a serviciilor de găzduire în cloud, care au făcut ca dezvoltatorii software să nu mai fie nevoiți să plătească unor terți pentru găzduirea aplicațiilor. Acum, dacă vreau să instalez ceva, am market de aplicații inclusiv pe Windows. Micile venituri (cca. 500.000 RON / an, în scădere) pe care le mai înregistrează Soft32 probabil că azi provin aproape exclusiv din ce le mai pică din reclamele Google și din proiectele la care or mai lucra puținii angajați rămași. Conform ListaFirme.ro, în 2015 aveau 27 de angajați, acum mai au... 5.

Download.com însuși e pe moarte, SimilarWeb abia îl mai creditează cu câteva zeci de mii de vizite pe lună la nivel mondial. În urmă cu 15 ani era punctul de start atunci când aveai nevoie de o aplicație și la momentul de vârf înregistra peste 100 de milioane de vizitatori unici pe lună.

Softpedia însă mai avea ceva în plus față de Soft32: forumul, probabil cel mai mare forum de limbă română de pe net. Forumul se laudă cu peste 800.000 de membri, din care în jur de 100.000 au la activ peste 10 postări. Sigur, între acești 100.000 or mai fi unii care au murit, alții care au fost banați, dar cifra rămâne impresionantă. 

Forumul e și bine indexat de Google, apărând în top după o mulțime de cuvinte-cheie.

Acum, ce nu știe multă lume e că forumul Softpedia era unul dintre cele mai cenzurate locuri de pe internetul românesc în timpul pandemiei. Pe Softpedia se discută toate tâmpeniile pământului, dar nici un fel de narativă alternativă nu avea voie să treacă de vigilența moderatorilor dacă erau puse în discuție narativele oficiale. Firele de discuții pe care se discuta despre măști, lockdowns sau vaccinare era adevărate ode ceaușiste închinate măsurilor luate de autorități și cine era dubitativ era păstrat în discuție doar dacă putea fi expus, ca la insectar, ca un idiot șoșocar care „nu înțelege știința”, iar dacă devenea periculos, în sensul că începea să aducă în discuție argumente clare și conexiuni logice, era banat cu strășnicie.

E cu atât mai interesantă, așadar, această explozie bruscă din timpul pandemiei a cifrei de afaceri a companiei care administrează Softpedia - de la o medie de nici 4,5 milioane RON în perioada 2016-2019, cu o rată de profitabilitate de sub 10%, până la afaceri de 30,1 milioane RON în 2021 cu un profit de 19,2 milioane RON!

În mod evident, profitul ăsta nu putea fi generat decât de forum, pentru că afacerile cu download de software încă nu am auzit... să-și fi revenit.

Lăsând la o parte faptul că în orice țară civilizată un astfel de „succes în afaceri” ar intra imediat sub lupa fiscului - măcar ca să înțeleagă și profanii cum a fost posibil un astfel de succes, și să fie studiat cazul la facultățile de economie - întrebarea care se pune e dacă firma care administrează forumul Softpedia a fost sau nu a fost plătită în timpul pandemiei pentru a cenzura opinii nefavorabile narativelor oficiale susținute de partid și de stat.

11.2.23

Vin ixtratireștrii! Vin ixtratireștrii, nene Iancule!

Azi-noapte (noapte în România, zi în America), într-o circotecă de-a dreptul bizară, aviația americană, „la ordinul lui Joe Biden”, a anunțat că a doborât „un obiect necunoscut” deasupra Alaskăi. 

Obiectul zbura la cca. 40.000 de picioare (adică vreo 12 km), era de mărimea unui automobil, nu era ocupat, nu era balon, nu era nici vreo aeronavă cunoscută. Altfel zis, un OZN.

Bineînțeles, OZN-ul a căzut, din păcate, în ocean, așa că dracu' știe ce o fi fost cu adevărat, sau DACĂ o fi fost ceva.

Cretinul de Trudeau a dat și el un anunț pe Twitter, deși e bizar că l-a dat în franceză (a doua limbă oficială a Canadei), nu în engleză:

Traducere pentru cei care nu știu franceză, că știu că sunteți destui, România fiind o țară anglofilă: „Astăzi a fost doborât un obiect care viola spațiul american aerian. Am fost informat cu privire la acest incident și am aprobat decizia de a acționa. Militarii și serviciile noastre de informații vor colabora mereu, în special prin intermediul @NORADCommand, pentru a-i proteja pe oameni.”

Obiectul ar fi reprezentat, chipurile, un risc pentru traficul aerian de deasupra Alaskăi.

Aici avem trei posibile explicații:

1. O dronă-spion militară de mare altitudine rusească sau chineză (sau nord-coreeană?). Există drone care pot zbura la 15-20.000 m altitudine, având o autonomie de câteva ore. Toate puterile militare au așa ceva. În actualul război din Ucraina se vede frecvent pe Flightradar24 cum americanii, mai ales atunci când rușii dau cu un val de rachete, supraveghează de deasupra Mării Negre și pe la granița polono-ucraineană ceea ce se întâmplă în spațiul aerian ucrainian - probabil ca să le poată trimite ucrainenilor în timp real coordonatele cele mai probabile ale loviturilor. Dronele din Marea Neagră erau lansate de la o bază americană din Sicilia și se învârteau în cerc deasupra mării ore în șir, după care se întorceau înapoi.

Totuși, această explicație are câteva puncte slabe. Între Sicilia și Marea Neagră nu sunt decât 1800 de kilometri, pe când între China și SUA (Alaska) sunt peste 4500 de kilometri, deci o eventuală dronă de supraveghere chineză și-ar pierde enorm din autonomie doar ca să ajungă până acolo. Deci e greu de crezut că drona putea fi chineză, sau nord-coreeană. Singura posibilitate reală e să fi fost rusească, ceea ce ar însemna o escaladare directă a conflictului NATO-Rusia. Ar fi făcut rușii o asemenea tâmpenie, adică să încalce în mod direct și neprovocat spațiul aerian NATO, având în vedere situația din prezent? Și zburând cu ea și la 12.000 de metri, de unde poate fi doborâtă cu ușurință? De ce să riști o reacție NATO spionând pustietățile Alaskăi când știi prea bine că NATO are concentrați zeci de mii de militari la granița cu Ucraina care pot fi trimiși imediat pe front?

2. O făcătură, o operațiune psyop care să-i spele rușinea lui Biden. După ce un nenorocit de balon chinezesc a traversat săptămâna trecută netulburat tot spațiul aerian al SUA, reușind să fie doborât abia când a coborât la sub 20.000 de metri altitudine, acest incident reprezintă pur și simplu o invenție nerușinată a mass-media pentru a-i spăla imaginea lui Biden.

3. Vin ixtratereștrii! Vin ixtratireștrii, nene Iancule! În fine, deloc de neglijat e și ipoteza în care călcând dintr-un căcat mai mare într-un căcat și mai mare (pardon de expresie, dar asta e realitatea) tâmpiții ăștia se pregătesc de operațiunea psyop finală: venirea extratereștrilor, uuuuu! Atenție, nu glumesc! Nu degeaba am vorbit pe acest blog despre Phil Schneider și nu degeaba ziceam în luna iulie că mă aștept ca idioții ăștia să inventeze și povești cu extratereștri ca să-și salveze fundul. În momentul în care zici că ai doborât „un obiect” despre care nu știi ce este, păi înseamnă că ai doborât un... OZN - obiect zburător necunoscut, „unidentified flying object”. Știind că există o oarece posibilitate ca în viitor să vii și cu goanga asta, n-ar fi exclus ca tot circul de azi-noapte să fi reprezentat începutul acestei operațiuni.

Dar de ce ar avea nevoie să vină cu o asemenea gogoriță? Simplu, pentru că lucrurile sunt atât de nasoale încât efectiv ai nevoie de o gogoriță gogonată ca să mai scapi viu. Covidul - o gogoriță, vaccinurile mRNA - o gogoriță mai mare care să acopere Covidul, războiul din Ucraina - una și mai mare care să acopere morțile subite și prăpădul lăsat de mizerii, și tot așa. Fiecare gogoriță o îngroapă pe alta și la un moment dat va fi nevoie de o gogoriță atât de uriașă, încât va trebui să le acopere pe toate.

PS. A se vedea și norii ciudați care se văd de la o vreme deasupra Turciei (au fost înainte de cutremur și zic unii pe Twitter că au reapărut). Norii ăștia sunt astfel făcuți încât să semene cu o „navă-mamă”. 

Că există capabilități militare de produs nori și ceață, se știe deja. Și rușii au publicat câteva filmulețe în actualul conflict în care arată cum produc ceață pentru camuflaj. Fenomenul acesta - camuflajul climatic militar - l-am trăit pe pielea mea în urmă cu câțiva ani, prin 2015, când a avut loc un exercițiu NATO care implica mișcarea unei coloane de blindate de la București spre Constanța. Exercițiul fusese anunțat în mass-media. Întâmplător, în acea zi aveam și eu treabă la Călărași. Am plecat dimineață, pe la ora 8. De îndată ce am intrat pe autostradă am pătruns într-o ceață densă de o tăiai cu cuțitul. Nu puteai să mergi cu mai mult de 90-100 km/h. Și era o zi de vară, prin iulie sau august, fără ploaie, deci ceața era complet „din alt film”, fiindcă vara, când sunt 30 de grade și aerul e uscat, e complet aiurea să vezi asemenea ceață. La un moment dat am ajuns din urmă coloana de blindate, erau într-adevăr foarte multe, cred că peste 20, și mergeau pe prima bandă cu maxim 50-60 km/h. Am ieșit de pe autostradă pe la Drajna (pentru cine nu știe, drumul de la Drajna la Călărași e complet perpendicular pe autostradă) și n-am mers mai mult de 1-1,5 kilometri, că toată ceața aia a dispărut ca prin farmec și am continuat drumul spre Călărași așa cum era normal, sub un cer senin de vară, liniștit și însorit. După câteva ore, când m-am întors înapoi spre București, nu mai era nici urmă de ceață pe autostradă.

LE. Râdem, glumim, dar azi noapte cretinul ăla de Trudeau a anunțat... doborârea altui obiect necunoscut!... de data asta deasupra statului Yukon (vecin cu Alaska). Și există zvonuri destul de insistente că și chinezii ar fi intrat în jocul ăsta cretin, așa cum ne confirmă mai jos Global Times:

La chinezi ar putea fi vorba pur și simplu de o răzbunare împotriva americanilor. Nu doar teoretic, ci și practic americanii pot lansa din bazele lor din Japonia și Coreea de Sud drone de spionaj și alte aparate neconvenționale de zbor care pot ajunge foarte rapid aproape de coasta Chinei. Chinezii, ofticați că le-a fost doborât balonul, poate că au decis să le doboare și americanilor un astfel de aparat sub pretextul că nu știau ce e.

25.1.23

Dan Diaconu nu are dreptate: Rusia nu are nevoie de armele nucleare pentru a câștiga

Dan Diaconu a postat azi o chestie ușor alarmistă. Niște ciumpalaci au mutat nu'ș ce ac la 90 de secunde de războiul nuclear. Ne pregătim cu toții să luăm foc. Săriți!...

Dane, nu e chiar așa. Fără îndoială că planul de hăcuire al Rusiei e real, am zis și eu de mai multe ori. E un plan vechi, nu de pe timpul lui Hitler, ci mult mai vechi, de pe timpul „cruciadelor nordice”, adică din urmă cu vreo 900 de ani. Să nu uităm că înainte de Hitler a fost Napoleon, înainte de Napoleon a fost Carol al XII-lea al Suediei, și înainte de Carol au fost tătarii și polonezii. Iar înaintea ăstora, cavalerii teutoni, cu binecuvântarea Papei!

Rusia nu doar că nu a cedat, dar și-a văzut de drumul ei. Rusia a rezistat. Mereu când Occidentul are o problemă, îi dă prin cap că Rusia e cam mare și că ar putea să o împartă și să se înfrupte din roadele ei. E un gând natural care le trece prin cap celor care nu sunt decât un apendice insignifiant al Eurasiei și care până la descoperirea Americilor erau literalmente o văgăună ciumată.

Dan zice că Rusia e acum într-o poziție foarte proastă fiindcă ciumpalacii occidentali încep să trimită Ucrainei tot mai mult armament. Dar aici e prima fractura logică. Da, idioții încep să trimită niște tancuri nemțești care n-au luptat în viața lor prin noroaiele Rusiei, dar mai mult de 2-400, obiectiv vorbind, nu pot trimite: n-au de unde! Estimările cele mai pesimiste zic că vor fi trimise cam 200, estimările cele mai optimiste zic că vor trimise cel mult 400, după ce se scobesc în cur și polonezii, și care or mai avea aceste tancuri.

Dar tancurile Leopard sunt inoperabile fără echipaje și fără mecanici adecvați. În fine, să trecem peste acest aspect. Ceea ce surprinde e că ele vor fi trimise în etape, exact ca și armamentul de până acum.

Operațiunea Barbarossa a implicat invadarea URSS cu 3,5 milioane de trupe, 3.500 de tancuri, 17.000 de mortiere și 10.000 de tunuri, simultan. Și tot a dat chix.

Acum idioții ăștia își închipuie că îi pot învinge pe ruși dacă trimit 10 tunuri de aici, 5 tunuri autopropulsate de acolo, 20 de lansatoare HIMARS de dincolo, 15 tancuri azi, 20 de tancuri mâine, 10 blindate poimâine etc. În condițiile în care numai uzina rusească Uralvagonzavod produce pe timp de pace 175-200 de tancuri pe an (de fapt naiba știe câte o produce cu adevărat, probabil cele 175-200 sunt cele care pot fi numărate, la vedere), deci dacă e nevoie cu siguranță poate tripla sau chiar cvadrupla producția. Dar rușii mai au și alte uzine care produc tancuri.

Felul în care Occidentul alimentează cu armament frontul din Ucraina e o prostie absolută, și de aici fractura logică: pentru că numărul mic de arme din fiecare moment al conflictului nu va putea crea niciodată superioritate pentru NATO și suficiente probleme rușilor. Rușii ar putea avea o problemă dacă s-ar trezi brusc atacați de 400 de tancuri Leopard, bine echipate și îngrijite. Dar dacă tu trimiți 10-20 azi, 10-20 mâine și tot așa, chestia asta nu face altceva decât să transforme frontul din Donbass într-un malaxor uriaș pentru vechile echipamente de luptă europene. Sigur, înaintarea rușilor va fi încetinită, pentru că în loc să ia cu asalt tranșeele și fortificațiile ucrainenilor vor fi nevoiți să piardă vremea cu scoaterea din luptă a celor 10-20 de tancuri venite azi, cele 15 tunuri primite ieri etc. Dar având în vederea că superioritatea tehnică și numerică va fi permanent de partea Rusiei, nici nu se pune problema ca rușii să nu reușească treaba asta.

Iată de ce războiul din Donbass pare să se fi transformat mai degrabă într-o operațiune de demilitarizare a întregii Europe făcută cu... complicitatea Americii, care ațâță focul acestui război!

Și știți care e miza, care e cheia, de ce face America treaba asta?

Pentru că America știe că hegemonia ei e pe sfârșite. Și vrea să se asigure că Europa va rămâne un secol de acum încolo dependentă militar de ea.

Ca întotdeauna, America joacă perfid și proștii, imbecilii (sau, pur și simplu, trădătorii) nu se prind și intră în acest joc, când soluția de salvare a Europei ar fi un șut în cur dat americanilor, atât de tare încât ăștia să zboare în p... ma-mii lor dincolo de ocean, și încheierea de urgență a unei păci cu cealaltă jumătate a continentului - Rusia. Adică desființarea NATO și integrarea Rusiei în familia europeană.

Americanii își închipuie că în clipa în care dolarul nu va mai fi moneda nr. 1 a planetei, deci ei nu-și vor mai putea finanța deficitele și traiul pe picior mare pur și simplu... tipărind bani, se vor redresa vânzând energie (GPL) și arme Europei, rămasă pe veci într-o relație de vasalitate față de ei.

Planul nu sună rău, cu condiția să mai existe Europa în forma de acum a „Uniunii Europene”

Și acum trecem la a doua fractură logică din textul lui DD. DD zice că e foarte probabil ca domnii (sau, mă rog, tovarășii...) chinezi vor fi păcăliți să își trădeze aliatul „și ca efect al păcălelii vor fi următorii sugrumați”. Dar tocmai de-aia, puși cu spatele la zid din toate părțile, rușii vor fi nevoiți să apeleze la lovituri nucleare. 

Dane, mai lasă dreaq covidul ăla pe care zici că l-ai avut zilele trecute, că ți-a dat prioni la creier.

În primul rând că aici nu vorbim de Mița care-l înșeală pe Costel cu văr-su Gigel, care-i mai chipeș și mai bun la pat. China și Rusia au o relație integrată pe multiple planuri de mai bine de 20 de ani. Au efectuat mari exerciții militare comune, s-au ajutat de multe ori reciproc în Consiliul de Securitate și acum, pe perioada embargoului, chinezii îi ajută în mod evident pe ruși să depășească sancțiunile. Că toate mărfurile alea occidentale de care sunt pline magazinele din Rusia nu or pica din cer, ele trebuie să vină de undeva.

Noi avem un proverb: „Prietenul la nevoie se cunoaște.”. Tot așa, chinezii au zeci de proverbe despre prietenie, din care aș cita: 

一个篱笆三个桩,一个好汉三个帮。„Așa cum un gard are nevoie de trei stâlpi ca să stea în picioare, un viteaz are nevoie de trei prieteni.”

物以类聚,人以群分。„Păsările de-un fel zboară împreună, oamenii de-un fel merg împreună.” (noi am zice: „Cine se aseamănă, se-adună.”)

黄金万两容易得,一个知心最难寻。„Zece mii de bani de aur găsești ușor, dar un prieten adevărat nu.”

Chinezii, așadar, au un adevărat cult pentru prietenie, care le este cultivat prin înțelepciunea lor populară de sorginte taoistă și confucianistă. În confucianism loialitatea față de familie și față de prieteni este o valoare în sine - nu te joci cu ea. Greu de înțeles pentru europeanul care gândește machiavelic, dar așa stau lucrurile. Cândva și la noi lucrurile stăteau la fel. Contemporan cu Machiavelli a fost Neagoe Basarab, care în „Învățăturile” sale scria: „Dreptu aceia iaste fericit și de Dumnezeu și de oameni, cela ce-și pune sufletul pentru priiatenul său.”

În plus trebuie să mai ținem cont de un lucru simplu: în acest moment rasa galbenă - chinezii, coreenii, japonezii ... - are cel mai mare IQ mediu de pe pământ. Credeți că chinezii sunt chiar așa de ușor de prostit?! Ha ha ha, vă garantez că nu...

Nu doar că nu vor putea fi prostiți, dar la nevoie, dacă va fi cazul, sunt sigur că vor lăsa să se scurgă către Rusia zeci, poate sute de mii de „mercenari nevinovați”, exact cum fac țările NATO cu Ucraina. Hai să vedem cine-i mai tare: Rusia și China, a căror populație însumează 1,6 miliarde, sau blocul vestic, cu o populație de cel mult 1 miliard, îmbătrânită și îmbolnăvită în masă după ce a fost injectată cu mizeriile mRNA?...

Că Rusia acceptă și ea mercenari străini, știm. Mult mai discreți decât ucrainenii, rușii recrutează activ în Serbia, prin Siria și prin republicile asiatice care au fost în componența URSS și în care încă mai există o mare minoritate care vorbește rusește. Există destule informații de pe front cu mercenari de origine sârbă și central-asiatică. Aceștia sunt încadrați în mod convențional în compania Wagner, însă ei aparțin de facto armatei ruse. Este evident că rușii nu s-ar da în lături să accepte vreo 100.000 de „voluntari” chinezi, în timp ce chinezii nu s-ar da în lături să-și trimită pe front niște oameni care să vadă cum se desfășoară un război modern.

Însă momentan nu e cazul. Rusia nu gâfâie.

Dar dacă totuși o va face, superioritatea ruso-chineză va fi atât de zdrobitoare încât o Ucraină aflată pe căcat și o Europă... demilitarizată vor fi literalmente călcate în picioare. Și dacă în condițiile de acum obiectivele Rusiei probabil că nu trec dincolo de pacificarea Donbassului și încorporarea fâșiei aflată la nord de Marea Neagră, pentru a izola de mare statul ucrainean, în eventualitatea în care Rusia și China s-ar alia fățiș putem fi siguri că armatele lor nu se vor opri la Kiev, ci vor merge mai departe.

De ce? Simplu: ca să scoată Europa din gheara nemernicilor de americani și să se asigure că nemernicanii sunt scoși cu șuturi în cur din Eurasia. N-are sens să duci un război, dacă nu-l duci până la capăt.

Și UE în forma actuală își va înceta existența.

Însă tocmai de aceea nu sunt șanse să avem de-a face cu un război nuclear, pentru că Europa va putea fi cucerită la pas, cu armament convențional. 

Iar americanii nu vor fi tâmpiți să se sinucidă pentru Europa, producând ei un război nuclear care le va fi fatal și lor, nu doar Rusiei. Actuala oligarhie americană e orice, numai sinucigașă, nu.

În rezumat: Rusia nu va simți nici un moment nevoia de a lovi nuclear, iar America nu o va face pentru că nu e sinucigașă. Pe cale de consecință nu vom avea nici un război nuclear. China în nici un caz nu își va trăda prietenul, ba dimpotrivă, sunt șanse mari să-l ajute fățiș, ceea ce va duce la distrugerea UE în forma actuală.

Personal, cred că singura frână pe care o mai au chinezii în a se arunca fățiș și în conflictul din Donbass, și în Taiwan e că încă dețin cca. 870 de miliarde USD de datorie americană de care nu pot scăpa cu viteza cu care și-ar dori. Însă la fel ca Rusia după ocuparea Crimeei, China dampează la greu datoria americană, după ce pe la mijlocul deceniului trecut era cel mai mare creditor al Americii, deținând datorii de aproape 1300 de miliarde USD. Asta înseamnă că au reușit să vândă sau să răscumpere bonduri americane cu o viteză de 60-70 de miliarde USD / an, însă în ultimul an viteza s-a accelerat la cca. 130-150 miliarde USD / an. Chiar și așa, tot ar fi nevoie de 5-6 ani ca să se rupă complet de americani, cum a făcut Putin înainte de începerea actualului conflict. Dacă însă vor reuși să accelereze și mai mult abandonarea datoriei americane, și dacă ar fi dispuși să treacă „la pierderi” ultimele 3-400 de miliarde deținute (așa cum și Rusia a pierdut niște sute bune de miliarde prin sancțiunile occidentale), implicarea fățișă a Chinei alături de Rusia ar putea veni mult mai rapid, poate chiar spre finalul acestui an. În acel moment ar fi „game over” pentru Occident. Ceea ce a început într-o zi de octombrie din 1492, cu Cristofor Columb punând piciorul pe continentul american și declanșând practic fenomenul hegemonic mondial al acestui mic apendice al Eurasiei numit „Occidentul”, ar putea lua sfârșit foarte curând.

Este adevărat că în acest moment conflictul este unul existențial atât pentru Rusia, cât și pentru SUA (Rusia din motivele de securitate binecunoscute, SUA pentru că pierderea războiului ar însemna pierderea hegemoniei și acceptarea pierderii supremației dolarului, ceea ce ar echivala cu falimentul de stat) dar nu uitați că în cazul SUA cei care dictează sunt oligarhii, nu americanii de rând. În cazul unei înfrângeri, oligarhii tot vor rămâne stăpâni peste o Americă transformată într-un soi de favelă braziliană. Sigur, acum joacă la cacealma, pretextând că au chintă roială în mână când ei, de fapt, au doar o pereche de doiari. Miza ar fi să-și păstreze hegemonia asupra întregii planete, și să păstreze vie hegemonia Occidentului. Dacă pierd, eh, vor rămâne hegemoni la ei acasă, peste ocean, peste o populație de grăsani și de drogați care se împușcă de câteva ori pe zi. Tot e mai bine decât nimic.

În cazul Rusiei, în schimb, înfrângerea înseamnă că se dezintegrează țara, poporul și, așa cum vedem că se urmărește în Ucraina, se va dezintegra și biserica ortodoxă. Ar fi un dezastru la fel de mare ca invazia mongolă din secolul XIII.

Tocmai de aceea nu am nici o îndoială că Rusia va rezista și că va învinge armatele NATO, la fel cum i-a zdrobit la timpul lor pe Hitler, pe Napoleon și pe Carol al XII-lea. Pentru că poporul rus are deja în ADN-ul său lecția înfrângerii totale. Știe și ce înseamnă asta, și ce să facă pentru a nu o repeta. 

Dar și pentru că cine nu învață din greșelile trecutului, riscă să le repete. Și în jocul de azi Occidentul e cel care dovedește că nu a învățat nimic.

14.1.23

Încă o dovadă indirectă că operațiunea „vaccinarea” și războiul din Ucraina sunt interconectate: factorul militar

Am aflat relativ recent de o tipă, Alexandra „Sasha” Latipova, o ucraineancă (sau rusoaică de origine ucraineană) care a publicat recent o analiză mai mult decât convingătoare a rolului jucat de Department of Defense - Pentagonul, pe scurt, armata americană - în implementarea vaccinurilor mRNA. Contrar narativei oficiale Latipova e de părere că DoD nu a jucat doar un rol de „suport” ci dimpotrivă, a fost vioara-ntâi, fiind comanditarul principal al campaniei de vaccinare. Documentele pe care le citează sunt de domeniul evidenței.

Latipova e o tipă care a lucrat mult timp în domeniul farmaceutic în SUA, conform propriilor mărturisiri a pus pe picioare sau a avut funcții de top în mai multe companii (Clerio Vision, iCardiac Technologies) și la un moment dat zice că a făcut exit cu una dintre ele, și acum are suficienți bani ca să stea degeaba și să picteze. „Trezirea” ei s-ar fi produs în aprilie 2020, când a aflat că autoritățile vor să interzică hidroxiclorochina, ceea ce i s-a părut de noaptea minții și i-a sugerat că e ceva în neregulă cu tot ce se întâmplă în jurul acestui virus.

În general tipa e ireproșabilă în ceea ce privește demascarea rolului de vârf pe care l-a jucat Pentagonul în tot acest circ. Dovezile, interpretarea documentelor, experiența directă pe care o are cu autoritățile farmaceutice din SUA conduc la niște concluzii de domeniul evidenței: armata a avut un rol principal în toată această mizerie, nu doar un modest rol de suport (mai ales logistic) așa cum vrea să ne convingă povestea oficială. O ia pe arătură rău de tot cu altele (sugerând, de pildă, că și China a vaccinat cu mRNA, „pentru că nu știe nimeni ce bagă chinezii în vaccinul lor”, ceea ce e absurd, deoarece dacă ar fi vaccinat cu mRNA, China era în rahat până în gât, oricât de dur le-ar fi fost lockdownul), dar în privința punerii în adevărata lumină a rolului jucat de forțele armate, tipa e „wow”.

E foarte interesant, pentru că treaba se coroborează cu ceea ce zicea în septembrie 2019 tipul cu „torille”: 

It will originate from a pharmaceutical company working with military op's in a west coast state.

Primul caz de Covid din SUA a fost sanchi-„confirmat” în statul Washington (a nu se confunda cu Washington DC, pe coasta de Est!), lângă Seattle, pe coasta de vest. Tot în Seattle a avut loc și prima vaccinare experimentală mRNA cu vaccinul candidat de la Moderna, pe pielea unei oarecare Jennifer Haller (dacă vă întrebați ce mai face, pare în continuare vie, dacă e să dăm crezare contului de Twitter) pe data de... 21 martie 2020, așadar la nici zece zile după ce tâmpiții noștri, în frunte cu Iohannis, încă nu înțelegeau ce „li se cere” din străinătate și visau la alegeri anticipate, în loc să decreteze de urgență lockdown și îmbotnițare. Or, legăturile dintre Moderna și armata americană erau vechi. Se știe sigur că în 2013 Moderna a primit o finanțare de 25 de milioane de dolari prin DARPA - agenția de cercetare și dezvoltare a Departamentului Apărării SUA - pentru a dezvolta produse mRNA care „să dezvolte rapid anticorpi pentru agenți patogeni cunoscuți și necunoscuți”, și se știe și că finanțările pentru vaccinul împotriva Zika (virus pe care îl bănuiesc că ar fi trebuit să joace rolul Covidului dacă ieșea președinte Hillary) au venit tot de la guvernul american, prin FDA. DARPA era implicată în mai multe finanțări ale cercetărilor legate de vaccinuri pe bază de mRNA: de pildă, i-a finanțat tot prin acea perioadă și pe nemții de la Curevac. Anonimul cu „torille” părea a fi, într-adevăr, extrem de bine informat.

Ce observăm? Observăm că armata a fost implicată cam peste tot în Occident în campaniile de vaccinare. Ne aducem aminte cum la noi patrulau blindatele pe străzi în timpul lockdownului. Șef peste vaccinare a fost pus un militar - celebrul, de acum, dr. Gheorghiță. Tâmpiții noștri lăudau Portugalia că de vaccinarea lor s-a ocupat un viceamiral. Și Macron, în Franța, a apelat la armată pentru a accelera vaccinarea. În Germania șefu' la vaccinare a fost un general cu două stele. Australia. Italia. Noua Zeelandă. Canada. Etc. etc. etc. 

Dovezile că armatele au jucat un rol mult mai important în toată porcăria cu vaccinarea decât ni se dă de înțeles sunt covârșitoare. Teoretic, militarii au ajutat strict pe parte logistică, dar practic, dacă stai să te gândești bine, toate țările din blocul occidental și-au suspendat libertățile și drepturile civile, și-au trecut economiile și societățile în regim de stare de urgență și au predat puterea efectivă în mâinile militarilor.

Cu alte cuvinte, la adăpostul Covidului, occidentalii și-au pus armatele pe picior de război.

Și acum vine întrebarea: oare ce șanse, câte șanse la milion erau ca fix, băi nene, dar fix după o mare operațiune de mobilizare a armatelor, blocul occidental să se afle angajat într-un război proxy cu unul dintre marii săi rivali?... a cărui eventuală înfrângere și disoluție ar putea însemna... îndiguirea celuilalt mare rival?! 

E vorba, firește, de războiul din Ucraina, de pe urma căruia se speră distrugerea, eventual disoluția Rusiei (cerută/sperată mai mult decât transparent de diverși binevoitori) și îndiguirea Chinei care, după cum am mai zis, ar rămâne cu buza umflată, un simplu atelier de prelucrare fără acces direct la resurse prietenoase (Africa încă e dominată masiv de occidentali, Rusia ar cădea), obligată să muncească pe ce îi oferă Occidentul... Al naibii război din Ucraina, uite cum i-a prins pe ăștia gata mobilizați, gata să organizeze transporturi de arme către Ucraina, gata să pregătească pe solul propriu soldații ucraineni, gata să furnizeze mii de mercenari ucrainenilor ș.a.m.d.

Ceva pute rău în toată treaba asta.

Tehnic și logistic, nimic nu împiedica autoritățile sanitare civile să organizeze campaniile de vaccinare. Însă campania de vaccinare a avut un caracter pronunțat militarizat de la bun început. Latipova scoate la iveală niște dovezi care arată că factorul militar nu a fost doar a cincea roată la căruță, „dând doar o mână de ajutor”. Dimpotrivă, factorul militar a supervizat, a decis și a comandat totul, inclusiv răspunsul cu vaccinurile mRNA la un virus care pentru 99,9% din populație dădea un pic de muci, tuse și durere de cap. Mai mult, ea zice că de fapt toată porcăria era pregătită încă de pe timpul lui Obama (încă un argument în favoarea ideii că în locul coronavirusului ar fi trebuit să fie Zika, dacă și în locul lui Trump ar fi fost Hillary). Având în vedere că SUA e hegemonul occidental, celelalte guverne doar au urmat exemplul/ordinele americanilor. Sunt convins că generalii noștri habar nu au ce s-a vrut cu vaccinarea mRNA și ce se urmărește cu războiul din Ucraina - în primul rând fiindcă sunt prea proști. Dar la Pentagon, undeva sus, sigur se știe. 

Am avut de-a face, așadar, cu un război care acum, cel mai probabil, se prelungește prin nebunia din Ucraina. Vaccinarea cât mai multor cetățeni occidentali cu mizeriile mRNA (în mod specific cu mRNA, adică tehnologia finanțată de DARPA prin Moderna, nu cu altceva) și războiul împotriva Rusiei par a fi fețele aceleiași foi de hârtie pe care cineva a scris planul de drum. Dar... unde trebuie să ajungem?! Și... mergem „bine”, sau vagonul în care suntem ținuți cu forța a deraiat de multă vreme de la drumul inițial?!

13.1.23

Cuiul din sicriu: un nou studiu arată că anticorpii IgG4 deveneau majoritari de fapt după primele două injecții

Igor Chudov a descoperit un nou studiu, proaspăt publicat, care demonstrează că răspunsul imunitar o ia razna după primele două injecții mRNA, nu doar după schema primară + booster. Găsiți la Igor toată discuția. Nu-mi dau seama dacă studiul e peer-reviewed dar, sincer să fiu, dacă e adevărat atunci explică perfect nenorocirea din timpul „valului Delta” de la noi: practic alde Arahat și dr. Gheorghiță, forțând vaccinarea în plin val epidemic, au creat armate întregi de zombi care au dus virusul de colo-colo, îmbolnăvindu-i pe cei mai ghinioniști.

Nu că nu știam chestia asta, dar acum, iată, încep să apară și explicațiile științifice.

Era pe vremea când, dacă vă amintiți, lozincile zilei erau „Ne vaccinăm și scăpăm”, „Toți vaccinați, toți protejați”, „Cei vaccinați nu răspândesc virusul” etc., tâmpenii despre care cei care mi-au urmărit blogul în acea perioadă deja știu că erau infirmate chiar de cifrele comunicate de autorități, din care rezulta cu claritate că virusul circulă cu o viteză mult mai ridicată prin populația vaccinată decât prin cea nevaccinată.

În altă ordine de idei, vă mai aduceți aminte de „Loteria regretelor” pe care voia să o țină epilatoarea de la Sănătate?


Mă tem că ideea ar fi bună acum, participanții fiind românii vaccinați care descoperă, într-o proporție din ce în ce mai ridicată, ce țeapă sinistră și-au luat. Unii chiar de voie, dar alții, săracii de ei, strict de nevoie.

10.1.23

Cu mâța-n sac: noul vaccin bivalent pare să dea mai multe reacții adverse decât mizeriile anterioare

I-am prins iar pe ai noștri cu mâța-n sac. De altfel nici nu e greu, la cât de varză le sunt raportările. 

Noul vaccin bivalent (nume de cod: „Pfizer Omicron” - PO) se administrează din data de 28.11. Toate bune și frumoase, numai că dacă ne ducem pe INSP unde se centralizează datele despre vaccinare (rapoartele pot fi văzute aici) găsim așa:

- Săptămâna 28.11 - 4.12.2022: 106 doze de rapel, 38 doza 4, deci maxim 144 doze PO administrate.
- Săptămâna 5 - 11.12: 177 rapel, 90 doza 4, deci maxim 287 doze PO administrate.
- Săptămâna 12 - 18.12: 156 rapel, 74 doza 4, deci maxim 230 doze PO administrate.
- Săptămâna 19 - 25.12: 130 rapel, 35 doza 4, deci maxim 165 doze PO administrate.
- Săptămâna 26.12 - 1.1.2023: 82 rapel, 9 doza 4, deci maxim 91 doze PO administrate.
- Săptămâna 2-8.1.2023: 31 rapel, 0 (zero) doza 4, deci maxim 31 doze PO administrate.

Întrucât nu știm câți dintre cei care au făcut „doza de rapel” au făcut de fapt Pfizer Omicron (care e disponibil pentru oricine a făcut primele două doze, „schema primară”), putem asuma cu certitudine - și, după cum se va vedea mai jos, presupunerea e favorabilă Pfizer - că din 28 noiembrie până acum s-au injectat cu PO cel mult 948 de români (Jurmă și sectanții lui fiind, firește, cap de turmă).

Acum hai să ne uităm un pic mai jos în „docomentul” ăstora - mă refer, firește, la ultimul - și hai să vedem câte reacții adverse zic ăștia că s-au raportat la Pfizer Omicron. Cică 4, adică 0,06 %.



Problema e că dacă 4 <=> 0,06%, atunci asta ar însemna că de injectat, s-ar fi injectat ... 6.666 de români.

Păi cum așa, dacă din rapoartele lor rezultă cu claritate că din 28.11 încoace nu s-au injectat decât cel mult 948?! 😂

Dacă facem un calcul simplu, atunci 4 / 948 => 0,42% reacții adverse, adică de 3,5 ori mai grav față de procentul reacțiilor adverse (0,12%) raportate la primele vaccinuri.

Singura explicație logică e că reacțiile adverse au fost raportate la nr. de doze consumate : 948 au fost utilizate, restul aruncate.

Ăștia umblă cu mâța-n sac și cu cioara vopsită.

6.1.23

Jocul predicțiilor: 2023

Anul ăsta a început cât se poate de prost.

Chiar de Crăciun a murit tatăl unui prieten foarte bun (nu era vaccinat, nu are legătură). Un om pe care îl cunoșteam de când eram copil, adică de vreo 40 de ani. Pe final de an a murit Pele. La începutul anului, Mitică Popescu. Ieri seară, o veste care a căzut ca un trăznet: a murit Constantin Gheorghe. Dureros.

Trecând peste toate acestea, mă încumet să fac o listă cu câteva predicții pentru 2023. Dacă aveți și voi, puteți să puneți.

1. 2023 va fi anul în care se va înregistra o „ciudată” epidemie de cancere în toată lumea Occidentală.

2. XBB se va dovedi o variantă extrem de periculoasă, dar numai în Occident. Se va pune iar problema unor măsuri dure, dar lumea va protesta. Din cauza XBB Occidentul va continua să acumuleze morți de Covid, și nu puțini.

3. Unul sau mai multe „vaccinuri-minune anticancer”, pe bază de mRNA, va intra în producția de masă.

4. Războiul din Ucraina se va întinde spre țările vecine. Din cauză că Ucraina e incapabilă să-i învingă pe ruși de una singură NATO va încerca să implice direct România, Polonia și țările baltice. Dar succesul va fi limitat, pentru că românii vor refuza masiv înrolările, polonezii vor fugi din țară și chihuaua baltici vor face pișu pe ei de frică. Pe de altă parte Rusia va atrage de partea sa Belarusul și e posibil să se procopsească și cu sanchi-„voluntari” chinezi, nord-coreeni, central-asiatici care îi vor întări masiv puterea de foc. Până la finalul lui 2023 înfrângerea Ucrainei va fi totală, și rușinea NATO, desăvârșită.

5. SUA și aliații occidentali vor încerca să reformeze ONU pentru a da afară din Consiliul de Securitate Rusia (și poate și China). Nu vor reuși.

6. Recesiune profundă, fără precedent, în lumea Occidentală, și mai ales în SUA. Va fi nasol, șomaj foarte ridicat, și dolarul își va pierde accelerat statutul de monedă de rezervă, tot mai multe țări alegând să utilizeze un coș de monede BRICS. România va fi parțial afectată, pentru că din fericire noi nu avem o situație economică atât de proastă.

7. Cel puțin o țară din blocul Occidental va interzice complet, pentru toate grupele de vârstă, vaccinurile mRNA anti-Covid. Acesta va fi începutul sfârșitului pentru narativa vaccinistă. Totuși, cele anti-cancer vor fi acceptate. Se va accepta ideea că singura utilizare fezabilă a acestei tehnologii e în cazuri extreme.