24.9.23

Covidul ar fi trebuit să se cheme „Zika” și să vină din 2017, dar alegerea lui Donald Trump a stricat tot planul

Acesta este, poate, cel mai important text pe care l-am scris vreodată, indiferent că vorbim de literatură (o latură a mea pe care puțini o cunoașteți, dar în anii 1990 mai publicam povestiri pe ici, pe colo, luând chiar și vreo două premii literare), texte filozofice, publicistică sau eseistică.

Este vorba despre dovezile conjuncturale pe care le-am acumulat în privința falsei pandemii de Zika pe care cineva - nu știm cine - o pregătea odată cu venirea la putere a lui Hillary Clinton. Pandemia de Zika ar fi urmat același tipar ca pandemia, un pic mai târzie, de Covid-19: panica generală, apoi intervenția salvatoare a vaccinurilor mRNA, apoi un război scurt și victorios cu Rusia, urmat de înfrângerea Rusiei din butoane (sancțiuni), apoi ocuparea Rusiei ca în anii 1990. Ocuparea Rusiei ar fi permis Occidentului, pe de o parte, să se salveze economic, prin exploatarea resurselor uriașe pe care le deține această țară, și pe de altă parte să îndiguiască ascensiunea Chinei, care s-ar fi văzut lipsită (de fapt nu neapărat lipsită, cât separată) de un mare prieten și o mare parte a resurselor sale. 

Beculețul mi s-a aprins în cap încă din momentul în care am scris Abonament de imunizare: la un pas de distopie? pentru Argumente și Fapte, deoarece în clipa aia mi-am adus aminte de discuțiile din jurul TTIP și de faptul că mulți activiști remarcaseră că nu aveai ce bariere vamale să mai cobori - doar bariere „procedurale”, și marele pericol ținea de domeniul medical, unde lucrurile se petrec complet diferit în SUA față de Uniunea Europeană. „Armonizarea” legislației în acest domeniu însemna de fapt ca în UE să poată fi aprobate „pe repede-înainte” fel de fel de produse medicale dubioase, exact cum se face în SUA. Exista un asemenea interes, iată, încă din perioada comisiei Barroso #2 (2009-2014), care inițiase în mare secret (de ce?!) discuțiile TTIP cu președinția Obama.

Considerații preliminare: a fost cu adevărat criza din 2008, „rezolvată”?

Acum este un lucru evident pentru oricine: criza din 2008 nu doar că nu a fost rezolvată, ba dimpotrivă, soluțiile propuse atunci - „bail out”/ „bail in” - nu au făcut altceva decât să amâne dezastrul, băgând gunoiul sub preș. Criza din 2008 a venit pentru că speculațiile capitalurilor financiare ajunseseră la un maxim, dincolo de care băncile începeau să se prăbușească. Era rezultatul a aproape 40 de ani de „monedă fiduciară”, de decuplare a valorii intrinseci a monedelor occidentale de o valoare fermă, cum era aurul înainte de 1971. Ceea ce au făcut politicienii în anii 2008-2012 nu a fost altceva decât să „premieze” un comportament greșit, care într-un capitalism sănătos este penalizat prin faliment sau prin restrângerea severă a cotei de piață. Alocând fonduri publice pentru salvarea unor bănci, a unor agenții de asigurări și pentru salvarea câtorva mari companii industriale care avuseseră în mod evident un comportament de piață greșit, statele nu au făcut altceva decât să împovăreze niște bugete publice și așa șubrezite de câteva decenii de neoliberalism. Soluția „bail out” (alocarea de fonduri publice pentru salvarea marilor agenți economici cu probleme) ar fi fost corectă dacă, să zicem, s-ar fi impus un impozit pe profit de minim 50%, ca în vremurile bune. Dar acest lucru era imposibil datorită fluidității capitalurilor din epoca noastră: degeaba ai fi impus impozit de 50% în SUA, dacă nu se întâmpla același lucru și în Irlanda sau în Luxemburg. Companiile cu comportament iresponsabil ar fi migrat în aceste țări de unde, la adăpostul tratatelor WTO, ar fi continuat să-și distribuie fără probleme produsele pe piața globală. Nici soluția „bail in” (confiscarea depozitelor băncilor cu probleme pentru plata creditorilor), încercată ulterior în Uniunea Europeană, cu prilejul crizei cipriote, nu s-a putut aplica cu seriozitate, din trei motive. În primul rând, soluția în sine e ilegală, dar în Cipru a putut fi aplicată deoarece o mare parte a banilor de acolo erau de origine rusească, deci se putea considera că prin „bail in” se confiscă banii unor oligarhi ruși, nu ai contribuabililor europeni. În al doilea rând, când o bancă avea probleme mulți dintre cei apropiați de conducerea băncii aflau în avans de acest lucru și aveau timp să-și retragă banii. În al treilea rând, prin „bail in” te trezești că lași fără bani, fără lichidități, o mulțime de entități legitime neconectate la informațiile de culise, așa cum s-a văzut în Cipru: sindicate, mici companii etc. Adică salvezi banca, dar îi omori pe deponenți. Ceea ce duce la potențarea crizei economice, nicidecum la rezolvarea ei. 

Criza din 2008 s-a petrecut fiindcă tot sistemul financiar era, și în aceeași mare măsură continuă să fie construit ca o schemă Ponzi care în cele din urmă a început să pârâie și să trosnească. Din păcate azi, după 15 ani, lucrurile nu stau mai bine, după cum vedem din imaginea de mai jos.

Așadar, primele patru bănci americane dețin „asset”-uri de 8.000 de miliarde de dolari, cărora li se adaugă „derivative” (adică „valori” fictive pe baza asset-urilor, bunurilor concrete deținute) de alte 173.000 de miliarde de dolari. Ca să vă dați seama ce înseamnă asta: tot PIB-ul planetei noastre a fost în 2022 de 103.000 miliarde dolari, deci primele 4 bănci americane ar deține, chipurile, o bogăție de 1,7 ori mai mare decât ... toată bogăția produsă de planeta noastră pe parcursul unui an!

Ceea ce evident că e o uriașă aberație. Ca și în 2008, sistemul stă să pârâie și să trosnească. Se știa asta încă din clipa în care a fost „stins” focul crizei din 2008. Se știa că atunci nu s-a făcut altceva decât să se câștige timp. Și că focul, la un moment dat, se va aprinde din nou.

Câteva noțiuni introductive despre „adevăr”, și de ce putem bănui că în 2016 totul era pus la punct pentru declanșarea unei pandemii de Zika

În filozofie se operează cu trei mari tipuri de noțiuni ale adevărului: adevărul-corespondență, adevărul-coerentist și adevărul-utilitarianist. Fără a fi concurente, cele trei noțiuni sunt deseori complementare și în multe aspecte ale vieții de zi cu zi și ale realității înconjurătoare nu putem spune că înțelegem totul dacă nu înțelegem cu adevărat toate tipurile de adevăr. 

Ultimul (adevărul-utilitarianist) e mai puțin acceptat și e tipic filozofiei americane și praxisului (modului de a fi) american. El poate fi rezumat simplu în două cuvinte care ne vin din latină: „cui prodest” / cui folosește, sau „cui bono” / în folosul cui? Epoca post-adevărului pe care o trăim azi este de fapt epoca în care adevărul-utilitarianist, cel pragmatic, de sorginte americană (ca mod de gândire și praxis real, adică mod de acțiune) a ajuns la apogeu. Un adevăr nu e „adevăr” dacă nu „folosește” concret cuiva, și el este impus cu forța narațiunilor publice strict controlate de centrii de Putere.

Celelalte două noțiuni sunt clasice, ne vin încă din antichitate. Adevărul de tip „corespondență” înseamnă că un enunț particular corespunde unei realități de fapt. Când zici că „afară e zi” și afară e lumină și soarele sus pe cer, atunci afară chiar e zi. Este noțiunea de „adevăr” pe care o folosim cu toții în viața de zi cu zi, și cea cu care suntem obișnuiți, și pe care o poate înțelege chiar și un individ cu un IQ sub 90. Adevărul de tip „coerentist” înseamnă că un anumit tip de enunț, chiar dacă nu corespunde efectiv unei realități de fapt certe, se încadrează logic în ansamblul altor enunțuri. Popular, noi zicem: „Nu iese fum fără foc.” Aceasta este o ilustrare clasică a unui adevăr de tip „coerentist”. Chiar dacă nu vedem focul, el există sau a existat, tocmai fiindcă vedem fumul. Adevărul de tip „coerentist” este și cel care formează baza speculațiilor, și cel care stă la baza celor mai spectaculoase inducții logice, dar și cel care poate fi cel mai ușor combătut prin non-argumente („hai domn'e că nu e fum, ți se pare... e ceață” etc.). Adevărul de tip „coerentist” nu ar fi fost posibil fără descoperirea și dezvoltarea logicii, inclusiv a logicii matematice, deci vorbim de un tip de adevăr pentru care umanitatea a fost pregătită abia în ultimele secole, deoarece adevărurile de tip „coerentist” necesită, în general, un IQ peste 90-100, așa cum umanitatea a atins pe scară largă abia în ultimele sute de ani. Pentru a înțelege un adevăr de tip „coerentist” e nevoie nu doar să înțelegi baza speculațiilor, dar să înțelegi și care speculații sunt legitime și care nu, care obiecții („hai domn'e... e ceață”) sunt legitime și care nu, și tot așa.

Putem socoti că teoria relativității a lui Einstein, de pildă, a fost foarte multă vreme doar un „adevăr de tip coerentist”, deoarece mulți ani ipotezele și concluziile ei nu erau decât teoretice. Abia ulterior au apărut și observațiile (adică adevărurile de tip „corespondență”): în 1919 doi astronomi, Eddington și Dyson, au observat concret cu prilejul unei eclipse solare acțiunea gravitației asupra luminii, ceea ce a confirmat teoria, sau cel puțin o parte a ei. Când și dacă umanitatea va avea posibilitatea să trimită nave spațiale cu echipaje umane prin alte galaxii, călătorind cu viteza luminii, la întoarcerea acestor nave spațiale pe Pământ probabil se va putea observa concret și un alt efect implicat de teoria relativității, și anume cel legat de compresia timpului în funcție de masă, viteză și gravitație (adică astronauților o să li se pară că au călătorit câțiva ani, dar ei de fapt vor fi călătorit, în ani pământeni, decenii sau chiar secole).

În cele ce urmează voi încerca să construiesc un ansamblu de adevăruri de tip „corespondență” - adică indubitabile, bazate pe fapte, nu pe povești - care să se integreze într-un „ghem” coerent pe baza căruia să putem sprijini concluzia finală: pandemia, vaccinurile mRNA și războiul cu Rusia erau pregătite încă de pe timpul lui Obama.

În orice caz, nu aș fi ajuns să scormonesc atâta despre Zika dacă nu aș fi urmărit atent în anii 2013-2014 discuțiile despre TTIP, fiind membru în grupul de lucru al Partidului Stânga Europeană. Reiau pe scurt ideile din articolul de mai sus publicat în AsF:

– TTIP nu avea ce bariere vamale să mai reducă între SUA și UE, pentru că, în esență, taxele practicate erau deja 0% între ambele entități. De fapt ținta TTIP erau barierele procedurale. TTIP urma să modifice regulamentele în domeniul proprietății intelectuale, consecințele fiind monopoluri de mai lungă durată, prețuri mai mari și impunerea pe piață a multor medicamente cu valoare terapeutică îndoielnică (de exemplu, vaccinuri făcute în câteva luni).
– TTIP ar fi însemnat limitări majore aduse impunerii publice a politicilor de preț și de despăgubire în domeniul produselor medicale, ceea ce făcea imposibilă o politică de prețuri în domeniul produselor medicale a fiecărui guvern național (Comisia Europeană negociind pentru statele membre „cel mai bun preț” - fix ceea ce a făcut comisia von der Leyen cu vaccinurile Covid!).
– Teste clinice care ar fi devenit „opace”, neconcludente și limitate în timp, ceea ce ar fi fost complet împotriva noului regulament EMA (European Medicines Agency / Agenția Europeană a Medicamentelor) de la acea dată, care cerea în mod specific, înainte de punerea pe piață a unui produs din domeniul sănătății, testare serioasă și de lungă durată (măsură inutilă dacă vrei să impui pe piață un vaccin în numai 9 luni!).
– TTIP ar fi urmat să crească influența corporațiilor în procesele de „policy making” la nivel public, inclusiv în influențarea mecanismelor de tip compensatoriu/reparator (când otrăvești sute de milioane de oameni evident că trebuie să-ți iei măsurile de rigoare ca să scapi nepedepsit).
– Setarea unor standarde pretins „globale”, imposibil de atins de fabricanții legitimi din țările sărace (în fapt, închiderea pieței occidentale față de alți fabricanți).

Toate lucrurile astea păreau să pregătească terenul pentru ceea ce s-a întâmplat mai târziu cu vaccinurile Covid. Mai mult, nu cred că este o întâmplare faptul că președintele de atunci al Comisiei Europene, cel care a deschis negocierile pe TTIP, Juan Manuel Barroso, a ajuns fix în conducerea GAVI (Alianța pentru Vaccinuri a lui Bill Gates)...


Sursa: https://www.gavi.org/vaccineswork/authors/jose-manuel-barroso

...și în conducerea Goldman Sachs...


Sursa: https://www.goldmansachs.com/media-relations/press-releases/current/jose-manuel-barroso-appointed.html

...adică fix banca vinovată de nenorocirea Greciei, care a scăpat atunci nepedepsită de către Comisia Europeană, deși se dovedise că e la fel de vinovată pentru raportări mincinoase ca și guvernul grec. 

E o cutumă știută că birocrații ăștia ajung fix în fruntea organizațiilor cu care au negociat ceva important în timpul funcției. E vorba de practica „revolving doors”. Băieții nu iau șpagă cât sunt în funcție. Șpaga se ia ulterior, sub forma unei funcții bine remunerate. Așa se explică prezența unui Gerhard Schroder în conducerea Gazprom, sau a lui Tony Blair la JP Morgan. Prezența lui Barroso, cel care a deschis din partea UE discuțiile despre TTIP, în conducerea GAVI este ea însăși un motiv de suspiciune privitor la cine ar fi beneficiat cu adevărat de TTIP (Big Pharma și fabricanții de vaccinuri).

În fine, revenind „la cestiune”, cea mai importantă critică adusă Big Pharma a fost din partea Commons Network, o rețea de ONG-uri care astăzi nu mai există. Critica ei a stat multă vreme pe situl oficial al UE (Europa.eu), fiind dată jos de pe site abia în ianuarie 2022. Nu-i nimic, am salvat eu documentul lor de lucru și îl puteți citi aici. Țineți cont, așadar, că e vorba de o critică din urmă cu 10 ani împotriva intereselor Big Pharma promovate de TTIP.

După cum se știe, TTIP nu a mai fost semnat niciodată deoarece, ca prin farmec, după alegerea lui Trump și apariția lui la Casa Albă (în ianuarie 2017) tratatul a fost aruncat într-un sertar și... a rămas acolo. În acest moment (2023) pur și simplu nu se mai știe ce e cu TTIP. Oficial, negocierile nu sunt nici suspendate, dar nici... reluate. Nu putem să nu ne gândim la faptul că alegerea lui Trump a stricat niște planuri care erau pregătite pentru 2017. Dar ce planuri?

Pandemia de Zika, urmată de războiul împotriva Rusiei - foaia de parcurs

În continuare, pentru a nu obosi cititorul, voi fi telegrafic, prezentând strict faptele care formează „ghemul” de care vorbeam mai sus, în ordinea cronologică.

- În decembrie 2013 binecunoscuta publicație pentru investitori The Motley Fool ne informa laconic că DARPA urma să finanțeze cu 7,7 milioane USD Pfizer pentru ca gigantul farmaceutic „să revoluționeze” piața vaccinurilor cu un tip nou de vaccin care să creeze anticorpi direct în... subiectul imunizării („ to identify and subsequently induce the production of protective antibodies to an emerging pathogen directly in an infected or exposed individual.”). Asta sună a mRNA toată ziua, știut fiind că în cazul vaccinurilor clasice corpul nu produce în mod direct anticorpi, ci numai după ce este mai întâi „infectat” cu un agent patogen mult mai slab (inofensiv) decât cel din natură.

Dar cum, nu știți ce e DARPA? DARPA - Defense Advanced Research Projects Agency - este brațul bio-chimic al Pentagonului. Cel care e însărcinat cu războaiele biologice, cu așa-zisele „bioweapons”. Totul e explicat mai bine într-un articol, în acest moment accesibil doar prin Archive, de pe The Marine Corps - revista Marinei Militare Americane.

Cu alte cuvinte operațiunea „vaccinarea mRNA” a fost de la bun început o chestiune militară. 

- Oricum, dacă vă mai îndoiți că primul finanțator serios al cercetărilor legate de vaccinurile mRNA a fost DARPA, și că în cazul Pfizer era vorba chiar de tehnologia mRNA, e de ajuns să vă uitați la ce zic și azi cei de la Moderna pe situl lor, la secțiunea „Colaboratori strategici”:

„DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) is a research and development agency of the United States Department of Defense responsible for the development of emerging technologies for use by the military. 

In October 2013, DARPA awarded Moderna up to approximately $25 million to research and develop potential mRNA medicines to primarily support our vaccine and antibody programs [s.m.] to protect against Chikungunya infection.”

E foarte interesant de remarcat că virusul ăsta Chikungunya e răspândit de aceiași țânțari care răspândesc și Zika dar și că, la fel ca Zika, poate fi transmis de la mamă la făt. În plus, conform Wikipedia, simptomele lui pot fi confundate cu ale Zika. Totuși, Chikungunya e un alphavirus, în timp ce Zika e un flavivirus

Numai în Pfizer și Moderna Pentagonul, prin DARPA, a investit în 2013, așadar, peste 32 de milioane de dolari pentru a studia posibilitatea dezvoltării unor vaccinuri mRNA. Nu putem să nu ne întrebăm ce naiba vedea Pentagonul în vaccinurile astea. Nu de alta, dar în mod normal Pentagonul se ocupă cu arme și războaie, nu cu acte de binefacere...

- În decembrie 2013 „Maidanul” de la Kiev era în plină desfășurare. După cum se știe, „protestele” au izbucnit în noiembrie 2013, după ce Ucraina ajunsese într-o situație financiară foarte proastă (le trebuiau 20 de miliarde de euro) și fostul președinte Ianukovici fusese obligat la summitul de la Vilnius „să facă o alegere între Rusia și UE”. Acordul de asociere cu UE era însoțit de o mulțime de promisiuni dar, în mod concret, de foarte puțini bani care să vină sigur, fără ca Ucraina să facă sacrificii enorme. Banii europeni erau în jur de 0,6 miliarde de euro oferiți ca... împrumuturi. Pe de altă parte Rusia i-a pus lui Ianukovici pe masă beneficii și contracte ferme, inclusiv pentru baza de la Sevastopol și pentru redevențele de gaz, de peste 15 miliarde de euro, dar l-a „rugat” să păstreze în continuare o poziție neutră pentru țara sa și să nu se îndepărteze de comunitatea CSI (fostele state URSS). Așa că în cele din urmă Ianukovici a făcut alegerea care se impunea de la sine: să meargă pe mâna Rusiei. Din momentul ăla totul e istorie. 

Știind că de când a izbucnit războiul (în februarie 2022) ajutorul dat de UE Ucrainei a depășit în mod concret 80 de miliarde de euro (graficul arată 77 de miliarde, dar e deja vechi), nu putem să nu ne întrebăm de ce, dacă liderii europeni doreau cu sinceritate integrarea Ucrainei în UE, sau măcar în spațiul economic al UE, nu au făcut și atunci, în 2013, o ofertă mai serioasă. Bani să ajute Ucraina în 2013 nu au avut, în schimb, să o îndoape cu arme acum, au. Privind retrospectiv, ceea ce au propus europenii la Vilnius pare să fi fost o ofertă în bătaie de joc, făcută special să-l împingă pe Ianukovici în brațele Rusiei și să motiveze apoi declanșarea rebeliunii de pe Maidan. În februarie 2014, la numai o zi după ce Ianukovici și opoziția semnează un soi de pact de neagresiune, Ianukovici e aproape să fie linșat, scapă cu greutate fugind în Rusia și la Kiev se instalează actuala putere naționalistă, al cărei guvern inițial fusese deja creionat de Victoria Nuland din partea SUA.

- Anii 2014-2015: Rusia anexează Crimeea printr-un blitzkrieg juridic, și Ucraina e pe cale să piardă și regiunea Donbass. În acest context se semnează „acordurile de la Minsk” care prevedeau, pe scurt, ca Ucraina să rămână în granițele proprii (fără Crimeea) dar să acorde autonomie regiunilor separatiste. Acordurile trebuiau ratificate de parlamentul de la Kiev și implementate de guvernul de la Kiev, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat niciodată. Mai mult, odată cu izbucnirea războiului multă lume și-a dat drumul la gură (nu mai e nevoie de păstrarea aparențelor!) și Angela Merkel, Hollande, Poroșenko au recunoscut în mai multe rânduri că acordurile nu au fost semnate decât pentru a permite Ucrainei să se înarmeze.

În plus, Ursula von der Leyen a recunoscut recent că armata canadiană antrena soldați ucraineni încă din... 2015

- Numai că nici Putin nu a stat ca idiotul. Nu știu dacă el o fi crezut sincer în acordurile de la Minsk, dar după ce în 2014 s-a trezit „sancționat” de Occident, Rusia a început cu viteză decuplarea de Occident. În mai 2018 Rusia aproape că nu mai deținea datorie americană, și azi nu mai deține deloc. În plus Rusia a dezvoltat propria alternativă la sistemul de plăți SWIFT, are propriul sistem de carduri (MIR) și multe altele, astfel încât atunci când sancțiunile din 2022 au venit pe capul lor, rușii au ridicat din umeri: îi doare la bască și în termeni de PPP (purchasing power parity) economia rusă va deveni în 2023 a cincea din lume, peste Germania. Nu o zic eu, o zice Banca Mondială!

- 1 februarie 2016 - ajungem la Zika: OMS declară Zika drept „o urgență globală” după ce virusul intrase pe radarul „experților” și al autorităților de mai multă vreme.

Așa cum se recunoștea chiar în comunicatul oficial, urgența fusese declarată fără nici o bază științifică, doar în baza „consensului” experților:

„'The experts agree that a causal relationship between the Zika infection during pregnancy and microcephaly is strongly suspected, though not yet scientifically proven,' explained Dr. Chan. 'All agree on the urgent need to coordinate international efforts to investigate and understand this relationship better,' she said.”

- 8 februarie 2016: la doar o săptămână după ce OMS a declarat Zika „urgență globală”, Obama solicită Congresului nu mai puțin de 1,89 miliarde USD pentru anul fiscal 2016 (1 oct. 2015 - 30 sept. 2016) ca să se lupte cu acest înspăimântător virus. După mai multe discuții și hârșâieli reciproce (congresmenii americani, indiferent că erau democrați sau republicani, chiar nu înțelegeau care-i problema cu virusul ăsta), în toamna lui 2016, adică pentru anul fiscal 2017, sub viitorul președinte, Obama asigurase totuși o finanțare de 1,1 miliarde USD. Pentru lupta „preliminară” împotriva acestui virus. Activitățile vizate de această finanțare ar fi trebuit să fie mai ales legate de controlul țânțarilor și activități specifice ale CDC și USAID. Activitățile, așadar, ar fi urmat să fie derulate în 2017.

Dar este interesant de observat că în doar o săptămână, tonul administrației Obama se schimbă radical în comunicatul oficial față de tonul OMS. Deși OMS declara că „legătura între cazurile de microcefalie și Zika nu e stabilită încă”, administrația Obama zicea, dimpotrivă, că:

„While most people have no symptoms at all, Zika causes mild illness in some. However, the Centers for Disease Control and Prevention (CDC) has established a link between Zika infection during pregnancy and serious birth defects and other poor pregnancy outcomes. We also know that there can be other serious neurological impacts in some people who are infected with Zika.”

În plus, ca primă măsură a combaterii acestui virus administrația Obama propunea „speed the development of a vaccine” - „accelerarea dezvoltării unui vaccin [anti-Zika]”.

Cu alte cuvinte avem de-a face cu un virus care „în majoritatea oamenilor nu produce nici un fel de simptome” (hm, sună cunoscut?!) în timp ce altora le dă doar „mild illness”. Problemele ar fi doar cu o categorie bine delimitată și greu spre imposibil de observat: copiii nenăscuți. Cine ar putea fi atât de lipsit de inimă încât să pună în pericol niște copilași nenăscuți, refuzând vaccinarea?...

- 3 februarie 2016: Suntem înainte de referendumul pentru Brexit. Guvernul Marii Britanii, care, atâta timp cât UK a fost în Uniunea Europeană, era „purtătorul de cuvânt” al intereselor americane aici, anunță și el un mic grant de 1 milion de lire sterline dedicat cercetării acestui virus, în timp ce în...
- Martie 2016: ..., tot înainte de Brexit, bagă capul în poză și Uniunea Europeană care plusează cu o finanțare de 10 milioane EUR. Citez din comunicatul european:

„The EU has stepped in quickly to tackle Zika [s.m.], but the next thing should be for Member States to also support Zika research [s.m.], according to Prof. Delfraissy.”

La nivelul Uniunii Europene nu exista nici măcar un singur caz de Zika (un virus benign care subzistă doar în câteva regiuni tropicale și e răspândit de țânțarul-tigru), dar birocrații din comisia Juncker deja făceau planuri de luptă anti-Zika și de impunere asupra tuturor statelor-membre a acestei lupte!

Martie 2016: din tablou nu putea lipsi, firește, dr. Fauci, care îndeamnă la vigilență globală (adică pe toată planeta) împotriva sinistrului virus.

- Mai mult, ca un făcut, așa cum putem vedea de pe Amazon, tot în februarie 2016 încep să se activeze și mass-media, și „experții”, care încep să scoată cărți de popularizare a subiectului. În acel moment Obama intrase în ultimul an de mandat, iar Hillary și Trump erau candidații oficiali la succesiunea sa. Pur și simplu nu există cărți mai vechi de februarie 2016 pe acest subiect (în mod ciudat, pare să se reîncerce o reîncălzire a ciorbei în 2022 - de urmărit!... mai ales că Biden tot vorbește de „o viitoare pandemie”). După cum știm, la acel moment Hillary era favorită să câștige președinția americană, fără probleme. De fapt la votul popular a și câștigat în fața lui Trump.

- Apropo de țânțarii-tigru, sper că vă aduceți aminte că în urmă cu cca. 10 ani, cam prin 2012-2015, apăruseră și la noi și se înmulțiseră, în mod bizar, în zona așa-zisei „Delta Văcărești” - în fapt un loc imund, care nu are ce căuta la doi pași de un oraș cu 2 milioane de locuitori. Așa-zisa „deltă” Văcărești ar fi trebuit asanată, igienizată și introdusă în circuitul urban, dar Revoluția și căderea comunismului au oprit toate planurile. Ulterior, toate eforturile Primăriei Generale și ale Primăriei Sectorului 4 de curățare a acelei infecții au fost sistematic torpilate de fel de fel de ONG-uri ecologiste finanțate exclusiv din străinătate.

- În iulie 2016 (document actualizat în februarie 2017), așadar la nici jumătate de an de la „declanșarea urgenței”, UNICEF în parteneriat cu OMS ajung, pesemne, la concluzia că bolile de care s-o face vinovat virusul Zika nu pot fi tratate, și lansează documentul intitulat „WHO/UNICEF Zika Virus (ZIKV) Vaccine Target Product Profile (TPP): Vaccine to protect against congenital Zika syndrome for use during an emergency”, adică un soi de cerere de ofertă pentru cum ar trebui să arate și ce ar trebui să facă un vaccin anti-Zika. 

- Să ne întoarcem un pic și înspre problema ucraineană. După cum se știe, în 2014 e răsturnată prin forță puterea legitimă din Ucraina și la Kiev se instaurează regimul actualei bande de naționaliști, avându-l ca prim președinte pe Turcinov care, ca pastor baptist ce era, avea în mod evident legături cu mediile neoconservatoare din SUA. Ulterior, după ce intențiile criminale ale puciștilor de la Kiev împotriva minorităților naționale devin evidente, au loc mișcările masive de revoltă din Donbass și din Odessa, precum și pierderea Crimeei, pe care Rusia pur și simplu o anexează după o acțiune-fulger, care a lăsat cu gura căscată pe toată lumea. Aici planul occidentalilor începe să deraieze, pentru că ei nu-și închipuiau că Putin ar fi în stare de așa ceva, dar până la urmă „tot răul spre bine”: tot aveau ei nevoie de un pretext ca să provoace și să îngenuncheze Rusia! Drept pentru care pierderea Crimeei și apoi războiul civil din Donbass au devenit pretextul perfect pentru înarmarea continuă a ucrainenilor. Revolta din Odessa e rezolvată scurt, printr-un șir de crime care culminează în ziua de 2 mai 2014 la „Casa Sindicatelor”. Cea din Donbass e mai greu de rezolvat, fiindcă e aproape de Rusia, așa că se transformă într-un conflict înghețat.

- Este momentul în care în Occident începe să se vorbească deschis despre alocarea a 2% din PIB pentru NATO/Apărare. 2% din PIB (atenție!... din PIB, nu din buget!) pentru „apărare” e șocant de împovărător pentru orice țară și frizează demența. Cu toate acestea, abia ales președinte la noi Klaus Iohannis anunță, chiar în primele zile din ianuarie 2015, că România își va asuma acest angajament. La vremea respectivă încă mai făceam parte din PAS/Partidul Socialist și am publicat (e 100% scris de mine) un comunicat în care mă întrebam, la fel ca mulți alții, dacă urmează să înceapă vreun război deoarece cifrele seci, dacă puneam pe hârtie cât înseamnă acest 2%, ne trimiteau invariabil la această concluzie. Citez din acel comunicat scris de mine atunci, în ianuarie 2015:

„Cum nu credem că președintele visează la un statut de 'mare putere' pentru România, și nici nu credem că are de gând să transforme România într-un stat absolutist, concluzia e una singură: prin insistența cu care a ținut să-și inaugureze mandatul solicitând imperativ acest pact care ar crește la un nivel amețitor cheltuielile militare, dl. Iohannis ascunde ceva foarte grav întregii societăți.”

După cum se știe, primele țări care au sărit în „barca lui 2%” au fost cele din Est - adică sclaveții americanilor. Țările occidentale s-au adaptat mai greu la asta, dar acum Germania, Franța etc. cheltuie și ele nebunește. „Pactul NATO pentru 2%” fusese adoptat în septembrie 2014 în Țara Galilor, era îndreptat explicit împotriva Rusiei (a se vedea pct. 2, „Russia's continued aggressive acts”), și urma ca obiectivul lui 2% să fie atins pe deplin în 10 ani, adică până în ... 2024. Asta ne poate face să credem că războiul cu Rusia a venit mai devreme decât era prevăzut, și nu în condițiile dorite de occidentali... Oricum, ca să înțelegeți despre ce nebunie e vorba, în 2014 bugetul Apărării în România era de cca. 1,3 miliarde EUR / an și azi a ajuns la 7,6 miliarde EUR / an. În condițiile în care tot bugetul guvernului României pentru 2023 prevede venituri concrete de 275 miliarde RON (adică 55,5 miliarde EUR) și împrumuturi de 77,5 miliarde RON (15,6 miliarde EUR). Deci un buget total de cca. 72 miliarde EUR.

Exact cum am previzionat în articolul/comunicatul PSR din 2015: am ajuns să cheltuim pe „apărare” de parcă ne-am afla în război... 

- În 2016 începe campania electorală din SUA, candidații fiind Hillary Clinton și Donald Trump. Spre surprinderea multora, anonimul virus Zika devine temă secundară importantă (o campanie electorală are teme centrale, teme secundare și teme punctuale, locale sau de moment) pentru campania lui Hillary, în timp ce Trump e de-a dreptul mirat de câtă atenție se acordă acestui virus și zice că e treaba guvernatorului Floridei să dea cu... DDT și să omoare țânțarii care împrăștie virusul. Încă de acum se observă că Trump e „din alt film” sau, cum se mai zice pe la noi, „dus cu pluta”. Hillary dorea chiar crearea unui fond special pentru combaterea pandemiilor odată ajunsă președinte. Bineînțeles, Zika era prezentă acolo.

- Dar campania lui Hillary se mai învârte în jurul unei teme importante, cea legată de pretinsele dezinformări rusești. Dau linkul din Wikipedia special pentru că mizeria asta de așa-zisă „enciclopedie” e „câmp tactic” al CIA și ca să vedeți ce tâmpenii puteau să susțină. Articolul, însă, ar trebui șters sau sever amendat, pentru că în 2023 un raport final al DoJ a arătat că totul a fost o aberație absolută și că rușii n-au avut absolut nimic de-a face cu alegerea lui Donald Trump. Însă putem bănui că viitoarea prezidențiabilă Hillary se pregătea încă din campanie să intre într-un conflict deschis cu Rusia.

În acest sens nu e lipsit de interes să ne aducem aminte una dintre primele declarații ale lui Biden, ajuns președinte în 2021, care a stârnit stupoare: „I think Putin is a killer.” (martie 2021). Biden a reluat și aberația mincinoasă cu „interferența rusească în alegerile din SUA”. Practic, ce avem noi aici? Hillary v 2.0. 

După intermezzo-ul căzutului din Lună Donald Trump, lucrurile au reintrat pe făgașul normal în politica americană...

- Decembrie 2016, amenințări secrete la adresa Rusiei: nu e lipsit de interes să arătăm filmulețul din decembrie 2016 cu Poroșenko, președintele „ales” al Ucrainei, și doi senatori americani dintre cei mai războinici („hawks” / „șoimi”), John McCain și Lindsay Graham. Ce e interesant la acest filmuleț e că el a fost făcut la scurt timp după ce Donald Trump o învinsese pe Hillary, deci se știa că Hillary nu va fi președinte, dar acești doi senatori păreau să îi dea înainte cu un plan deja existent: „Lupta voastră e și a noastră. 2017 va fi anul ofensivei [împotriva Rusiei, n.m.]. Ne vom întoarce cu toții la Washington și vom promova cauza voastră. Destul cu agresiunea rusă!” Războiul ruso-ucrainean era prezis, astfel, pe față. Atenție, doar războiul ruso-ucrainean, nu un eventual război direct NATO-Rusia, care pare a fi „programat” cândva după 2024-2025 (v. mai sus).

Totuși, Hillary fusese bătută, deci nu putem decât să fim extrem de mirați văzând atâta siguranță la acești doi muțunache. De unde, așadar, atâta tupeu? Singurul lucru pe care îl putem bănui e că planurile erau deja extrem de avansate și cei doi ticăloși se gândeau că nu va fi o problemă să-l „cumințească” pe Trump. „Deep state-ul” american a și încercat asta băgându-i-l la White House pe dementul de John Bolton pe postul de „consilier național de securitate” (adică ăla care îl sfătuiește pe președinte în materie de războaie). Cum era de așteptat, Trump nu s-a înțeles cu Bolton și l-a dat afară. Ulterior, când nu mai era președinte, Trump a declarat că l-a dat afară pe imbecil pentru că voia să facă războaie cu toată lumea („A total & unhinged WARMONGER”) și că l-a folosit doar pe post de „sperietoare” față de liderii străini, care se intimidau când îl vedeau apărând la discuții cu ăsta.

- 18 noiembrie 2016. Gata cu Zika? Pe 8 noiembrie au loc alegerile din SUA și, spre stupoarea tuturor, Hillary pierde și Donald Trump, care arătase că-l doare în cot de Zika, ajunge președinte. La câteva zile după aceea, pe 18 noiembrie, cu prilejul celei de-a cincea întâlniri a comitetului de urgență al OMS dedicat Zika, urgența e declarată ca fiind... terminată. Al naibii virus, s-a temut și el de Trump! Cu doar câteva săptămâni înainte, la începutul lui septembrie, cu prilejul celei de-a patra întâlniri, când Hillary încă era pe cai mari, comitetul declarase:

„Furthermore, acknowledging that the impact of Zika virus is a long term concern, the Committee recommended that the Director General considers developing an appropriate infrastructure and response plan within the World Health Organization to provide longer term coordination and accountability for ensuring an effective response. [...] 

Recognizing the impact that Zika virus disease and its consequences will have on weak health systems, the Committee also recommended that WHO provide appropriate guidance on effective surveillance and management of Zika virus disease in countries with high vulnerability, low capacity.” 

Dar foarte interesantă e următoarea frază, care arată indubitabil că se pusese problema restricțiilor de circulație între țări:

„The Committee also reaffirmed its previous advice that there should be no general restrictions on travel and trade with countries, areas and/or territories with Zika virus transmission [s.m.], including the cities in Brazil that will be hosting the Paralympic Games.” 

- Primăvara lui 2017. Nu, nu e „gata cu Zika”. Povestea de iubire dintre Bill Gates și Moderna nu a început în 2019, ci mult mai devreme, încă din ianuarie 2016, când Gates investește în Moderna în mod specific pentru ca Moderna să dezvolte vaccinuri mRNA. Nu știm dacă specific anti-Zika - asta se zice abia în primăvara lui 2017. Hopa! Și cine erau investitorii în această mizerie? Big Pharma (prin Merck și... Astra Zeneca!), Gates Foundation și ... Guvernul SUA, prin Ministerul (Departamentul) Sănătății. În total, peste 1,8 miliarde de dolari.

Articolul de mai sus de pe CNBC, excelent documentat, remarca și faptul că până atunci nici o companie nu reușise să pună la punct un vaccin mRNA și că Moderna însăși, deși exista din 2010, încă nu reușise nimic. Dar de un interes deosebit e următorul pasaj:

„If the data holds up, then Moderna has managed to find a way to safely transport protein-producing mRNA into cells, which could turn vaccine production on its head. To produce a new vaccine, Moderna wouldn’t need a viral sample. Instead, all it would need is the virus’s genetic sequence, which it plugs into the coding region of mRNA.

Povestea cu zâne a vaccinului Covid era deja scrisă.

- ianuarie 2017: totuși, primele informații despre faza 1 de test a vaccinului mRNA al Moderna împotriva Zika apar încă din... ianuarie 2017, ceea ce ne face să ne întrebăm, evident, nu doar de când primise în mod real Moderna finanțarea pentru acest vaccin, dar și de când lucra la el. Linkul precedent e de pe situl Universității Minnesota, care, cel mai probabil, a avut cercetători implicați în realizarea vaccinului. Foarte interesant, pe situl universității se specifică foarte clar (informație trecută pudic sub tăcere de articolul CNBC) că de fapt unitatea din cadrul Min. Sănătății care a finanțat vaccinul este... BARDA. Cum, nu știți ce e BARDA? Biomedical Advanced Research and Development Authority - departamentul însărcinat, printre altele, și cu măsurile de ordin medical împotriva bioterorismului... 

- De aceea, pun pariu că mulți dintre voi își mai aduc aminte de gogoșile vândute de Bancel (CEO-ul Moderna) în primele săptămâni din 2020, când a zis că o simplă secvență genetică urcată de cercetătorii chinezi pe un server a fost suficientă pentru ca Moderna să conceapă vaccinul ei mRNA pentru Covid, dar pun pariu și că nu vă mai aduceți aminte că la vremea respectivă, adică în primăvara lui 2020, când covideala abia începuse, cei de la Moderna ziceau că există o strânsă legătură între vaccinul lor candidat (și de acum avortat) anti-Zika și ăsta de Covid. De altfel, în primăvara lui 2020, ca să susțină viabilitatea vaccinului lor Covid, cei de la Moderna citaseră niște date din faza 1 a... vaccinului Zika! De ce, dacă dispuneau încă din primăvara lui 2017 de fonduri de cercetare de peste 1,8 miliarde de dolari pentru acest vaccin, nu publicaseră aceste informații „pozitive” legate de vaccinul Zika în 2018 sau în 2019?! Unde erau fazele 2 sau 3, că trecuseră deja 3 ani de la primirea finanțării?!

Nu știm. Mister misterios. Sau poate că pandemia de Zika pentru care se pregătiseră, între timp, sub administrația Trump, se fâsâise și nu mai prezenta interes... 

- Apropo de asta, e cu atât mai misterios să aflăm că abia în august 2019 FDA a acordat Moderna o procedură „fast-track” pentru fazele 1/2 de testare a produsului mRNA-1893, adică vaccinul anti-Zika. Păi cum așa, dacă ei mai testaseră o dată în 2016-2017?! Pare că totul seamănă cu o ciorbă reîncălzită, pentru a putea justifica apoi apariția extrem de rapidă a vaccinului anti-Covid. Sau poate că testele din 2016-2017 au fost cu alt produs? Atunci rezultatele acelui produs, deși lăudat la vremea respectivă (a se vedea linkurile) se dovediseră a fi mai apoi catastrofale?!

Imposibil de știut.

- Mai 2017: este ales în fruntea OMS celebrul (de acum) Tedros Ghebreyesus. Tedros fusese ministrul de externe al Etiopiei în 2012-2016 și ministrul Sănătății între 2005-2012. Într-un interviu dat cu o lună înainte de a fi ales, Tedros zicea că prioritatea mandatului său va fi combaterea HIV/SIDA. 

- 29 septembrie 2017: ba da, gata cu Zika! Deși trecuse nu mai puțin de un an de când OMS-ul declarase cu o grabă suspectă încheiată urgența dată de virusul Zika, CDC-ul american anunță abia pe 29 septembrie că, în fine, au terminat-o și ei cu acest virus. În acel moment trebuie să le fi devenit tuturor clar că Trump era prea independent, că nu putea fi „domesticit” și că trebuiau să-l (mai) suporte câțiva ani. 

- Că sub Trump ar fi „urmat” o pandemie, ni se zicea cu aplomb încă din decembrie 2016 (când Trump nici măcar nu se instalase la Casa Albă) în The Atlantic, într-un articol intitulat How a Pandemic Might Play Out Under Trump. Bineînțeles, virusul Zika era unul dintre candidații de top ai viitoarei pandemii, alături de Ebola și MERS. Un mic amănunt: în timp ce Ebola și MERS sunt viruși care nu prea pot supraviețui în afara arealului lor natural, de Zika deja se spunea, după cum am văzut mai sus, că ar începe să reprezinte o problemă chiar în Occident, și se căutau frenetic soluții vaccinale. Publicația The Atlantic este una dintre vocile principale ale „establishmentului” democrat, fiind deținută azi de văduva multi-miliardară a lui Steve Jobs, o mare susținătoare a Partidului Democrat.

- Tot în perioada 2016-2017 încep să apară și studiile de comunicare care urmăresc să măsoare amploarea „misinformation” (dezinformării, fake news) cu privire la Zika. Un studiu peer-reviewed publicat în vara lui 2017 concluziona, pe baza studierii a mai bine de 1 milion de mesaje de pe Twitter, că oficialii pot descoperi în timp real atât obiecțiile, cât și dezinformările care circulă în public privitor la „epidemie”. Astfel, aceștia pot lua măsurile necesare (lăsăm cititorul să... ghicească despre ce măsuri ar fi vorba!) pentru a combate aceste misinformation. Astăzi, când știm de la Elon Musk cât de infestat era Twitter de fel de fel de roboți, concluziile acestui studiu sunt absolut ridicole. Orice entitate suficient de capabilă putea lansa pe Twitter un milion de roboți care să susțină papagalicește o anumită cauză „de bine” și care să „îngroape” efectiv vocile altor zece mii de oameni reali care s-ar fi opus acestei cauze.

- Epilog? În decembrie 2017 un jurnal științific publică sub semnătura lui Fauci un articol intitulat Pandemic Zika: A Formidable Challenge to Medicine and Public Health, dar e de presupus că articolul fusese scris cu mai mult timp înainte. Conform acestui articol, virusul se răspândise deja în peste 80 de țări și teritorii, fiind transmis de țânțarul-tigru (Aedes Aegypti). Tonul articolului era unul apocaliptic, deși la nivel mondial cazurile de microcefalie datorată pretinsei infectări cu Zika a unor copii erau de numai câteva sute, în general în Brazilia, în anumite comunități în care s-a dovedit ulterior că totul era din cauza pesticidelor din apa de băut:

„...of the unfolding tragedy of the loss of thousands of babies and the birth of thousands more who will be incapacitated, sometimes severely, throughout their lifetimes. To make matters worse, it is suspected that many infected babies born in apparent health will manifest delayed effects of intrauterine Zika virus infection as they grow into infancy, toddler age, and early school age. The epidemic of congenital Zika syndrome represents not only a profound medical tragedy, but a societal challenge, as well.”

Ghinion. Purceaua Zika era deja moartă în coteț.

Concluzii: Zika, pandemia care nu a mai venit

1. Este indubitabil că vaccinurile mRNA au început cândva în 2013 ca un proiect de natură militară, părând a suscita interesul acelei părți a Pentagonului implicată în măsuri și contramăsuri pentru războaie biologice. Deși de-a lungul timpului multe invenții militare au avut aplicabilitate mare în viața civilă de zi cu zi (energia nucleară, rachetele spațiale, internetul etc.) este absolut neclar care era inamicul împotriva căruia s-a născut nevoia dezvoltării specifice a vaccinurilor mRNA.

Ce vreau să zic cu asta? Bomba atomică a fost creată pentru a le da la cap japonezilor și pentru a-l înspăimânta pe Stalin, dar astăzi energia nucleară a ajuns să fie utilizată în locuințe și în industrie. Rachetele lui Von Braun au terorizat întâi Londra, dar apoi au ajuns să trimită oameni în spațiul cosmic. Și tot așa.

Despre aceste vaccinuri mRNA este imposibil să spunem împotriva cărui inamic au fost dezvoltate, sau care a fost nevoia militară pentru care au fost dezvoltate. Nici măcar nu putem spune dacă ele sunt încă la momentul de „arme” (evident, biologice!), sau dacă și-au epuizat funcția militară și au ajuns „în civilie”. 

2. Nu mai există nici o îndoială că a existat o intenție în cadrul administrației Obama de a pregăti terenul pentru ceva mai amplu - după toate aparențele o „pandemie” - legată de virusul Zika, pe care ar fi urmat să o înfrunte administrația Hillary. Au fost alocați bani, a fost pregătit cadrul juridic, Hillary vorbea deschis de treaba asta și se pregătea să aloce și mai multe fonduri, odată ajunsă la Casa Albă. Așa cum am văzut, oficialii OMS ajunseseră să vorbească și de posibilitatea limitării călătoriilor între țări, înainte să anunțe abrupt încheierea „urgenței”, după ce americanii l-au votat pe Trump.

3. Pentru combaterea Zika se lucra deja din greu la un vaccin mRNA care ar fi venit „la țanc”. Nu știm nimic despre planurile Pfizer, dar vaccinul-candidat al Moderna - mRNA-1893 - intrase deja în faza de testare cu rezultate „promițătoare”. Dacă în America Hillary ar fi ajuns președinte și ar fi declarat pandemie de Zika, dacă s-ar fi semnat tratatul TTIP, atunci avem toate motivele să credem că în 2018, chiar dacă vaccinul Moderna nu ar fi trecut minuțios prin toate fazele de testare, ar fi putut fi utilizat de ambele părți ale Atlanticului așa cum s-a întâmplat în 2021 cu vaccinul Covid: pe „repede-înainte”. Din declarațiile oficialilor Moderna rezultă că experiența dobândită cu proiectul de vaccin Zika a stat ulterior la baza creării vaccinului Covid.

4. În paralel cu pregătirea terenului pentru o posibilă pandemie, Occidentul, mai ales țările membre NATO, au început să investească masiv în înarmare, ca pentru război, lansând Rusiei provocări din ce în ce mai nesimțite. Am arătat deja că România are un buget al Apărării de parcă am fi deja în război, dar acest lucru e valabil pentru toate țările NATO. În acest moment avem toate motivele să credem că propunerea occidentalilor din timpul summitului de la Vilnius din 2013 a fost o simplă provocare nesimțită, făcută special pentru a fi respinsă de Ianukovici. Fiindcă nu poți să oferi doar 610 milioane euro în condițiile în care Ucraina avea nevoie de 20 de miliarde, în schimb, după câțiva ani, se întâmplă să găsești brusc zeci, sute de miliarde de euro! Chiar recent Stoltenberg, secretarul general NATO, a spus explicit că în 2021 liderii NATO au respins o propunere venită dinspre Rusia prin care li se cerea să își asume că nu vor lărgi alianța. Tot în rândul provocărilor se încadrează și respingerea brutală în timpul pandemiei a vaccinului Sputnik V, care nu a fost cu nimic mai prejos (dar, la drept vorbind, nici mai bun!) decât vaccinurile occidentale. În sfârșit, că occidentalii știau că va veni un război cu Rusia rezultă și din dezvăluirile din Politico din primăvara aceasta, care zicea că Ursula von der Leyen și Joe Biden au discutat despre ce sancțiuni să aplice Rusiei în eventualitatea unei invazii încă din noiembrie 2021. În condițiile în care invazia a venit abia peste trei luni...

Este greu de presupus, având în vedere toate cele de mai sus, că Occidentul nu și-a dorit războiul din Ucraina. Dimpotrivă. Numai că toate informațiile (a se vedea filmul cu cei doi „hawks”, John McCain, acum decedat, și Graham, declarațiile papagalilor europeni Merkel și Sarkozy etc.) la care avem acces ne sugerează că un război ucrainiano-rus ar fi trebuit să înceapă prin 2017-2018, poate chiar în paralel cu o eventuală pandemie de Zika. Însă cu Trump președinte acest lucru a fost imposibil: Trump nu doar că a fost cel mai pașnic președinte SUA din ultimii 50 de ani, dar vedea totul ca o afacere, ca o tranzacție („îmi dai, îți dau”) și întâlnirile Trump-Putin a fost întotdeauna călduroase, cei doi părând să se înțeleagă de minune.

5. În acest moment două lucruri sunt neclare: a) dacă s-a terminat cu pandemia, și b) dacă războiul Ucraina-Rusia e suficient, sau Occidentul a folosit Ucraina pentru slăbirea Rusiei, urmând ca „lovitura finală” să o dea NATO. 

Punctul a: greu de spus. Ce știm sigur, e că demenții ăștia voiau să ne facă 10 injecții mRNA fiecăruia dintre noi (pe lângă numărul uriaș de vaccinuri achiziționate, știm din anumite țări că fuseseră tipărite carnețele de vaccinare care aveau 10 sloturi de vaccinare). În mod evident, planul nu le-a ieșit. S-or fi potolit? Nu s-or fi potolit? Nu știm.

Punctul b: optimiștii ar putea zice că războiul Ucraina-Rusia e suficient și că nu va urma o confruntare mai mare. Eu sunt pesimist, pentru că pur și simplu nu pot înțelege ce pot face țările NATO cu cheltuieli militare atât de uriașe dacă nu au de gând să înceapă un mega-război. Un război NATO-Rusia mi se pare în acest moment inevitabil tocmai din această cauză. Ucraina a fost doar preambulul, Ucraina a fost folosită ca berbece (instrumentul de asalt al legiunilor romane) împotriva Rusiei. Abia acum urmează actul 1, actul 2 ș.a.m.d. 

Dumnezeu cu mila. 

Cam atât. Sper că nu e nimeni speriat.

16.8.23

Securistanul online a continuat să fie profitabil și în 2023

Scriam mai demult despre ciudatul reviriment al firmei care administrează forumul Softpedia, Softnews Net srl. În 2022, conform datelor disponibile la Ministerul de Finanțe, acest reviriment a continuat la fel de spectaculos, cifra de afaceri a prestatorului de forum online mărindu-se cu 11%, până la 33,74 milioane RON, cu un profit la fel de frumos: 19,8 milioane RON.

11%? Inflația ... obligă, tovarăși.

Față de perioada 2020-2021, 2022 este anul în care a izbucnit războiul din Ucraina, când au început să fie ejaculați de pe forum cei care contestau narativa pro-ucraineană. Acum pe cea mai importantă secțiune a forumului, Poiana lui Iocan, la topicul dedicat asaltului dezlănțuit de glorioasele armate ucrainene împotriva „orcilor” ruși, își fac labă-n cerc nu mai mult de zece admiratori ai lui Zelensky: Cousteau, rz, SorinGT, catalinn etc. Cu care nu e bine să te iei în gură, fiindcă zbori instant de pe forum.

Totuși, de ce e important acest jeg de forum în ecuația imbecilă a departamentului de imbecili condus, pare-se, de retardatul ăla care se lăuda că un bou din dotare îi vânduse un Mercedes fals unui imbecil de securist-șef? E vorba de tipul ăla cu nume de Drog, Rog, Mog whatevă.

Pentru că la o scanare cu un instrument precum SEM Rush rezultă că mizeria încă stă în top 10 după zeci de mii de cuvinte-cheie, și securiștii-cei-proști au impresia că asta aduce valuare.

Din fericire tendința e de ducere în cap.


Până va cădea de tot, totuși, frumos ar fi ca la intrarea pe site să scrie ca la construcțiile alea făcute pe banii guvernului: AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ.

Și, repet, poate că n-ar fi rău dacă fiscul și profesorii din facultățile de economie ar studia frumosul reviriment al acestei afaceri. Să știm și noi cum se face, nu?! Nu de alta, dar eu am o grămadă de clienți care vând și produc bunuri concrete, și nu au asemenea succes fulminant.

11.6.23

O nouă recenzie: Olivier Postel-Vinay - „Sapiens et le climat - une histoire bien chahutée”, sau despre gogorița „climate change”

Există o specie aparte de tâmpiți care iau drept adevărat tot ceea ce văd pe la televizor sau ceea ce aud vorbindu-se în jurul lor, fără să-și dea seama că adevărul are legile lui interne și imuabile de formare și validare, indiferent de „părerile la modă” sau de susținerea populară. Faptul că în urmă cu 1000 de ani oamenii simpli și autoritățile credeau că Soarele se învârte în jurul Pământului nu însemna câtuși de puțin că Soarele chiar se învârtea în jurul Pământului; pur și simplu oamenii din acea vreme nu aveau cunoștințele științifice necesare ca să știe cu adevărat care este relația între cele două corpuri cerești.

Pe acest blog am ajuns în ultimii trei ani, fără să vreau și fără să-mi dau seama, să combat toate tâmpeniile ideologice în numele cărora suntem din ce în ce mai restricționați. Am criticat falsele vaccinuri pro-Covid (cine mi-a citit blogul știe de ce le denumesc „pro-”) și falsul război din Ucraina. Acum a venit momentul să vorbim despre o nouă gogomănie la modă: „climate change”. 

Dar mai întâi voi face o paranteză: nu mă pretind expert nici în viruși, nici în războaie, nici în schimbări climatice. Critica mea nu pretinde niciodată că e făcută de pe o poziție „științifică”, ci numai după poziții logice și etice. Pentru a fi adevărat, chiar și un adevăr științific trebuie să respecte câteva chestiuni formale de bază:

- să nu fie contradictoriu cu sine, adică să nu poți susține, pe baza sa, două (sau mai multe) lucruri care se bat cap în cap („vaccinurile salvează vieți”, dar „vaccinații au șanse mai mari de infectare decât nevaccinații”);
- să respecte niște exigențe de demonstrație experimentală, adică să poată fi create experimente riguroase care să facă adevărul respectiv ușor repetabil, verificabil și testabil de către oricine.

Narațiunile oficiale despre covid („pandemie de origine naturală”), vaccinuri („safe & effective”, „ne vaccinăm și scăpăm”), Ucraina („agresiune neprovocată din partea Rusiei”), nu respectă, în mod evident, niciuna dintre aceste condiții. Ele sunt pline de contradicții și la o critică serioasă îți dai seama că de fapt baza pe care se sprijină ele suferă de numeroase lipsuri.

La fel e și cu „schimbările climatice”, unul dintre subiectele favorite ale establishmentului occidental din ultimii 40-50 de ani, dar care azi pare să fi devenit cel mai important subiect la modă, în numele căruia suntem îndemnați să renunțăm la motoarele cu ardere internă, care funcționează eficient de peste 100 de ani, și să mâncăm făină de lăcuste în loc de făină de grâu și viermi prăjiți în loc de carne de vită.

Sigur, subiectul a (re)intrat brusc în atenția tuturor odată cu chiulangioaica Greta Thunberg, o copilă care în loc să-și vadă de școală și să stea cu burta pe carte, făcea proteste în fața parlamentului suedez. În ciuda precarității sale intelectuale Greta a devenit icoana mișcării ecologiste contemporane care, spre deosebire de ecologismul din urmă cu 50 de ani care era un soi de pășunism pacifist, azi e caracterizată de: 

- apetența pentru război și distrugere, în vădit contrast cu pacifismul din anii 1970-1980 („verzii” germani sunt astăzi cei mai turbați susținători ai războiului din Ucraina și ai falsei narațiuni oficiale, dar și un „verde” de-al nostru precum Remus Cernea, care în urmă cu 24 de ani făcea pe pacifistul la Belgrad, acum s-a sucit la 180 de grade și e trup și suflet în favoarea măcelului din Ucraina);
- dorințe mai mult sau mai puțin imbecile de teraformare și de impunere a unor cerințe totalitare asupra vieții și necesităților de zi cu zi ale oamenilor.

Toate acestea în numele așa-ziselor „schimbări climatice”, o gogorița promovată intens de Al Gore, fostul vicepreședinte al lui Bill Clinton, încă din anii 1990.

Gogorița „climate change” se poate rezuma astfel: dacă e prea cald, e încălzire globală; dacă e prea frig, e „climate change”. Oricum o dai, când te uiți la termometru nu e bine, drept pentru care trebuie să faci ceea ce-ți zic politicienii că trebuie să faci.

O gogoriță cu o istorie de 200.000 de ani


În cartea Sapiens et le climat - une histoire bien chahutée (Homo Sapiens și clima - o istorie plină de evenimente; ed. Les Presses de la Cité, Paris 2022), francezul Olivier Postel-Vinay (n. 1948; fost redactor șef al revistei de știință „Recherche”, fost jurnalist la publicații de popularizare a științei precum „Science et Vie”, „Sciences et Avenir”, fondator al revistei culturale „Books.fr” etc.) își propune să scrie o istorie a influenței climatului asupra evoluției omului din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.

Cine a citit cu plăcere cărțile lui Yuval Harari sau cărțile lui David Graeber, cu siguranță se va îndrăgosti și de cartea lui Postel-Vinay deoarece, bazându-se pe o bibliografie extrem de bine pusă la punct, autorul francez reface istoria interacțiunilor dintre oameni și climat încă din epoca paleoliticului și demonstrează că oamenii n-au nimic de-a face cu schimbările climatice care se abat peste noi, acestea având cauze naturale obiective. Cartea este împărțită în două părți, numite convențional „înainte” și „după Socrate”, aceste două părți corespunzând perioadelor istorice în care izvoarele pe care le avem la dispoziție pentru a studia climatul includ sau nu includ izvoarele scrise.

Astfel, pentru epocile străvechi (după 200.000 î.Hr.), deși nu avem la dispoziție izvoare scrise, arheologii și oamenii de știință au găsit suficiente dovezi că umanitatea a avut de înfruntat secete, glaciațiuni, inundații și o mulțime de alte probleme climatice care au apărut în mod natural, fără vreo legătură cu activitatea antropică. Dovezile găsite arată că trecerile de la o epocă glaciară la una caldă se petreceau extrem de rapid, chiar și pe parcursul câtorva decenii, când temperatura medie anuală creștea în unele locuri chiar și cu 16 grade. Câți dintre noi suntem conștienți astăzi de faptul că Franța era în urmă cu vreo 20.000 de ani complet acoperită de gheață și permafrost, așa cum e azi Siberia?... 

Cititorul face cunoștință cu acest prilej și cu noțiuni precum „glaciațiunile Dryas” sau „oscilația Bølling”. Istoria climatică a planetei noastre până la inventarea scrisului este destul de bine cunoscută. Pe baza frânturilor de texte foarte vechi, autorul propune climatul ca factor-cheie în mărirea și decăderea primelor imperii din istoria umanității, ciclurile de tip înflorire-decădere însoțindu-se în mod evident de catastrofe naturale, secete, cutremure, răciri sau încălziri succesive ale vremii.

În partea „de după Socrate”, atunci când izvoarele istorice scrise devin mult mai bogate, sunt descrise pe scurt influențele climatice care au dus la mărirea și decăderea unor mari civilizații: Imperiul Roman, aztecii, China dinastiei Ming, aventura vikingilor în Groenlanda (pe care au colonizat-o în timpul perioadei de „optim medieval”, când era mult mai cald decât e acum, fiind nevoiți să o părăsească după ce clima s-a răcit din nou) etc. Finalul cărții este dedicat evoluției discuției despre schimbările climatice din timpul epocii noastre. Astfel, aflăm că prin anii 1970 „experții” erau îngrijorați de posibila venire a unei mici glaciațiuni, nicidecum de o posibilă încălzire globală. Discuțiile despre „încălzire” apar mult mai târziu. Totuși, în acest moment experții serioși sunt de acord că modificările climatice se datorează mai multor factori: activitatea solară, activitatea vulcanică, mișcarea Pământului etc.

În concluzie, cartea este o lectură mai mult decât necesară pentru oricine are temeri cu privire la impactul activității umane asupra climei. Sigur, impactul e cert, există, numai că nu e deloc așa de decisiv pe cât ne-am putea închipui. Nu doar că umanitatea nu a cunoscut niciodată o climă „constantă”, ba dimpotrivă: umanitatea s-a confruntat permanent cu schimbări climatice de tot felul, chiar și atunci când omul paleolitic era prea puțin diferit de un animal oarecare! În urmă cu 50.000 de ani, sau cu 1.000 de ani, în timpul perioadei de „optim medieval”, nu se putea spune că oamenii sunt vinovați pentru schimbările climatice. Acestea aveau și au loc din anumite motive care încă sunt prost înțelese, care nu au nimic de-a face cu activitatea umană, și care sunt greu, dacă nu imposibil, de evitat.

Și totuși pe ce se bazează adepții gogoriței „schimbărilor climatice” de origine antropică?

Singurul argument cu adevărat puternic al celor care susțin că oamenii sunt vinovați de schimbările climatice este cel legat de concentrația de CO2 din atmosferă. Într-adevăr, toată lumea e de acord că în acest moment concentrația de CO2 în atmosferă e în creștere față de media ultimilor x mii/zeci/sute de mii de ani (nu e prea clar cât!) și că respectiva creștere se suprapune oarecum peste ultimii 200-250 de ani, adică peste epoca de industrializare. Numai că:

1. Știm prea bine că „o corelație nu înseamnă cauzalitate” - dacă două lucruri se petrec în același timp, asta NU înseamnă că există o relație de determinare, o cauzalitate dinspre unul spre celălalt;
2. Nu toată lumea e de acord cu cei care zic că oamenii sunt vinovați de încălzirea globală. Iată un studiu recent care, pe baza unor calcule sofisticate arată că umanitatea nu poate fi făcută vinovată decât pentru maxim 23% din CO2 emis în atmosferă, ceea ce e prea puțin ca să conteze: World Atmospheric CO2, Its 14C Specific Activity, Non-fossil... : Health Physics (lww.com). Știința e departe de a fi „settled”, și la fel de bine cum se poate reproșa că toți acești oameni de știință care propun concluzii neortodoxe ar putea fi plătiți de mafia din „Big Oil”, se poate acuza în contrapartidă și că oamenii de știință care propun concluzii „în linie” cu ideologia oficială ar putea fi plătiți de mafia războiului anti-Rusia sau de mafia celor care extrag metale rare, numai bune de folosit în bateriile cu litiu.
3. Mai mult, comparativ cu alte epoci din istoria planetei, de pildă cu epoca dinozaurilor, cantitatea de CO2 din atmosfera de acum e infimă. Și atunci era și mult mai cald. Și totuși, după cum știm, viața a înflorit din toate punctele de vedere pe planeta noastră, trebuind să pice ditamai asteroidul ca s-o distrugă...

În încheiere: izvoarele românești susțin calmarea în fața ipotezei „climate change”

În încheiere aș vrea să atrag atenția asupra faptului că nici la noi, dacă studiem cum trebuie istoria națională, nu vom găsi o constantă climatică. Dimpotrivă, climatul a fost și pe aici ceva ce a oscilat între epoci de dârdâială extremă și epoci de căldură subtropicală. Gândiți-vă numai la faptul că în iarna lui 101-102 dacii au trecut cu 10-15.000 de călăreți Dunărea înghețată bocnă, undeva în zona județului Călărași, invadând provincia romană Moesia (dacă ați fost pe la Adamclisi sigur știți despre ce vorbesc) în timp ce în ianuarie 1475 Ștefan cel Mare i-a căsăpit pe turci la Podul Înalt, lângă Vaslui, pe o vreme ploioasă și cețoasă. Mai mult, după cum zice cronicarul Gr. Ureche,

„întăi au fost învățatu de au pârjolitu iarba pretitindinea, de au slăbitu caii turcilor cei gingași” [Gr. Ureche, Letopisețul..., capitolul despre bătălia de la Podul Înalt]

Lăsând la o parte faptul că turcii nu aveau deloc obicei de a duce pe aici războaie iarna, din motive logistice evidente, nu putem să nu ne întrebăm: ce iarbă or fi pârjolit moldovenii lui Ștefan în... iarna 1474-1475, în așa fel încât să rămână caii turcilor flămânzi?! Fiind iarnă, pământul nu ar fi trebuit să fie înghețat și acoperit cu zăpadă?

Uite că nu.

Mai mult, tot din Gr. Ureche aflăm că până prin 1475-1480 Ștefan purta relativ des bătălii iarna (n-avea nici o greață să se bată în noiembrie, decembrie, ianuarie), ceea ce e cu totul absurd știind că o armată medievală depindea foarte mult de resurse care nu se puteau găsi cu ușurință decât vara, în perioada recoltelor, și de drumuri bine bătătorite și tari, pe care trebuia să poți mișca ușor trupe, cai și tunuri. Asta ne obligă să acceptăm ideea că Moldova prin perioada 1450-1480 trebuie să fi avut o climă mult mai blândă decât acum, iernile fiind un soi de primăveri mai timpurii, cu vreme uscată (trecuseră ploile toamnei) și călduță. Abia după bătălia de la Vaslui luptele „de iarnă” devin mult mai rare.

Ce putem deduce de aici? Putem deduce că în prima parte a domniei lui Ștefan cel Mare clima deosebit de blândă trebuie să-l fi ajutat pe domnitorul moldovean să-și consolideze puterea. Poate că pomii fructiferi și culturile dădeau chiar și două recolte pe an, în felul acesta creându-se surplusurile necesare atât pentru menținerea armatei proprii, cât și pentru satisfacerea pretențiilor imediate ale vecinilor sau pentru creșterea susținută și mulțumirea populației și a boierilor. Din păcate pentru domnitorul moldovean, lucrurile se schimbă cam după 1480. Din cauză că Ștefan nu mai poartă bătălii iarna (cum ar fi fost și normal de la bun început!) ne putem gândi la faptul că vremea se va fi răcit iar, iarna va fi (re)devenit iarnă, în război nu și-a mai putut surprinde inamicii atacându-i în ianuarie, recoltele s-au normalizat, nu au mai existat surplusurile necesare pentru a organiza cu succes rezistența pe toate fronturile și în cele din urmă Ștefan a fost nevoit să accepte suzeranitatea turcilor, cărora le-a plătit tribut în ultimii ani de domnie.

Să concluzionăm. Este evident că de vreo 15-20 de ani iernile de pe aici sunt mai blânde decât erau în timpul copilăriei noastre, în timp ce verile sunt mai fierbinți. Da, e un fapt evident, dar asta nu înseamnă câtuși de puțin că trăim o epocă excepțională. În timpul perioadei de „optim medieval” (atunci când vikingul Eric cel Roșu a colonizat Groenlanda) a fost și mai cald decât acum, și istoria noastră însăși ne arată că și pe aici am avut de-a face, de-a lungul timpului, cu fluctuații climatice mari. Învinovățirea umanității pentru ceea ce pare a fi un simplu fenomen natural, care se întâmplă periodic, nu are nici un sens. În lipsa unor dovezi științifice clare putem socoti cu destul de temei că avem de-a face cu un puseu dictatorial al elitelor care își doresc consolidarea puterii și a controlului asupra societății promovând o narativă isterică și falsă.

8.4.23

O curiozitate: de ce au susținut bloggerii despre nimic vaccinarea?! Zoso, arhiblog, Mihaivasilescublog etc.

Prima oară am dat nas în nas cu fenomenul de blogging în anii 2000, pe la început. Era încă proaspăt inclusiv prin State, dar avea o anumită caracteristică pe care bloggingul românesc nu a dezvoltat-o niciodată: bloggerii pe care îi urmăream erau specializați, și încă al naibii de bine, pe câte un subiect (economie, finanțe, sport etc.) și informațiile găsite pe blogurile lor deseori completau mai mult decât fericit informațiile găsite pe siturile mass-mediei oficiale. Sau comentau critic informațiile din această mass-medie, în așa fel încât să-ți poți face o imagine cuprinzătoare a problemelor care te interesau: să vezi și imaginea oficială, dar să vezi și unde scârțâie această imagine.

După cum se știe, eu însumi am ținut, sub pseudonimul „Manole”, blogul de comentarii pe marginea pieței imobiliare „Balonul imobiliar”, care în lunile bune atingea peste 200.000 de vizitatori unici. Astăzi nu mai e nici un secret pentru nimeni: nu aveam nici „telefon roșu” cu Isărescu, nici nu eram angajat în vreo bancă. Pur și simplu mi-am folosit cunoștințele, am citit mult despre financial bubbles (și am dat mai departe), am fost atent la ce se întâmplă în jurul meu și în piață ca să-mi dau seama că trăiam o veritabilă bulă imobiliară. N-a fost greu, și cred că am dovedit atunci că un blog specializat pe un anumit subiect poate face și în România o audiență frumoasă.

Din păcate în România genul de blogging profesional, specializat, nu a prins pe termen lung, așa că la momentul ăsta cei mai harnici bloggeri români sunt unii care nu scriu despre ceva anume: Zoso, Arhiblog, Mihai Vasilescu etc. Blogul lui Zoso îl citesc de mulți ani, nu pot spune că mă face praf, dar o dată pe lună intru și mai răsfoiesc postările. Am și comentat de câteva ori. Și pe celelalte mai intru, dar nu cred că am comentat vreodată. Sau poate am comentat. Pe lângă ei ar mai fi câțiva bloggeri de succes care scriu în general despre tehnologie și gadgets: NWradu blog (îl urmăresc mereu când e Black Friday), Buhnici. Bineînțeles, îl urmăresc de pe vremea în care scriam „Balonul” pe Dan Diaconu (dacă ăsta o fi numele lui adevărat!) de la Trenduri, cam singurul blogger român care scrie coerent și des pe teme ocultate sau deformate grav de mass-media mainstream.

Nu îi bag aici pe Cabral, Adrian Năstase, Ciutacu sau Radu Soviani, care sunt oameni de televiziune, politicieni etc. și e normal să vină din afara internetului cu o notorietate deja dobândită. Un blogger interesant e și Manafu, care de ani de zile face mici însemnări despre tehnologie și social media: scurte, la obiect, de multe ori „sponsorizate”, fără să ascundă asta. Dar omul e specializat pe ceva, nu discută „despre de toate”.

În România cică nu ar exista decât vreo 400 de bloguri care postează mai mult de 20 de articole pe lună. Și acum să trecem la subiectul meu: în urmă cu vreo lună jumate ăștia de la Activenews au făcut un soi de insectar al „vinovaților propagandei de pandemie”, și spre surprinderea mea i-am găsit acolo pe câțiva bloggeri de categoria grea - adică d-ăștia care postează, nene, nu se încurcă - pe care i-am amintit mai sus: Mihai Vasilescu, Zoso, Ametcea (arhi). Dacă ne uităm la Zelist vedem că Mihai Vasilescu are o medie de 2,16 postări pe zi, Zoso și arhiblog sunt dezindexați din Zelist, dar e suficient să te uiți pe bloguri ca să vezi că oamenii postează și de 3-4 ori pe zi, adică sunt greuceni, nene, nu glumă. Așa, deci de la constatarea asta pornim, oamenii sunt „grei” și nu s-ar putea spune că au niște bloguri specializate pe ceva anume: ei scriu despre orice, oricât, oriunde.

Curios din fire, am amânat o cercetare anume pe blogurile lor, fiind conștient de faptul că, așa cum am zis mai sus, întrucât intru mai rar pe blogurile lor clar sar din postări și nu văd tot ce scriu. Dar acum am avut curiozitatea, „ia să văd măh cât de vacciniști au fost ăștia?”.

Și, stupoare. 

Într-adevăr, căutând după cuvântul magic, „vaccin”, găsești postări care mai de care mai idioate, cu comentarii, la rândul lor, care mai de care mai idioate. La Zoso: „Antivaxxerii se organizează”, „67% dintre români (care nu au luat în serios vaccinul) sunt proști”, „Certificatul verde rulz” etc. La Arhi (înțeleg că omul e bolnav și are diabet, deci e normal să fie un pic speriat): postare din 27 ianuarie a.c., cică „E disponibil vaccinul Pfizer pentru noile tulpini Covid, e timpul să-l faceți” (!!!), Novak Djokovic e numit în derâdere Novak Jokeovici, „Nu vrei să te vaccinezi, plătește-ți singur tratamentul anti-Covid” [i] etc. Pe blogul lui Vasilescu: 60% dintre români, nevaccinații, sunt proști, antivacciniștii mor ca proștii, mulți dintre cei care urlă împotriva vaccinului sunt de fapt vaccinați etc. etc. etc.

De-lir to-tal.

Când am scris prima oară, în ianuarie 2021, că nu mă voi vaccina prea curând cu mizeriile oferite de ăștia eu aveam în spate, fără exagerare, zeci de ore citite pe subiectul vaccinurilor. Probabil mai mult decât un rahat de student la medicină care face și el un curs de imunologie, dă un examen și, gata, p'aici ți-e drumul. Și după aceea ajunge medic și începe să dea sfaturi despre imunizare, deși el e praful prafurilor. Pentru că atunci când s-a născut fetița mea, în 2012, am fost puși în fața unei alegeri: facem schema de stat de vaccinare, sau o vaccinăm cu schema de stat plus schema extra (privată, neobligatorie)? Așa că am citit ca demenții și eu, și nevastă-mea, despre treaba asta și printre multele informații care ne-au rămas în cap legate de siguranța unui vaccin a fost aceea că durata de cercetare și de punere pe piață a unui vaccin e de 5-10 ani, nicidecum... 9-10 luni, cât ni se propunea la mizeriile covidiste. De ce? Simplu, pentru că istoria medicinei-pentru-profit este, din păcate, plină de exemple de tragedii datorate unor medicamente insuficient testate înainte de punerea pe piață. Așa că înainte de a-i face fetiței schema extra de vaccinuri (care au protejat-o de multe boli când era micuță) ne-am interesat să vedem cine le fabrică, ce istoric au, dacă s-au observat în timp efecte adverse etc. Și când demenții ăștia au zis în decembrie 2020 că vin cu rahaturile lor ca să-i vaccineze pe bătrâni și vulnerabili, am zis: „Ok, or fi insuficient testate, dar un bătrân bolnav oricum nu mai are 30 de ani de trăit, deci e ok să i se facă un vaccin experimental care îi poate cauza ceva nasol peste 10 ani, dar îl salvează de virusul periculos care îl poate lovi mâine.” Dar când, foarte rapid, au schimbat narativa și mi-au venit cu rahaturile lor la ușă, și anume că trebuie să mă vaccinez (și) eu, om (relativ) sănătos, de 46 de ani (la momentul ăla), cu mizeriile alea, le-am transmis un sincer „hai sictir”. De care nu m-am dezis.

Asta e tot. Și nu a fost nimic de negociat. Am știut de la bun început că un vaccin veritabil are în spate ani de cercetare și supraveghere, iar mizeriile astea nu îndeplineau această condiție sine qua non. Nu poți comprima 5 ani în 10 luni, la fel cum o mașină nu e mașină dacă nu are 4 roți și un volan, o școală nu e școală dacă nu îți dă niște competențe, o grădină zoologică nu e o grădină zoologică dacă nu are niște animale pe acolo etc. Nici nu poți să zici că „uite, măh, s-au vaccinat 4 miliarde și nu a murit nimeni” [ii]. Așa, și? Poate că mâine umblă pe stradă 100 de milioane care au cancer de piele nedetectat. Înseamnă că nu există boala numită cancer de piele?...

Porcăriile astea sfidau orice logică din punctul de vedere al oricui era - hai să nu mă dau mare - ceva mai inteligent decât o maimuță alfabetizată. Singura lor logică era una de marketing (adică de consum: cu cât sunt consumate mai mult, cu atât e mai bine pentru cei care le pun pe piață) și de advertising, fără legătură cu realitatea: sloganul preferat al idioților, „Ne vaccinăm și scăpăm!” fusese deja infirmat din luna iulie 2021 din Israel, și la fel și goangele celelalte cu „vaccinații nu fac forme grave”, „vaccinații nu mor” etc. Pe naiba. Cu excepția valului Delta, despre care în acest moment știm că a fost instrumentat prostește ca un „efect Marek” (de unde și virulența lui, și cineva dintre politicienii de atunci va trebui să facă nițică pârnaie pentru genocid!), România a dus-o bine-mersi, fiind în ultimele 16 luni campioana Europei la siguranța legată de Covid, în timp ce idioții ăia hipervaccinați, din vrem-o-țară-ca-afară mor pe capete (unde ne-au lovit și pe noi, a fost la numărul nașterilor, dar să sperăm că va trece...).

Revenind la bloggerii amintiți mai sus, întrebarea pe care mi-o pun e cum naiba niște oameni cu niște zeci de mii de urmăritori și complet lipsiți de specializare - științifică sau amatoare - pe problema vaccinurilor au avut atâta tupeu încât să preia de-a gata sloganurile autorităților și să le repete papagalicește, ba, mai mult, să-și și bată joc de oamenii care nu erau de aceeași părere cu autoritățile. Întreb doar: câți dintre prostanii ăștia, înainte de a deschide gura, au avut curiozitatea să o citească pe Alexandra Henrion-Caude, într-adevăr o somitate în domeniul ANRm, nu ca dr. Gheorghiță, Imbri sau Arafat care sunt, scuzați expresia, niște căcați cu ochi? Că tot vorbește unul dintre ei despre Jim Jones: dacă mâine autoritățile ar veni și ne-ar cere tuturor să înghițim cianură ca să salvăm nu știu ce marmotă albastră, și vine USR-ul și face un slogan de genul „Te cianurezi și salvezi”, ei ce vor face, vor scrie pe blog „hă hă hă, ce idioți ăia care nu înghit cianură, hă hă hă”?...

Băi băiete, băi...

Așa cum scriam în urmă cu câteva săptămâni și despre cazul Softpedia, readusă la viață din morți fix pe perioada pandemiei, și bloggerii ăștia sunt extrem de ciudați. Adică, băi frate, ei nu au habar de nimic anume, postările lor în general sunt despre glumițe, căncănuțe, filme, mici întâmplări de viață, băi dar fix când a venit mizeria asta s-au aruncat trup și suflet pe... narativa oficială. Competențe? Zero. Lecturi? Zero. Scepticism? Zero. Autoritate? Zero. Dar știau ei cum stă treaba cu vaccinurile și postările lor pe subiect circulau ca focul pe Facebook, atrăgând sute de comentarii de la alți distruși care veneau să se laude cu câte doze au făcut ei și cât de „șoșocari” sunt cei care își exprimă îndoielile...

Ceva pute al naibii de nasol în blogosferă. N-aș vrea să vorbesc de funie în casa spânzuratului, dar cam pute a hoit.

--

(i) Culmea e că eu am declarat public pe Facebook în perioada vacciniadei că nu am nimic împotrivă să-mi plătesc orice fel de tratament anti-Covid, DACĂ voi ajunge la spital, fiind dispus să merg la notar și să semnez o hârtie cu oricine ar fi fost factor de decizie: Iohannis, Câțu, chiloțăreasa de la Sănătate etc., dar cu condiția să fiu lăsat în pace și să nu mi se mai ceară imperativ să mă vaccinez. Bineînțeles că oferta mea nu a avut nici un ecou...  
(ii) De fapt deja se știa că au murit unii, după cum rezulta chiar din statisticile oficiale EUDRA, VAERS etc.

12.3.23

Recenzie: Les apprentis sorciers / Ucenicii vrăjitori, de Alexandra Henrion Caude

După aproape două luni de la publicarea acestei recenzii mi-a venit o idee: dacă e vreo editură din România interesată să achiziționeze drepturile de autor și să publice această carte, o pot traduce eu. Desigur, nu gratis / pro bono, însă nu am mari pretenții - dacă traducerea ar fi să fie plătită la prețul pieței (care știm prea bine că nu îți permite, ca traducător, nici măcar un trai indecent, darămite unul decent), pentru mine ar fi ok și nu m-aș supăra. 

Bonus #1: am în teșcherea și alte titluri scrise de autori de limbă franceză care pun sub semnul întrebării știința medicală dictată de interesele Big Pharma. Și mai nou citesc, tot din universul cultural francez, și chestii legate de altă gogoașă a secolului nostru: „climate change”.

Bonus #2 (superbonus 😁 ) : dacă e nevoie, pot să ajut și la definirea unei strategii de marketing care să facă vandabile pe piața din România aceste cărți... 

14.07: Îmi pare rău... oferta de mai sus se suspendă! ☝😁

Alexandra Henrion-Caude era până în 2020 
unul dintre cele mai respectate nume în lumea cercetărilor privitoare la aplicațiile descoperirilor genetice în medicină. Din păcate pentru ea, odată cu așa-zisa pandemie de Covid-19 a decis să stea de partea cealaltă a baricadei, adică de partea adevărului și a bunului-simț, nu a isteriei și a minciunilor.

Cercetătoarea franceză, doctor în genetică al Universității Paris-Diderot, nu a scris niciodată o carte pentru marele public, numele ei fiind legat de zeci, dacă nu sute de articole științifice care pot fi găsite cu ușurință pe Google Scholar. Nici nu e treaba cercetătorilor să scrie cărți, și cu atât mai puțin să scrie cărți de popularizare. Pentru că nu toată lumea are talentul de a dezvolta o temă în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor. Ni-i închipuim pe cercetători stând cu nasul în eprubete, cu gândul la ecuații cu enorm de multe necunoscute, care se rezolvă prin calcule sofisticate, având prea puțin timp la dispoziție ca să mai stea să le explice neofiților cu ce se ocupă ei și ce descoperiri fac.

De aceea, Les apprentis sorciers - Tout ce que l'on vous cache sur l'ARN messager („Ucenicii vrăjitori - Tot ceea ce vi se ascunde despre ARN mesager”, ed. Albin Michel 2023) reprezintă debutul editorial al Alexandrei Henrion-Caude, care în timpul pandemiei s-a exprimat foarte mult online, pe diverse rețele de socializare la care a avut acces, dar și în diverse intervenții publice, alături de regretatul profesor Luc Montagnier, și nu numai. Adversară de la bun început a vaccinurilor mRNA (cu ARN mesager), cercetătoarea franceză a încercat de nenumărate ori să tragă semnale de alarmă în public față de utilizarea acestei tehnologii încă incipiente într-o încercare atât de importantă precum vaccinarea întregii populații din lumea occidentală și cea subordonată ei (peste 2,5 miliarde de oameni). După cum știm acum din #Twitterfiles, #Lockdownfiles și nu numai, împotriva vocilor care s-au ridicat împotriva acestei demențe generalizate, anumite inteligențe malefice, ale căror nume încă nu le cunoaștem (ar fi prea simplu să-l identificăm pe Bill Gates, dar... nu e chiar atât de simplu!), au organizat un adevărat aparat infernal de cenzură, blocând exprimarea oricărui punct de vedere diferit, adică sceptic. Deci și demersurile Alexandrei Henrion-Caude, deși exprimate pe alocuri pe scene extrem de înalte (a participat la audieri la Senatul francez și în Parlamentul luxemburghez), au rămas fără ecou. Astăzi populația europeană e deja injectată masiv cu aceste lichide de-a dreptul îndoielnice care, în timp, au dovedit că spre deosebire de vaccinurile clasice nu blochează contagiunea, nu feresc de spitalizare și, mai rău, nici măcar nu garantează... supraviețuirea. Mai mult, astăzi, la mai bine de doi ani de la primele inoculări tot mai mulți oameni încep să se plângă de ceea ce par a fi efectele adverse ale unor injecții insuficient testate la momentul punerii pe piață.

Cartea este micuță, am înțeles că ediția paper-back are 150 de pagini (eu mi-am procurat-o în format electronic la un preț de 11,99 euro), și se citește extrem de ușor deoarece autoarea încearcă din răsputeri să evite un limbaj excesiv de abscons, adică prea științific, încercând să explice procesele care au loc la nivelul genomului uman în cuvinte simple și ușor de înțeles. În acest sens ea merge pe urmele adversarilor ei, care, ne amintim prea bine, pentru a da o aură „prietenoasă” vaccinurilor mRNA, le comparau „cu o cheie USB pe care pui instrucțiuni, pe care o introduci apoi în calculator, și apoi, pac pac, calculatorul pornește” - calculatorul fiind, evident, ființa umană. 

Cartea are cinci capitole care explică „băbește” ce este ARN-ul, ce este genomul uman, cum interacționează moleculele de ARN și ADN etc. și unde ne aflăm, concret, cu aceste vaccinuri pe care ni le-au propus politicienii. Primul capitol trece în revistă promisiunile politicienilor, ale experților, ale cercetătorilor agreați de establishment, ale OMS etc. de la începutul pandemiei, atunci când ni se zicea să stăm în case fiindcă „se lucrează” din răsputeri la un vaccin. Și sunt puse față în față cu rezultatele. Se constată ceea ce ziceam mai sus, și anume că vaccinurile lor „minunate” nu au stopat pandemia, nu au redus numărul infectărilor, nu au imunizat pe nimeni și tot așa. Apoi sunt trecute în revistă diverse efecte adverse constatate, concret, de studii științifice din toată lumea.

În al doilea capitol ni se explică pe înțelesul tuturor ce sunt ARN și ARN mesager. Eu n-am fost niciodată un elev bun la biologie, ba dimpotrivă, biologia a fost chiar una dintre materiile pe care le-am urât foarte devreme, încă din clasa a V-a, când făceam botanică. Așa că până în clasa a XII-a, când am făcut o brumă de genetică așa cum se știa la acea vreme (1992) nu s-a „lipit” nimic de mine, deci informațiile din cartea Alexandrei Henrion-Caude sunt mai mult decât binevenite și dacă le-aș fi știut de la bun început aș fi mirosit acest bullshit pandemic încă din ianuarie 2020. ARN este comparat cu un „millefeuille” sau, cum zicem noi, „tort Napoleon”, „prăjitura cu o mie de straturi”, datorită multitudinii de roluri pe care le poate îndeplini. ADN-ul e stabil, ARN-ul e instabil, dar noi suntem reacția interacțiunilor dintre ele. Moleculele ARN sunt de foarte multe tipuri, ARNm - ARN mesager - fiind doar unul dintre ele. „Este esențial să înțelegem că de îndată ce ajungem la ARN, intrăm într-o lume a echilibrelor complexe, a sertarelor succesive, în care ne putem rătăci cu ușurință.” Există chiar și molecule ARN recent descoperite (microARN) și altele atât recent descoperite, cât și încă neînțelese (MitomiR - micro ARN mitocondrial). În descoperirea MitomiR însăși A. Henrion-Caude a avut un rol cheie. Vorbim, așadar, de o complexitate fantastică pe care numai cineva dement o poate compara cu o micuță cheie USB conținând o bucată de cod scrisă într-un limbaj de programare binar, pe care o introduci pur și simplu într-un computer, computerul o citește, „pac pac”, și apoi rulează un anumit program. Lucrurile sunt mult mai complicate și, pur și simplu, în acest moment istoric majoritatea chestiunilor legate de interacțiunile ARN sunt mai degrabă neînțelese decât înțelese

Totuși, în capitolul al treilea sunt trecute în revistă cunoștințele certe pe care le avem despre ARN, și utilizările pozitive în medicină și cercetarea științifică. Aflăm, astfel, că pe baza ARN se pot pune diagnostice non-invazive și multe altele. Extrem de interesante sunt paginile dedicate epigeneticii (genetica determinată de mediul înconjurător) din care aflăm cât de important e mediul în care trăim pentru configurarea intimă a organismelor noastre. Sunt trecute în revistă și cele câteva medicamente pe bază de ARN aprobate la nivel mondial, și care se utilizează în general în tratamentul unor boli genetice rare - unele dintre ele cu destul de mare succes, în sensul că reușesc să vindece boala, altele cu ceva mai puțin succes, în sensul că nu reușesc să vindece boala pe care o combat, dar măcar reușesc să îi întârzie evoluția.

Capitolul al patrulea este dedicat în întregime tipului de ARN denumit de oamenii de știință ARN mesager, cel pe baza căruia au fost concepute vaccinurile pentru Covid-19. Întâi este povestită istoria descoperirii ARN mesager, apoi ni se explică în ce fel funcționează, apoi care este istoria aplicării descoperirii ARNm în genetică și medicină. Cei care nu știau încă, și care mai „credeau în știință”, vor afla stupefiați, poate, că în zeci de ani de cercetări vaccinurile ARNm au eșuat lamentabil, unul după altul, în a rezolva: cancerul de prostată, cancerul de piele, cancerul de plămâni, SIDA, turbarea (pentru care există, totuși, vaccinul foarte eficient al lui Pasteur), cancerul de creier, gripa aviară, diabetul de tip 2, cancerul gastro-intestinal, boala Zika, bronșita VRS. Cu alte cuvinte, deși e adevărat ce susținea propaganda la început, și anume că munca de cercetare asupra diverselor aplicații mRNA se întinde deja pe mai multe decenii, totuși nu e mai puțin adevărat că tehnologia încă nu a furnizat nici un produs de succes. Cum îmi place mie să spun: savanții ăștia au lucrat precum alchimiștii! Că și ăia au lucrat de-a-n boulea nu zeci, ci sute de ani ca să transforme fierul în aur... Și revenind la ARNm, s-a lucrat așa de-a-n boulea până la Covid, când a fost furnizat un produs, într-adevăr, de mare succes ... dar succes financiar, nu medical! 

Tot în capitolul patru sunt expuse metodic și diferențele specifice dintre un vaccin clasic și vaccinurile pentru Covid.

Explicațiile furnizate aici sunt foarte multe, dar mie mi s-a părut esențial pentru înțelegerea complexității ARNm următorul paragraf care ne arată cât de mici suntem noi, și cât de mici sunt și demenții care au promovat vaccinarea masivă a populației cu așa ceva: 

„La complexité de l’ARNm va beaucoup plus loin que ce à quoi vous vous attendiez, n’est-ce pas ? Ce serait trop simple de s’imaginer qu’il ne comporte qu’un seul message ! Pour vous donner une nouvelle image : la phrase (l’ARNm) n’est rien sans le lecteur (la cellule). La cellule va donc décider à partir de chaque phrase d’utiliser telle ou telle combinaison, encore et toujours en fonction de ses besoins.”

 (trad.: „Complexitatea ARNm se întinde mult mai departe decât vă așteptați, nu? Pentru că ar fi prea simplu să ne imaginăm că nu este implicat decât un singur mesaj! Ca să aveți o imagine mai clară: fraza (ARNm) nu e nimic fără cititor (celula). Celula însăși, așadar, e cea care va decide, pornind de la fiecare frază, să utilizeze cutare sau cutare combinație, în funcție de necesitățile ei.”)

Înțelegem de aici riscul acestor vaccinuri mRNA: în mod normal, împotriva unei gripe oarecare luptă doar anumite părți specifice din sistemul nostru imunitar. Însă, odată injectate în corp, vaccinurile mRNA pun la lucru împotriva acelei gripe toate celulele corpului nostru. Or, de unde știm că toate celulele, fiecare cu funcția ei specifică (fiindcă doar unele sunt specializate pe imunitate, altele au cu totul și cu totul alt rol), vor descifra mesajul numai și numai așa cum își închipuie idioții de la Moderna și Biontech?!

Apoi sunt discutate și diversele informații contradictorii de care am avut parte în pandemie privitor la aceste vaccinuri: ba că ar trebui ținute la -90 de grade, ba că e suficient să le ținem la 0 grade, ba că vaccinul nu pleacă de la locul injectării, din mușchi, ba că pleacă și că ARNm a fost descoperit prin te miri ce locuri din corp, și tot așa.

Mai mult... și acest contra-argument al utilizării vaccinurilor mRNA îmi aparține, și are la bază cunoștințe normale de fizică de liceu, pe care ar trebui să le știe oricine. În liceu am învățat cu toții (sper!) care sunt principiile termodinamicii și care este legea echilibrului sistemelor entropice. Or, dacă presupunem că ființa noastră este un sistem fizic - fiindcă, dincolo de credința multora dintre noi că suntem ființe cu suflet dat de Dumnezeu, totuși corpul nostru, trupul nostru de pe acest Pământ, indiferent dacă suntem sau nu credincioși, trebuie să recunoaștem că nu e altceva decât o aglutinare de elemente chimice care trebuie să se supună legilor fizicii, că altfel murim! - așadar, dacă presupunem că ființa noastră este un sistem fizic, trebuie să acceptăm și ideea că trupul nostru, celulele lui, depozitează permanent o anumită cantitate de energie care nu poate fi decât constantă, și în funcție de ce introducem în trup. Adică, nu poți mânca doar apă și lăcuste și să pretinzi că ai forța lui Nicu Vlad, și nici nu poți mânca cu șapte guri și să rămâi slab ca un țâr. De asemenea, dacă faci constant efort fizic fără să mănânci suficient, la un moment dat vei ajunge ca ăia de la Auschwitz - nu se poate altfel! Prin trupul nostru, energia se transformă constant în materie și materia se transformă constant în energie. Bun. Dar în interiorul corpului nostru anumite celule cheltuie energie pentru anumite sarcini specifice lor: sarcini imunitare, neuroni care fac sinapse și gândesc, sângele care transportă celule imunitare, oxigen și nutrienți etc. Ei bine, eu n-am înțeles niciodată, și n-am înțeles deloc, de ce în procesul utilizării vaccinurilor mRNA toate celulele corpului meu - chiar și celulele din retina ochilor, chiar și neuronii, chiar și celulele care îmi formează unghiile etc. - sunt instruite să participe la procesul generării de proteină spike. Așa ceva mi s-a părut de la bun început de noaptea minții, pentru că dacă ținem cont de legile fizicii înseamnă că se produc niște dezechilibre majore în energia internă a sistemului termodinamic care sunt „eu”, atâta vreme cât celule din corpul meu care n-au nici în clin, nici în mânecă cu lupta imunitară, sunt forțate să-și cheltuie aiurea din energia proprie pentru a participa la o luptă care nu e a lor. Și din termodinamică știm că echilibrul entropic care se atinge după cheltuirea unei forme de energie nu mai seamănă deloc cu echilibrul entropic precedent. Deci vaccinurile astea mRNA îmi forțează corpul să cheltuie energie complet aiurea, și celule din mine care poate ar face bine să-și păstreze energia pentru a lupta împotriva altor boli, sau să îndeplinească alte funcții, pur și simplu își neglijează rolul lor de bază, concentrându-se pe rolul nou-alocat de producători de proteină spike, chipurile ca să aibă sistemul imunitar ce să combată, cum să formeze anticorpi. Sincer, nu am putut și nu pot înțelege asta. Mi se pare o tâmpenie absolută, o absurditate.

În sfârșit, în capitolul al cincilea ne sunt reamintite o serie de probleme de etică medicală și de afaceri ale marilor companii din domeniul farmaceutic, care în ultimele decenii s-au bucurat de „dubiosul” prestigiu de a fi acumulat amenzi de miliarde de dolari ca urmare a punerii pe piață a unor produse medicale ineficiente, ba chiar dăunătoare, comercializate doar prin tehnici de marketing mincinos. În plus se demonstrează negru pe alb, cu cifre și informații concrete, că vaccinurile pentru Covid încă erau „experimentale” la momentul campaniei globale de vaccinare din 2021. În ciuda a ceea ce ziceau politicienii, inclusiv de pe la noi, care băteau câmpii cu cât de riguros au fost testate și alte asemenea prostii. De altfel cititorii blogului meu probabil își amintesc ceea ce scriam eu însumi în ianuarie 2021, când ziceam că în „faza a 3-a” de testare vor fi înrolați, de fapt, chiar cei care urmează să se vaccineze.

În concluzie, deși cartea Alexandrei Henrion-Caude nu aduce aproape nimic nou care să fi rămas necunoscut cititorilor avizi de literatură științifică „neoficială”, așa cum a putut ieși ea la iveală, cu chiu cu vai, în pandemie, pe diverse bloguri marginale și prin diverse rețele sociale și situri video mai puțin cunoscute (Gettr, Gab, MeWe, VK, Rumble, Odysee...), Les apprentis sorciers / Ucenicii vrăjitori este o apariție binevenită chiar și în acest moment, în 2023. Niciodată nu e prea târziu. Oamenii trebuie să fie conștienți că au fost supuși celui mai mare experiment medical din istorie, și cineva trebuie să plătească pentru asta. Chiar dacă mulți poate că nu au rămas cu sechele sau nu au pățit nimic, pur și simplu e anormal, și e nedemn, să fii tratat ca un simplu cobai de politicieni, de „experți” și de afaceriștii din domeniul farmaceutic. Apariția acestei cărți la o editură de prestigiu din Franța (Albin Michel) arată că monopolul informațional asupra ARNm nu mai poate fi apărat cu ghearele, cu dinții și cu alte mijloace neortodoxe, ca până acum.