Falimentul zilei de azi pe Groupon.ro

Este marți 22.03.2011, ora 11:36, și asistăm la ceea ce poate fi primul viitor faliment al unui agent comercial din România ca urmare a faptului că a făcut prostia de a-și promova afacerea pe Groupon.ro. Dacă nu știți, Groupon este unul din site-urile de cumpărături colective care au înflorit de când cu criza (comercianții sunt disperați și oamenii caută mokăciuni). La nivel mondial Groupon este tatăl acestui gen de site-uri, dar la noi e doar unul printre altele.

Mai precis, oferta zilei sună astfel: „Cazare cu numai 85 RON pentru 2 persoane timp de 2 nopti la Pensiunea Coroana Reginei (Bran – Moeciu). Bonus: 20 % reducere la echitatie, bar, restaurant si alte activitati!” Oferta e valabilă 6 luni de acum încolo - până pe la finalul lui septembrie. O inspecție pe site-ul pensiunii respective ne lămurește că reducerea e de 50%, deoarece o cameră costă în mod normal 85 de RON pe noapte. Deci practic iei o noapte și mai stai una gratis. Oferta sună bine, numai că avem o mică problemă. Conform contoarului de pe Groupon, deja s-au cumpărat 447 de oferte! Și încă mai sunt 12 ore până la terminarea ofertei!

Cum Groupon reține 50% din încasări (adică 25% din prețul real al camerei), înseamnă că pensiunea va vinde de fapt nu una, ci trei nopți gratuite pentru fiecare client pescuit de pe Groupon.ro.

Bun, acum este clar că pensiunea nu va putea satisface toată cererea venită de pe Groupon.ro fără să dea faliment. De pe site aflăm că bieții oameni au 24 de camere, deci un potențial, în următoarele 6 luni, de 4320 de nopți de cazare. Deja 900 sunt ocupate prin oferta de pe Groupon.ro, și pentru a putea acoperi cheltuielile generate de această ofertă, proprietarii vor trebui să facă rost de alți 447 x 3 = 1341 de clienți plătitori pe bune. Și la fiecare ofertă cumpărată de pe Groupon, au nevoie de încă 3 pe care să le vândă în lumea reală.

În asemenea situații absurde se vede riscul pe care și-l asumă un business prin promovarea pe asemenea site-uri. Să fim bine înțeleși: exceptând anumite start-up-uri, care pot include în bugetul de lansare costul unei oferte cu preț redus, singurul câștigător din acest gen de business e numai și numai site-ul care promovează oferta. În cazul de față, probabil proprietarul din Bran a zis că scapă de dracu' (=criza) și a dat de tac'su (Groupon).

BONUS: o experiență asemănătoare din America și 5 Ways Groupon Can Hurt Your Business.

Și finalul? Probabil va fi o chestie românească, în care proprietarul pensiunii le va trânti ușa în nas grouponarilor, sau va închide pensiunea pe timpul verii, și aceștia se vor plânge că au luat țeapă. Iar Groupon va face banii.

LE: la 500 de oferte cumpărate, grouponul a fost declarat închis. Urmează o vară fierbinte pentru proprietarul acelei pensiuni! :))))

SEO: împotriva susținerilor anumitor păcălici

Ştiu că sunteţi destui care citiţi postările mele (dar vă e ruşine să comentaţi ca să nu se vadă că citiţi blogul unui socialist :), şi ştiu că 99% dintre voi habar n-aveţi cum funcţionează un business online, aşa că azi voi scrie o chestie legată de profesie, dar care vă poate fi utilă în cazul în care aveţi un site, un magazin online, sau dacă doriţi pur şi simplu să vă extindeţi afacerea şi pe online.

Probabil că mulţi dintre voi aţi auzit de "SEO" - "search engine optimization". Este o tehnică prin care un website poate fi făcut să ocupe poziţii fruntaşe în lista de rezultate naturale a unui motor de căutare după o anumită cheie de căutare. De exemplu, dacă voi vindeţi ciorapi de damă, vă puteţi dori ca atunci când cineva caută "ciorapi de damă" site-ul vostru să fie cât mai sus pe lista de rezultate organice a lui Google - principalul motor de căutare folosit în România. Tehnicile prin care se câştigă poziţii în clasamentul Google poartă numele generic de "SEO" - optimizare pentru motoarele de căutare.

Dacă vă aventuraţi pe online veţi auzi la tot pasul în România acest acronim. "SEO" e mama şi tatăl vânzărilor, "SEO" face şi drege, fără "SEO" eşti mort şamd. Totodată, vi se va spune superior că deştepţii fac SEO, în timp ce proştii plătesc reclame pe Adwords. Şi asta deoarece:

• SEO e ieftin, Adwords e scump (Ceea ce e o prostie monumentală. Pe cel puţin 90% din cuvintele-cheie interesante e mult mai ieftin să iei clickuri din Adwords decât să-ţi strofoci creierii să ajungi pe prima pagină - dar deh, pentru mulţi idioţi timpul nu e bani.)
• SEO are rezultate durabile, la Adwords trebuie să plăteşti mereu. O altă idioțenie. SEO implică efort continuu și se poate întâmpla ca Google să ia de pe o zi pe alta o decizie care să-ți bușească toate rezultatele. Pe lângă asta, tu nu ești singurul inteligent care face SEO. Cel puțin în primele 20 de poziții ale căutării pe care o țintești tu, mai sunt alți 19, în afara ta. 
• Ultima prostie, pe care am auzit-o (citit-o) recent la un păcălici: 70% dintre oameni dau click pe rezultatele naturale și numai 30% pe cele plătite (așa a citit el undeva pe AOL). Ei, asta ar fi o dovadă irefutabilă a faptului că trebuie să aloci mult mai multă atenție pe SEO decât pe plătite. Să discutăm mai pe larg acest argument.

În primul rând, faptul că lista de rezultate organice ia mult mai multe clickuri decât lista de sponsorizate e cunoscut și răscunoscut de ani de zile. Numai că cifrele pe care le știam eu, vechi de câțiva ani, erau în jur de 15-20%. 30% ar fi un procentaj de-a dreptul fenomenal, care obligă, practic, la acordarea de atenție pentru pozițiile plătite.

În al doilea rând, se știe că un număr imens de căutări e de tip navigațional / brand name. Adică: un număr imens de nătărăi care populează planeta preferă să caute pe Google site-ul dorit și după aceea să dea click pe el, în loc să intre direct pe el. Ca fost instructor ECDL, pot să confirm că numărul celor care nu făceau diferența între bara de navigare a browserului și cutia de căutare a motorului Google e absolut imens. De altfel unul din cei mai căutați termeni pe Google e chiar... „google.com”. Da, există milioane de cretini care caută „google.com” pe Google. Dovada e în graficul de mai jos (click pe el pentru datele complete).

O estimare făcută cu KeywordSpy ne spune că „amazon.com” se caută lunar de circa 9 milioane de ori. SemRush dă o cifră mai mică, 2,74 milioane. Cert e că vorbim de... milioane de căutări!

Studiile arată că genul ăsta de căutări navigaționale înregistrează în jur de 85-90% clickuri unice (sursa). Altfel zis, nătărăul caută pe Google „amazon” sau „amazon.com” și apoi intră, cum e și firesc, pe primul rezultat din lista de rezultate, care e Amazon.com. Și nu mai dă click pe alte rezultate, fiindcă nu are de ce.

Din păcate nu există date care să delimiteze clar căutările navigaționale de cele obișnuite, sau nu le știu eu (cred totuși că e virtual imposibil să realizezi așa ceva), dar e suficient să ne uităm la cele mai cunoscute branduri mondiale ca să ne dăm seama că avem de-a face în fiecare lună cu sute de milioane, poate chiar miliarde, de căutări navigaționale. De aici rezultă însă două lucruri extrem de importante:

• o inflamare ne-naturală a numărului de clickuri date pe #1 organic comparativ cu #2-10;
• o inflamare ne-naturală a numărului de clickuri dat pe rezultatele organice comparativ cu cele sponsorizate.

Dacă procentajul de 30% clickuri pe sponsorizate ar fi real, atunci îndrăznesc să spun că, dacă ar fi eliminate căutările navigaționale, ar reieși că e mai important să faci Adwords decât SEO. Deci, ținând cont de datele de mai sus, e clar că numai cineva inconștient și-ar scoate din mixul de marketing online  listările sponsorizate, mizând totul pe cartea SEO. Listările sponsorizate trebuie să beneficieze cel puțin de tot atâta atenție de câtă beneficiază și pozițiile organice.

Concluzia (și urarea mea) e următoarea: dacă intrați pe online, nu fiți ... români!

Din nou despre parerile domnului Patriciu: azi, despre web

Domnul Patriciu continuă să abereze cu graţie pe teme de care e la fel de îndepărtat cum e la ora actuală cometa Halley de sistemul nostru solar.

Întâmplător ultimele aiureli emise ating un domeniu în care lucrez de mai bine de 7 ani şi în care am făcut oarece lucruri pe piaţa din România: web-ul. Deci am aşa, cât de cât, pretenţia că ştiu ce vorbesc.

1. Spune domnul Patriciu: "WEB-ul va incepe sa produca foarte multi bani! Asta pot sa va asigur! Ca orizont de timp vad un interval cuprins intre 18 si 24 de luni pentru a putea pune la punct un sistem."

Hai să vă spun ceva. Probabil aţi văzut cu toţii reclamele acelea text de la Google de care sunt pline site-urile. Ştiţi câţi bani face din asemenea reclame un site din România, adică un site românesc, care afişează reclame pentru români? 3 cenţi pe click. Ştiţi cât face unul din Canada care afişează reclame pentru canadieni? 70 (da, aţi citit bine: şaptezeci) de cenţi pe click. Adică de 23 de ori mai mult.

Cu alte cuvinte, şi ca să fiu mai explicit, la o rată de click de 2,5%, un website românesc cu 3.000 de vizitatori pe zi şi 5 pagini vizualizate pe cap de user, care afişează câte o reclamă pe pagină, poate spera că va încasa (3.000 x 5) x 2,5% => 11,25 de dolari pe zi în timp ce unul canadian va câştiga 258,75 de dolari pe zi.

3.000 de vizitatori pe zi înseamnă 21.000 pe săptămână, 90.000 pe lună sau 1,1 milioane de vizitatori pe an. Aşadar 1,1 milioane de români ţi-ar aduce venituri anuale de 11,25 x 365 de zile => 4.100 de dolari pe an.

În schimb 1,1 milioane de vizitatori canadieni ţi-ar putea aduce 94.500 de dolari. Dar ştiţi care e problema majoră în România? Nu, nu încasările infime. Ci faptul că, indiferent dacă eşti în Canada sau în România, ca să ai 1,1 milioane de vizitatori pe an te costă o grămadă de bani.

Pentru ca webul românesc să ofere nu 70 de cenţi, dar măcar 20 de cenţi pe click, de acum în 24 de luni, ar însemna că piaţa de online ar trebui să crească de acum încolo cu peste 225% pe an. Ce glumă bună.

2. În ceea ce priveşte accesul contra cost pe site-ul ziarelor, domnul Patriciu se compară cu... Times! "Adevărul" şi "Times", ei, uite, aşa ceva n-aş fi crezut...

Hai să ne uităm un pic la câteva cifre. Cine e curios n-are decât să bage un ochi pe Google AdPlanner.

"Adevărul" are 1,2 milioane de vizitatori pe lună, din care 1,1 milioane sunt din România. Adică 91,66% din trafic vine din România şi numai 8,34% e trafic internaţional.

"Timesonline.co.uk" are 14 milioane de vizitatori pe lună, din care doar 6,1 milioane provin din UK. Adică numai 43,57% din trafic e local; restul e internaţional.

Ce înseamnă asta? Păi înseamnă că dacă Times bagă abonament online (sau or fi băgat deja, nu ştiu), doar 6,1 milioane de oameni îşi pot băga picioarele în el de abonament online şi pot decide să cumpere ziarul de la chioşc. Restul însă de 7,9 milioane de oameni, fie ei din SUA, Australia, India, Noua Zeelandă etc. vor fi nevoiţi să dea nişte bănuţi dacă vor să citească ziarul, altfel n-au decât să aştepte 24-48 de ore până ajunge la ei ziarul de hârtie. Când informaţia s-ar putea să nu mai conteze.

Dar care e piaţa căreia i se adresează cu adevărat domnul Patriciu? Păi, cei 100.000 de oameni care intră pe ziar din afara României. Vezi să nu plătească ăştia abonament la măreţul ziar online "Adevărul" lu' peşte!

Pur şi simplu modelul lui Murdoch nu se poate aplica în cazul "Adevărul" pentru că "Adevărul" e un ziar local, e scris într-o limbă de circulaţie minoră şi oferă nişte informaţii de la marginea lumii civilizate. Trebuie să fii ori foarte prost, ori complet rupt de realitate ca să crezi că poate exista termen de comparaţie între cele două instituţii mass-media.

3. Mai observă domnul Patriciu că mica publicitate s-a mutat online şi cum se face că "Adevărul" nu s-a băgat pe piaţa asta. Păi în România există peste 500 de site-uri independente de anunţuri gratuite (gra-tu-i-te), iar dintre acestea peste 40 au cel puţin 1.500 de vizitatori pe zi şi 10 au peste 7.000 de vizitatori pe zi.

Liderii pieţei se numesc OLX.ro, cu peste 500.000 de vizitatori unici pe lună, şi sunt parte a unei reţele internaţionale, OLX.com, de fapt cea mai mare reţea mondială de anunţuri gratuite. OLX sunt urmaţi îndeaproape de Tocmai.ro, un site pe care eu personal îl suspectez că înregistrează pierderi foarte mari, dar care probabil la un moment dat urmează să fie vândut, deci presupun că actuala evoluţie face parte dintr-un scenariu bine pus la punct. Piaţa de anunţuri online din România este, aşadar, matură, şi nimeni nu se sperie dacă domnul Patriciu ameninţă cu un nou site de anunţuri agăţat de "Adevărul". Pentru informarea sa, domnul Patriciu ar trebui să ştie că pe piaţa asta "şi-au rupt dinţii" filiale ale unor mari reţele internaţionale de anunţuri online, cum ar fi Adoos.ro (membru al reţelei Adoos.com) sau Anuncioo.ro (membru al reţelei Anuncioo.com). Ambele site-uri au nişte cifre de trafic foarte mici şi ştiţi de ce? Pentru că oamenii au început să bage bani în site-ul românesc, dar când au văzut că un click se plăteşte aici cu cei 3 cenţi invocaţi mai sus, s-au lăsat păgubaşi. Site-ul românesc nu e nimic mai mult decât o pană la tichie, care "dă bine" când e cu ochii pe tine vreun fond de investiţii.

Greu cu saracia asta...

Pe mirabil-fabulosul sit de fiţe al Jurnalului Naţional putem admira o imagine luată moka de pe Stockexpert.com.

Dacă ar fi vrut să renunţe la watermarkul ăla penibil, imaginea nu costa decât vreo 3 dolari.

Fratilor, a dat strechea-n imobiliari!

De la o vreme e tot netul plin de ei şi de reclamele lor. Aproape că nu mai e loc de alte reclame. I-ote ce-i pe Capital: sus, jos, stânga, dreapta. Numai imobiliari.


Pe Ziarul Financiar e teroare. Se încalecă între ei. O orgie de reclame. Reclame care fac secs în grup. Şi DailyBusiness.ro e plin de reclamele lor. Adama, Dream Căcat, West Park, Spanac Fript Residence...

Nu e site pe care intră, chipurile, "oamenii tineri şi cu bani", care să nu fie plin ochi de reclamele lor.

În urmă cu numai un an imobiliarii erau o specie cvasi-necunoscută online. Abia dacă aveau nişte site-uri de prezentare de 2 lei din care nu înţelegeai nimic. Acum am impresia că industria de real-estate a devenit cel mai mare client de publicitate online, după bancheri. Se întâmplă ceva, domnilor?

Flamingo nu si-a incordat inca muschii pe online

Asa reiese din interviul asta.

In atentia comunitatii de webdesigneri

Un fenomen neplăcut în România este neseriozitatea clienţilor, care de multe ori nu respectă contractele semnate, solicită enorm de multă extra-muncă în cadrul aceluiaşi contract, nu respectă opţiunile profesioniste ale furnizorului de servicii şi au, în general, o atitudine dispreţuitoare şi intruzivă faţă de munca webdesignerului.

Well, având în vedere că interesul KSD pentru piaţa de web design tinde acum spre un super hipermirobolant bombastic ZE-RO, şi va rămâne aşa, dată fiind noua orientare comercială a firmei, nu cred că risc nimic dacă voi intenta, în premieră pentru România, un proces de daune unui client dificil. Procesul va avea o miză de cca. 25.000 de euro (suma finală o voi stabili cu avocatul meu) şi va viza:

- daune materiale: clientul nu şi-a achitat un rest de bani, 990E, sumă peste care s-au adunat şi penalităţi de aproximativ 1300 E;
- piraterie software: mă gândeam să cer 10-15.000 de E, pentru folosirea fără acceptul nostru a platformei Magazinosaurus Rex mai bine de 12 luni;
- daune morale: încă 10.000 de E pentru tupeul de a ne fi pus pe cap... Urban şi Asociaţii (după ce că noi suntem păgubiţii!), plus alte porcării care vor face deliciul dosarului.

De la acest proces nu sper decât un singur lucru: să creez un precedent care să poată fi invocat pe viitor de firmele de web design care au de-a face cu asemenea clienţi nervoşi. De ce e nevoie de un asemenea precedent? Păi, simplu: pentru că webdesignerii nu sunt protejaţi de nicio asociaţie profesională, profesia lor nu are niciun statut legal aparte, competenţele lor nu sunt obiectul niciunei certificări simbolice recunoscută naţional... În plus, multe afaceri sunt mici şi subfinanţate, fiind, şi din această cauză, victimele perfecte pentru toţi nebunii. În cazul unui eventual proces de daune, 99% din firme nu şi-ar putea permite cheltuielile cu un avocat, ceea ce le face... să tacă şi să înghită. Uite că eu mi le permit. Ghinionul ăluia.

Dacă nimeni nu face nimic, cum să fim luaţi în serios?

Oare sunt singurul care observă că "tranzacţia anului" abia îţi dă banii de un depozit bancar?

Am citit în mai multe locuri despre vânzarea a 10% din Trilulilu pe colosal-fenomenala sumă de 100.000 de euro, adică atât cât poţi lua de la orice bancă din colţul străzii, împrumut pe 25 de ani.

Că tot vorbim de afaceri pe internet: păi o asemenea sumă eMag-ul o învârte în mai puţin de juma' de zi, magazinele de linia a 2-a precum Marketonline, PCGarage, PCFun, Mediadot, Shopit, în 1-3 zile iar magazinele mai mici în cel mult 10-15 zile. Ştiu câteva magazine medii-mici care în perioada asta de sărbători vând fără probleme cam de 1 miliard de lei vechi pe săptămână.

În condiţiile în care la Trilulilu sunt, dacă nu mă înşel, 3 sau 4 acţionari, rezultă că fiecăruia i-au revenit vreo 25-30.000 de euro. Bănuiesc că banii ăştia i-au ajutat mai mult să-şi acopere cheltuielile de până acum cu site-ul decât să se constituie într-un profit real, dar pentru atâta lucru după un an de zile mi se pare că Trilulilu nu e deloc exemplul bun pentru cea mai sănătoasă afacere online.

Este bine însă că începem să simţim şi noi, e drept, cu vreo 7 ani de întârziere şi la o scară mai mică, febra dot-com. Noi (KSD) am făcut anul ăsta 2 proiecte falimentare, la începutul cărora puteam să dau în scris că vor fi falimentare, dar în care clienţii credeau orbeşte. Mă rog, noi am încasat banii. Acum lucrăm la un al 3-lea proiect barosan pentru care pot, de asemenea, să dau în scris că e o idee proastă, da' mă rog... fiecare face ce vrea cu banii proprii. Şi pentru anul care vine deja se prefigura un al 4-lea pe care însă l-am refuzat fiindcă m-am plictisit să mai lucrez la aberaţii şi consider că e mai important să dezvoltăm în prima jumătate a anului proiectul nostru B (A-ul fiind M-Rex, fireşte) decât să mă lăcomesc la nişte bani pe care îi poţi face în alte 1000 de feluri.

Oare de ce vor unii sa schimbe ceva care merge?

Noul site al Evenimentului Zilei e pe vine. Nu vreau să comentez decât din postura de cititor: de ce naiba vor să schimbe ceva ce merge bine?! Actualul site are juma' de milion de cititori pe săptămână şi o rată bună de pageviews (8-9).

Pare să fie mâncătorie în cur specific românească.

Straniu.

Si scorul, cat a fost scorul?!

- sau cum să citeşti ca vita proastă un site prost -

În general, nu am timp. Nimeni nu are. Dar asta le întrece pe toate. Am vrut să intru pe ProSport să mai văd ce şi cum din fotbal. Hopa! Steaua a mâncat bătaie de la Urziceni în cupă! Dau click pe articolul de pe prima pagină şi încep să citesc. Şi citesc. Şi citesc. La final rămâne întrebarea: "Da' scorul, cât a fost scorul?"

În general site-ul ProSport e unul dintre cele mai prost făcute site-uri de sport. Dacă ne uităm pe prima pagină, o să vedem că lipsesc cu desăvârşire... scorurile! De fapt asta e o boală la jurnaliştii noştri, că şi la tv e la fel. Daca urmăreşti un meci pe RAI sau oriunde altundeva vei vedea undeva în colţul ecranului scorul: Cutare vs. Cutare 2-3 . Când televiziunile noastre preiau transmisii din afară, nu-i bai, că vin cu tot cu grafica de afară. Dar dacă ai ghinionul să te uiţi la un meci transmis de ai noştri şi ai ghinionul să deschizi televizorul după ce a început meciul, se poate întâmpla să stai ca vita şi o jumătate de oră în faţa ecranului fără să ştii cât e scorul, fiindcă nici pe ecran nu ţi se spune, nici cretinii de comentatori nu repetă periodic "am ajuns în minutul cutare, în continuare e x-x".

De fapt nici nu ştiu ce a fost în capul meu de m-am dus pe ProSport. Reflex de prost. Oricum, la finalul articolului am rămas cu iluzia că Urziceniul a dat cel puţin 3 goluri şi Steaua niciunul. Fals! A fost 2-0. Am aflat de pe GSP.ro, unde scorul însoţeşte, cum e normal, titlul cronicii meciului.

Ce să zic, probabil că e o operaţiune tehnică foaaaaaaaaaaarte grea să faci dintr-un site de sport... un site de sport.

Tot despre site-uri de pensii private

Chestia asta s-o fi dorind un soi de Ms. Dewey ?

Oricum, pentru că:

- o folosesc pe Mihaela Rădulescu, pe care eu personal nu o suport (ceea ce nu înseamnă că nu o fi o persoană suportabilă pentru alţii);
- au nişte reclame complet retardate prin oraş, ştiţi voi care, alea cu "Noi o să mai fim şi mâine aici, dar tu?"

i-am tăiat şi pe ăştia de la Aviva de pe listă.

De-o ciorba ar ieşi...

Aflu de pe nerve că a avut loc o licitaţie online, pe Okazii.ro, privind vânzarea de spaţiu publicitar pe câteva bloguri româneşti (Blogvertising). Câştigătorul e un tip, "şaptestele", care se pare că are legătură directă cu Marketonline şi care a oferit 30.001 RON. Pe pagina licitaţiei mai poate fi văzut un nume interesant, "Radu Apostolescu", care pare a fi acelaşi cu tipul de la eMag. Spre deosebire de "saptestele", userul "Radu Apostolescu" s-a oprit din licitat la 12.000 RON. Singurul care a mai licitat până în pânzele albe a fost userul "Matei_Malos" (numele face trimitere la MagazinulDeCase.ro) .

Acum, 30.001 / 8 participanţi + 1 organizator => 3333 RON de om. Deci, dacă ar fi ca banii să ajungă la participanţi şi nu la un ONG, de-o ciorbă i-ar ieşi fiecăruia. Sunt curios însă câţi bani s-ar fi licitat dacă banii ar fi trebuit să ajungă la participanţi, nu la un ONG. Am vaga impresie că Marketonline care, în opinia mea, e magazinul online românesc cu cel mai bun PR online (PR, adică "public relations", nu "page rank", şi asta în ciuda faptului că nu are blog), a ţinut neapărat să profite de ocazie pentru a mai câştiga un plus de imagine.

PS. A bientôt! Si vous comprenez que'est-ce que je vous dit...

Adwords: Tunurile industriei de filme porno, pe Romania

Văd la un moment dat pe un site o reclamă Adwords: "Câştiguri zilnice de 500-1000 euro, bla-bla". "Wow!... îmi zic. Ia să văd ce distruşi mai propun herbalife-urile, avon-uri şi alte rahaturi." Când colo, la capătul clickului e un site dubios, pastelat, care face reclamă la un aşa-zis "showpark" din Praga. Site-ul e în româneşte, dar româna e destul de vagă ("Cum Show Park-ul funcţionează?"), ca şi cum ar fi scrisă de cineva cu jumătate de creier lipsă. La prima vedere e un site de turism, cu excursii la Praga, sau aşa ceva. Şi totuşi ceva pute. Misterul se dezvăluie dacă vrei să afli "cum showparkul funcţionează". E un soi de bordel mai şmecher. Bine, nu se numeşte aşa şi nu apare nicăieri pe site cuvântul "sex". Fetele se vor numi "artiste active" (hm, sau pasive, depinde de ce parte a baricadei eşti), şi dacă nu le place în showpark (sau li se va părea... obositor? :)) ) pot opta pentru o carieră în modeling (se subînţelege ce fel de modeling).

Spammerii iubesc romanele umoristice de calitate

Tocmai am primit cel mai tare spam din toate timpurile.

From: Daphney Settles
to: ...@ksd.ro
Subject: Ippolit Matveyevich stood sideways to the house, leaning against the iron railing of the embassy
Mesaj: canadian pharmacy, viagra, cialis & stuff

Pentru cine nu ştie, Ipolit Matveevici e unul din personajele principale ale romanului umoristic "12 scaune" de Ilf & Petrov. Bănuiesc că fraza e luată din traducerea în engleză a acestui roman.

Episodul 2: Taxonomia magazinelor virtuale de IT & C din .ro bazata in special pe trafic

Top 20? Bun, ca sa nu-si mai dea unii si altii cu presupusul că de ce top şi de ce nu potop ori spanţoc, clasificarea se va numi taxonomie bazată în special pe trafic.

Acum se vede dincolo de degetul arătător?

---

Am actualizat topul taxonomia. Noua ediţie e disponibilă aici: http://spreadsheets.google.com/pub?key=pGBlWqxWDobrCR4SDRw0fDg

Noutăţi:

1. Cele 20 de magazine au devenit de fapt 25 27 (au mai apărut Shopix şi Electroland). Există câteva magazine care nu fac tam-tam cu traficul propriu, ceea ce înseamnă că e destul de greu să vezi pe unde se situează. Numai datele din Alexa.com le dau de gol. Ca să nu existe discuţii că îi exclud pe unii şi pe alţii, am mai băgat încă 5 7 site-uri.

2. Am ales să sortez acum din principiu după "traficul săptămânal" (coloana D), luând în calcul ultima săptămână din trafic.ro. Pentru magazinele neînscrise în trafic.ro sau în alt serviciu public de statistici am folosit o estimare pe baza datelor din Alexa.com. Metoda e aproximativă şi cu siguranţă imperfectă (de exemplu, în cazul lui Marketonline sigur am prins un vârf excepţional de trafic datorat vreunei campanii de moment) dar mai relevantă decât rankul Alexa, care multora nu le spune nimic.

Magazinele cărora le-am aproximat traficul au cifra trecută cu albastru. Când am estimat traficul săptămânal al Emagului nu mi-a venit să cred dar... asta iese. Pe bune! Şi dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu 3 luni, când au ieşit din trafic.ro, aveau vreo 140.000 de vizitatori / săptămână. E posibil să fi ajuns la 200.000. De ce nu?

La fel am făcut şi pentru tendinţa pe ultimele 3 luni. La site-urile care nu sunt prezente în trafic.ro, am luat pur şi simplu datele din Alexa.

3. Am adăugat 2 coloane, F şi G: nr. de pagini / vizitator şi nr. de pagini indexate în Google.

F e cea mai importantă deoarece ne arată interesul pe care îl captează un anumit magazin. Este evident că un magazin care nu reuşeşte să le ofere userilor decât 3-4 pagini cu informaţii interesante are un potenţial mai mic de creştere decât unul care le oferă 10 pagini. Pe cel cu 10 pagini userii stau mai mult, studiază mai mult oferta şi e de la sine înţeles că dau comenzi mai multe şi au încredere mai multă în ceea ce văd. De aceea, să nu ne lăsăm înşelaţi de trafic: degeaba ai 10.000 de vizitatori dacă numărul de pagini vizualizate e de 2 / vizitator.

Am pus cu verde scorurile de peste 9. Cred că un scor de peste 9 pagini /vizitator este cel mai sănătos. Pe cele care înregistrează 6-8.9 pagini le-am lăsat cu negru, performanţa lor fiind medie. Magazinele care au sub 6 (fapt ce mă face să cred că au mari probleme cu conversia) le-am pus cu roşu. Sunt nu mai puţin de 13, adică mai mult de jumătate din top. La unele scorul e chiar dezastruos, în jur de 3, cu recordul absolut, 1.58, pentru CShop.ro. Asta înseamnă că pe site-ul în cauză lumea intră şi iese aproape imediat.

Pe baza acestor date se poate estima grosier volumul fiecărei afaceri. Eu nu sunt specialist, fiindcă nu am lucrat niciodată în echipa de marketing a unui magazin virtual, ca să şiu cam care e relaţia între nr. de vizitatori - pagini vizualizate - rata de conversie, dar bănuiesc că la un trafic comparativ egal în săptămâna 18.06 - 24.06, un PC Garage a avut, să zicem, 150-250 de comenzi pe zi, iar Marketonline numai 70-100.

4. Pe coloana 3, am bolduit site-urile a căror creştere în ultimele 3 luni e de peste 30%. După cum se observă, aproape toată piaţa e în creştere, dar bănuiala mea (fără să fi studiat tendinţele din anii trecuţi) e că o mare parte a creşterii se datorează caniculei, care a dus la creşterea cererii pentru aparate de aer condiţionat. Cel puţin pentru Neomax, Elanko şi Kumparaturi.ro pot să bag mâna-n foc că după trecerea caniculei le va scădea şi traficul. Tot în scădere va fi şi Marketonline, care a început deja să piardă din utilizatorii câştigaţi săptămânile trecute, când crescuse foarte mult dar ajunsese la un moment dat la numai 5.8 pagini / vizitator.

5. "Surpriza" domeniului este simpaticul Ghelir.ro, site-ul cu "un singur produs, o singură zi, un preţ extraordinar". Conform datelor de trafic din Alexa, Ghelir e deja site-ul nr. 269 din România. Deşi pe Ghelir s-au mai vândut ocazional şi cărţi şi alte prostioare, merită inclus în topul IT & C deoarece majoritatea promoţiilor au fost de această natură. Ceea ce fac tipii cu Ghelir poate fi de altfel şi un semn pentru proprietarii de magazine care freacă menta degeaba pe net: mai bine te concentrezi să vinzi puţine mărfuri, şi bine, decât multe, şi prost. Nu de alta, dar în ciuda faptului că noi (KSD) susţinem mitul magazinului virtual de 500 de euro, ca să ai succes măcar cât are Mediadot, totuşi, dincolo de instalare & configurare e nevoie de mult mai mult decât 500 de euro. Şi cu cât visezi mai di granda, cu atât e nevoie de mai mulţi bani!

Pentru cei curioşi să vadă cum a mers ghelireala în prima lună, intraţi pe blogul acestui tip şi descărcaţi de acolo raportul pdf.

Ghelirul mai e interesant şi dintr-un alt punct de vedere: a deschis un drum. Magazinele mari deja sunt pe care să le şparlească ideea. Primii care au făcut-o sunt PC Garage care a implementat o promoţie a zilei cvasi-identică, dpdv conceptual, cu ghelirul. Punem pariu că urmează şi alţii?

6. Poate mai merita să îi iau în considerare pe Domo, care din tonul disperat al reclamelor ("Cumpără online! E mai 'eftin!") par a vrea să tragă cu desăvârşire obloanele peste magazinele stradale (le-o fi ajuns cât au crescut chiriile?!) şi deci să treacă majoritar pe net, precum şi pe UPShop, care deşi se vrea a fi divizia de retail online a lui UltraPro, mie tot a... UltraPro îmi miroase (ceea ce m-a făcut să nu îi iau în considerare).

7. 06.07: Neomax se rescrie: au implementat mod_rewrite.

Enjoy.

Oarecum pe şestache, şi Soft.32 iese din trafic.ro

Se pare că toate site-urile mari decid încet-încet să renunţe la trafic.ro, unii mai zgomotos, alţii în tăcere . Acum a venit rândul lui Soft32.com: http://stat.trafic.ro/stat/softromro/vizitatori/zi/#stat care, fără să spună nimic, şi-a încărcat ţoalele şi mobila într-un camion şi... dus este.

Aştept cu interes momentul în care vor ieşi eJobs şi Neogen (următorii granzi pe care îi văd părăsind topul).

Update: ba se pare că Soft32 are probleme cu Google şi ăsta ar fi motivul real al cărăbănirii din trafic.

Şi Newegg are o mutră nouă

Newegg şi-a reorganizat homepageul. Cum tipii sunt ceea ce se numeşte trend-setteri, mă aştept să fie copiaţi în curând şi de magazine din România. În ceea ce mă priveşte salut cu căldura dispariţia ideii de "tarabă" de pe homepage. De remarcat aducerea în planul secund a celor mai importante căutări şi a feed-urilor RSS. O să implementăm şi în Mrex o facilitate de preluare a listei de produse prin RSS, acum, dacă tot am terminat de implementat facilitatea de import din Excel.

A, apropo de chestia asta. Sincer, mă gândeam că ar cam fi timpul să nu mai vindem minunăţie de script la 499 de euro+TVA, fiindcă a ajuns destul de matur, a acumulat facilităţi noi etc. De fapt mă gândeam să fac 2 variante, una light şi alta full, una mai ieftină şi alta mai scumpă. Dar s-a întâmplat să aud că suntem denigraţi prin târg de anumiţi concurenţi, care ne acuză că facem "concurenţă neloială" pe piaţa asta de soluţii de e-commerce. De ce, nu ştiu. E treaba mea că reuşesc să-mi fac produsul şi să-l vând la 499 de E + TVA. Well, tocmai fiindcă mi-au ajuns la urechi asemenea vorbe, chestia cu light şi full a picat. Cel puţin până la sfârşitul anului Mrex va încorpora în cadrul aceluiaşi preţ toate addonurile suplimentare, inclusiv actualizarea din Excel. Şi în curând, iată, RSS-urile.

Blogul lui Nastase

Îmi place poza lui Năstase la blog: pare un urs scăpat într-o cămară plină cu borcane de miere. Parcă le-ar mânca, parcă s-ar mişca uşor, să nu le spargă.

De mare exceptie cresterea Marketonline.ro

Extraordinară creşterea de trafic înregistrată de Marketonline.ro în ultimele 7 zile. Totul însă în detrimentul seriozităţii utilizatorilor, care nu mai accesează decât un pic peste 6 pagini. Dar evoluţia spectaculoasă rămâne şi chiar dacă o fi vorba de o campanie de moment, un câştig de utilizatori şi imagine tot o să le rămână. Dacă nu aş avea alte treburi mai bune de făcut, mai că m-aş apuca să le deconstruiesc traficul, ca să văd care-i gheşeftul...

Site de videoclipuri: o altă prostie?

M-am abţinut până acum să comentez dezvoltarea explozivă a site-urilor româneşti de videoclipuri. Nu cred în asemenea proiecte, pentru că nu văd ce ar putea aduce în plus Trilulilu faţă de YouTube. Adică, de ce ar folosi cineva Trilulilu sau Neogen, când are la dispoziţie YouTube? Din păcate (sau din fericire) internetul e o piaţă globală şi tendinţa unor servicii de acest gen e spre globalizare, nu spre localizare.

Totuşi, nu sunt de acord cu Călin Fusu de la Neogen care crede că Trilulilu o să sucombe destul de rapid. Măcar dacă şi-ar pune Adsense pe site (cum are şi Youtube), şi un eCPM de 1 USD (perfect credibil) tot le-ar aduce venituri de aproximativ 20.000 de RON / lună. Dar mi-e greu să-mi imaginez cheltuielile. Bănuiesc că nu sunt deloc cu mult sub 20.000 de RON, ceea ce face ca site-ul să nu fie (prea) profitabil.

Oricum, Video.Neogen se pare că a găsit reţeta succesului: premii + pornache. O reţetă pe care un EvoTV, alt proiect de online video românesc, care se autointitulează pompos "televiziune online" nu are cum să o aplice, fără să-şi ia palme după ceafă. Că la Neogen există scuza: "Nu noi am creat contentul, ci userii." Dar o "televiziune" nu poate băga pornache fără să devină pornografică. În plus, ideea însăşi de "televiziune online" are la bază un pariu riscant (eu aş zice perdant): convergenţa mediilor. Şi anume, credinţa că în câţiva ani internetul va oferi suport pentru toate mediile: de comunicare, de informare, de imagine etc. Cam aşa cum au ajuns smart-phone-urile să fie şi telefoane, şi pda-uri, şi camere foto. Într-adevăr, convergenţa mediilor e foarte posibilă dar ea este deja luată în considerare de televiziunile tradiţionale. În România, Pro TV transmite online înregistrările anumitor emisiuni şi chiar meciuri de Champions League. Posturile Antena 1 şi Antena 3 emit direct, fără rezerve. Site-ul TVR a început, şi el, să difuzeze emisiuni. În aceste condiţii, apariţia unor pigmei care speră să facă un rating de 2 milioane de teleinternauţi, fără să aibă nimic în spate din ceea ce îi trebuie unei televiziuni (echipă, tehnică şamd), mi se pare o aberaţie. Oameni buni, dacă televiziunile pierd public în defavoarea internetului nu înseamnă nimic altceva decât că imaginea pierde public în detrimentul jocului, pornografiei şi al informaţiei ne-mediate. Voi vreţi să faceţi pe internet ceea ce este offline, fără să vedeţi că publicul de pe internet e pe internet pentru că vrea... internet, nu "emisiuni", "showuri" şamd. Proiectului EvoTV chiar nu-i văd nici un viitor şi iniţiatorilor lui le urez să-l închidă cât mai repede ca să nu rămână cu buzunarele goale. De altfel, după 2 luni de activitate datele de trafic sunt mai mult decât sumbre: locul 210.000 în Alexa, echivalentul a vreo 4.000 de vizitatori pe săptămână. Destul de trist, nu?