În ultimii 20 de ani, Mexicul iese cu regularitate din grupe, indiferent de cât de dificili sunt adversarii pe care îi înfruntă, și pierde cu regularitate în optimi, indiferent de cât de accesibili îi sunt adversarii - atât prin prisma diferenței de valoare, cât și prin situațiile concrete de joc create de-a lungul celor 90 (sau 120) de minute ale meciului din optimi.
De-a lungul timpului Mexicul a ieșit cu bine din grupe cu Italia, Irlanda și Norvegia (1994), Olanda și Belgia (1998), Italia și Croația (2002), Uruguay, Franța și Africa de Sud (2010). Dacă ar fi să socotim numai meciurile din faza grupelor din perioada 1994-2014 linia de clasament mexicană ar arăta impresionant:
6 participări = 8 victorii | 6 egaluri | 3 înfrângeri | golaveraj 25-16 (+8) | 30 de puncte
Spre comparație, iată cum arată aceeași linie de clasament în cazul Franței sau al Italiei, țări care în acești 20 de ani au câștigat (fiecare) un titlu mondial și au mai jucat o finală:
Franța: 5 participări = 6v 5e 4î | g 21-11 (+10) | 23 de puncte
Italia: 6 participări = 7v 6e 5î | g 24-17 (+7) | 27 de puncte
Dar să vedem, atunci, cine devansează Mexicul în acest clasament? Nu prea multe țări. E vorba de giganți: Brazilia, Germania, Spania, Olanda și Argentina. După cum se vede, cu excepția Argentinei, care în toată această perioadă a jucat de mai multe ori în sferturile de finală dar niciodată în semifinale, celelalte țări care devansează Mexicul în acest clasament insolit al meciurilor din grupele de calificare au jucat măcar o semifinală în acești ultimi 20 de ani.
Uruguay, Portugalia, Suedia, Anglia, Belgia, Croația?... Vax. Toate se află mult sub Mexic.
Și tot de-a lungul timpului Mexicul s-a împotmolit iremediabil în faza optimilor, chiar și atunci când adversarul sau desfășurarea meciului păreau să-i fie favorabile.
Meciul de azi cu Olanda, de pildă, e a doua optime de finală pe care Mexicul o pierde în ultimele minute în fața unei echipe europene (cotată drept mare favorită), după ce au avut meciul în mână. S-a mai întâmplat în 1998 împotriva Germaniei. Mexicanii au condus din minutul 47, au fost egalați în minutul 75 și au primit golul decisiv în minutul 86. Germania din acel moment chiar nu era o sperietoare: în turul următor avea să fie distrusă de Croația lui Suker cu 3-0 (și peste 2 ani avea să fie eliminată rușinos de la Euro).
Mexicul a mai pierdut în optimi cu echipe precum Bulgaria (1994, la penaltyuri) sau cu vecinii americani (0-2 în 2002, după ce câștigaseră clar o grupă cu Italia și Croația). Altfel zis, au pierdut în faza eliminatorie chiar și atunci când erau cotați drept favoriți. La drept vorbind, singura dată când nici nu au avut statut de favoriți în optimi, și au și fost eliminați fără drept de apel, în urma unui meci fără istoric, a fost în 2010 (1-3 cu Argentina). În rest și-au făcut-o, cum se spune, cu mâna lor.
În istoria fotbalului nu mai există o altă echipă națională care să aibă un parcurs atât de bun în fazele inițiale ale campionatelor mondiale și apoi să clacheze cu atâta regularitate atunci când se ajunge în fazele eliminatorii. În mod normal te-ai gândi că după prima eliminare, după a doua, hai, după a treia, ceva în mentalul și în mentalitatea jucătorilor, a antrenorilor, a federației, a suporterilor ș.a.m.d. - într-un cuvânt, a tot ceea ce înseamnă fotbalul mexican - se va schimba în mod automat. La urma urmelor, de câte înfrângeri e nevoie pentru a corecta ceva ce funcționează greșit? Și totuși, iată, schimbarea aceea nu se produce deși echipa Mexicului, la fel ca toate celelalte echipe latino-americane, nu duce lipsă de jucători cu o solidă experiență în fotbalul mare din Europa.
Cel mai probabil e vorba de niște probleme de sistem pe care experiența și valoarea individuală a jucătorilor, pe care aceștia și-o arată de fiecare dată la meciurile din grupe (care se caracterizează printr-o presiune mai mică), nu le mai pot depăși începând cu fazele eliminatorii.
Cred că fotbalul mexican este dovada vie a ceea ce psihoistoricii numesc „ethos” național. Ceva dincolo de noi înșine, ceva care face ca națiunile să fie diferite între ele și, dintr-un alt punct de vedere, unele să fie națiuni de sclavi / învinși și altele de stăpâni / învingători. Întrebarea e: cum putem transforma un popor de învinși într-unul de învingători? În cazul de față, ar putea echipa națională a Mexicului să joace o semifinală de campionat mondial fără să simtă că reprezintă un popor de învingători?
29.6.14
20.6.14
Campionatul Mondial: răzbunarea Americii?
La ultima Cupă Mondială (Africa de Sud 2010) echipele sud-americane au dominat Europa până în faza sferturilor de finală când, rând pe rând, Brazilia, Argentina și Paraguay au sucombat mai mult sau mai puțin surprinzător în fața adversarelor europene (Olanda, Germania și Spania). Doar Uruguayul a reușit să intre în semifinale după meciul de poveste împotriva Ghanei (când Luis Suarez a salvat cu mâna de pe linia porții în minutul 120 iar Gyan a ratat penalty-ul care i-ar fi putut califica pe africani) dar apoi a pierdut ambele meciuri jucate împotriva adversarilor europeni, terminând pe locul 4.
Anul acesta continentul american e reprezentat de 10 reprezentative care par mai hotărâte ca niciodată să se opună Europei, mai ales că joacă „pe teren propriu”. Dintre cele 10, doar Hondurasul pare să fie invitatul nepoftit la acest campionat mondial deși, văzând ce măcel face Franța chiar în aceste clipe împotriva Elveției, îmi dau seama că de fapt Hondurasul nu a jucat chiar așa de prost. Restul au provocat deja câteva surprize uriașe și avem trei reprezentative, Chile, Costa Rica și Columbia, calificate în optimi deși nu a trecut decât o săptămână de la primul fluier al meciului Brazilia - Croația. Acestor trei echipe li se vor adăuga cu siguranță Brazilia și Argentina în timp ce Uruguay, SUA și Mexic au șanse intacte de a ieși din grupe. Chiar și din grupa Franței, Ecuador sau Honduras au șanse mari să treacă mai departe, în detrimentul Elveției.
De partea cealaltă, Europa și-a pierdut deja campioana mondială, Spania, și a pierdut-o și pe Anglia. Aproape eliminată e și Grecia. Dintre echipele europene până acum nu m-au impresionat decât Olanda, Germania, Belgia și Franța, cu mențiunea că la Olanda am mari rezerve: în prima repriză împotriva Spaniei pe apărarea centrală a fost un adevărat bulevard, iar împotriva Australiei Robben & comp. au trebuit să se întrebuințeze mult prea serios pentru a câștiga cu 3-2. Părerea mea e că la primul adversar serios pe care îl vor întâlni, olandezii se vor clătina puternic. Poate chiar Chile, în ultimul meci din grupă, care îi poate trimite să joace o optime infernală împotriva Braziliei. Rămân celelalte trei reprezentative despre care cred că dacă vor continua să joace așa cum au făcut-o în primele meciuri pot ajunge în fazele avansate ale competiției. Numai că se profilează deja un sfert de finală Germania-Franța, deci una dintre aceste echipe se va opri cu siguranță înainte de semifinale. Iar Belgia, dacă va câștiga grupa, va pica pe culoarul Argentinei lui Messi. Greu de crezut că Argentina va mai rata calificarea în seminifinale, după ratările din 2006 și 2010 (ambele, împotriva Germaniei)!
Vom asista așadar la o răzbunare a echipelor americane după două campionate mondiale „secetoase” pentru ele? Rămâne de văzut. Până acum mondialul brazilian s-a remarcat prin numărul incredibil de mare de goluri marcate, ceea ce favorizează jocul spectaculos, tipic sud-american. Să sperăm că fazele eliminatorii nu vor aduce o tacticizare excesivă a jocului.
Anul acesta continentul american e reprezentat de 10 reprezentative care par mai hotărâte ca niciodată să se opună Europei, mai ales că joacă „pe teren propriu”. Dintre cele 10, doar Hondurasul pare să fie invitatul nepoftit la acest campionat mondial deși, văzând ce măcel face Franța chiar în aceste clipe împotriva Elveției, îmi dau seama că de fapt Hondurasul nu a jucat chiar așa de prost. Restul au provocat deja câteva surprize uriașe și avem trei reprezentative, Chile, Costa Rica și Columbia, calificate în optimi deși nu a trecut decât o săptămână de la primul fluier al meciului Brazilia - Croația. Acestor trei echipe li se vor adăuga cu siguranță Brazilia și Argentina în timp ce Uruguay, SUA și Mexic au șanse intacte de a ieși din grupe. Chiar și din grupa Franței, Ecuador sau Honduras au șanse mari să treacă mai departe, în detrimentul Elveției.
De partea cealaltă, Europa și-a pierdut deja campioana mondială, Spania, și a pierdut-o și pe Anglia. Aproape eliminată e și Grecia. Dintre echipele europene până acum nu m-au impresionat decât Olanda, Germania, Belgia și Franța, cu mențiunea că la Olanda am mari rezerve: în prima repriză împotriva Spaniei pe apărarea centrală a fost un adevărat bulevard, iar împotriva Australiei Robben & comp. au trebuit să se întrebuințeze mult prea serios pentru a câștiga cu 3-2. Părerea mea e că la primul adversar serios pe care îl vor întâlni, olandezii se vor clătina puternic. Poate chiar Chile, în ultimul meci din grupă, care îi poate trimite să joace o optime infernală împotriva Braziliei. Rămân celelalte trei reprezentative despre care cred că dacă vor continua să joace așa cum au făcut-o în primele meciuri pot ajunge în fazele avansate ale competiției. Numai că se profilează deja un sfert de finală Germania-Franța, deci una dintre aceste echipe se va opri cu siguranță înainte de semifinale. Iar Belgia, dacă va câștiga grupa, va pica pe culoarul Argentinei lui Messi. Greu de crezut că Argentina va mai rata calificarea în seminifinale, după ratările din 2006 și 2010 (ambele, împotriva Germaniei)!
Vom asista așadar la o răzbunare a echipelor americane după două campionate mondiale „secetoase” pentru ele? Rămâne de văzut. Până acum mondialul brazilian s-a remarcat prin numărul incredibil de mare de goluri marcate, ceea ce favorizează jocul spectaculos, tipic sud-american. Să sperăm că fazele eliminatorii nu vor aduce o tacticizare excesivă a jocului.
28.5.14
Cum se numără voturile? Podemos și #unitzibelimos.
Au trecut și alegerile.
Sper ca pe colegii mei mai tineri din PAS scorul dezastruos (nici 10.000 de voturi) să nu-i demoralizeze. Organizația Călărași a anunțat deja că va contesta rezultatele la BEC, cerând renumărarea voturilor anulate. Evident că nu vor obține nimic, dar măcar le mai dau un pic de lucru birocraților din BEC, care iau bani frumoși din toată distracția asta.
Când ești furat, e una; când ești furat prost, e alta. Cine ne-a furat nu a știut că „bate la ochi” să lase același procent de voturi și la Maramureș, unde PAS nu are nimic, nici măcar un comitet de inițiativă, și la Călărași, unde s-a făcut campanie, inclusiv în media și la radio. Puteau și ei să ne lase 5-600 de voturi dar s-au calicit: ne-au lăsat doar 178.
În localitatea Sărulești eu personal știu de 4 voturi, și avem numărate 2. În Tămădău știu de 1, și avem 0. În orașul Fundulea am avut peste 30 de voturi. Numărate... ie 1 vot :) Etc.
Ceea ce e mișto în toată povestea asta, în care puterea parcă într-adins vrea să te umilească („muriți, măh!... 'vă-n măsea de jagardele...”) e că printre alți colegi de suferință, cum ar fi Noua Republică, se lasă cu cafteală internă, măcel anti-Neamțu și declarații plângăcioase. Așa e când n-ai „experiență politică” :) . Ăștia chiar te omoară. Băi, tembelilor! Nu vă mai certați! Nu ați luat (doar) 15.000 de voturi. Sigur ați luat mai multe. Data viitoare, însă, cheltuiți banii mai cu reținere. Nu mai aruncați cu ei pe fereastră, că dacă băieții nu vă vor, nu luați pragul electoral nici de-ar fi să fie la 0,2%. Au ei grijă să luați doar 5.000 de voturi.
Ceea ce este de neprețuit, este experiența politică. Colegii mei tineri au de acum un ascendent important față de hipsterii #unitzibelimos cărora le pute politica, dar ar vrea s-o facă, fiindcă altfel nu s-ar milogi de guvern să mai scadă din pretenții la înființarea unui partid. Ceea ce nu înțeleg hipsterii este că degeaba îți faci partid gratis dacă nu ai văzut concret cum se adună 200.000 de semnături, dacă nu ai participat vreodată la o dezbatere cu contracandidați din partidele-sistem, dacă nu ai participat la formarea unei liste de candidați (supraviețuind), dacă nu ai înghițit vreodată un eșec electoral major, dacă nu știi ce e o secție de vot, dacă nu te-ai tot sucit și răsucit pe la tribunal cu fel de fel de cauze tâmpite, dacă nu a trebuit să faci o campanie fără nici un ban în buzunar, dacă nu știi cum se fură voturile (practic, nu teoretic) etc. Ei își închipuie că mâine vor forma Partidul Hipsteresc UnitziBelimos, de poimâine începe să-i voteze lumea așa cum răpăie mitraliera, și de răspoimâine devin parlamentari și fac burtă. Ah, și bine umanității.
Nope. Lucrurile sunt nițeluș mai complicate. Și ca să învingi sistemul trebuie mai întâi să-l înțelegi până în cele mai mici amănunte. Iar ca să-l înțelegi, trebuie să intri în joc. Și să joci. La ora actuală nu există decât trei partide care le promit hipsterilor că îi pot ajuta să facă politică de stânga:
Mai pragmatici decât hipsterașii noștri, indignații spanioli au pus-o de-un partid chiar la începutul acestui an, partidul Podemos - Putem - cu care au reușit să dea lovitura: 5 europarlamentari. Mai mult, Podemos a anunțat deja că se va alinia la grupul Stângii (GUE/NGL) care cred că va trece astfel de 50 de europarlamentari, secțiunea spaniolă devenind cea mai puternică (din Spania mai vin și 5 eurodeputați aduși de Izquierda Unida). Podemos merită felicitați, pentru că și indignații au avut momentul lor de hipstereală când, în 2011, au boicotat votul și le-au permis Popularilor lui Rajoy să pună șaua pe Spania. 3 ani de luat bice pe spinare se pare însă că i-a deșteptat. Hai să vedem de câți ani va fi nevoie pentru deșteptarea hipsterilor noștri.
LE: ia citiți și comentariul 9 de la postul de mai jos (ăsta: „Estimarea mea se bazează pe...”). Așa e tinere, ai înțeles :)
Sper ca pe colegii mei mai tineri din PAS scorul dezastruos (nici 10.000 de voturi) să nu-i demoralizeze. Organizația Călărași a anunțat deja că va contesta rezultatele la BEC, cerând renumărarea voturilor anulate. Evident că nu vor obține nimic, dar măcar le mai dau un pic de lucru birocraților din BEC, care iau bani frumoși din toată distracția asta.
Când ești furat, e una; când ești furat prost, e alta. Cine ne-a furat nu a știut că „bate la ochi” să lase același procent de voturi și la Maramureș, unde PAS nu are nimic, nici măcar un comitet de inițiativă, și la Călărași, unde s-a făcut campanie, inclusiv în media și la radio. Puteau și ei să ne lase 5-600 de voturi dar s-au calicit: ne-au lăsat doar 178.
În localitatea Sărulești eu personal știu de 4 voturi, și avem numărate 2. În Tămădău știu de 1, și avem 0. În orașul Fundulea am avut peste 30 de voturi. Numărate... ie 1 vot :) Etc.
Ceea ce e mișto în toată povestea asta, în care puterea parcă într-adins vrea să te umilească („muriți, măh!... 'vă-n măsea de jagardele...”) e că printre alți colegi de suferință, cum ar fi Noua Republică, se lasă cu cafteală internă, măcel anti-Neamțu și declarații plângăcioase. Așa e când n-ai „experiență politică” :) . Ăștia chiar te omoară. Băi, tembelilor! Nu vă mai certați! Nu ați luat (doar) 15.000 de voturi. Sigur ați luat mai multe. Data viitoare, însă, cheltuiți banii mai cu reținere. Nu mai aruncați cu ei pe fereastră, că dacă băieții nu vă vor, nu luați pragul electoral nici de-ar fi să fie la 0,2%. Au ei grijă să luați doar 5.000 de voturi.
Ceea ce este de neprețuit, este experiența politică. Colegii mei tineri au de acum un ascendent important față de hipsterii #unitzibelimos cărora le pute politica, dar ar vrea s-o facă, fiindcă altfel nu s-ar milogi de guvern să mai scadă din pretenții la înființarea unui partid. Ceea ce nu înțeleg hipsterii este că degeaba îți faci partid gratis dacă nu ai văzut concret cum se adună 200.000 de semnături, dacă nu ai participat vreodată la o dezbatere cu contracandidați din partidele-sistem, dacă nu ai participat la formarea unei liste de candidați (supraviețuind), dacă nu ai înghițit vreodată un eșec electoral major, dacă nu știi ce e o secție de vot, dacă nu te-ai tot sucit și răsucit pe la tribunal cu fel de fel de cauze tâmpite, dacă nu a trebuit să faci o campanie fără nici un ban în buzunar, dacă nu știi cum se fură voturile (practic, nu teoretic) etc. Ei își închipuie că mâine vor forma Partidul Hipsteresc UnitziBelimos, de poimâine începe să-i voteze lumea așa cum răpăie mitraliera, și de răspoimâine devin parlamentari și fac burtă. Ah, și bine umanității.
Nope. Lucrurile sunt nițeluș mai complicate. Și ca să învingi sistemul trebuie mai întâi să-l înțelegi până în cele mai mici amănunte. Iar ca să-l înțelegi, trebuie să intri în joc. Și să joci. La ora actuală nu există decât trei partide care le promit hipsterilor că îi pot ajuta să facă politică de stânga:
- unul e PSD: dacă ei îl vor, bine;
- altul e PDS: dacă li se pare manjabil... ducă-se!
- ultimul e PAS: da, e un partid cu bube. Mai mari ca ale PSD-ului?
Dacă toate le put, atunci să stea în iarbă până le putrezește fundul, și să discute. Și la Woodstock era la fel.
Mai pragmatici decât hipsterașii noștri, indignații spanioli au pus-o de-un partid chiar la începutul acestui an, partidul Podemos - Putem - cu care au reușit să dea lovitura: 5 europarlamentari. Mai mult, Podemos a anunțat deja că se va alinia la grupul Stângii (GUE/NGL) care cred că va trece astfel de 50 de europarlamentari, secțiunea spaniolă devenind cea mai puternică (din Spania mai vin și 5 eurodeputați aduși de Izquierda Unida). Podemos merită felicitați, pentru că și indignații au avut momentul lor de hipstereală când, în 2011, au boicotat votul și le-au permis Popularilor lui Rajoy să pună șaua pe Spania. 3 ani de luat bice pe spinare se pare însă că i-a deșteptat. Hai să vedem de câți ani va fi nevoie pentru deșteptarea hipsterilor noștri.
LE: ia citiți și comentariul 9 de la postul de mai jos (ăsta: „Estimarea mea se bazează pe...”). Așa e tinere, ai înțeles :)
Post by Adrian Popa.
25.5.14
Prognoza mea pentru astăzi
Prezența la vot. Sondajele vorbesc pe un ton catastrofal de un procent în jur de 25-27%. Eu cred că prezența la vot va fi de peste 30%, poate chiar 35%, adică 6-6,5 milioane de cetățeni.
CORECT - prezență la vot 32,16%, net superioară celei din 2009 (27,21%). Cum se explică? Simplu: românii interesați de politică și rămași în interiorul granițelor sunt vreo 10 milioane (s-a văzut la referendum). Însă nu toți se regăsesc în oferta politică a partidelor-sistem. Cu partidele astea nu votează mai mult de 5 milioane. Acum însă oamenii au avut din ce să aleagă. Partidele mici și candidații independenți au reușit și ei să mobilizeze electorat, fiecare după puterile lui, dar se pare că în total a fost mobilizat de către „cei mici” un electorat suplimentar de vreo 500.000 de oameni.
Pragul electoral. Va fi trecut de partidele-sistem. Posibil și PP-DD. Dacă vin 6 milioane de oameni la vot, Forța Civică nu prea cred că are șanse să treacă pragul electoral.
CORECT - sistemul, bine cimentat, rămâne imun la asaltul partidelor mici și al candidaților independenți. Forța Civică are dezavantajul de a fi în mod esențial un partid minuscul, care nu primește nici un fel de subvenție de la stat. Asta înseamnă că e constrâns să se finanțeze singur, ceea ce e foarte greu, indiferent de câte relații ar avea MRU.
Independenții. Nu cred în șansa lui Mircea Diaconu. Independenții au dezavantajul de a putea fi furați cu ușurință. În schimb, surpriza o poate produce talibanul Iulian Capsali (iepurele cu barbă). Să ne gândim logic. În România sunt peste 18.000 de biserici. Păi dacă îl votează toată popimea, cu diaconimea, preotesele, copiii lor majori, babele care se închină la clanța bisericii ș.a.m.d., va lua cu mare lejeritate 150.000 de voturi. De ce nu apare, atunci, acest taliban în sondaje? Din două motive: ori nu va fi votat chiar așa masiv de breasla preoțească, ori eșantioanele sociologilor nu sunt calibrate în așa fel încât să țină cont în mod specific de această breaslă, care la aceste alegeri joacă un rol special.
GREȘIT - dacă procentul pentru Mircea Diaconu rămâne în jurul lui 5%, nu poate fi furat cât să intre sub pragul electoral. Cât despre Capsali, să așteptăm numărătoarea voturilor.
Cetățeni nereprezentați. În jur de 15% dintre cetățeni vor rămâne fără reprezentare politică pentru că voturile lor se vor redistribui. Vreun milion de voturi. Nereprezentații vor forma probabil al doilea sau poate chiar al treilea partid al țării, după PSD. Și abia atunci vom putea vorbi de o problemă de reprezentativitate a sistemului electoral românesc: când un partid de frunte al țării nu va fi reprezentat în numărul mandatelor.
CORECT - este marele, uriașul câștig al acestor alegeri. Indiferent de exit-poll, procentul voturilor redistribuite de la partidele mici și de la independenți va fi undeva între 11-17%, ceea ce înseamnă că Partidul Nereprezentaților Politic va fi unul dintre principalele partide de opoziție - poate chiar principalul.
PSD. Nu va trece de 40%. Dar la redistribuire va lua aproape jumătate din mandate, dacă nu cumva chiar jumătate. Deși se poate vota la orice secție, mă aștept ca turismul electoral să fie ceva mai redus, măcar din cauză că DNA-ul a băgat nițică spaimă în anumiți indivizi. Dacă nu a băgat spaima în ei, atunci e nasol.
RĂMÂNE DE VĂZUT. Să așteptăm numărătoarea finală. Majoritatea sondajelor îi dau pe la 41%. Experiențele trecute ne spun că în general cei aflați pe primul loc în sondaje au mai pierdut ulterior procente la numărătoarea finală.
CORECT - PSD are 37,60%. Sunt curios dacă vor mai avea obraz să iasă pe stradă sondorologii care dădeau PSD-ul pe la 43-44%.
#grevacetateaneasca. Va fi o fâsâială. Maxim 500 de participanți la fântâna de la Universitate.
CORECT - am fost optimist. Presa „dujmană” a vorbit de 50 de participanți, organizatorii de 300, deci, cel mai probabil, adevărul e pe la mijloc: or fi fost vreo 200. Să discute despre #grevacetateneasca. Discutați, băieți, discutați. Poate așa vă dați seama că lumea e sătulă de discuții, vrea fapte. Nu sunteți în stare? Foarte bine, vă mulțumim, la revedere.
CORECT - prezență la vot 32,16%, net superioară celei din 2009 (27,21%). Cum se explică? Simplu: românii interesați de politică și rămași în interiorul granițelor sunt vreo 10 milioane (s-a văzut la referendum). Însă nu toți se regăsesc în oferta politică a partidelor-sistem. Cu partidele astea nu votează mai mult de 5 milioane. Acum însă oamenii au avut din ce să aleagă. Partidele mici și candidații independenți au reușit și ei să mobilizeze electorat, fiecare după puterile lui, dar se pare că în total a fost mobilizat de către „cei mici” un electorat suplimentar de vreo 500.000 de oameni.
Pragul electoral. Va fi trecut de partidele-sistem. Posibil și PP-DD. Dacă vin 6 milioane de oameni la vot, Forța Civică nu prea cred că are șanse să treacă pragul electoral.
CORECT - sistemul, bine cimentat, rămâne imun la asaltul partidelor mici și al candidaților independenți. Forța Civică are dezavantajul de a fi în mod esențial un partid minuscul, care nu primește nici un fel de subvenție de la stat. Asta înseamnă că e constrâns să se finanțeze singur, ceea ce e foarte greu, indiferent de câte relații ar avea MRU.
Independenții. Nu cred în șansa lui Mircea Diaconu. Independenții au dezavantajul de a putea fi furați cu ușurință. În schimb, surpriza o poate produce talibanul Iulian Capsali (iepurele cu barbă). Să ne gândim logic. În România sunt peste 18.000 de biserici. Păi dacă îl votează toată popimea, cu diaconimea, preotesele, copiii lor majori, babele care se închină la clanța bisericii ș.a.m.d., va lua cu mare lejeritate 150.000 de voturi. De ce nu apare, atunci, acest taliban în sondaje? Din două motive: ori nu va fi votat chiar așa masiv de breasla preoțească, ori eșantioanele sociologilor nu sunt calibrate în așa fel încât să țină cont în mod specific de această breaslă, care la aceste alegeri joacă un rol special.
GREȘIT - dacă procentul pentru Mircea Diaconu rămâne în jurul lui 5%, nu poate fi furat cât să intre sub pragul electoral. Cât despre Capsali, să așteptăm numărătoarea voturilor.
Cetățeni nereprezentați. În jur de 15% dintre cetățeni vor rămâne fără reprezentare politică pentru că voturile lor se vor redistribui. Vreun milion de voturi. Nereprezentații vor forma probabil al doilea sau poate chiar al treilea partid al țării, după PSD. Și abia atunci vom putea vorbi de o problemă de reprezentativitate a sistemului electoral românesc: când un partid de frunte al țării nu va fi reprezentat în numărul mandatelor.
CORECT - este marele, uriașul câștig al acestor alegeri. Indiferent de exit-poll, procentul voturilor redistribuite de la partidele mici și de la independenți va fi undeva între 11-17%, ceea ce înseamnă că Partidul Nereprezentaților Politic va fi unul dintre principalele partide de opoziție - poate chiar principalul.
PSD. Nu va trece de 40%. Dar la redistribuire va lua aproape jumătate din mandate, dacă nu cumva chiar jumătate. Deși se poate vota la orice secție, mă aștept ca turismul electoral să fie ceva mai redus, măcar din cauză că DNA-ul a băgat nițică spaimă în anumiți indivizi. Dacă nu a băgat spaima în ei, atunci e nasol.
RĂMÂNE DE VĂZUT. Să așteptăm numărătoarea finală. Majoritatea sondajelor îi dau pe la 41%. Experiențele trecute ne spun că în general cei aflați pe primul loc în sondaje au mai pierdut ulterior procente la numărătoarea finală.
CORECT - PSD are 37,60%. Sunt curios dacă vor mai avea obraz să iasă pe stradă sondorologii care dădeau PSD-ul pe la 43-44%.
#grevacetateaneasca. Va fi o fâsâială. Maxim 500 de participanți la fântâna de la Universitate.
CORECT - am fost optimist. Presa „dujmană” a vorbit de 50 de participanți, organizatorii de 300, deci, cel mai probabil, adevărul e pe la mijloc: or fi fost vreo 200. Să discute despre #grevacetateneasca. Discutați, băieți, discutați. Poate așa vă dați seama că lumea e sătulă de discuții, vrea fapte. Nu sunteți în stare? Foarte bine, vă mulțumim, la revedere.
22.5.14
Comunitatea #unitisalvam face #grevacetateneasca, dar nici ea nu știe prea bine de ce
Articol nou pe „Argumente și Fapte”:
Comunitatea #unitisalvam face #grevacetateneasca, dar nici ea nu știe prea bine de ce
Și încă un om din media care e convins să voteze cu PAS:
Hipsterilor, lăsați prostiile și mergeți la vot!
Ciprian Domnișoru are dreptate: Quintus nu e pe loc eligibil (cum de altfel nu sunt nici eu :) și nu e nici Rotaru, care e nr. 1), dar problema inactivității noastre de campanie e mult mai banală. Noi nu suntem politicieni și, pe cale de consecință, n-avem timp prea mult la dispoziție pentru campanie. Iar ceea ce cheltuim, cheltuim din buzunarul propriu. Asta nu înseamnă că nu am făcut campanie, am făcut, dar strict cât am putut să facem în limita timpului și a resurselor. Eu, ca activități, am avut așa:
- două deplasări la Călărași pentru o conferință de presă și o emisiune radio (posibil și o a treia mâine);
- o dezbatere, pe 20 mai, pe tema tinerilor (detalii aici);
- a mai fost cu siguranță o activitate, dar am uitat (pe bune!);
- într-o duminică am fost cu câțiva colegi să împărțim fluturași.
Pe lângă asta eu am fost „creierul” care s-a ocupat de campania online (și înghite și asta muncă). În rest, zilnic până la ora 11:00 sunt ocupat cu copilul, între 12:00-19:00 de regulă muncesc și seara mă odihnesc. Cel puțin o oră pe zi o pierd în traficul infernal din București. Nu sunt și nici nu vreau să devin vreodată „politician profesionist”, ceea ce nu înseamnă că aș refuza, dacă mi se oferă prilejul, să-mi ajut comunitatea dintr-o funcție publică. Dar în nici un caz nu voi înțepeni acolo, așa cum îi văd pe câte unii că sunt consilieri, primari, miniștri etc. și dacă te uiți în CV-ul lor toată viața au fost de fapt conțopiști la stat, numiți politic pe câte o funcție din care nu se mai dau duși, eventual trecând de la un partid la altul. Sau dacă pierd o funcție, apucă alta și tot așa.
Cam asta e, așadar, problema noastră ca și candidați. Și acum, înapoi la muncă.
Comunitatea #unitisalvam face #grevacetateneasca, dar nici ea nu știe prea bine de ce
Și încă un om din media care e convins să voteze cu PAS:
Hipsterilor, lăsați prostiile și mergeți la vot!
Ciprian Domnișoru are dreptate: Quintus nu e pe loc eligibil (cum de altfel nu sunt nici eu :) și nu e nici Rotaru, care e nr. 1), dar problema inactivității noastre de campanie e mult mai banală. Noi nu suntem politicieni și, pe cale de consecință, n-avem timp prea mult la dispoziție pentru campanie. Iar ceea ce cheltuim, cheltuim din buzunarul propriu. Asta nu înseamnă că nu am făcut campanie, am făcut, dar strict cât am putut să facem în limita timpului și a resurselor. Eu, ca activități, am avut așa:
- două deplasări la Călărași pentru o conferință de presă și o emisiune radio (posibil și o a treia mâine);
- o dezbatere, pe 20 mai, pe tema tinerilor (detalii aici);
- a mai fost cu siguranță o activitate, dar am uitat (pe bune!);
- într-o duminică am fost cu câțiva colegi să împărțim fluturași.
Pe lângă asta eu am fost „creierul” care s-a ocupat de campania online (și înghite și asta muncă). În rest, zilnic până la ora 11:00 sunt ocupat cu copilul, între 12:00-19:00 de regulă muncesc și seara mă odihnesc. Cel puțin o oră pe zi o pierd în traficul infernal din București. Nu sunt și nici nu vreau să devin vreodată „politician profesionist”, ceea ce nu înseamnă că aș refuza, dacă mi se oferă prilejul, să-mi ajut comunitatea dintr-o funcție publică. Dar în nici un caz nu voi înțepeni acolo, așa cum îi văd pe câte unii că sunt consilieri, primari, miniștri etc. și dacă te uiți în CV-ul lor toată viața au fost de fapt conțopiști la stat, numiți politic pe câte o funcție din care nu se mai dau duși, eventual trecând de la un partid la altul. Sau dacă pierd o funcție, apucă alta și tot așa.
Cam asta e, așadar, problema noastră ca și candidați. Și acum, înapoi la muncă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)