Mare brânză? (despre Turcescu)

Se pare că jurnalistul Robert Turcescu a publicat pe bune niște documente din care rezultă că ar fi fost ofițer sub acoperire. Inițial am crezut, ca toată lumea, că e vreo farsă. Dar insul a recunoscut autenticitatea, după cum ne informează Hotnews. Deja am intra pe terenul glumelor proaste, dacă într-adevăr se va dovedi că totul e o glumă.

Indirect însă don' colonel ne dă și un indiciu despre candidatul la președinție care e ofițer acoperit.

Acesta e ... William Brânză! Fostul PDL-ist, mare maestru al combinațiilor în diaspora, actualmente candidat din partea unui partid sanchi-ecologist, adică PER, o creație băsistoidă care nici măcar n-a avut bunul simț, în atâția ani de „ecologism”, să se afilieze la Verzii europeni (unde e afiliat Partidul Verde). Prin asocierea în ultimele luni cu două figuri neaoș băsiste, Radu Moraru și William Brânză, PER-ul și-a dat arama pe față.

Dar de unde și până unde ar rezulta una ca asta?

Păi, după cum bine ne aducem aminte, în urmă cu doi ani Gâdea a publicat o listă cu ofițeri „în rezervă” ai MAPN ridicați în grad de fostul ministru al apărării printr-un ordin secret. Apărea pe acolo și don' Turcescu, având grad de locotenent-colonel în armată. La vremea respectivă noua conducere MAPN declara că va face cercetări pentru a vedea pe ce bază se făcuseră numirile respective, având în vedere că nimeni dintre cei de acolo nu avea legătură cu viața militară.

La începutul lui noiembrie 2012 MAPN a decis retragerea gradelor celor împricinați. Și după aia s-a așternut liniștea. Opinia publică a rămas cu impresia că o fi fost vreo eroare la mijloc. Și așa pluti batista pe țambal, până când se așternu liniștea, pam pam, tirighi dim, tirighi dam, tam tam, tam tam...

Dar după doi ani Turcescu dă cu bomba. Și recunoaşte că are (sau a avut?!) într-adevăr gradul de locotenent-colonel, exact așa cum (pre)zicea „lista coloneilor”, ceea ce face ca dezvăluirile pocăitului de Gâdea din 2012 să capete brusc o aură de credibilitate nesperată.

Numai că pe lista aia se afla și un nume care astăzi candidează la președinție.

Este vorba de venerabilul domn Brânză William Gabriel, „regele” diasporei, unul dintre artizanii (dacă nu cumva principalul artizan) al realegerii lui Băsescu din 2009. Pentru cei care au uitat, Băsescu a câștigat atunci strict datorită voturilor din diaspora.

La vremea respectivă, în 2012, nenea Brânză a dat-o-n „urzica” și a glumit pe seama „gradului” zicând că e cam mic pentru cât de bun e el.

Astăzi, însă, devine clar că dacă Turcescu a fost, atunci și brânza era. Pardon... „și Brânză era”.

Ok, și care-i șmecheria? Care-i legătura cu Băse și isto/iste-ria „ofițerului acoperit”?

Păi legătura e simplă.

Băsescu a spus, carevasăzică, adevărul. Există într-adevăr un „ofițer acoperit” printre candidați și acesta se pare că este dl. Brânză, prin asocierea logică ce o putem face cu mărturisirea de azi, de un patetism dubios, a lui Turcescu. Uuuuuu, „ofițerul acoperit e printre noi”, they are coming. Checked? Checked.

Dar. Că ca întotdeauna, există un dar în povestea asta, ca în toate poveștile scrise de nemuritorii Hans Christian Andersen și Petre Inspirescu (sic, mă!). Partea proastă e că prin asociere cu toar'șu Turcescu se mai potcovește cu eticheta de „ofițer acoperit” și restul listei publicate de Gâdea în urmă cu 2 ani, nu doar onorabila brânză... pardon, venerabilul Brânză.

Adică, așa, la vreo... 30 de PDL-iști de vârf. Ah, am zis pedeliști? Am greșit, mă scuzați, pardon, corect era să zic: ACL-iști. Că așa se cheamă acuș măreața alianță PDL-PNL. ACL. Acele?... Acele de siguranță, sau ce?

Jumătatea PNL-istă a ACL-ului trebuie ca, la ora asta, în buza campaniei electorale, să-și dea palme. În frunte cu neamțul. Că cu cine au bătut palma?... Cu un partid de ofițeri acoperiți, cu un partid de securiști.

Întărâtă-i, Doamne.

...Și în atmosfera asta de neîncredere reciprocă între cele două aripi ale ACL-ului neamțul ar trebui să aibă o campanie electorală care să ducă - lăsați-mă să râd copios! - la înfrângerea lui Victor Ponta? :)

LOL. L-O-L.

Să recapitulăm.

Băsescu nu a zis ceva neadevărat atunci când a susținut că un candidat e „ofițer acoperit”.

Numai că, urmare a melodramei turciste, ăla se pare că e William Cuceritorul Brânză, nicidecum - așa cum se aștepta toată lumea - Victor Viorelule, ce mai faci, băiatule...

Odată cu Brânză, însă, eticheta de securiști împuțiți se pune și pe 50% din ACL - mai precis, pe aripa PDL-istă (de fapt, cam pe tot ACL-ul).

Candidatura lui Iohannis se duce bălăriilor pentru că liberalii și pedeliștii vor începe să se certe între ei ca chiorii, fix în campania electorală. Neamțul și-a mai luat o țeapă (în 2009, când era premierul virtual al României), așa că mai poate să ia una. O să tacă și o va înghiți și pe asta. Neamțul Iohannis pare să devină astfel tăcutul de serviciu al politicii românești.

Proiectul ACL pică. Liberalii își iau țeapă. PDL dispare, în sfârșit, ca partid și ceea ce mai rămâne va putea probabil să fie preluat ușor de Mișcarea cu P.

Iar în actuala campanie candidatura lui Iohannis va putea fi erodată rapid și masiv de adevărata alternativă a dreptei, candidatul preferat de Băse. Candidatul neajutorat și bun la suflet, care știe să tricoteze și să dea cu mopul, vs. neamțul securiștilor. Asta e lupta acerbă pentru intrarea în turul 2, pe care Iohannis pare momentan să o domine fără probleme.

Iar dacă turul 2 va fi între Ponta și candidatul neajutorat și bun la suflet, care știe să tricoteze și să dea cu mopul, atunci, chiar dacă Ponta va câștiga, Băsescu va fi și el, pe acolo, un soi de câștigător. Pentru că va fi nici mai mult, nici mai puțin decât liderul incontestabil al opoziției.

Să vedem atunci cine va avea curaj să-l bage la pârnaie, cu tot cu anturajul din dotare, fără să facă România să semene cu o țară africană.

Cu consecințele de rigoare!

Cutremurul zilei vine din IT

Directoarea SIVECO, legendara (nu glumesc) Irina Socol, a fost arestată. Se prăbușește astfel mitul unei întregi generații de antreprenori „cinstiți” care și-au făcut banii, chipurile corect, din IT - adică dintr-un domeniu dezvoltat în proporție de 99% după revoluție.

Sunt multe lucruri în neregulă cu SIVECO, dar n-are sens să le comentăm doar pe baza a ceea ce știe fiecare „pe surse”. Într-o țară normală cred că era normal să se întâmple ceea ce s-a întâmplat, și cred că e normal să mai urmeze și alții (în industrie sunt știuți) care momentan beneficiază (încă?) de sprijin politic. Exceptând antreprenorii care s-au orientat către exportul de software și servicii - și chiar și aici, cu rezultate limitate, condiționate în special de accesul limitat la finanțare de care au parte firmele românești - o firmă normală de software și servicii din România înființată acum 10-20 de ani nu are cum să facă, matematic, mai mult de câteva milioane de euro pe an concentrându-se strict pe piața internă și evitând contractele întâmplătoare, inocente, cu statul. N-are cum. Multinaționalele vin cu proprii furnizori de servicii software din străinătate, iar antreprenorii români sunt, pe de o parte, prea săraci, și pe de alta, prea inculți pentru a investi în software.

În toată povestea IT-ului autohton SIVECO era Ileana Cosânzeana. Uite că basmele se dovedesc în cele din urmă ... basme.

Singura necunoscută e să aflăm dacă avem de-a face cu o răzbunare (din partea cui? ... căutați pe Google și veți afla...) sau cu o anchetă serioasă și imparțială a autorităților. Că doar nu crede nimeni că tot mormanul de bani negri era scos din firmă pentru ca managementul SIVECO să-și construiască un nou palat Versailles. Dacă avem de-a face cu o anchetă serioasă a autorităților atunci, la această oră, în mod normal, mulți directori și directorași de prin diverse ministere trebuie să verse de pe ei găleți de transpirație. Așteptăm, vedem.


LE. De citit și: IT-ul = closca cu pui de aur, postdecembrista. de Cristian Sima (celebrul broker transfug).

Despre ce se va discuta în campania electorală?

Băsescu ne-a lămurit aseară despre ce se va discuta în campania electorală care stă să înceapă.

Temele de interes major pe care politicienii le vor aborda cu seriozitatea necesară unui atare eveniment ce va furniza, probabil, direcția politică a următorilor 10 ani (greu de crezut că președintele care va fi ales acum nu va fi reales și în 2019) vor fi „jos Băsescu” și „jos comunismul”.

Mesajele de forță ale candidaților:

- Victorviorel Ponta și Călinantonconstantin Popescu-Tăriceanu „inimă zburdalnică”: „Jos Băsescu”.
- Johannis, candidatul imparțial: „Jos Băsescu”, dar și „Jos comunismul”.
- Elena Udrea și Monica Macovei: „Jos comunismul”

Variațiunile vor fi de tipul „comunismul: jos!”, „comunismul... jos!”, „jos Băse”, „jos matrozu”.

Poporul se va încolona fericit la urne. Alegerile vor fi o sărbătoare. Indiferent de „jos”-ul câștigător, vor curge fondurile europene, vor înflori autostrăzile, va crește cu 3500% numărul de creșe, școli și spitale, investițiile în economie se vor înzeci, salariul minim va ajunge la 1000 de euroi, medicii francezi vor face coadă la graniță pentru a se angaja la noi și armata română va deveni a doua cea mai puternică armată din NATO, după cea a SUA. Pe Putin vor tremura chiloții când se va pronunța numele României și cetățenii Novorusiei, de frica unei intervenții mânioase a românilor vor vota alipirea la România. România se va întinde de la Timișoara la Donețk. Legendarul Mircea Lucescu va antrena din nou în campionatul intern.

Toate acestea, cu un simplu „jos”, nu contează care.

Englezii își dau ochii peste cap pentru James Foley

James Foley, un reporter american în vârstă de 40 de ani, a fost asasinat în mod brutal de descreierații care se autointitulează Statul Islamic din Levant.

Execuția sa - un manifest grotesc - a fost postată online și a șocat opinia publică mai ales atunci când a devenit clar că asasinul e britanic.

Săptămâna asta mi-am adus aminte de prima și ultima vizită pe care am făcut-o în Anglia, în 1999. Am fost ca turist, împreună cu fratele meu, cumnata mea, cumnații fratelui etc. Vreo 8 persoane în total. Era a doua oară când mergeam în Europa Occidentală.

De la bun început contactul cu Anglia mi s-a părut scârbos. La ambasada de la București a trebuit să îndur o mulțime de formalități mizerabile până când să mi se dea viza. Sentimentul era că te căutau și-n cur, cum se zice. La vremea aia eram angajat full-time, chiar la stat, nu se punea problema să emigrez.

Când am ajuns pe Heathrow nu pot să uit cum, la vederea unui grup așa de mare, compact, de români, o conțopistă cu o mai-mult-decât-evidentă ascendență paki a șuierat către un coleg de alături ceva de genul ăsta: Cum dracu' le-au dat cretinii ăia [de la ambasadă] viza?! Probabil era convinsă că vrem să emigrăm „în familie”, ea, care se simțea „de-a locului”.

Cât am stat acolo, Londra m-a șocat prin faptul că limba engleză era cel mai puțin auzită (sau cel puțin așa mi se părea). În schimb se vorbeau la tot pasul limbi asiatice, arabă, hindu, iar fețele negricioase și cu turbane numai a englezi nu arătau. De asemenea, nu era deloc ieșit din comun să vezi individe (sau indivizi?!) învăluite (învăluiți?!) din cap până în picioare în mizeria aia de cearșaf negru. Burqa, sau cum naiba i-o zice.

Câțiva ani mai târziu cretinii de englezi făceau mare caz de invazia „instalatorului polonez” dar nu aveau nici o problemă cu devianții musulmani care își făceau de cap pe la ei pe acasă. Chipurile, astea era „toleranță religioasă”.

Toleranța religioasă nu înseamnă să îi tolerezi pe devianți și pe demenți. Realitatea e că proiectul occidental s-a clădit pe gândirea iluministă, care are la bază numai toleranța pentru fenomenele care nu atacă demnitatea umană. Dar în ultimii 50 de ani, după ce - pentru a pune presiune asupra clasei muncitoare de acasă - capitaliștii occidentali au început să importe masiv muncitori săraci musulmani, proiectul iluminist s-a făcut țăndări. Toleranța ca valoare a devenit tot mai laxă din nevoia de a importa cât mai mulți muncitori săraci, cât mai mulți...

A fost tolerat nu doar dreptul musulmanului de a se ruga în felul lui specific, ci și de a-și afișa ostentativ însemnele sale religioase, de a citi literatură jihadistă și de a asista bine mersi la predici jihadiste. A fost tolerat orice, numai să vină, să se stabilească pe pământ englez și să-l amenințe pe muncitorul britanic că îi ia jobul „dacă nu e cuminte”.

În mod normal orice devianță de tip religios ar trebui să fie lăsată la intrarea în țara de adopție. Acum e un bun prilej pentru ca stânga occidentală să se trezească, să se lepede de fariseism și să militeze iarăși cu hotărâre, așa cum a făcut-o în perioada sa istorică cea mai fastă, pentru laicitate, separația stat-biserică, distrugerea fanatismului religios. Dacă nu se va trezi, stânga sclerozată se va lăsa invadată de oportunismul de tip Le Pen.

Nu mai trebuie făcută nici un fel de concesie fanatismului religios, indiferent de religia avută în vedere. Cine vrea să poarte turban pe cap, burqa, iatagan la brâu, perciuni zimțați etc. să și-i poarte la el acasă, nu când iese pe stradă. Spațiul public trebuie să fie exclusiv laic, pașnic, tolerant, responsabil. Iar în categoria „spațiu public” trebuie să intre și bisericile și moscheile.

Englezii nu au dreptul să-și dea ochii peste cap pentru James Foley, pentru că ei sunt creatorii direcți ai acestei specii stupide de jihadiști „occidentali”. Distrugerea clasei muncitoare, începută pe timpul lui Thatcher, nu putea duce decât aici. Poftim domnilor, capitalismul dumneavoastră are de acum „o armată de rezervă” utilă și bine pregătită. Și care taie capete prin Siria!

Rechinii se mănâncă între ei (despre Voiculescu)

Voiculescu a luat 10 cu executare. Fiind în concediu, undeva la munte, la 20 de grade, și simțindu-mă mult prea bine ca să-mi bat capul cu mizeriile astea, vreau totuși să remarc următoarele:

• Cel mai cretin comentariu pe care l-am citit a fost produs de CTP: cică s-a terminat cu influența Securității. 'ai să mori tu?! Adică securistul „rău” e executat de securiștii „buni” și s-a terminat cu Securitatea, nu?
• Al doilea cel mai cretin comentariu a fost al Monicăi Macovei, pe care am auzit-o aberând la televizor despre independența justiției. Madam, justiția românească e o cloacă infectă, o șerpărie care ar trebui lichidată cu barosul. Bum! Bum! Bum! Dacă aș putea, aș aduce judecători străini, așa cum aducea Mitică arbitri străini la meciurile importante de fotbal din Liga 1. Erorile materiale ale justiției „independente” ne costă zeci de milioane de euro anual prin procesele pierdute la CEDO. Cele mai multe din Uniunea Europeană!

Atenție! Un aspect pe care puțină lume îl cunoaște e că la CEDO nu sunt acceptate toate cauzele, ci numai cele despre care Curtea consideră că merită efortul, din perspectiva daunelor materiale produse. Astfel, dacă un vecin ți-a mutat gardul cu 3 metri în terenul tău, furându-ți cu nesimțire 200 de metri pătrați, și justiția „independentă” îi dă lui dreptate deși tu ai toate actele cadastrale și toate hârțoagele posibile și imposibile care dovedesc că dreptatea e de partea ta, nu te poți duce la CEDO pentru că la CEDO ți se va spune că pricina e prea derizorie (cazul e real).

Care-i morala?

Morala e că rechinii se sfâșie între ei și că noi ar trebui să aplaudăm ca proștii ba, mai mult, să mai și ieșim la paradă în jurul Cotroceniului, pentru că așa vor câteva trompete media.

Faptul că în urma unor asemenea sfâșieri „se recuperează prejudiciul” nu mă încălzește cu nimic în actualul context social, politic și economic. Niscaiva milioane din conturile rechinului X-ulescu revin la bugetul statului, de unde modelul neoliberal de dezvoltare va face să fie furați mai departe de viitorul mogul Y. Să fim bine înțeleși, banii recuperați de la Voiculescu (oricum puțini) nu vor ajunge, așa cum e normal, în dezvoltare, adică în (măcar) 2-3 km de autostradă, sau într-un mic siloz care să adune producția agricolă din câteva comune, sau în credite pentru start-up-uri românești șamd. Mantra neoliberală și statutul de colonie al statului român va face ca banii ăștia să reintre într-o tură nouă de tipul furtișag-spălare, unde Y e vreunul dintre membrii clasei de compradores care sugrumă România.

Ceea ce putem spera e ca răzbunările gangsterești să ia o asemenea amploare, încât în câțiva ani de acum încolo rechinii să-și ia gâtul reciproc și să ne scutească de prezența lor. Întărâtă-i, Doamne!