Mare brânză? (despre Turcescu)

Se pare că jurnalistul Robert Turcescu a publicat pe bune niște documente din care rezultă că ar fi fost ofițer sub acoperire. Inițial am crezut, ca toată lumea, că e vreo farsă. Dar insul a recunoscut autenticitatea, după cum ne informează Hotnews. Deja am intra pe terenul glumelor proaste, dacă într-adevăr se va dovedi că totul e o glumă.

Indirect însă don' colonel ne dă și un indiciu despre candidatul la președinție care e ofițer acoperit.

Acesta e ... William Brânză! Fostul PDL-ist, mare maestru al combinațiilor în diaspora, actualmente candidat din partea unui partid sanchi-ecologist, adică PER, o creație băsistoidă care nici măcar n-a avut bunul simț, în atâția ani de „ecologism”, să se afilieze la Verzii europeni (unde e afiliat Partidul Verde). Prin asocierea în ultimele luni cu două figuri neaoș băsiste, Radu Moraru și William Brânză, PER-ul și-a dat arama pe față.

Dar de unde și până unde ar rezulta una ca asta?

Păi, după cum bine ne aducem aminte, în urmă cu doi ani Gâdea a publicat o listă cu ofițeri „în rezervă” ai MAPN ridicați în grad de fostul ministru al apărării printr-un ordin secret. Apărea pe acolo și don' Turcescu, având grad de locotenent-colonel în armată. La vremea respectivă noua conducere MAPN declara că va face cercetări pentru a vedea pe ce bază se făcuseră numirile respective, având în vedere că nimeni dintre cei de acolo nu avea legătură cu viața militară.

La începutul lui noiembrie 2012 MAPN a decis retragerea gradelor celor împricinați. Și după aia s-a așternut liniștea. Opinia publică a rămas cu impresia că o fi fost vreo eroare la mijloc. Și așa pluti batista pe țambal, până când se așternu liniștea, pam pam, tirighi dim, tirighi dam, tam tam, tam tam...

Dar după doi ani Turcescu dă cu bomba. Și recunoaşte că are (sau a avut?!) într-adevăr gradul de locotenent-colonel, exact așa cum (pre)zicea „lista coloneilor”, ceea ce face ca dezvăluirile pocăitului de Gâdea din 2012 să capete brusc o aură de credibilitate nesperată.

Numai că pe lista aia se afla și un nume care astăzi candidează la președinție.

Este vorba de venerabilul domn Brânză William Gabriel, „regele” diasporei, unul dintre artizanii (dacă nu cumva principalul artizan) al realegerii lui Băsescu din 2009. Pentru cei care au uitat, Băsescu a câștigat atunci strict datorită voturilor din diaspora.

La vremea respectivă, în 2012, nenea Brânză a dat-o-n „urzica” și a glumit pe seama „gradului” zicând că e cam mic pentru cât de bun e el.

Astăzi, însă, devine clar că dacă Turcescu a fost, atunci și brânza era. Pardon... „și Brânză era”.

Ok, și care-i șmecheria? Care-i legătura cu Băse și isto/iste-ria „ofițerului acoperit”?

Păi legătura e simplă.

Băsescu a spus, carevasăzică, adevărul. Există într-adevăr un „ofițer acoperit” printre candidați și acesta se pare că este dl. Brânză, prin asocierea logică ce o putem face cu mărturisirea de azi, de un patetism dubios, a lui Turcescu. Uuuuuu, „ofițerul acoperit e printre noi”, they are coming. Checked? Checked.

Dar. Că ca întotdeauna, există un dar în povestea asta, ca în toate poveștile scrise de nemuritorii Hans Christian Andersen și Petre Inspirescu (sic, mă!). Partea proastă e că prin asociere cu toar'șu Turcescu se mai potcovește cu eticheta de „ofițer acoperit” și restul listei publicate de Gâdea în urmă cu 2 ani, nu doar onorabila brânză... pardon, venerabilul Brânză.

Adică, așa, la vreo... 30 de PDL-iști de vârf. Ah, am zis pedeliști? Am greșit, mă scuzați, pardon, corect era să zic: ACL-iști. Că așa se cheamă acuș măreața alianță PDL-PNL. ACL. Acele?... Acele de siguranță, sau ce?

Jumătatea PNL-istă a ACL-ului trebuie ca, la ora asta, în buza campaniei electorale, să-și dea palme. În frunte cu neamțul. Că cu cine au bătut palma?... Cu un partid de ofițeri acoperiți, cu un partid de securiști.

Întărâtă-i, Doamne.

...Și în atmosfera asta de neîncredere reciprocă între cele două aripi ale ACL-ului neamțul ar trebui să aibă o campanie electorală care să ducă - lăsați-mă să râd copios! - la înfrângerea lui Victor Ponta? :)

LOL. L-O-L.

Să recapitulăm.

Băsescu nu a zis ceva neadevărat atunci când a susținut că un candidat e „ofițer acoperit”.

Numai că, urmare a melodramei turciste, ăla se pare că e William Cuceritorul Brânză, nicidecum - așa cum se aștepta toată lumea - Victor Viorelule, ce mai faci, băiatule...

Odată cu Brânză, însă, eticheta de securiști împuțiți se pune și pe 50% din ACL - mai precis, pe aripa PDL-istă (de fapt, cam pe tot ACL-ul).

Candidatura lui Iohannis se duce bălăriilor pentru că liberalii și pedeliștii vor începe să se certe între ei ca chiorii, fix în campania electorală. Neamțul și-a mai luat o țeapă (în 2009, când era premierul virtual al României), așa că mai poate să ia una. O să tacă și o va înghiți și pe asta. Neamțul Iohannis pare să devină astfel tăcutul de serviciu al politicii românești.

Proiectul ACL pică. Liberalii își iau țeapă. PDL dispare, în sfârșit, ca partid și ceea ce mai rămâne va putea probabil să fie preluat ușor de Mișcarea cu P.

Iar în actuala campanie candidatura lui Iohannis va putea fi erodată rapid și masiv de adevărata alternativă a dreptei, candidatul preferat de Băse. Candidatul neajutorat și bun la suflet, care știe să tricoteze și să dea cu mopul, vs. neamțul securiștilor. Asta e lupta acerbă pentru intrarea în turul 2, pe care Iohannis pare momentan să o domine fără probleme.

Iar dacă turul 2 va fi între Ponta și candidatul neajutorat și bun la suflet, care știe să tricoteze și să dea cu mopul, atunci, chiar dacă Ponta va câștiga, Băsescu va fi și el, pe acolo, un soi de câștigător. Pentru că va fi nici mai mult, nici mai puțin decât liderul incontestabil al opoziției.

Să vedem atunci cine va avea curaj să-l bage la pârnaie, cu tot cu anturajul din dotare, fără să facă România să semene cu o țară africană.

Cu consecințele de rigoare!

Tăriceanu nu-i în stare să-și facă partid conform legii propuse de tovarășii lui liberali

Așa cum am explicat aici, actuala lege a partidelor, care e un mare scuipat între ochi pe care ni l-au adresat politicienii (alături de multe altele) a fost de fapt opera PNL-ului.

Iată că dl. Tăriceanu, fostul meu contracandidat și fericit candidat la Senat 2 București, care abera de zor pe după blocuri că cum vor schimba ei Constituția și că când or să facă ei reformă, n-a fost capabil de a fi în stare să-și înființeze un partid de la zero respectând criteriile criminale introduse în lege chiar de către liberalii domniei sale. Nici o problemă - a fost deja precedat într-o încercare similară de un alt simandicos, MRU, care a preluat de-a gata sForțarea Civică după ce și-a dat seama că munca de Sisif e mai grea decât datul cu after shave și admiratul în oglindă.

Dar pot să pun pariu că, în ciuda eșecului evident, nu-i vom auzi niciodată pe „liberalii reformatori” (așa cum nu-l vom auzi nici pe MRU), și cu atât mai puțin pe dl. liberal reformator Tăriceanu, propunând dracului o reformă a legislației câmpului politic care să vizeze:

- ușurința înființării de noi partide, fără criterii aberante legate de cantitatea și răspândirea membrilor;
- transparență reală a finanțării partidelor puternice și decuplarea fermă a acestor partide de la conducta cu bani a statului, având în vedere că subvențiile publice pe care le primesc le conferă în mod evident un avantaj incorect față de restul partidelor (cum dracu' să te bați în campania electorală cu ei, dacă ei iau hălci întregi de bani gratis de la stat?!... milioane de lei, an de an?!...)
- legi serioase privind organizarea diferitelor tipuri de alegeri, astfel încât să se asigure transparența reală a numărătorii voturilor și echidistanța celor care numără.

De fapt dl. Tăriceanu e mucles față de tot ce le debita oamenilor prin spatele blocurilor în campania electorală și cred că dacă l-aș confrunta acum iar, nu ar avea nici o jenă să spună „vai, dar n-am zis eu, s-a înțeles greșit, sigur n-ați înțeles bine etc.”.

Nu vom auzi nimic legat de adevăratele reforme de care e nevoie pentru ca șandramaua să meargă înainte întrucât ceea ce vor acești pseudo-liberali să reformeze e doar modul în care maxilarele politice vor înhăța ciolanul puterii de la toamnă. Dl. Tăriceanu a sesizat că de la toamnă există pericolul real de a rămâne „fără coledzi”, adică fără amprentă dentară pe ciolan, pentru că geografia maxilarelor a fost stabilită deja, și vrea și el să-și revendice o bucată până nu e prea târziu.

Nu mai auzim nimic legat de avântul reformist și din cauză că peste câteva luni, fix pe aceeași Constituție visată erotic de Bombonel și pusă în practică sexuală de Băsse se va întrona președinte mai tânărul șef aliat al Tăriceanului, dl. Ponta. Și oare cum se va comporta Ponta de la Cotroceni? Ghici ciupercă... Hm, oare va demara cu aplomb acțiuni de însănătoșire a vieții politice, clarificarea rolului deținut de fiecare palat, va pune presiuni pe partide pentru deschiderea scenei politice către noi actori politici? O, da...