Trebuia sa vina si ziua asta...

Odată şi-odată tot trebuia să ne-o luăm pe coajă cu 5-0 de la cineva. Din fotbalul românesc nu au mai rămas decât ifosele, rătăcite peste ruinele unui sistem sportiv asupra căruia nu mai planează decât fantoma lui Ceauşescu. Până la urmă, dacă distrugi cu încăpăţânare tot ce a lăsat bâlbâitul ăla, fără să pui nimic în loc, nu poţi ajunge decât în groapă. Adieu, Roumanie! Rămâi cu clica lui Băsescu şi Boc, şi a lui Sandu şi Dragomir, şi alde Becali şi Copos, şi alde Sexy Brăileanca şi Oana Zăvoranu, şi alde Guţă şi Pastramă până la adânci bătrâneţi.

Cati bani a adus "Magazinosaurus Rex"?

Întrucât mă pregătesc de bilanţul ultimilor 3 ani, am avut curiozitatea să calculez câţi bani a adus "Magazinosaurus Rex". Brandul, nu produsul. Produsul în sine nu e decât "încă un script de e-commerce", cu părţile lui bune şi rele, dar fără brand nu valorează nimic. Au ieşit 99.350 euro. Şi ţinând cont că pe ţeavă mai sunt vreo 1.500, rezultă că suma va trece curând de 100.000. Nu-i chiar rău.

O schimbare marunta

Tocmai s-a încheiat ultima săptămână în care eu personal am mai avut atribuţii executive la Kevin.

Motivele pentru care am renunţat sunt foarte simple: nu mai cred. De aceea, nu mai pot. Şi întrucât nu mai pot, nu mai vreau.

Pesimismul meu feroce m-a învins şi exista pericolul să învingă tot ce am reuşit să construiesc în aceşti ani. Vine sezonul de toamnă, care e în mod tradiţional cel mai bun din an, şi pe mine personal mă doare în cot. Nu doar că nu cred în viitorul apropiat, dar întreg viitorul României mi se pare la fel de luminos ca o gaură de cur. Ori, cu totul alta era atitudinea mea în urmă cu 3 ani, când mi-a venit ideea să vând dintr-un magazin online doar esenţa, împachetată în mii de sticluţe. Singurul lucru la care mă mai gândesc cu adevărat de la o vreme încoace este cum să-mi organizez evadarea. Pe de altă parte e drept că în ultimii 2 ani s-au întâmplat câteva lucruri care mi-au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mărunte sunt grijile legate de bani, câştiguri şi afaceri, comparativ cu grijile legate de viaţă. De aceea, locul meu trebuie să fie luat de cineva mai entuziast decât mine, eu preferând să rămân un simplu executant. Am terminat cu negocierile, discuţiile cu clienţii, chestiile de genul ăsta, şi nu pot spune decât că deja mă simt mai liber.

Din nou despre scaderea salariilor

Ceea ce părea o simplă teoretizare a unui creier bolnav, maniaco-depresiv şi de stânga (în speţă, al meu :) din urmă cu 2 săptămâni, se pare că este confirmat violent de realitatea de zi cu zi. 

Ziarul Financiar: Ponderea angajatilor cu venituri peste 1.000 de euro a scazut cu o treime in primele sase luni. Titlul materialului spune totul.

Cotidianul: Nemţii îşi lichidează firmele din România. Citez: „Creşterea neaşteptată a salariilor ne-a luat prin surprindere cu totul”, spune Schmidt. Este şi motivul pentru care concernul va reloca producţia care se efectua la uzina din Mioveni în Africa de Nord, unde compania operează de trei decenii. Nivelul salariului net în diversele locuri din lume unde îşi desfăşurară activitatea producători precum compania Leoni prezintă diferenţe considerabile. Conform datelor furnizate de sindicate, un muncitor calificat câştigă în Germania 1.600 de euro pe lună, în România, 350 de euro, în timp ce în Tunisia acelaşi muncitor calificat e plătit cu doar 180 de euro pe lună."

BINGO! Pentru bizono-fazanii care îşi închipuiau din negura mono-neuronală a cutiei craniene proprii că investitorii străini din ramurile industriale productive vin în România pentru orice altceva decât ieftinăciunea forţei de muncă, a sosit momentul să le spunem: v-aţi înşelat. Oamenii ăştia veneau aici exclusiv datorită faptului că eram incredibil de ieftini. Nişte maimuţe, nişte roboţei incredibil de ieftini. Da, chiar aşa. Acum, dacă am ajuns de două ori mai scumpi decât Africa de Nord şi Estul CSI, nu mai suntem atractivi.

Singura soluţie de a acoperi golul lăsat de retragerea afacerilor străine ar fi umplerea cu capital românesc. Din păcate ştim prea bine că puţinul capital românesc a fost "spart" în ultimii ani pe maşini de lux şi pe imobiliare, fiind blocat acum în tablă şi BCA.

Să te ţii distracţie când se va devaloriza leul, pentru că singura soluţie de a păstra investitorii străini aici, în lipsa investiţiilor statului în măsurile de sporire a productivităţii (educaţie şi infrastructură), este să ne devalorizăm leul până când salariul mediu va redeveni atractiv pentru investitori. Închideţi-vă creditele cât mai aveţi timp!

Disolutia autoritatii statului, finalul trist al regimului Basescu

Poliţiştii ies în stradă. Funcţionarii mârâie la superiori că nu au nici un drept să-i trimită acasă în concediu fără plată. Un ministru şi subordonaţii săi încalcă flagrant Constituţia ţării, refuzând să se prezinte la audierile cerute de comisia parlamentară înfiinţată special pentru anchetarea lor.

Toate aceste lucruri ne conduc la o singură concluzie: la finalul regimului Băsescu, România s-a transformat într-un bantustan african. Din decembrie 1989 până acum nu am mai asistat la o asemenea disoluţie a autorităţii statului şi a aparatului administrativ menit să asigure ordinea. Este rezultatul a 5 ani de intrigi machiavelice şi conflicte populiste patronate în mod nemijlocit de Zeus de la Cotroceni.