Despre prabusirea salariilor (insemnari despre criza 2008-2018)

În ultimii ani salariul mediu a crescut la nivel naţional de la 120 de euro la 330. Nu ştiu dacă am avut de-a face cu un "balon" al salariilor după modelul celui imobiliar, descris cu lux de amănunte pe internet pe fel de fel de site-uri şi bloguri, dar sunt absolut convins că la vârf am avut de-a face cu un balon salarial de proporţii care a început deja să se dezumfle.

Dar ce înţeleg prin "la vârf"?

• în primul rând, domeniile care dădeau cele mai mari salarii: farma, IT, financiar etc.
• în al doilea rând, angajatorul care dădea cele mai salarii: statul.

În privinţa statului, lucrurile sunt clare: se pregătesc nişte "curbe de sacrificiu" după modelul celor din timpul Marii Crize. Oricât o dă Boc din colţ în colţ, treaba asta nu mai poate fi evitată. Şi nici măcar nu e ceva de ruşine, în fond nu vom fi primii care vom fi obligaţi să luăm a asemenea măsură, Letonia reducând deja de ceva vreme cu 30% salariile funcţionarilor. Numărul salariaţilor de stat va fi redus iar salariaţilor rămaşi le vor fi reduse salariile - oficial prin renunţarea la bonusuri. update Şi vor fi obligaţi, se pare, să-şi ia concedii fără plată - un soi de trimitere în "şomaj tehnic" la... stat!

În privinţa domeniilor "bănoase", trebuie să repetăm ceea ce am mai spus şi în alte dăţi: petrecerea s-a încheiat. O privire pe Bestjobs e relevantă.

Să luăm de pildă domeniul drag nouă, IT-ul. În urmă cu câţiva ani dacă puneai un anunţ, adunai cu mare greutate 3-4 CV-uri, marea majoritatea irelevante. Ce se întâmplă acum?

• SEO la Neogen (în... Târgu Mureş!): 65 de aplicanţi
• programatori .NET la Tara Interactive: 107 aplicanţi (!!!)
• programatori C++ la Navigon: 65 de aplicanţi
• programator PHP la Zitec: 99 de aplicanţi

Un număr decent de aplicaţii, 10-20, se mai întâlneşte numai în cazul unor joburi care necesită o înaltă specializare.

Au început să apară şi ofertele nesimţite: 100-200 de euro pentru un programator delphi/c#. Şi totuşi, s-au găsit 7 inşi care să aplice. Asta înseamnă că, ne place sau nu, există cel puţin 7 fomişti în Cluj care sunt gata / disperaţi să accepte un asemenea nivel de salarizare. Sigur, e frumos să credem că ăştia 7 cu siguranţă sunt proşti... nu au experienţă... sunt irelevanţi etc. Să fim serioşi, pentru firme va fi mult mai benefic să ia pe cineva foarte ieftin şi să-l pregătească in-house decât să dea un super-salariu cuiva foarte bun. update Mă rog, mai e şi deznodământul care însă cred că se va vedea abia peste vreun an: salarii mici pentru oameni buni.

Şi pe alte pieţe "bine cotate" lucrurile stau la fel:

• Pharma Business Developer la GfK: 194 aplicaţii (!!!)
• Contabil şef: 371 aplicaţii (!!!)
• Verificator bani la BCR: 482 de aplicaţii (!!!)
• etc.
  

Practic, ne-am întors la situaţia din anii 2000-2001, când patronii le puteau zice angajaţilor: "N-ai decât să pleci, la uşă stau 10 care abia aşteaptă să vină." Câţi ani ne-au trebuit ca să ieşim din acea situaţie? Eu zic că vreo 7. Pentru că abia în 2007 s-a ajuns la supraîncălzire pe piaţa de muncă.

Ne-au trebuit 7 ani, vreo 30 de miliarde de euro investiţii străine directe, alte 20 de miliarde venite de la căpşunari şi o situaţie relativ bună a datoriei publice pentru a avea anumite salarii la un nivel compatibil cu cel din Occident.

Acum, suntem supraîndatoraţi la FMI şi atât investiţiile străine cât şi remiterile căpşunarilor sunt în scădere. Ceea ce mă face să cred că vom avea nevoie de mai mult de 7 ani pentru a ieşi din criza în care am intrat - cu ambele picioare! - în ianuarie 2008 (repet ideea din posturile precedente, la noi criza a venit în ianuarie 2008, fiind ţinută sub preş până în octombrie).

Ce se va întâmpla în viitor cu salariile? Cele mari (de peste 1000 de euro net), fără îndoială, se vor ajusta în jos, pe alocuri chiar agresiv. Într-un an de zile, adică în toamna lui 2010, eu prognozez că salariile de peste 1000 de euro vor fi o rara avis în România, indiferent de domeniu.

Să nu-şi facă nimeni iluzii că anumiţi profesionişti "nu vor accepta" să lucreze sub un anumit tarif. Ba vor accepta, pentru că au o vârstă, au copii de întreţinut, rate la casă.

Să nu-şi facă nimeni iluzii că sub o anumită ofertă, anumiţi profesionişti vor prefera să emigreze. Nu vor emigra. Mulţi dintre ei au o vârstă şi majoritatea erau valoroşi, de fapt, în economia dubioasă a României. În alte zări s-ar putea să fie incapabili să se adapteze sau să performeze.

Scăderea salariilor mari va pune presiune şi pe salariile din eşalonul 2, de 500-1000 de euro. Cu siguranţă că şi acestea se vor ajusta în jos, pentru că şi astea sunt salarii mari pentru România, dar probabil nu se vor ajusta cu mai mult de 15-20% pentru că pe orice piaţă a muncii, oricât de dură, trebuie să existe un stimulent financiar pentru angajaţii mai buni comparativ cu cei mai slabi, cei care vor avea salariile în zona de jos, care dă media - 250-350 de euro. Mai jos de 250 de euro nu prea se poate coborî pentru că există o lege a salariului minim pe economie.

În plus, comprimarea generală a salariilor va fi dublată la anul (în 2010) de:

• devalorizarea leului cu încă 15% - atât am înţeles că e negociat cu FMI, tot atât e permis pentru a introduce leul în culoarul de preaderare, deci probabil pragul de 4,80 va fi apărat cu dinţii pe tot parcursul lui 2010;
• creşterea Euribor (de la actualele minime istorice);
  
• creşterea şomajului până la 9-10%, adică 8-900.000 de şomeri.

Toate aceste date vor duce la explozia restanţelor la credite, prăbuşirea anumitor bănci, crisparea şi mai mare a activităţii economice.

Aşa că, nu trebuie să ne mai facem iluzii. Politicienii ne mint. Scapă cine poate.