Tocmai s-a încheiat ultima săptămână în care eu personal am mai avut atribuţii executive la Kevin.
Motivele pentru care am renunţat sunt foarte simple: nu mai cred. De aceea, nu mai pot. Şi întrucât nu mai pot, nu mai vreau.
Pesimismul meu feroce m-a învins şi exista pericolul să învingă tot ce am reuşit să construiesc în aceşti ani. Vine sezonul de toamnă, care e în mod tradiţional cel mai bun din an, şi pe mine personal mă doare în cot. Nu doar că nu cred în viitorul apropiat, dar întreg viitorul României mi se pare la fel de luminos ca o gaură de cur. Ori, cu totul alta era atitudinea mea în urmă cu 3 ani, când mi-a venit ideea să vând dintr-un magazin online doar esenţa, împachetată în mii de sticluţe. Singurul lucru la care mă mai gândesc cu adevărat de la o vreme încoace este cum să-mi organizez evadarea. Pe de altă parte e drept că în ultimii 2 ani s-au întâmplat câteva lucruri care mi-au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mărunte sunt grijile legate de bani, câştiguri şi afaceri, comparativ cu grijile legate de viaţă. De aceea, locul meu trebuie să fie luat de cineva mai entuziast decât mine, eu preferând să rămân un simplu executant. Am terminat cu negocierile, discuţiile cu clienţii, chestiile de genul ăsta, şi nu pot spune decât că deja mă simt mai liber.
