Despre scandalul de la Spiru

Problema cu facultăţile astea particulare e că au reuşit să transforme în derizoriu chiar şi calificările obţinute pe bune de studenţii lor.

Când am predat la "Dimitrie Cantemir", prin 2001, din 60 de studenţi (3 grupe) doar 2 fete erau cu adevărat interesate de carte. Citeau întotdeauna pentru seminarii, erau pregătite, participau la discuţii etc. Ar fi făcut faţă fără probleme la orice facultate similară de stat. Restul studenţilor erau varză şi afacerea universităţii era să-i lase pe toţi pe toamnă şi să le mai umfle bani pe restanţe.

Acum, cei 2-3 studenţi care or fi absolvit pe bune la "Spiru Haret" se văd puşi în situaţia de a suporta oprobiul public din cauza lăcomiei fabricanţilor de diplome. Nimeni nu-şi face iluzia că la Spiru nu se făcea carte de-a-n pulea; am un prieten care a predat câţiva ani acolo şi mi-a zis că a văzut oameni înscrişi la Litere şi la Filozofie-Jurnalism (în paralel!... nişte somităţi, deh)  care habar n-aveau să scrie corect cu cratimă, mâncau litere şamd. După aia ne mirăm de atâtea vite de profesori care iau nota 2 la titularizare, fără să ştim de unde provin. Păi, uite, din asemenea facultăţi provin.

Aşa că indiferent dacă avem de-a face cu o luptă public-privat pentru o piaţă care, din toamna asta, se va restrânge dramatic (încep să iasă la iveală generaţiile rarefiate născute integral după 1989) sau cu o iniţiativă sinceră a ministrului educaţiei, cred că măsura de a scormoni cu băţul în muşuroiul de la Spiru e binevenită. Trebuie făcută curăţenie în mediul universitar şi Geoană e un cretin dacă nu înţelege cât capital pozitiv ar aduce PSD-ului această curăţenie, pornită de un ministru propriu. Căci, de fapt, ce ar fi de pierdut? Voturile a vreo 100.000 de "spirişti"? Dar câtă credibilitate se câştigă în ochii acelor 75% dintre românii cu drept de vot, adică vreo 11 milioane, care de ceva vreme nu mai ies la vot scârbiţi de duplicitatea şi minciunile politicienilor! O poziţie fermă, de susţinere vocală a propriului ministru în acest scandal, ar aduce PSD-ului mult mai multe voturi decât cele 100.000 pierdute. Oare va înţelege Geoană treaba asta? 

Cat de cretini sunt cei de la Money Channel?!

Chiar în clipa asta la Money Channel e invitat, în calitate de "antreprenor", un puţoi cu ochi care la mirabila vârstă de 19 ani a reinventat principiul paginii de 1 milion de pixeli.

Mă întreb cine e mai retardat în toată ecuaţia asta: redactorul care l-a ales pe acest puţoi să consume o după-amiază de sâmbătă sau puţoiul însuşi care îşi închipuie că mai poţi avea succes cu asemenea porcărioare după decesul paginii de 1 milion de dolari (sau de pixeli, ce dracu' era).

Somajul e mult mai mare decat pare

Azi mi-a picat fisa... din mai 2008 până acum numărul şomerilor a crescut cu vreo 250.000, dar numărul conturilor de pensii private în care nu se mai livrează bani a crescut cu 400.000 .

Mediile oficiale încearcă să aburească treaba, zicând că agenţii economici au dificultăţi, chestii de-astea. Aiurea, nimeni nu riscă amenzi de sute de milioane pentru neplata câtorva zeci. Realitatea e mult mai crudă: există în jur de 150.000 de români care preferă mai degrabă să stea acasă decât să îşi ridice ajutorul de şomaj pe care îl socotesc, probabil, sub demnitatea lor. Dacă e aşa, înseamnă că peste şomajul "oficial" de 6,0% mai trebuie adăugat probabil un rest neoficial de vreo 1,5% ceea ce înseamnă că şomajul real deja a ajuns pe la 7,5%.

Bravo români, staţi acasă ca mămăligile, nu care cumva să vă cereţi dreptul, pentru ca statul român să poată plăti în continuare din banii voştri pe de-alde Ridzi, Pitzi şi alte dihanii de-astea.

300: cam nasol cu ciolanul fierbinte pe scări

Cam nasol pentru doamna ministru Ridzi, să-şi vadă terminată cariera politică la doar câteva luni după ce şi-o începuse cu adevărat. Că doar nu crede nimeni că individa, care şi-a demonstrat din plin "calităţile" manageriale, mai poate fi salvată de cineva.

Revoltător este scorul pe care madam ministru, cu atâta delicateţe, l-a propus pentru scoaterea în stradă a unui tânăr cu prilejul măreţei acţiuni din data de 2 mai a.c.: 580 de lei. Mă rog, eu ştiu că tinerii din ziua de azi sunt cam puturoşi şi nu se mai mişcă, aşa cum ne mişcam noi, pe 2 dolari pe zi, dar cred că un buget de 40 de lei pe om ar fi fost suficient să închiriezi câte modele vrei printr-o agenţie specializată. Nu mai vorbesc de faptul că un aplaudac la televiziuni "costă", din câte ştiu, în jur de 15 lei pe zi.

Scârbos e faptul că demoazela ministru nu îşi reproşează nimic sieşi, dând toată vina pe subalterni, colaboratori, presă, lună, stele, soare, căldură, frig, apă, foc. Toată vina e a celorlalţi. Lucrul ăsta e suficient ca s-o descalifice pe madamă de orice veleităţi politice. Un adevărat lider îşi asumă greşelile făcute, chiar şi pe cele involuntare.

Şi mai scârbos e faptul că între declaraţiile de început - "nu-mi pasă cum s-au cheltuit banii câtă vreme au ieşit în stradă 100.000 de tineri" - şi cele mai recente - "sunt vinovată de faptul că am crezut că toţi colaboratorii sunt cinstiţi, ca mine" - e o diferenţă de esenţă atât de mare, diferenţa de la aroganţa şi infatuarea scroafei urcate în copac la umilirea şi jegoşenia viermelui care simte călcâiul ce-l striveşte.

Eu ştiu că dumnealor au venit ca nehaliţii la putere fără să bănuiască măcar ce surpriză neplăcută îi aşteaptă (deşi multă lume, inclusiv subsemnatul, ştia de venirea crizei), dar cramponarea asta de putere, în dispreţul oricărei umilinţe publice pe care o poţi îndura, cred că dovedeşte că ipochimenii îşi închipuie şi în aceste clipe fatale că ciolanul are carne pe el. Domnilor, ciolanul e curat ca lacrima, nu vă mai amăgiţi. Şi pe deasupra e şi fierbinte. Uşor cu ciolanul fierbinte pe scări, doamnă ministru. Uşor cu ciolanul fierbinte pe scări, domnule Boc.

Cat de mult pierzi castigand 4000 de dolari?

Incredibilă păţania celor de la Infinity Art, care au ajuns subiectul unei campanii negative pe Google Adwords din cauza unui client nemulţumit. 

Eu zic că greşeala le aparţine 100% pentru că, aşa cum rezultă din corespondenţa postată online de clientul nemulţumit, băieţii au acceptat bugetul acestuia (4000 USD) înainte să înţeleagă clar ce li se cere. Nu mai zic de lejeritatea cu care s-a acceptat un asemenea proiect fără vreun contract, ceva, care să stabilească în mod clar responsabilităţile şi limitele părţilor. Inclusiv limita până la care clientul să te fută la creier pe banii lui. Ştim cu toţii că munca la un site se poate transforma într-un coşmar dacă avem de-a face cu un client obsedat de "mici schimbări" şi alte rahaturi care, luate individual, poate nu înseamnă nimic, dar puse cap la cap îţi dau programul peste cap.