Drepturi de autor pe reclame Adwords

Mă întreb, oare cum aş putea să îmi înregistrez nişte drepturi de autor pentru ad-urile Adwords?

M-am plictisit să mi se fure ad-urile. Cuvânt cu cuvânt. De site-uri care au în spate bugete de mii de euro lunar. Da' mai dă-o naibii de treabă...

Clickuri false pe un pachet de biscuiţi

Am avut ocazia să citesc câteva opinii ale unor oameni / omuleţi / omuşori din industria web despre impactul pe care îl va avea criza în această industrie. Unele opinii sunt temeinice, altele sunt naive, altele se duc prin bălării... în fine.

Cea mai amuzantă (şi naivă) opinie mi s-a părut cea care susţinea că, vezi Doamne, întrucât webul e singurul mediu măsurabil, bugetele în vremuri de criză vor migra dinspre celelalte medii spre online.

Probabil că oamenii/omuleţii/omuşorii care susţin asemenea tâmpenii nu au auzit în viaţa lor de "click fraud" şi, de asemenea, nu au auzit de metode simple de măsurare a impactului unei campanii offline. De exemplu, să presupunem că fabrica de biscuiţi "Pişcotul vesel" constată că media de vârstă a clienţilor săi e de 85 de ani. Cum ăştia nu prea mai au dinţi în gură, e clar că vânzările merg prost. Aşa că managementul fabricii "Pişcotul vesel" decide să facă un redesign al ambalajelor şi să lanseze o campanie publicitară cu scopul de a atrage tineri 15-25 de ani către biscuiţii săi (repoziţionare). Problema e, cum să-şi dea seama dacă noul ambalaj are sau nu efect în rândul tinerilor? Păi, simplu: în centrul campaniei se va pune accentul pe nişte premii care nu pot fi tentante decât pentru tineri (o pereche de bascheţi, 7 euro convorbiri gratis la telefonul mobil etc.) şi oricine va putea intra în posesia premiului dacă va da telefon la un număr gratuit care va funcţiona numai pe durata campaniei, şi exclusiv pentru această campanie. Măsurabil, nu?

Românii in afaceri

Se zice că un ţăran mai deştept a avut odată ideea să-şi deschidă o fierărie. Zis şi făcut. În scurtă vreme a devenit cel mai bogat om din sat. Toată lumea îşi potcovea caii la el.

Ceilalţi săteni, oarecum invidioşi pe succesul lui, au zis că dacă asta a reuşit, atunci merită şi ei o bucăţică de succes. Şi şi-au deschis şi ei fierării. În scurt timp nimeni nu mai câştiga nimic, pentru că dacă toată lumea potcovea cai, preţul unei potcoave ajunsese derizoriu.

Asta e o fabulă despre români, dar nu e doar o fabulă. E realitatea crudă. Nu s-a schimbat nimic esenţial din spiritul acestei fabule. Avem la îndemână o mulţime de exemple, dar două mi se par mai amuzante (şi mai tragice) în prostia lor.

Primul dintre ele, cică "geme ţara de actriţe porno". Toate bagaboantele au citit în Libertatea că Alina Plugaru are salon de masaj de nu ştiu câte 'jdemii de euro şi ce şi-au zis, dacă-şi sparg păsărica oleacă, devin şi ele miliardare. Ţeapă! Efectul îngrămădelii cică a fost că tariful pe o scenă a scăzut de la 500 de euro la 150 (salariul minim pe economie, ce dracu, doar e criză...) . Nu mai zic de faptul că informaţiile din Libertatea sunt aiureli, ziariştii de la Caţavencu demonstrând cu probe că e imposibil ca Plugara să aibă atâţia bani cu câţi se laudă (sau, oricum, nu din filme).

Al doilea exemplu. Am un client care a deschis o nişă de comerţ online în România. A deschis-o foarte sănătos, în sensul că singura metodă de plată acceptată de el este prin OP înainte de livrare şi nu acceptă comenzi telefonice. Cancerul comerţului online din România e plata la livrare, dar despre asta o să scriu altădată (şi sora cancerului e comanda telefonică). În plus adaosul practicat e bunicel, în jur de 30-40%. Aşadar, omul a prosperat, afacerea a mers incredibil. Guess what? Au apărut recent câţiva fomişti care oferă marfa cu plata la livrare şi acceptă (şi) comenzi telefonice. Pe lângă asta, şi preţurile sunt sensibil mai mici, ceea ce înseamnă că oamenii au redus adaosul intrând, mai mult ca sigur, într-o zonă de falsă profitabilitate. Pe termen lung sunt convins că afacerea iniţială (a clientului meu) va trebui să accepte plata ramburs (ceea ce înseamnă că va pune cruce creşterii sănătoase, pentru că va avea capitaluri importante blocate în livrări şi un grad oarecare de pierderi), comenzi telefonice (ceea ce înseamnă că din "sistem" va deveni "tarabă") şi profituri mai mici.

Trăgând acum nişte concluzii: domnilor guvernanţi, daţi dracului o lege prin care o firmă să se deschidă numai cu un capital social de minim 8000 de euro, cum e în Europa civilizată.

De ce e nevoie de o asemenea lege? Pentru că altfel pieţele nu se vor coagula şi nu vor crea jucători puternici. Cei care au şansa de a face ceva vor fi permanent traşi în jos de fel de fel de fomişti de genul "mee too". Uitaţi-vă numai la dezastrul din comerţul online IT&C. Toată lumea a auzit că aştia de la Emag au vânzări de nu ştiu câte milioane şi şi-au tras magazin IT&C fără să se gândească la faptul că dacă oricine va avea vânzări nu de 80, dar măcar de 1 milion de euro pe an, atunci piaţa de IT&C online din România ar trebui să atingă 1 miliard de euro, ceea ce e virtual imposibil pentru următorii 5-10 de ani.

Dacă înfiinţarea unei afaceri nu ar mai fi aşa de simplă, oamenii s-ar gândi de două ori înainte să-i încurce pe alţii. Şi poate ar mai pune mâna pe carte şi ar mai învăţa câte ceva despre nişe, segmentare, public ţintă, bugete şi bugetare etc. . Nimeni nu zice să nu-ţi înfiinţezi o afacere, dar măcar fă-o pe o nişă liberă, ca să-i asiguri succesul. De exemplu, dacă există 1000 de magazine online de electronice şi nici unul care vinde strict televizoare, atunci un magazin online numai de televizoare şi accesorii de televizoare ar reprezenta o oportunitate. O fi aşa de greu să gândeşti un pic înainte?

Boc prim-ministru

Nu am nici o îndoială că muţunachele ăsta, omul care se pricepe în special să-i şteargă chelia lui Băsescu de sudoare, e chiar mândru că va ajunge să rânească rahatul primei crize capitaliste pe care o va înregistra România după 1990.

De fapt pionul - pentru că Boc nu e nimic altceva decât un umil pion, nici măcar un cal sau un nebun mai de Doamne-ajută - e pus acolo de sacrificiu, ca orice pion, pentru că nici un om zdravăn la minte, fără accente sinucigaşe, nu ar accepta să guverneze România începând cu 2009.

Hard landing sau hard crushing?

Indicii bursieri sunt undeva la -80% faţă de vârful din vara lui 2007, preţurile din piaţa imobiliară au început să scadă accelerat după ce oricum au şocat Europa prin scăderea de până acum, piaţa auto e la jumătate faţă de 2007, zeci de fabrici se închid, mii de oameni intră în şomaj, încasările statului sunt pe minus cu 3 miliarde de euro faţă de planurile iniţiale.

Sunt curios să aud ce mai zic în clipa asta zevzecii care îi ironizau prin vară pe "analiştii emo" pentru că îndrăzneau să atragă atenţia asupra inconştienţei cu care guvernul, politicienii în general,  au tratat anul 2008.

Sunt curios să aflu ce mai au de trâmbiţat acum gornacii care susţineau, cu doar 3-4 luni în urmă, "soliditatea" pieţei imobiliare în ciuda faptului că semnele evidente ale spargerii bubble-ului imobiliar erau la tot pasul şi în ciuda faptului că existaseră voci care argumentaseră că e ceva în neregulă cu piaţa asta încă din 2007.

Sunt curios să aflu dacă există suficiente găuri de şarpe care să ascundă năpârcile care şi-au bătut joc de oameni în ultimii ani, minţindu-i aşa cum îşi minţea Mengele condamnaţii pe care-i trimitea la gazare.

În jurul meu văd oameni care prin firea lucrurilor nu ar trebui să fie disperaţi, fiind disperaţi. Ştiu proprietari tineri de magazine vituale, oameni de 22-23 de ani, care în clipa asta sunt negri de supărare. Eu, la vârsta lor, citeam o grămadă de cărţi şi eram mult mai senin. Şi ce criză a fost şi în anii '90! Dar aveam 22 de ani!

Ieri şi azi am primit 2 spamuri care ar fi comice (ţinând cont de destinatar), dacă nu ar ascunde în spatele lor disperarea după clienţi. 2 platforme de e-commerce, Ekos şi MagazineVirtuale.net. În mod normal nu e nevoie să recurgi la asemenea strategii de prost-gust ca să vinzi o platformă de e-commerce nou intrată pe piaţă.

Ne aşteaptă un spectacol fascinant în 2009, dar cine va rămâne în picioare va ajunge departe.