Boc a luat o măsură cu adevărat bună, poate prima de care avem cunoștință și pe care trebuie să o aplaudăm cu toată onestitatea: l-a ejaculat - după cum ar zice Vanghele - pe Lăzăroiu din postul de ministru al muncii.
Nu mai departe de ieri vroiam să pun un post scurt pe blog în care să-mi exprim lehamitea față de acest individ. În cele 100 de zile de când fusese numit ministru, nu se făcuse remarcat decât prin criticile mizere pe care le emitea zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă la adresa liderilor opoziției, Ponta și Antonescu. Cine ar fi venit în România și nu ar fi știut situația de aici, ar fi zis că ăsta nu e ministrul muncii, ci șeful propagandei PDL. Asta, în condițiile în care ministeriatul său de (numai) 100 de zile, deși scurt, a fost plin de evenimente. Nu tu o vorbă despre situația românilor din Spania, care s-au trezit cu accesul blocat la piața muncii. Nu tu o vorbă despre soarta celor 100.000 de mii de tineri fără bacalaureat, care sunt carne de tun pe piața muncii (plus, o povară imensă pe fondul de șomaj). Omul o ținea langa cu Ponta și Antonescu, de parcă era ministru peste Ministerul Ponta & Antonescu, nu peste Ministerul Muncii.
Bravo băi Boc, nu știu motivele reale pentru care l-ai dat afară pe acest muțunache, dar poți și tu să zici, în sfârșit, că ai făcut ceva bun ca prim-ministru.
PS. a, și asta înseamnă că dispare din peisaj și dezaxatul ăla care zicea că sinucigașii trebuie luați de REBU. La muncă, băh, nu la... Albă ca Zăpada!!!
Se afișează postările cu eticheta boc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta boc. Afișați toate postările
16.9.11
15.2.11
Razboi cu victime pe traseul Cotroceni - Palatul Victoria?
După cât de livid era astăzi, Boc pare să fi înţeles, în sfârşit, rolul pe care i l-a pregătit Traian Băsescu după ce PSD-ul a părăsit corabia puterii în toamna lui 2009: acela de popa prostu'.
Ceea ce e misterios în evenimentele recente, şi ceea ce nu înţelege nimeni, e graba cu care Băsescu vrea să-l mazilească pe Boc. Să fie de vină căderea lui Mubarak? Nu prea cred. Chiar nu cred că în România e posibilă e revoltă pe modelul celor care zguduie acum lumea arabă, pentru simplul motiv că românii sunt prea mămăligari pentru aşa ceva. Şi pentru că, de fapt, nu prea au motiv să se revolte. Să fim serioşi, situaţia unui român, oricât ar fi criza de grea, e mult mai bună decât a unui arab: măcar noi avem acces liber (mă rog, cu nişte bariere strict formale) la piaţa muncii din Occident iar economia subterană e suficient de dezvoltată pentru a da de lucru unei părţi însemnate a populaţiei.
Aşadar, ce motive o avea Băsescu să-l gonească pe Boc, numai el ştie. Probabil se aşteaptă la o oarecare revigorare economică, şi acum, că prostănacul ăsta a scos castanele din foc, o fi vrând să pregătească alegerile din 2012 cu oameni noi.
Totuşi, eu aş muri de râs să văd că Boc va refuza să accepte cuminte rolul de ţap ispăşitor şi o va lua pe urmele lui Tăriceanu, dându-i cu flit lui Băse. De fapt, de la o vreme încoace e evident că între Băsescu şi PD-L nu mai există decât nişte legături formale. Şi aceste legături formale cred că datează chiar dinainte de alegeri, când a fost clar că unul - Băsescu - are nevoie de partid doar pentru a câştiga alegerile, iar ceilalţi - partidul - au arătat că au nevoie disperată de Băsescu doar pentru a jefui în voie ţara (sau ce a mai rămas din ea). Şi fără a fi nevoiţi să împartă cu nimeni prada! Deci nu văd de ce Boc nu ar putea să continue bine mersi aşa cum a făcut-o Tăriceanu, nu de alta, dar ar fi păcat să piardă puterea tocmai acum, când se pare că s-a atins fundul găleţii.
În plus, nici nu ştiu ce ar fi mai bine pentru ţară. Căderea lui Boc va fi salutată cu siguranţă de foarte mulţi oameni. Şi probabil mulţi îşi închipuie, nu fără oarecare temei, că şi o pisică dacă o iei şi o pui prim-ministru, ar face treabă mult mai bună decât Boc. Ceea ce e foarte real. Dar e nevoie de o nouă criză politică? De ce nu vrea Băse să facă dracului schimbarea lui Boc în linişte, omeneşte? Aşa că, decât o cădere cu scântei, eu prefer ca Boc să rămână în continuare prim-ministru şi să părăsească puterea civilizat, ordonat, fără zgomot. O criză politică e fix ceea ce lipsea României în acest moment. Băsescu a făcut destul rău acestei ţări cu tâmpeniile lui şi ar fi indicat ca, dacă tot are de gând să facă mişcări pe tabla de şah a politicii, să le facă nu doar în litera, dar şi în spiritul... regulamentului.
Ceea ce e misterios în evenimentele recente, şi ceea ce nu înţelege nimeni, e graba cu care Băsescu vrea să-l mazilească pe Boc. Să fie de vină căderea lui Mubarak? Nu prea cred. Chiar nu cred că în România e posibilă e revoltă pe modelul celor care zguduie acum lumea arabă, pentru simplul motiv că românii sunt prea mămăligari pentru aşa ceva. Şi pentru că, de fapt, nu prea au motiv să se revolte. Să fim serioşi, situaţia unui român, oricât ar fi criza de grea, e mult mai bună decât a unui arab: măcar noi avem acces liber (mă rog, cu nişte bariere strict formale) la piaţa muncii din Occident iar economia subterană e suficient de dezvoltată pentru a da de lucru unei părţi însemnate a populaţiei.
Aşadar, ce motive o avea Băsescu să-l gonească pe Boc, numai el ştie. Probabil se aşteaptă la o oarecare revigorare economică, şi acum, că prostănacul ăsta a scos castanele din foc, o fi vrând să pregătească alegerile din 2012 cu oameni noi.
Totuşi, eu aş muri de râs să văd că Boc va refuza să accepte cuminte rolul de ţap ispăşitor şi o va lua pe urmele lui Tăriceanu, dându-i cu flit lui Băse. De fapt, de la o vreme încoace e evident că între Băsescu şi PD-L nu mai există decât nişte legături formale. Şi aceste legături formale cred că datează chiar dinainte de alegeri, când a fost clar că unul - Băsescu - are nevoie de partid doar pentru a câştiga alegerile, iar ceilalţi - partidul - au arătat că au nevoie disperată de Băsescu doar pentru a jefui în voie ţara (sau ce a mai rămas din ea). Şi fără a fi nevoiţi să împartă cu nimeni prada! Deci nu văd de ce Boc nu ar putea să continue bine mersi aşa cum a făcut-o Tăriceanu, nu de alta, dar ar fi păcat să piardă puterea tocmai acum, când se pare că s-a atins fundul găleţii.
În plus, nici nu ştiu ce ar fi mai bine pentru ţară. Căderea lui Boc va fi salutată cu siguranţă de foarte mulţi oameni. Şi probabil mulţi îşi închipuie, nu fără oarecare temei, că şi o pisică dacă o iei şi o pui prim-ministru, ar face treabă mult mai bună decât Boc. Ceea ce e foarte real. Dar e nevoie de o nouă criză politică? De ce nu vrea Băse să facă dracului schimbarea lui Boc în linişte, omeneşte? Aşa că, decât o cădere cu scântei, eu prefer ca Boc să rămână în continuare prim-ministru şi să părăsească puterea civilizat, ordonat, fără zgomot. O criză politică e fix ceea ce lipsea României în acest moment. Băsescu a făcut destul rău acestei ţări cu tâmpeniile lui şi ar fi indicat ca, dacă tot are de gând să facă mişcări pe tabla de şah a politicii, să le facă nu doar în litera, dar şi în spiritul... regulamentului.
27.4.10
Dumneata eşti ieftin, domnule Boc!
Boc a comis-o a iar. Gura lui ne-a descris ca un fel de Africă sau, hai să nu fim aşa de duri, de Indie europeană.
"Vă spun deschis şi direct, fără dorinţa de a exagera, că astăzi este cel mai bun moment pentru a investi în România. România are avantaje competitive în foarte multe domenii – energie, turism, agricultură, industrie auto –, are o forţă de muncă bine pregătită, calificată şi încă ieftină, are terenuri şi spaţii în care să îşi desfăşoare investiţiile încă ieftin în raport cu ceea ce este în altă parte în Uniunea Europeană, are o politică fiscală atractivă prin cota unică şi TVA extrem de atractiv încă, are o piaţă de de 22 milioane locuitori. Cei care vor investi acum vor fi aceia care vor câştiga la ieşirea de recesiunea şi din criza economică."
Sărim peste minciunile mizerabile pe care ditamai prim-ministrul îşi permite să le servească audienţei:
Orice om care a avut un business ştie că atunci când te branduieşti ca ieftin, ai pus-o. Ori ai resurse enorme sau un plan serios de afaceri pentru a vinde ieftin şi mult, ori mai devreme sau mai târziu vei claca şi vei ieşi din business. Altfel, dacă mizezi pe ieftin doar aşa, din disperare, ca să mai câştigi unu-doi clienţi, nu eşti nimic altceva decât o curvă nasoală de pe centură care, din imposibilitatea fizică şi estetică de a se vinde cu 100 de lei pe oră în centrul Bucureştiului, acceptă să ia 20 de lei pe o felaţie umilitoare dintr-o cabină de TIR.
Prin declaraţiile lui, Boc ne transformă pe toţi în curve de pe centură. Înţeleg să se branduiască pe ideea de ieftin nu ştiu ce producător de brânză sau de salam, vreun lanţ de hipermarketuri, vreo marcă de apă minerală etc. - afaceri care îşi poartă pe deplin responsabilitatea poziţionării pe piaţă, fără să mă afecteze şi pe mine. Când însă primul ministru spune despre "marfa sa" - adică ţara însăşi şi oamenii muncitori din ea - că e ieftină, el îmi pune şi mie o etichetă în faţa viitorilor mei parteneri: "Veniţi aici, ăsta e ieftin. Român=ieftin."
Când zic "eu" nu mă refer la "mine" neapărat, ci la "noi toţi", dar voi continua să spun: "eu" pentru că treaba asta ne priveşte pe fiecare dintre noi. Aşadar, cel care mă reprezintă zice despre mine că sunt ieftin. Nu i se pare interesant să mă branduiască, de pildă, pe faptul că sunt harnic şi mă cheamă Raluca Stroescu sau Ramona Cîciu şi muncesc până mor la birou (în timp ce, de exemplu, grecii sau francezii o megafreacă la greu la ora prânzului). El zice doar că sunt ieftin, mintea lui atât poate concepe. Problema e că eu nu sunt şi nu vreau să fiu ieftin. Competenţele mele profesionale, experienţa mea, tot ceea ce sunt eu îmi interzic să fiu "ieftin". Nu mă consider nici scump, ci tocmai potrivit în contextul în care mărfurile pe care sunt obligat să le consum şi care sunt în mâna capitaliştilor străini au preţuri echivalente cu cele din Europa Occidentală. Un litru de benzină e 1.15 euro, un litru de lapte 1 euro, o ţoală mai bună 50 de euro, o pereche decentă de pantofi 75 de euro, un credit în euro minim 6% dobândă etc. "Eu" nu sunt un web designer de succes, sau un avocat bun, sau un director performant de vânzări, sau un zugrav talentat sau - că tot vorbeam! - un Google Certified Partner corect certificat, la fel ca orice american sau neamţ, sau un administrator de reţea, pentru ca Boc să spună: "Ăsta e ieftin. Are exact competenţele pe care le au şi ăia ai voştri, dar e ieftin. Veniţi încoace!"
Toate mărfurile de necesitate imediată care mie, ca român, mi se oferă pentru consum sunt în mâna unor străini care nu vor deloc să fie "ieftini". Şi e şi normal să fie aşa. Oamenii îşi vând marfa cu cât se poate ca să le meargă bine afacerea în contextul dat. Şi reuşesc să o facă. La fel vreau să fac şi eu. Vreau să fiu un web designer bun, sau un avocat bun, sau un director performant de vânzări, sau un zugrav talentat sau un online marketer corect faţă de clienţii săi, la preţul meu. Nici scump, nici ieftin, ci la preţul meu. Mai important, întrucât muncesc pe o piaţă globală şi întrucât suntem acum membri UE, iar din 2011 vom avea drept de muncă aproape în totalitate în toate ţările Uniunii, am dreptul să mă compar, ca preţ al muncii mele, cu cei care plătesc pe produsele şi serviciile de imediată necesitate aceleaşi preţuri pe care le plătesc şi eu. Şi dacă nu pot, domnule Boc, să-mi vând munca aşa cum vreau aici, în România, plec în Italia, în Spania, în Canada sau în America. În orice caz, însă, nu mai sunt "ieftin" aşa cum credeţi dumneavoastră, în sensul în care e ieftin unul din India sau din Pakistan, pentru că nu mă mai puteţi ţine cu forţa în această ţară, aşa cum o făceaţi în anii '90. Nici nu suntem în China să mă plătiţi în yuani a căror paritate cu monedele internaţionale să o dictaţi dumneavoastră. Chiar nu sunt ieftin şi nu ştiu de unde v-a venit ideea asta.
Ca amploare a deserviciului, îmi aduc aminte de toţi englezii care veneau pe aici înainte de 2007 şi care vroiau marea şi sarea pe 3 lei. Mi-l aduc aminte şi acum pe ăla care vroia ca, pentru 3,5 euro pe oră, să-i pun la dispoziţie un om care să ştie engleză, HTML, CSS, JavaScript şi SEO. Sau pe ăia care vroiau cu 700 de euro să facă un site care să încorporeze ultimele tehnologii de accesibilitate în aşa fel încât site-ul respectiv să poată fi revoluţionar în ceea priveşte navigarea online pentru orbi. Sau pe maltezul cu nume haios, Pullicino, care oferea 100-200 de dolari pentru zeci de joburi din Emirate. Toţi aceştia veneau aici pentru că aşa ştiau ei, că românii sunt ieftini şi mulţi. Toţi, fără excepţie, au ajuns să lucreze / să angajeze indieni.
Probabil Boc chiar nu înţelege că nu de asemenea fomişti şi fripturişti, vânători de chilipiruri, avem nevoie. Ca un fapt divers, IT-ul românesc a avut nevoie de vreo 10 ani pentru a educa piaţa că românii nu sunt indieni şi nu ieftinăciunea e atuul lor. Dar piaţa IT a făcut educaţia clienţilor în ciuda declaraţiilor oficiale ale statului. Nu faptul că "românii sunt ieftini" e mesajul corect pe care trebuia să-l transmită prostul, ci faptul că românii sunt un popor harnic, dornic de muncă, isteţ, descurcăreţ şi loial. Prostul trebuia să dea de exemplu milioanele de români din Occident care nu lucrează deloc pe salarii mai mici decât ceilalţi cetăţeni, dar care, fiind stimulaţi de un mediu economic corect din punct de vedere social, se integrează rapid, muncesc conştiincios şi ajută nu doar la prosperitatea comunităţilor locale ci şi a ţării-mamă. Acesta ar fi fost cu adevărat un serviciu pe care primul ministru l-ar fi adus imaginii românilor. Boc a preferat însă, ca ultimul sclav, să facă exact pe dos, cantonându-se într-un clişeu din anii '90, din care românii abia reuşiseră să iasă în ultimii ani. A, şi frumos ar mai fi fost ca domnul tovarăş Boc să le mai adauge investitorilor şi ceva de genul ăsta: "De asemenea, nu doar că românii sunt harnici şi muncitori, dar vă asigurăm că şi guvernul se îngrijeşte de autostrăzi şi de ridicarea standardelor serviciilor sociale pentru populaţie astfel încât să puteţi conta pe faptul că veţi avea permanent muncitori fericiţi, optimişti, care se bucură zi de zi de viaţa în România." Dar ştim că asta nu se poate, ar fi fost minciuna cea mai gogonată a premierului. Aşa că, decât să tacă dracului din gură, prin declaraţiile sale inepte ce şi-a zis Boc?... ia să le transmită investitorilor le salut roumain: S'il vous plait, messieurs...
"Vă spun deschis şi direct, fără dorinţa de a exagera, că astăzi este cel mai bun moment pentru a investi în România. România are avantaje competitive în foarte multe domenii – energie, turism, agricultură, industrie auto –, are o forţă de muncă bine pregătită, calificată şi încă ieftină, are terenuri şi spaţii în care să îşi desfăşoare investiţiile încă ieftin în raport cu ceea ce este în altă parte în Uniunea Europeană, are o politică fiscală atractivă prin cota unică şi TVA extrem de atractiv încă, are o piaţă de de 22 milioane locuitori. Cei care vor investi acum vor fi aceia care vor câştiga la ieşirea de recesiunea şi din criza economică."
Sărim peste minciunile mizerabile pe care ditamai prim-ministrul îşi permite să le servească audienţei:
- avantaje competitive în multe domenii - huh?!
- terenuri şi spaţii ieftine - huh?!
- politică fiscală atractivă - sigur... din 400 de taxe au rămas 300...
- piaţă de 22 de milioane - îhîm, dacă îi socotim şi pe morţii din cimitire...
Orice om care a avut un business ştie că atunci când te branduieşti ca ieftin, ai pus-o. Ori ai resurse enorme sau un plan serios de afaceri pentru a vinde ieftin şi mult, ori mai devreme sau mai târziu vei claca şi vei ieşi din business. Altfel, dacă mizezi pe ieftin doar aşa, din disperare, ca să mai câştigi unu-doi clienţi, nu eşti nimic altceva decât o curvă nasoală de pe centură care, din imposibilitatea fizică şi estetică de a se vinde cu 100 de lei pe oră în centrul Bucureştiului, acceptă să ia 20 de lei pe o felaţie umilitoare dintr-o cabină de TIR.
Prin declaraţiile lui, Boc ne transformă pe toţi în curve de pe centură. Înţeleg să se branduiască pe ideea de ieftin nu ştiu ce producător de brânză sau de salam, vreun lanţ de hipermarketuri, vreo marcă de apă minerală etc. - afaceri care îşi poartă pe deplin responsabilitatea poziţionării pe piaţă, fără să mă afecteze şi pe mine. Când însă primul ministru spune despre "marfa sa" - adică ţara însăşi şi oamenii muncitori din ea - că e ieftină, el îmi pune şi mie o etichetă în faţa viitorilor mei parteneri: "Veniţi aici, ăsta e ieftin. Român=ieftin."
Când zic "eu" nu mă refer la "mine" neapărat, ci la "noi toţi", dar voi continua să spun: "eu" pentru că treaba asta ne priveşte pe fiecare dintre noi. Aşadar, cel care mă reprezintă zice despre mine că sunt ieftin. Nu i se pare interesant să mă branduiască, de pildă, pe faptul că sunt harnic şi mă cheamă Raluca Stroescu sau Ramona Cîciu şi muncesc până mor la birou (în timp ce, de exemplu, grecii sau francezii o megafreacă la greu la ora prânzului). El zice doar că sunt ieftin, mintea lui atât poate concepe. Problema e că eu nu sunt şi nu vreau să fiu ieftin. Competenţele mele profesionale, experienţa mea, tot ceea ce sunt eu îmi interzic să fiu "ieftin". Nu mă consider nici scump, ci tocmai potrivit în contextul în care mărfurile pe care sunt obligat să le consum şi care sunt în mâna capitaliştilor străini au preţuri echivalente cu cele din Europa Occidentală. Un litru de benzină e 1.15 euro, un litru de lapte 1 euro, o ţoală mai bună 50 de euro, o pereche decentă de pantofi 75 de euro, un credit în euro minim 6% dobândă etc. "Eu" nu sunt un web designer de succes, sau un avocat bun, sau un director performant de vânzări, sau un zugrav talentat sau - că tot vorbeam! - un Google Certified Partner corect certificat, la fel ca orice american sau neamţ, sau un administrator de reţea, pentru ca Boc să spună: "Ăsta e ieftin. Are exact competenţele pe care le au şi ăia ai voştri, dar e ieftin. Veniţi încoace!"
Toate mărfurile de necesitate imediată care mie, ca român, mi se oferă pentru consum sunt în mâna unor străini care nu vor deloc să fie "ieftini". Şi e şi normal să fie aşa. Oamenii îşi vând marfa cu cât se poate ca să le meargă bine afacerea în contextul dat. Şi reuşesc să o facă. La fel vreau să fac şi eu. Vreau să fiu un web designer bun, sau un avocat bun, sau un director performant de vânzări, sau un zugrav talentat sau un online marketer corect faţă de clienţii săi, la preţul meu. Nici scump, nici ieftin, ci la preţul meu. Mai important, întrucât muncesc pe o piaţă globală şi întrucât suntem acum membri UE, iar din 2011 vom avea drept de muncă aproape în totalitate în toate ţările Uniunii, am dreptul să mă compar, ca preţ al muncii mele, cu cei care plătesc pe produsele şi serviciile de imediată necesitate aceleaşi preţuri pe care le plătesc şi eu. Şi dacă nu pot, domnule Boc, să-mi vând munca aşa cum vreau aici, în România, plec în Italia, în Spania, în Canada sau în America. În orice caz, însă, nu mai sunt "ieftin" aşa cum credeţi dumneavoastră, în sensul în care e ieftin unul din India sau din Pakistan, pentru că nu mă mai puteţi ţine cu forţa în această ţară, aşa cum o făceaţi în anii '90. Nici nu suntem în China să mă plătiţi în yuani a căror paritate cu monedele internaţionale să o dictaţi dumneavoastră. Chiar nu sunt ieftin şi nu ştiu de unde v-a venit ideea asta.
Ca amploare a deserviciului, îmi aduc aminte de toţi englezii care veneau pe aici înainte de 2007 şi care vroiau marea şi sarea pe 3 lei. Mi-l aduc aminte şi acum pe ăla care vroia ca, pentru 3,5 euro pe oră, să-i pun la dispoziţie un om care să ştie engleză, HTML, CSS, JavaScript şi SEO. Sau pe ăia care vroiau cu 700 de euro să facă un site care să încorporeze ultimele tehnologii de accesibilitate în aşa fel încât site-ul respectiv să poată fi revoluţionar în ceea priveşte navigarea online pentru orbi. Sau pe maltezul cu nume haios, Pullicino, care oferea 100-200 de dolari pentru zeci de joburi din Emirate. Toţi aceştia veneau aici pentru că aşa ştiau ei, că românii sunt ieftini şi mulţi. Toţi, fără excepţie, au ajuns să lucreze / să angajeze indieni.
Probabil Boc chiar nu înţelege că nu de asemenea fomişti şi fripturişti, vânători de chilipiruri, avem nevoie. Ca un fapt divers, IT-ul românesc a avut nevoie de vreo 10 ani pentru a educa piaţa că românii nu sunt indieni şi nu ieftinăciunea e atuul lor. Dar piaţa IT a făcut educaţia clienţilor în ciuda declaraţiilor oficiale ale statului. Nu faptul că "românii sunt ieftini" e mesajul corect pe care trebuia să-l transmită prostul, ci faptul că românii sunt un popor harnic, dornic de muncă, isteţ, descurcăreţ şi loial. Prostul trebuia să dea de exemplu milioanele de români din Occident care nu lucrează deloc pe salarii mai mici decât ceilalţi cetăţeni, dar care, fiind stimulaţi de un mediu economic corect din punct de vedere social, se integrează rapid, muncesc conştiincios şi ajută nu doar la prosperitatea comunităţilor locale ci şi a ţării-mamă. Acesta ar fi fost cu adevărat un serviciu pe care primul ministru l-ar fi adus imaginii românilor. Boc a preferat însă, ca ultimul sclav, să facă exact pe dos, cantonându-se într-un clişeu din anii '90, din care românii abia reuşiseră să iasă în ultimii ani. A, şi frumos ar mai fi fost ca domnul tovarăş Boc să le mai adauge investitorilor şi ceva de genul ăsta: "De asemenea, nu doar că românii sunt harnici şi muncitori, dar vă asigurăm că şi guvernul se îngrijeşte de autostrăzi şi de ridicarea standardelor serviciilor sociale pentru populaţie astfel încât să puteţi conta pe faptul că veţi avea permanent muncitori fericiţi, optimişti, care se bucură zi de zi de viaţa în România." Dar ştim că asta nu se poate, ar fi fost minciuna cea mai gogonată a premierului. Aşa că, decât să tacă dracului din gură, prin declaraţiile sale inepte ce şi-a zis Boc?... ia să le transmită investitorilor le salut roumain: S'il vous plait, messieurs...
31.3.10
20 de ani care au trecut degeaba pentru libertatea presei
Din cartea "Ceauşescu, critic literar" (ed. Vremea 2007) aflăm multe amănunte suculente cu privire la viaţa literară a anilor '70-'80 dar, mai ales, aflăm esenţialul despre mentalitatea pe care o avea "cârmaciul" cu privire la libertatea de exprimare. Pe scurt, pentru Ceauşescu artele şi literele trebuiau subordonate partidului deoarece erau finanţate din banii pe care partidul, în rolul său conducător, îi aloca acestora. "Eu dau banii, pentru mine cânţi!"
Ştim prea bine cum, de exemplu, filmul "Faleze de nisip" (1983) al lui Dan Piţa, care după umila mea părere e o capodoperă a cinematografiei româneşti, a fost interzis imediat după lansare pe motiv că "nu se poate tovarăşi să prezentăm muncitori care fură, nu asta e clasa muncitoare din România!" Ceauşescu însuşi se exprimase în acest mod după vizionarea filmului despre care auzise şi el, ca tot românul, că e genial.
Prin anii '99-2000 am remarcat acelaşi tip de mentalitate la Mihai Ungheanu, cu care am avut lungi convorbiri în acea perioadă. Dumnealui fusese în perioada 1995-1996 secretar de stat la Ministerul Culturii şi din această poziţie sprijinise anumite reviste culturale şi le neglijase pe altele, motivaţia expusă fiind aceeaşi: "Ministerul Culturii, deci Guvernul României, dădea banii, normal era să fim respectaţi pe banii noştri."
Bun. Ceauşescu avea o scuză, era satrapul unui regim totalitar. Regimul era el. Mihai Ungheanu avea şi el o scuză, era un om bătrân căruia îi era greu să-şi schimbe brusc mentalitatea la doar câţiva ani de la Revoluţie. Încă nu înţelesese că banii ăia care se dădeau revistelor nu erau scoşi din cur de statul român, ci din taxele şi impozitele plătite de toţi cetăţenii, inclusiv de cei anti-guvern.
Problema e că observăm asemenea reflexe totalitare chiar şi acum, în 2010, la 20 de ani de la Revoluţie. Ne aducem aminte cum în campanie Băsescu a pretins că TVR îl victimizează pentru că a îndrăznit să-l pună în rând cu ceilalţi candidaţi, la rubrica "şi alţii". Acum, Emil Boc, care nu ar fi în stare să participe la o discuţie liberă de la o televiziune independentă fiindcă nu ar face faţă întrebărilor, a pretins să aibă săptămânal o emisiune la TVR şi cum pretenţia nu i-a fost satisfăcută, conducerea TVR a fost demisă urmând să fie înlocuită cu una pupincuristă.
Concluzia e simplă: 20 de ani au trecut degeaba. Mai trist e că madama care se pare că va prelua frâiele TVR pretinde că a lucrat la BBC. De lucrat, o fi lucrat, dar de învăţat mă îndoiesc că a învăţat ceva. Aşa o fi văzut acolo, că vin regina sau John Major să ceară emisiune proprie la televiziune?... Dar na, de ce să ne mirăm, doar trăim în ţara lui Bercea Mondialul!
Ştim prea bine cum, de exemplu, filmul "Faleze de nisip" (1983) al lui Dan Piţa, care după umila mea părere e o capodoperă a cinematografiei româneşti, a fost interzis imediat după lansare pe motiv că "nu se poate tovarăşi să prezentăm muncitori care fură, nu asta e clasa muncitoare din România!" Ceauşescu însuşi se exprimase în acest mod după vizionarea filmului despre care auzise şi el, ca tot românul, că e genial.
Prin anii '99-2000 am remarcat acelaşi tip de mentalitate la Mihai Ungheanu, cu care am avut lungi convorbiri în acea perioadă. Dumnealui fusese în perioada 1995-1996 secretar de stat la Ministerul Culturii şi din această poziţie sprijinise anumite reviste culturale şi le neglijase pe altele, motivaţia expusă fiind aceeaşi: "Ministerul Culturii, deci Guvernul României, dădea banii, normal era să fim respectaţi pe banii noştri."
Bun. Ceauşescu avea o scuză, era satrapul unui regim totalitar. Regimul era el. Mihai Ungheanu avea şi el o scuză, era un om bătrân căruia îi era greu să-şi schimbe brusc mentalitatea la doar câţiva ani de la Revoluţie. Încă nu înţelesese că banii ăia care se dădeau revistelor nu erau scoşi din cur de statul român, ci din taxele şi impozitele plătite de toţi cetăţenii, inclusiv de cei anti-guvern.
Problema e că observăm asemenea reflexe totalitare chiar şi acum, în 2010, la 20 de ani de la Revoluţie. Ne aducem aminte cum în campanie Băsescu a pretins că TVR îl victimizează pentru că a îndrăznit să-l pună în rând cu ceilalţi candidaţi, la rubrica "şi alţii". Acum, Emil Boc, care nu ar fi în stare să participe la o discuţie liberă de la o televiziune independentă fiindcă nu ar face faţă întrebărilor, a pretins să aibă săptămânal o emisiune la TVR şi cum pretenţia nu i-a fost satisfăcută, conducerea TVR a fost demisă urmând să fie înlocuită cu una pupincuristă.
Concluzia e simplă: 20 de ani au trecut degeaba. Mai trist e că madama care se pare că va prelua frâiele TVR pretinde că a lucrat la BBC. De lucrat, o fi lucrat, dar de învăţat mă îndoiesc că a învăţat ceva. Aşa o fi văzut acolo, că vin regina sau John Major să ceară emisiune proprie la televiziune?... Dar na, de ce să ne mirăm, doar trăim în ţara lui Bercea Mondialul!
15.12.08
Boc prim-ministru
Nu am nici o îndoială că muţunachele ăsta, omul care se pricepe în special să-i şteargă chelia lui Băsescu de sudoare, e chiar mândru că va ajunge să rânească rahatul primei crize capitaliste pe care o va înregistra România după 1990.
De fapt pionul - pentru că Boc nu e nimic altceva decât un umil pion, nici măcar un cal sau un nebun mai de Doamne-ajută - e pus acolo de sacrificiu, ca orice pion, pentru că nici un om zdravăn la minte, fără accente sinucigaşe, nu ar accepta să guverneze România începând cu 2009.
De fapt pionul - pentru că Boc nu e nimic altceva decât un umil pion, nici măcar un cal sau un nebun mai de Doamne-ajută - e pus acolo de sacrificiu, ca orice pion, pentru că nici un om zdravăn la minte, fără accente sinucigaşe, nu ar accepta să guverneze România începând cu 2009.
20.5.07
Emil Bobu si Emil Boc
Nu mi-am ascuns niciodată antipatia pentru Băsescu, pe care îl socotesc un mic fascist reprimat, care dacă ar fi trăit prin anii '30 fie ar fi declanşat un război civil, fie ar fi impus o dictatură personală.
Ceea ce îmi displace însă cel mai mult vizavi de votul de ieri nu e faptul că s-a reales iar - în fond, era dreptul lui să fie preşedinte, câtă vreme a câştigat democratic votul populaţiei în 2004. Cel mai mult îmi displace că va reveni la putere camarila de lingăi care îl înconjoară. Fiindcă Băsescu - ca orice spirit dictatorial, de altfel - are o problemă de structură: nu se poate înconjura decât cu lingăi şi nulităţi fără coloană vertebrală, incapabili să se afirme în vreun alt domeniu decât "în preajma" lui el lider maximo. După Ceauşescu, Băsescu este primul preşedinte al României care a reuşit efectiv să-şi îndepărteze din preajmă, din zona de luare a deciziei, toţi oamenii de valoare care l-au înconjurat cândva, păstrând în schimb numai yesmanii şi ţucălarii, în frunte cu ridicolul Boc.
Vi-l mai amintiţi pe Emil Bobu? Well, cam asta îmi inspiră mie Emil Boc. Vă mai amintiţi cum dădea Bobu tonul la aplauze când ţinea Ceauşescu un discurs? Well, cam ăsta e Boc. Băsescu tuşeşte şi Boc închide uşa să nu se mai facă curent. Băsescu râgâie şi Boc îl bate pe spate să nu se înece. Băsescu îşi freacă chelia şi Boc îi spune: "Vai, ce păr des aveţi domnule Preşedinte!" Ăsta e Boc. Un limbric aciuat sub o lupă care îl face să pară mare piton.
După cum Anca Boagiu îmi aduce aminte de Suzana Gâdea. O tipă agramată, cu privirea mustind a vid, cu tare de exprimare şi de logică, dar veşnic abonată la funcţii şi funcţiuni... sub umbrela lui el lidero maximo, se înţelege.
Şi să mai spun ce îmi sugerează Stolojan? Blaga? Videanu-bordură? Valeriu Stoica?
Ceea ce îmi displace însă cel mai mult vizavi de votul de ieri nu e faptul că s-a reales iar - în fond, era dreptul lui să fie preşedinte, câtă vreme a câştigat democratic votul populaţiei în 2004. Cel mai mult îmi displace că va reveni la putere camarila de lingăi care îl înconjoară. Fiindcă Băsescu - ca orice spirit dictatorial, de altfel - are o problemă de structură: nu se poate înconjura decât cu lingăi şi nulităţi fără coloană vertebrală, incapabili să se afirme în vreun alt domeniu decât "în preajma" lui el lider maximo. După Ceauşescu, Băsescu este primul preşedinte al României care a reuşit efectiv să-şi îndepărteze din preajmă, din zona de luare a deciziei, toţi oamenii de valoare care l-au înconjurat cândva, păstrând în schimb numai yesmanii şi ţucălarii, în frunte cu ridicolul Boc.
Vi-l mai amintiţi pe Emil Bobu? Well, cam asta îmi inspiră mie Emil Boc. Vă mai amintiţi cum dădea Bobu tonul la aplauze când ţinea Ceauşescu un discurs? Well, cam ăsta e Boc. Băsescu tuşeşte şi Boc închide uşa să nu se mai facă curent. Băsescu râgâie şi Boc îl bate pe spate să nu se înece. Băsescu îşi freacă chelia şi Boc îi spune: "Vai, ce păr des aveţi domnule Preşedinte!" Ăsta e Boc. Un limbric aciuat sub o lupă care îl face să pară mare piton.
După cum Anca Boagiu îmi aduce aminte de Suzana Gâdea. O tipă agramată, cu privirea mustind a vid, cu tare de exprimare şi de logică, dar veşnic abonată la funcţii şi funcţiuni... sub umbrela lui el lidero maximo, se înţelege.
Şi să mai spun ce îmi sugerează Stolojan? Blaga? Videanu-bordură? Valeriu Stoica?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)